Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1901 (Anul 5, nr. 1-121)
1901-06-10 / nr. 107
Anul V Nr. 107 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ADMINISTRAŢIA : Arad, Deák Ferencz-u. Nr R ABONAMENTUL l’entru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe V« de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N'-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. anuscripte nu senapoiază INSERTIUNILEr de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi insertiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Arad, Duminecă la 23 Iunie 1901 Semn bun. (**) Chestia Egoin, în convoiul întâmplărilor recente, în urma desbaterei asupra ei în Dietă, presintă un foarte interesant moment. Comisarul guvernului, trimis în ţinutul locuit de Ruteni, ca să salveze nenorocita poporaţiune din ruină, a fost multă vreme ţinta atacurilor celor mai violente din partea presei iudeo-maghiare, pentru activitatea sa, pentru „ acţiunea ruteană“. O împăcare, o mulţumire a vrăjmaşilor lui Egăn s’a încercat, prin numirea lui Paris de secretar, ajutor al aceluia, ca să-l asiste şi să-l controleze în acţiunea sa. Paris însă n’a putut să lucreze cu Egăn, căci „ideile sale“ erau diamentral opuse cu acele ale comisarului guvernului; deci, și-a dat demisia. Această împrejurare a adus cu sine interpelarea lui Bata Ödön în parlament, căruia răspunzându-i ministrul de agricultură Darányi, nu numai că a spălat, cum s’ar zice, pe Egon, de toate învinuirile nedemne ce i s’au făcut, ci totodată — şi acesta e momentul simptomatic — justificând şi dovedind temeinicia „acţiunei rutene“ pornite de Egoin, printr’aceasta a dat o lovitură jidovismului, tendenţelor de favorizare a elementului jidovesc cutropitor, chiar veneticilor galiţieni, contra cărora pentru apărarea poporului autohton, luptă Egăn. E un moment nou acesta, în politica ocârmuitorilor ţârii, e un simptom îmbucurător, căci vedem pe un bărbat din guvern, ridicându-se pentru apărarea unui neam asuprit, contra drojdiei asupritoare, contra iudaismului şi totodată — contra opiniei publice „patriotice“. Declaraţiunile ministrului făcute în această afacere, au fost „luate la cunoştiinţă“ de parlament, dar presa „patriotică“, începând cu Pester Lloyd şi terminând cu Egyetértés — Magyar Szó, nu poate înghiţi capul ce i s’a dat în bulinul. Egăn şi-a împlinit misiunea „fără a fi condus de interese confesionale“. Organele „patriotice“ însă — recte, de confesiune judaică — văd măturat pe representantul „ideilor“ lor salvatoare de „patrie“, pe Paris, vădi întărindu-se situaţiunea lui Egan, prin solidarizarea ministrului de resort cu funcţionarul său, o împregiurare care dă de gândit saltimbancilor obicinuiţi de a cunoaşte puterea şi exploatarea, nu însă datoria şi munca. „Budapesti Hírlap“, organ apropiat de guvern, reflectând asupra svârcolirilor șoviniste provocate prin discursul ministrului Darányi, scrie următoarele : .... In adevér e regretabil că tocmai acele organe de publicitate cami la timpul său de es. In afacere,Dreyfus au dat dovezi de așa neclintit sentiment de dreptate (?!. Încât au fost gata să condamne o naţiune întreagă, pentru un străin persecutat pe nedrept (!), acum fără dovezi insultă şi condamnă pe un maghiar (Egan) a cărui vină este că desinteresat, a făcut naţiunei sale servicii în adevăr mari“... Noi credem că „Budapesti Hirlap“ care , în parante să fie zis : „la timpul său“ a fost şi el Dreyfusist, ar trebui să înţeleagă că : „Sângele apă nu se face“. Şi bazarul ori soseşte acum din Galiţia ori e şef-redactor la „Budapesti Napló“ „Pester Lloyd“, etc. tot jidov este. Aşa că oricât de „regretabile“ ar fi atacurile presei şoviniste contra lui Egan, şi indirect contra ministrului Darányi, ele se explică. Ar fi fost însă din partea lui „Budapesti Hirlap“ mult mai corespunzător, sa scoată la iveală, să accentueze importanţa atitudinei pe care ministrul a luat-o în chestia rutenă, o atitudine diametral opusă faţă cu a antecesorilor săi, atitudine care însemnează o îndrumare spre binele poporului, talpă a ţării, o rupere cu tradiţia. Noi socotim ca un semn bun atitudinea ministrului Darányi, şi ar fi de dorit ca să vedem lărgindu-se vederile sănătoase în cercurile maghiare şi restrîngerea păcatelor şoviniste. Uscături! La 17 iunie a avut loc în Orăştie alegerea de deputat pentruUniversitatea naţională săsească*.. .surprindere“ a fost această alegere, spune ,Kroistödter Zeitung*, o dureroasă surprindere, căci dintre cei două candidaţi, a fost ales Incel din urmă tîrg* săsesc primarul din ,Szászváros a ajuns celebru prin apucătura sa de bravură naţională in chestia numelui de localităţi*, Frederich Acher, cu 155 voturi, contra preotului Dr. Almacher din Romos, care a întrunit 35 voturi, dintre cari 27 de la saşi şi 8 de la români. Kronstädter Zeitung, atribue căderea candidatului sas naţionalist în întâiul rând lipsei de disciplină la Saşii din Orăştie, la care apoi se mai adaugă puhoiul de voturi ale funcţionarilor, jidanilor şi maghiarilor, cari au mers toţi cu „patriotul* Acker. * A nimerit p. Organul mitropoliei de la Sibiiu publică un prim-articol despre adudul patriarch (Joachim III) din Constantinopol. După ce arată, că el este ales în urma stăruinţelor Rusiei, conchide: .Credem deci, că tocmai In urma schimbării făcute In scaunul patriarchal de la Constantinopol, firul pertractărilor începute cu câţiva ani în urmă, pentru numirea unui cap bisericesc pe seama Românilor de sub stăpânirea Sultanului, ar pute fi reluat, şi avem firma convingere, că cei chemaţi nici nu vor lăsa nefolosită ocasiunea dată, pentru a câştiga pe seama conaţionalilor noştri din Balcani aceea de ce au mai mare necesitate, — independenţa bisericească.“ Cum adecăm Fiind că la Constantinopol este acum patriarch omul Rusiei, confraţii noştri de la Sibiiu cred că este moment prielnic,, ca fraţii din România să cerce a câştiga în Macedonia episcopate? Dar nu ştiu confraţii din Sibiiu, că la 1896, pe când patriarch era expositura Grecilor, ceva mai slabi ca Rusia, episcopatul pentru Macedonia a fost zădărnicit tocmai din causa intrigilor ruseşti ? El, se va lăsa de intrigi Rusia acum, când patriarchul este o simplă unealtă rusească ? Şcoala noastră de fete. „Resultatul îmbucurător pe care cu plăcere îl constatăm — a zis P. S. S. Episcopul Goldiş încheiând anul şcolar la şcoala superioară de fete — me îndeamnă şi pe mine şi pe consistor, ca şi în viitor să ne interesăm de aproape de această şcoală şi să căutăm toate mijloacele pentru perfecţionarea ei*. Iată deci garanţia, că în curând vom avea în Arad o şcoală superioară de fete care în toate privinţele • UNDE-S TRĂDĂTORII ? De curând presa maghiară a fost alarmată de ştirea sosită din Paris, că faimosul „politician“-vagabond rusol, independistul Rimler a scris o broşură în care se vorbeşte de intervenirea lui Ugran pe lângă ministrul francez Delcaasé, pentru ajutor material, spre întărirea partidului său, cu scopul de a da „lovitura de moarte“ alianţei germane şi de a impune o alianţă francesorusă-austro-maghiară. Ugrón a protestat contra învînuirei de amestec cu Rimler, dar sosind broşura amicului său la Budapesta, s-au găsit, drept dovezi de complicitate, scrisorile lui Ugrón, adresate, una ministrului francez, alta autorului broşurei din chestiune. „Pesti Napló“ foarte consternat de acest lucru, se ocupă la loc de frunte de Bagrón şi tripla alianţă“, şi în cursul expunerilor sale ajungând la desvelirile lui Rimler, spune următoarele: .Acele pertractări, acele târgueli, acele corespodenţe, umblatul dupăsprijin material1c de pe cari cartea lui Rimler cu o naivitate suspectă trage perdeaua, trec cu nduit peste marginile permisiunei politice. Noi am bărbaţii politici ai unei naţiuni oprimate, lipsite de dreptul său public, pot căuta în interesul patriei lor astfel de aliaţi, ca cel despre cari povesteşte Rimler. O astfel de alianţă cu puteri străine, a politicianilor unui stat care se bucură de drepturi, nu se găseşte sub tirania nici unei puteri străine, are un drept public neştirbit, — umblarea în acest chip după ajutor material, ca prin acel ajutor mai uşor să-şi realizeze ideile, o astfel de negândire, nu poate fi apărată sub nici un fel de titlu de bune intenţiuni, nu poate fi scuzată. Ugron Gábor nu e In fruntea unei emigraţii, ci este şeful unui partid politic constituţional In Ungaria constituţională, care pentru dreptatea sa poate lupta cu toate armele constituţionale* ... Credem că e destul de bine caracterisat politicianul Ugron, care de altfel a caracterisat şi el maghiarismul destul de bine. Ne vine însă să întrebăm aci pe contele Eszterházi, cel cu broşura asupra „incompatibilităţii naţionalităţilor“. Nu era mai cu cale să studieze astfel de condiţii, în care te surprinde câte-un flagrant de independist, care legiuitor fiind, — vorba lui „Pesti Napló“ — „trece cu mult peste marginile permisiunei politice“ să fie la un nivel potrivit chemării sale. Am constatat adecă cu toţii, că în privinţa clădirii, este de făcut îndreptare radicală, ori alt edificiu, ori cel puţin o reparare temeinică. Şi ştim, că autoritatea şcolară superioară meditează deja de mult cum să se dreagă şi acest neajuns. In privinţa intelectuală, cine a asistat, în aceşti din urmă două ani, la examene, a trebuit să constate un progres îmbucurător. întreg corpul didactic a depus o muncă conştiinţioasă şi plină de zel pentru ca elevelor să li se dea o bună instrucţiune şi educaţiune. Ţinuta elevelor în examen, răspunsurile ce ele au dat, ordinea observată, toate, toate sunt chezăşie că institutul cu paşi siguri merge pe drumul bun, aşa că atât inteligenţa din părţile ungurene şi bănăţene, cât şi economii noştri mai cu stare, care pot jertfi pentru educaţia şi instrucţia fiicelor lor, au aici un aşezământ cultural unde cu toată încrederea îşi pot lăsa odraslele scumpe. Se adaugă apoi misiunea practică a acestei şcoli: ea este o pepinieră de înveţătoare pentru satele noastre, unde cultura femeiască, zeu, este într’o stare că trebue încă multă muncă până ce vom fi unde sunt celelalte popoare. Iată de ce examenul de musică vocala şi instrumentală, precum şi representaţiunea declamatorică de erl a elevelor acestui aşezământ a fost o adevărata serbatoare. A şi asistat un public numeros, ceea ce arată că interesarea faţă de institut creşte pe fiecare an. Cât priveşte acum prestaţiunile elevelor, cităm o autoritate: directorul de conservator din loc, domnul Crispin, a asistat şi d-sa, şi numai elogii şi aplause sincere a avut la adresa d-şoarelor profesoare de musică, iar talentul elevelor şi silinţa lor de asemeni ’l-a remarcat. Eleva Georgina Pop a stors lucrătul prin declamarea „Doinei“ lui Coşbuc. Elevele Ema Marcovici, Emilia Moise şi Mioc sunt pianiste că le ar asculta într’una, car’ Mihulin şi Pinter au cântat cu simţire şi exactitate, încât ar face cinste şi unul conservator. Peste tot, întreg programul a fost executat cu pricepere, încât adresând laude, P. S. S. Episcopul a răsplatit prestaţiuni ce pe toţi ne-au încântat. Adresăm şi noul urările noastre de bine şi dorim din tot sufletul, ca fiecare an să ne aducă o nouă bucurie, vezând progresul crescând al acestei şcoale cu o misiune atât de înaltă şi frumoasă. O ameninţare. Cine a urmărit cu atenţiune cele petrecute în giurul chestiei Egan, a putut observa, că deputaţii din Dietă