Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1901 (Anul 5, nr. 1-121)

1901-06-10 / nr. 107

Anul V Nr. 107 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 ADMINISTRAŢIA : Arad, Deák Ferencz-u. Nr R ABONAMENTUL l’entru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe V« de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N'-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. anuscripte nu senapoiază INSERTIUNILEr de un şir garm­ond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi insertiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Arad, Duminecă la­ 23 Iunie 1901 Semn bun. (**) Chestia Egoin, în convoiul întâmplărilor recente, în urma desba­­terei asupra ei în Dietă, presintă un foarte interesant moment. Comisarul guvernului, trimis în ţinutul locuit de Ruteni, ca să salveze nenorocita poporaţiune din ruină, a fost multă vreme ţinta atacurilor celor mai violente din partea presei iudeo-maghiare, pentru activitatea sa, pentru „ acţiunea ruteană“. O împăcare, o mulţumire a vrăj­maşilor lui Egăn s’a încercat, prin numirea lui Paris de secretar, ajutor al aceluia, ca să-l asiste şi să-l con­troleze în acţiunea sa. Paris însă n’a putut să lucreze cu Egăn, căci „ideile sale“ erau dia­­mentral opuse cu acele ale comisa­rului guvernului; deci, și-a dat de­misia. Această împrejurare a adus cu sine interpelarea lui Ba­­ta Ödön în parlament, căruia răspunzându-i mi­nistrul de agricultură Darányi, nu nu­mai că a spălat, cum s’ar zice, pe Egon, de toate învinuirile nedemne ce i­ s’au făcut, ci totodată — şi acesta e momentul simptomatic — justifi­când şi dovedind temeinicia „acţiunei rutene“ pornite de Egoin, printr’acea­­sta a dat o lovitură jidovismului, ten­­denţelor de favorizare a elementului jidovesc cutropitor, chiar veneticilor galiţieni, contra cărora pentru apărarea poporului autohton, luptă Egăn. E un moment nou acesta, în po­litica ocârmuitorilor ţârii, e un simp­tom îmbucurător, căci vedem pe un bărbat din guvern, ridicându-se pen­tru apărarea unui neam asuprit, con­tra drojdiei asupritoare, contra iuda­­ismului şi totodată — contra opiniei publice „patriotice“. Declaraţiunile ministrului făcute în această afacere, au fost „luate la cunoştiinţă“ de parlament,­­ dar presa „patriotică“, începând cu Pester Lloyd şi terminând cu Egyetértés — Magyar Szó, nu poate înghiţi capul ce i­ s’a dat în bulinul. Egăn şi-a îm­plinit misiunea „fără a fi condus de interese confesionale“. Organele „patriotice“ însă — recte, de confesiune judaică — văd măturat pe representantul „ideilor“ lor salvatoare de „patrie“, pe Paris, vădi întărindu-se situaţiunea lui Egan, prin solidarizarea ministrului de resort cu funcţionarul său, o împregiurare care dă de gândit saltimbancilor obicinuiţi de a cunoaşte puterea şi exploatarea, nu însă datoria şi munca. „Budapesti Hírlap“, organ apro­piat de guvern, reflectând asupra svâr­­colirilor șoviniste provocate prin dis­cursul ministrului Darányi, scrie ur­mătoarele : .... In adevér e regretabil că tocmai acele organe de publicitate cami la timpul său de es. In afacere,­Dreyfus au dat dovezi de așa neclintit sentiment de dreptate (?!. Încât au fost gata să condamne o naţiune întreagă, pentru un străin persecutat pe ne­drept (!), acum fără dovezi insultă şi con­damnă pe un maghiar (Egan) a cărui vină este că desinteresat, a făcut naţiunei sale servicii în adevăr mari“... Noi credem că „Budapesti Hirlap“ care , în parante să fie zis : „la tim­pul său“ a fost şi el Dreyfusist, ar trebui să înţeleagă că : „Sângele apă nu se face“. Şi bazarul ori soseşte acum din Galiţia ori e şef-redactor la „Budapesti Napló“ „Pester Lloyd“, etc. tot jidov este. Aşa că ori­cât de „re­gretabile“ ar fi atacurile presei şovi­­niste contra lui Egan, şi indirect con­tra ministrului Darányi, ele se ex­plică. Ar fi fost însă din partea lui „Bu­dapesti Hirlap“ mult mai corespunză­­tor, sa scoată la iveală, să accentu­eze importanţa atitudinei pe care mi­nistrul a luat-o în chestia rute­­nă, o atitudine diametral opusă faţă cu a antecesorilor săi, atitudine care în­semnează o îndrumare spre binele poporului, talpă a ţării, o rupere cu tradiţia. Noi socotim ca un semn bun ati­tudinea ministrului Darányi, şi ar fi de dorit ca să vedem lărgindu-se ve­derile sănătoase în cercurile maghiare şi restrîngerea păcatelor şoviniste. Uscături! La 17 iunie a avut loc în Orăştie alegerea de deputat pentru­­Uni­versitatea naţională săsească*.. .surprin­dere“ a fost această alegere, spune ,Kro­i­­stödter Zeitung*, o dureroasă surprindere, căci dintre cei două candidaţi, a fost ales In­­cel din urmă tîrg* săsesc primarul din ,Szászváros a ajuns celebru prin apucătura sa de bravură naţională in chestia numelui de localităţi*, Frederich Ach­er, cu 155 voturi, contra preotului Dr. Almacher din Romos, care a întrunit 35 voturi, dintre cari 27 de la saşi şi 8 de la români. Kronstädter Zeitung, atribue căderea candidatului sas naţionalist în întâiul rând lipsei de disciplină la Saşii din Orăştie, la care apoi se mai adaugă puhoiul de voturi ale funcţionarilor, jidanilor şi maghiarilor, cari au mers toţi cu „patriotul* Acker. * A nimerit p. Organul mitropoliei de la Sibiiu publică un prim-articol despre adudul patriarch (Joachim III) din Constantinopol. După­ ce arată, că el este ales în urma stă­ruinţelor Rusiei, conchide: .Credem deci, că tocmai In urma schimbării făcute In scaunul patriarchal de la Constantinopol, firul pertractărilor începute cu câţi­va ani în urmă, pentru numirea unui cap bisericesc pe seama Românilor de sub stăpânirea Sultanului, ar pute fi reluat, şi avem firma convingere, că cei chemaţi nici nu vor lăsa nefolosită ocasiunea dată, pentru a câştiga pe seama conaţionalilor noştri din Balcani aceea de ce au mai mare necesitate, — independenţa bisericească.“ Cum adecă­m Fiind că la Constantinopol este acum patriarch omul Rusiei, confraţii noştri de la Sibiiu cred că este moment priel­nic,, ca fraţii din România să cerce a câştiga în Macedonia episcopate? Dar nu ştiu con­fraţii din Sibiiu, că la 1896, pe când patriarch era expositura Grecilor, ceva mai slabi ca Rusia, episcopatul pentru Macedonia a fost zădărnicit tocmai din causa intrigilor ruseşti ? El, se va lăsa de intrigi Rusia acum, când patriarchul este o simplă unealtă rusească ? Şcoala noastră de fete. „Resultatul îmbucurător pe care cu plăcere îl constatăm — a zis P. S. S. Episcopul Goldiş încheiând anul şcolar la şcoala superioară de fete — me îndeamnă şi pe mine şi pe consis­­tor, ca şi în viitor să ne interesăm de a­­proape de această şcoală şi să căutăm toate mijloacele pentru perfecţionarea ei*. Iată deci garanţia, că în curând vom avea în Arad o şcoală superi­oară de fete care în toate privinţele • UNDE-S TRĂDĂTORII ? De curând presa maghiară a fost alarmată de ştirea sosită din Paris, că faimosul „politician“-vagabond ruso­l, independistul Rimler a scris o broşură în care se vorbeşte de intervenirea lui Ugran pe lângă ministrul francez Del­­caasé, pentru ajutor material, spre în­tărirea partidului său, cu scopul de a da „lovitura de moarte“ alianţei ger­mane şi de a impune o alianţă franceso­­rusă-austro-maghiară. Ugrón a protestat contra învînui­­rei de amestec cu Rimler, dar sosind broşura amicului său la Budapesta, s-au găsit, drept dovezi de complicitate, scri­sorile lui Ugrón, adresate, una ministru­lui francez, alta autorului broşurei din chestiune. „Pesti Napló“ foarte consternat de acest lucru, se ocupă la loc de frunte de Bagrón şi tripla­ alianţă“, şi în cursul expunerilor sale ajungând la desvelirile lui Rimler, spune următoarele: .Acele pertractări, acele târgueli, acele corespodenţe, umblatul după­­sprijin ma­terial1c de pe cari cartea lui Rimler cu o naivitate suspectă trage perdeaua, trec cu nd­uit peste marginile permisiunei politice. Noi­ am bărbaţii politici ai unei naţiuni opri­mate, lipsite de dreptul său public, pot căuta în interesul patriei lor astfel de aliaţi, ca cel despre cari povesteşte Rimler. O astfel de alianţă cu puteri străine, a politicianilor u­­nui stat care se bucură de drepturi, nu se găseşte sub tirania nici unei puteri străine, are un drept public neştirbit, — umblarea în acest chip după ajutor material, ca prin acel ajutor mai uşor să-şi realizeze ideile, o astfel de negândire, nu poate fi apărată sub nici un fel de titlu de bune intenţiuni, nu poate fi scuzată. Ugron Gábor nu e In fruntea unei emigraţii, ci este şeful unui partid politic constituţional In Ungaria con­stituţională, care pentru dreptatea sa poate lupta cu toate armele constituţionale* ... Credem că e destul de bine carac­­terisat politicianul Ugron, care de alt­fel a caracterisat şi el maghiarismul destul de bine. Ne vine însă să întrebăm aci pe contele Eszterházi, cel cu broşura asu­pra „incompatibilităţii naţionalităţilor“. Nu era mai cu cale să studieze astfel de condiţii, în care te surprinde câte-un flagrant de independist, care legiuitor fiind, — vorba lui „Pesti Napló“ — „trece cu mult peste marginile per­misiunei politice“­­ să fie la un nivel potrivit chemării sale. Am constatat adecă cu toţii, că în privinţa clădirii, este de făcut în­dreptare radicală, ori alt edificiu, ori cel puţin o reparare temeinică. Şi ştim, că autoritatea şcolară superioară meditează deja de mult cum să se dreagă şi acest neajuns. In privinţa intelectuală, cine a asistat, în aceşti din urmă două ani, la examene, a trebuit să constate un progres îmbucurător. întreg corpul didactic a depus o muncă conştiin­­ţioasă şi plină de zel pentru­ ca ele­velor să li­ se dea o bună instrucţiune şi educaţiune. Ţinuta elevelor în exa­men, răspunsurile ce ele au dat, or­dinea observată, toate, toate sunt chezăşie că institutul cu paşi siguri merge pe drumul bun, aşa că atât inteligenţa din părţile ungurene şi bănăţene, cât şi economii noştri mai cu stare, care pot jertfi pentru edu­caţia şi instrucţia fiicelor lor, au aici un aşezământ cultural unde cu toată încrederea îşi pot lăsa odraslele scumpe. Se adaugă apoi misiunea prac­tică a acestei şcoli: ea este o pe­pinieră de înveţătoare pentru satele noastre, unde cultura femeiască, zeu, este într’o stare că trebue încă multă muncă până ce vom fi unde sunt celelalte popoare. Iată de ce examenul de musică vocala şi instrumentală, precum şi representaţiunea declamatorică de erl a elevelor acestui aşezământ a fost o adevărata serbatoare. A şi asistat un public nu­mer­os, ceea­ ce arată că interesarea faţă de institut creşte pe fiecare an. Cât priveşte acum prestaţiunile elevelor, cităm o autoritate: direc­torul de conservator din loc, domnul Crispin, a asistat şi d-sa, şi numai elogii şi aplause sincere a avut la adresa d-şoarelor profesoare de musică, iar talentul elevelor şi silinţa lor de asemeni ’l-a remarcat. Eleva Geor­gina Pop a stors lucrătul prin decla­­marea „Doinei“ lui Coşbuc. Elevele Ema Marcovici, Emilia Moise şi Mioc sunt pianiste că le ar asculta într’una, car’ Mihulin şi Pinter au cântat cu simţire şi exactitate, în­cât ar face cinste şi unul conservator. Peste tot, întreg programul a fost executat cu pricepere, încât adresând laude, P. S. S. Episcopul a răsplatit prestaţiuni ce pe toţi ne-au încântat. Adresăm şi noul urările noastre de bine şi dorim din tot sufletul, ca fiecare an să ne aducă o nouă bu­curie, vezând progresul crescând al acestei şcoale cu o misiune atât de înaltă şi frumoasă. O ameninţare. Cine a urmărit cu atenţiune cele petrecute în giurul chestiei Egan, a putut observa, că deputaţii din Dietă

Next