Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-10-14 / nr. 191

A­nul V. Mi? Idl Arad, Duminecă 14127 octomvrie 19Q1 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. nr20 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Vn an 10 cor.; pe 10 de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 frânei. Manuscripte nu senapolază ADMINISTRAŢIA­­ Arad, Deák Ferencz­u. nt20 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Pensionarii paraziţi. (R). Dacă întreg budgetul statului nu l’ar mistui singuri „patrioţii“, şi pe d’asupra nu s’ar mai opera în felul arătat de Krivány şi Schladerer, cre­dem că o însemnata parte a cărtura­rilor Unguri ar trebui să ia lumea în cap. Ba nu, ar zice cine­va, mai este o scăpare: s’ar apuca de sapă şi lopată, s’ar angaja la muncă ţeră­­nească ori ar căra p&ment, căci „ku­bikus“ ii au şi ajuns un fel de spe­cialitate maghiară. Nici aşa nu mal e de trăit însă. Pentru­ că nu mal e de făcut dălme ori căi ferate. Ci chiar alaltă-eri am citit In ziarele maghiare, că o depu­­taţiune de „kubikus“­i s’au dus la ministru să-l roage a se îngriji de el, căci ne mai găsind de lucru, sunt peritori de foame... Mii de familii! Iar în Budapesta sunt d’asemeni peste zece mii lucrători fără muncă, cei mai mulţi lucrători de pe la fa­brici, şi calfe din deosebite ateliere. E o crisă economică, spun zia­rele maghiare. Fabricele toate şi-au redus numărul lucrătorilor. Prin Pesta nu se mai clădeşte nimic, aşa că stradele sunt pline de oameni fără muncă, desperaţi de cari trebue să te temi că Intr’o bună dimineaţă, rupţi de foame, se vor arunca asu­pra prăvăliilor, dar mai ales asu­pra brutăriilor şi prăvăliilor cu carne afumată. Poliţia e într’o continuă grire şi primejdia abea se poate tem­pera cu „porţiile“ de pâne ce se î mpart zilnic din partea unor anume­­ filantropi! Credem de altfel că filantropii­­?) aceştia dau mai mult de frica. Oamenii îmbogăţiţi adică pe spinarea lucrătorilor râmaşi peritori de foame s’au asociat şi deja şi în iarna tre­cută au împărţit într’una pâne ... înţelege însă ori-şi-cine, că asta nu este o resolvare a unei atât de grave stări de lucruri. Ingrijat, s’a apucat acum guver­nul să încerce a resolva afacerea. In consiliul de miniştri ce s’a ţinut adică noul, s’a hotătrît accelerarea clă­dirilor ce are de făcut statul, aşa că pe propria răspundere, fără a mai aştepta votul Dietei, se vor şi face comande în preţ de 40 milioane co­roane. Vor în felul acesta să ajutore pe lucrătorii ferari, lemnari, cioplitori etc. cari vor fi reangajaţi iarăşi în ate­lierele de unde au fost concediaţi. Cine nu înţelege însă, că în pri­mul rând vor câştiga patronii, fabri­canţii milionari. Mai ales că ministrul face el comandele, la cine-i place şi cum se învoieşte cu patronul. Se poate zice deci, fără a fi o exagerare, că în statul ungar dăinu­­eşte o stare economică atât de de­plorabilă, încât o însemnată parte din­tre muncitori—ba am putea zice chiar fabricanţii — sunt un fel de pensio­nari ! Mai ales cel din Budapesta. Aşa se şi esplica faptul, că aproape la fie-care fabrică ori întreprindere su­fletul este câte un­­ deputat guver­namental, dacă nu ca proprietar ori mare acţionar, apoi ca „jogtanácsos“. Vorba e să aibă numai legături cu cel de la cărmă. De, obrazul subţire se ţine cu cheltuială, dar patrioţii, în mărirea ce li­ s’a urcat la cap, au început să-şi facă, aproape cu iuţeala vaporului, capitală pompoasă şi mare. Aşa s’au adunat la Pesta atâţia proletari. P’o vreme se dlădea adică mult, se făcea tren suteran, şi câte toate. Acum s’a sfârşit cu f­luxul, şi zecile de mii de cetăţeni, cari sporiseră populaţia capitalei spre mândria şoviniştilor, rabdă din greu foame şi dacă statul nu se îngrijeşte să-i scoată din iarnă, brutarii şi măcelarii nici cu arma în mână nu o să-­şi poată apăra marfa de foamea legiunei patriotice. Iată unde duce lipsa de cumpă­tare. De altminteri asta caracteriza po­litica ungurească: risipa banului pu­blic. Mai ales când e vorba de a se ajutora neputinţa celor din seminţia arpadiană. Să ne gândim numai câţi bani s’au risipit cu colonisârfie. Nu-i destul că dela magnaţi scăpătaţi s’au cumpărat moşii cu preţuri exagerate, cari s’au dat apoi aşa zicend gratis c­angăilor şi tutor Ungurilor perde­­vară, dar după­ ce ipochimenii aceştia ’şi-au prăpădit tot şi prin munca lor nici din iarnă n’au fost harnici să iasă, comitatele şi statul a trebuit sa i a­­jutore, ca pe nişte milogi. Chiar zi­lele trecute am văzut prin Banat o asemenea comună de patriot­ împă­mânteniţi pentru cari Caraş-Severinul a trebuit să dea vre­o 50.000 coroane, că altfel mureau astă iarnă de foame. Măcar că sunt aşezaţi pe o vale rodi­toare unde se face cel mai bun grâu din ţeara. Se ia deci cu execuţia dela bieţii Români, aşezaţi prin munţi, ca să se hrănească nişte trântori cari nu sunt In stare să trăească în mijlocul Canaanului! Majoritatea cetăţenilor, naţionali­tăţile oropsite, plătesc din greu, ca să se întreţină nişte pensionişti cari n’au alt merit de cât că s’au născut Unguri. Iată politica „patriotică“. Ar fi însă chip de a pune capăt acestei exploatări. Iată cum. Dacă noi, naţionalităţile am lupta cu vigoarea cu care luptă Ungurii strigănd ca­’l exploatează Austracii, între altele şi prin faptul, că pentru miliţie comandele nu se fac în măsură dreaptă şi în Ungaria. Noi răbdăm însă ca nişte tenbeli, ca nouă nimic să nu ni­ să dea cu măsură dreaptă. Până când? matsassssseststsaum DIN FĂGET. IV. — Seara de cunoştinţă. — Ascultând pe aceşti însufleţiţi cântă­reţi, involuntar vini la convingerea, că în­­tr’adevăr viaţa asta are rost, că avem o destinaţie noblă şi că zău se plăteşte a trăi pe lumea asta. — Cât de pesimist se fi fost, trebuiai se revii la vederi mai bune. — Era cam târziu şi societatea se cam ră­rise. De variaţie m’am dus In încăperile la­terale se văd şi alte feţe. M'a atras mult lumea dintr’o sab­tă. Aci sexul frumos nu era representst, aci se ţineau „sesncele* biblice. Pacea era rar conturbată. Nu se ve­deau decât feţe posomorite şi nervoase. M’am apropiat de o grupă şi-o priveam cu indiferenţă de om somnoros, — era timpul cam înaintat. Partnerii erau tăcuţi şi nerăb­dători. Era un moment de­­estremă încor­dare şi curiositate. Erau la soarte câteva co­­­roane sclipitoare. Cu resuflirea reţinută a­­dânciţi in semnele biblice petrecură câteva minute şi moartea căzu. Unul dete faliment. Cu o expresie de pesimist nemângăiat se apropie de mine şi înceţii a mă cosite în secretul lucrului ce nu mă interesa şi nici că-’l înţelegeam, şi a ml desvol­ta teoria ne­­succesului. Eu II aprobam şi II mângâiam; ear el sireacul mă asigura că lucrul e im­posibil: se petreci trei zile încheiate In Făget, când nenorocul te presents. — Cu o resigaaţie de martir ’şi aprinse o suga­­retă, umplu un pahar de la masa partneri­­lor care l-au nenorocit şi rostogoli o înghi­ţitură pesimistă apoi plecă să colinde pe la celelalte mese cu muritori mai fericiţi decât el. Un adevărat martir al timpului. — Şi câţi alţii vor fi fost ajuns soartea lui In aceeaş noapte, — sara trecuse de mult. — La altă masă — se înţelege. In altă sabetă, musica se Îngrămădi spre nişte copilaşi la care seninătatea a ajuns potenţe neesprima­­bile. Romii — expresie technică patentă bănăţeană pentru muzicanţ? -trăgeau cu stă­ruinţă şi’şi dădeau ochiri imbărbătătoare, şi priviau cu jind la bateriile ce umpleau masa. Rupt de neodihnă m’am despărţit de idea­lişti şi am plecat la c­artir. Servi­ciul divin. Departe dela hotel la vr’o câteva con­tituri, de stradă peste Beghei la partea ro­mânească e situată biserica gr. or. română din Făget. Cam pe la 9 ora se auzi sunetul lin, serbătoresc al clopotelor care chemau pe învăţători şi ceialalţi oaspeţi de serviciul divin. Grupuri—grupuri înaintau încet, aşe­zat, conversând, şi mai admirând împregiu­­rimea, care pentru puştani ofere oare­care noutate şi variaţie. După întocmirea minunată a ritului nostru oriental se începe serviciul divin, ce­lebrat de dl protopresbiter Seb. Olariu cu asistenţa diaconului dl Dr. P. Ionescu şi a d-lor preoţi Baian şi Iosof. — Ceremonicul a fost mai ales pentru cei din loc ceva străin şi atrăgător căci asistenţa unui diacon nu se prea vede în oraşele noastre provin­ciale. Farmecul noutăţii ce tot­deauna îşî are efect atrăgător aici a fost foarte acomodat la înălţarea pietăţii creştinilor. — Cântările le-a executat corul plugarilor sub destoinica conducere a învăţătorului local Unipan. — In considerarea greutăţilor ce le Intimpină un conducător In învăţarea unei liturgii atât de artistic compusă şi ca technică greu de executat, intr’un timp scurt prestaţiunile au fost mulţumitoare şi merită amintire recu­noscătoare. — Am remarcat între corişti un tenor drăguţ foarte flexibil şi desmerdător, dar basul era încă destul de puternic. Stranele s’au ţinut straşnic. Voci pu­ternice de bas voluminos fraţii Liuba şi Costescu au ştiut să interpreteze In mod măestru melodiile frumoase — dar foarte neglijate — ale cântărilor de strană. Apo­stolul a fost cetit de o învăţătoare : d soara Popoviei. Are o voce foarte frumoasă şi pe lângă o pronunţare mai naturală ar face o admirabilă impresie. Biserica era tixită iar disposiţia creştinilor foarte ridicată, serbă­­torească. Cuvăntarea din­ protopresbiter la finea litai, el a fost foarte nimerită şi a aflat echoul adevărat acolo cotra cari a fost adre­sată. Eu mi am câştigat convingerea că în ori­ce lucru bun e lipsă de o purificare a gândurilor, o încurajare a voinţii şi o lămu­rire a conştiinţei. Şi aceasta e scopul final al serviciului divin înainte de ţinerea adu­nării , o prea înţeleaptă întocmire care tot­deauna şi a avut efectele mulţumitoare. T. Bandu, Archiducele Leopold Salvator, ne aducem aminte, că nu de mult a fost permutat din Zagreb, unde fusese comandant de divizie, la Viena. Această permutare era în legătură cu faptul că Archiducele adresase episcopului croat Strossmayer o caldă telegramă de felicitare cu ocasiunea congresului catolicilor din Bosnia. Ţipetele presei ma­ghiare şi uralele Croaţilor au acompaniat acest incident. Eare astăzi după „satisfacţia* ce se dăduse opiniei publice maghiare, archiducele Leopold Salvator, se reîn­toarce iarăşi între amicii săi Croaap, la Zagreb, în calitate de comandant al corpului 13 de armată. Şoviniştii înghit nodul! * Alegerile îa Croaţia. Banul Croaţieî, intr’o adunare a clubului guvernamental a motivat discuvarea Dietei şi d­eaduirea de noul alegeri in timpul cel mai apropiat, prin dorinţa, de altfel exprimata şi în mesagiul de închidere, de a cruţa poporul de o îndelungată agitaţiune. Mulţumeşte majorităţii pentru sprijinul ce şi-a dat în­totdeauna şi îşi exprimă speranţa ca partidul se va întoarce în Dietă întărit prin nouile alegeri. Alegerile vor fi: in 50 cercuri la 6, în 29 cercuri la 7, la 5 la 8, şi în 4 la 9 Noemvrie. * Iarăşi obstru­ţie? Din Viena soreşte ştirea că proiectele urgente se sporesc din zi în zi în mare nunter, întârziind prima cetire a proiectului de budget. Șefii de partide privesc cu îngrijorare această desvo­i­rn a

Next