Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-10-24 / nr. 198

Anul V. Arad, Mercuri 21 Octomvrie (6 Noemvrie) 1901 M# ISB REDACTIA Arad, Deák Ferencz­ u. nr 20 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Vs an 10 cor.; pe Vs de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapolazft ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencz­ u. n 20 INSERŢIUNILE: de un şir garmond; prima datfi 14 bani; a doua oa­rfi 12 bani; a treia oarft 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât ţi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Justiţia desfiinţată. (R.) De câţi­va ani încoace ad­ministraţia împedecă regulat ca ţăra­nii românii din giurul Şişeştilor să se adune la serbarea hramului bisericei din Şişeşti. Că se face acest abus, nu-i surprindere pentru nimeni, înde­osebi când e vorba de Dr. V. Luca­ci­u, o chestie veche deja, administra­ţia politică a ţării nu cunoaşte ru­şine. Cu toate acestea, Dr. V. Luca­­ciu şi soţii sei de luptă din părţile Sătmarului n’au vrut să se lase căl­caţi, ci pentru­ că satrapul cercual co­misese alsurile aşa de­­ ungureşte, l’a acusat la tribunal. Se pare Insă că nici tn sanctua­rele justiţiei Românii de p’acolo n’au ce să caute. Nu ne ar surprinde nici lucrul acesta. In definitiv, am văsut atâtea verdicte, cari ne îndreptăţesc să es­­elamâm : Turcul te bate, Turcul te ju­­decă. Ce s’a petrecut Insă de data a­­ceasta la Sătmar, e revoltător. Pro­curorul dela tribunalul d’acolo a re­spins adică să dea urmare petiţiunea prin care se denunţau abusurile re­voltătoare, sub pretext că şi dacă sa­trapul din chestie — Dienes Dezső —a săvârşit abus de putere, aceasta a fă­cut-o pentru a împedecă agitaţia contra patriei şi naţiei maghiare ce era 8­0 laşă agitatorul valah. „Az állam­hatalom kezelőjének joga és kötelessége volt a veszedelmes gyülekezést meggátolni* (Manuatorul puterii de stat avea drept şi era da­tor să împedece întrunirea periculoasă) aşa glăsuesc ziarele maghiare. Cine nu înţelege oare, că primin­­du-se acest principiu, Românii ar ro­mâne un fel de „Vogelfrei“, ale câ­­ror drepturi de Întrunire politică, cul­turală şi socială ar putea s-o impedece ori­ce tărăie-brnu de satrap mic ori mare unguresc ! Deja prin părţile săt­mărene administraţia a impedecat ca Românii să ţină adunări tnvăţătoreşti şi culturale, căci In şovinismul be­stial ce bântue şi Asociaţia o privesc drept „reuniune primejdioasă*. Acum dacă opresc Intr’una serbarea unul hram bisericesc, ear denunţările In contra bestialităţilor sunt aprobate pe motiv că s’a Impedecat ast­fel o­­în­trunire primejdioasă*, cine garantează că aceiaşi agenţi păcătoşi, ne mal avănd d’aci încolo frică nici de justi­ţie, o să Impedece pe România merge chiar şi la biserică, a prăznui nuntă ori botez, şi peste tot, a se mai în­tâlni mai mulţi decât trei-patru ? Cine garantează că după­ ce i-au „regulat* astfel pe fraţii noştri de prin părţile sătmărene,­­manuatorii puterii de stat* din celelalte comitate nu vor imita şi ei pe­­patrioţii* dela Sătmar, şi ast­fel Intr’o bună dimi­neaţă ne vom pomeni că pentru noi i'a desfiinţat ori şi ce drept de întru­nire ? I ... Te pomeneşti, că d’aci în­colo Românii fără „ţitlulâ* de la primă­rie nici In piaţă nu o să poată ieşi, ca nu cumva intâlnindu-se mai mulţi, să pună In primejdie siguranţa puter­nicului stat unitar naţional maghiar I... Mergem, se vede, spre procesele de intenţii. Nu ne-au putut zdrobi, cum se lăudase Tisza Kálmán, prin seria de procese ce curg, aproape neîntrerupt, de când cu inaugurarea erei şoviniste, vor să ne reguleze deci prin procese de intenţii. Ori­ce am voi să facem, ei vor să res­­tălmâcească şi să ne şicaneze până la desperare sub p­etext că voim perirea­­patriei şi naţiei maghiare*. Nu ştim cum vor răspunde fraţii noştri sătmăreni motivării stranie a procurorului din Sătmar, care se institue drept arbitru In ori­ce arătare ar face Românii când faţă de ei „mandatorii puterii de stat* se poartă păcatos. Credem Insă, că el vor apela In contra decisului procurorului, nefiindu-le greu să demonstreze că dacă procurorul se institue drept arbitru In chestie de abusuri admi­nistrative şi de agitaţie naţională, apoi pentru majoritatea cetăţenilor ţării, pentru naţionalităţi pur şi simplu se desfiinţează justiţia. Fraţii noştri sătmăreni să nu se lase insă şi dacă nu li­ se face dreptate, avem acum ami­s în Dietă, să le trimită Informaţiuni şi să pună la cale o interpelare să vedem, se poate intempla în patria noastră o atât de flagranta batjocorire a justiţiei, fără ca cel­ ce fac legile să nu sară şi In apărarea lor. Ce va să zică miseria aceasta: să oprească orl­ce Întrunire, sub pretext că s'ar intenţiona agitaţie? Ce iei, atât de slab este statul uogar, încât o miie ori doue de Români ori un Român singur sa ’1 primejduească aşa de cumplit, încât să se ia până şi măsuri preventive ca noi să nu agităm ? 1. * Dar’ dacă agităm, acolo-’! procurorul, acolo-’! Vaţul şi Seghe­­dinul! Administraţia politică să se institue tuşă drept curte cu juraţi, car’ procurorul arbitru suprem, aceasta nu tolerăm, ci protestând, trimetem viguroşilor fraţi din Sătmar şi în­deosebi lui Vasile Lucaciu, Îndemnul nostru, să nu lase ca un drept con­stituţional cardinal pentru Români să-­l confişte procurorul. Ne inşiruim cu toţii alături de sătmăreni într­u apărarea acestui drept, iuitoare*. Şvabii, socotiţi până acum de Maghiari ca desfiinţ­at naţionaliceşte, sunt în pragul de a-­şi vede sfinţită lupta naţională prin jertfe date puşcăriei­­patriotice*. Am anunţat deja, că „Groszk kindaer Tig‘, tmul din organele naţionaliste germane din Bănat, condus de acelaşi spirit ca şi valorosul organ central bănăţean «Deutsches Tegbl. f. Ungarn", va ave în curend un proces de presă, pentru ,agitaţii naţionaliste*. .» lucrul acesta se petrece, nu sub Bánffy, ci ch­ar sub ,pacificatorul* Széli. Nu e vorbă, trăim într'o fericitoare eră I♦ Banat Revoluţionar. Khuen Hétervá­y, desemnat oare când să fi­e urmaşul­ lui Bánffy la conducerea statului e astăzi ţinta atacu­rilor ziarului „Magyar Szó.. .Crimă“, tradarea“, ba ch­ar actul „re­voluţionar“ ce a săvârşit banul Croaţiei, este că a provocat pe dlamani să trimită doi deputaţi la Dieta din Zagreb. ,Magyar Szen­vede In acest act — de alfel re­spins de representanţa oraşului Fiume — un atentat la integritatea teritorului „ma­ghiar* din care face parte italiana Fiume, şi taxează pe Khuen Hé­dervá­y de revolu­ţionar, rebel invocând tot iadul contra nu­mitului megyiar de origine. Z­arul bAnffyst drept concluzie a spumegărilor sale, speră ca Banul cât mai cuidad va îl dat afară, va fi mezilit. Din Dietă. Eri la 4 Noemvrie Dieta a terminat cu constituirea comisiunilor şi sortirea claselor; cu un cuvânt, este acum lu plenitudinea competenţei de a se pute aşterne pe lucru. S’a ales şi o comisiune de 21 membr cere să pregătească răspunsul la mesagiu Tronului. Şvabii se mişcă! De când, cu apari­ţia ziarului timişorean ,Deutsches Tagblatt für Ungarn“, o foarte îmbucurătoare mişcare se observă la fraţii noştri în suferinţă, germanii din Bănat. Atât la alegerile, dietale, cât şi în toată trasiunea, reacţiunea sănătoasă a conştienţi naţionale, a­ a remarcat şi remarci păşind din ce în ce mai energic faţă cu goana de a compune suflete în rău înţeles interes, al Unitatea in partidele maghiare, şi condeiul „neangajat* politiceşte în nici o parte, prepară conducerea pentru un viitor guvernamental, pen­tru Beöthy Ákos,­­ viitorul şef. Cumetria aceasta, chiar în nu­cleul în care se găseşte astăzi, ne este un indiciu al „unităţii* partidu­lui de la guvern, în care îşi discută primogenitura liberală ba agrarii, ba mercantiliştii, ba reformaţii, etc., ne­lipsind nici elemente tiszaiste nici banifyste, sălăşluinduse în mijlocul lui şi doritori de ruperea relaţiilor economice cu Austria. Avem în faţă deci, nu un partid unitar, ci din con­tră , un organism centrifugal, din care îşi ochiesc partea şi Bartha-iştii, ba poate chiar şi republicanii şi socia­lişti. Acestea sunt cele două partide: guvernamentalul şi candidatul de a deveni guvernamentabil! Dacă aşa stăm cu cei Încălziţi şi cei dogoriţi de razele puterii, ce va mai fi cu „intransigenţii“ cari l’au scos pe Bánffy odinioară din nevoie ? „Obiceiuri italieneşti* i­ se impută fiului Iul Kossuth, care trăia prin Italia în vremea unor panamine. Mai apoi, în Dietă Îi vedem pe kossuth­işti, unii „heis* şi alţii „cea* la vot, — pe când despre deşteptăciunea şe­fului nici un partisan nu se încumetă sa scrie ditirambe. Acestea sunt partidele tari, par­tidele puternice din parlamentul din Budapesta, partidele.. „ viitorului *-șo­­vinist. Lipsa desăvîrșită de unitate, răsboirea între sin­guraticele porniri, revendicarea și contestarea unor anu­mite principii şi idei conducătoare, din partea unora faţă cu ceialalţi represintă hî­roana în mijlocul lor, care este o palpabilă dovadă, că nu există principii conducătoare, prin­cipii politice serioase, după cam­ să se conducă aceste grupări politice. Cu aceeaşi pretenţie susţine Bánffy ca şi Szeil, că el represintă liberalismul; şi de fapt, nici unul nu e liberal. Aceeaşi ceartă e între agrari şi mercantili­şti, între kossuthişti şi Bartha. Şi totuşi, cu toţii sunt în­­cuscriţi, au simpatii, cum a spus-o şi Apponyi despre sine, simpatii şi relaţiuni intime în toate partidele, lucru care se dovedeşte şi în privinţa relaţiunilor de tactică politică. Dacă un organism politic e lip­sit de idei conducătoare, de un plan precis şi unitar de acţiune, poate via, nu va putea însă crea nici­odată. Stăpânirea ungurească lipsita este de un program serios, real şi mai ales moral. In acţiunile sale, şi în special guvernul Szedl, este un „nou­i tangere“ al exigenţelor reale ale ţării, basat pe balansarea între cu­rente confuse egoiste; va avea deci o vieaţă, indiferent de ce durată, care nu va lăsa în urma sa decât o himeră, tot himera maghiarisării istovitoare a maghiarimei, spre pagubă şi ca ba­last al desvoltărei fireşti a statu­ii, a ţerii noastre. Lupta electorală dela Giula, în­tre kossuthişti­i ugronişti, este o dovadă de felul principiilor indepen­­diste, pe cari tşi le aşează existenţa cele două formaţiuni politice surori. Lupta Intre Apponyi şi Almássy la Jászberény, este un indiciu de „uni­tate d In partidul liberal. Şi câte ca­şuri nu am mai putea releva, pentru a indigena nesoliditatea temeliilor par­tidelor eminamente maghiare! Dar să nu Începem aşa de de­parte, ci să ne mărginim la întâm­plările zilei. Partidul unronist, cum se între­vede din propriile mărturisiri ale fos­tului 80U preşedinte, după­ ce s’a spo­rit, a crescut prin alegeri, a început să se descompună, iar membrii săi, aşteaptă să se întemeieze o nouă formaţiune politică, nu pare să-şi poată depune z ouele de cuci. Ce se însemneze aceste? E evi­dent, că aceşti oameni, cari bat apa ’n piuă de zecimi de ani, s’au con­vins de nimicnicia poreclită acţiune politică de partid şi se văd siliţi a desarma, căci au perdut orl-ce ţîntă, orl-ce direcţie In care s’ar pute des­­volta o acţiune oarecare, o acţiune, care să ducă la vre­un scop final. Cât priveşte foloasele imediate, câş­tigurile individuale, se vor fi gândit membri respectivei grupări, că totuşi va fi la urmă prea puţin demn, ca acelea să fie luate mereu la ţintă, la goană chiar, de după paravanul unei formaţiuni politice. Deci, se deschide concurs de licitaţie pentru idei viitoare, cărora acum­­ naţiunei singură aled­ li se ofer consumatori de pe

Next