Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)
1901-10-24 / nr. 198
Anul V. Arad, Mercuri 21 Octomvrie (6 Noemvrie) 1901 M# ISB REDACTIA Arad, Deák Ferencz u. nr 20 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe Vs an 10 cor.; pe Vs de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapolazft ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencz u. n 20 INSERŢIUNILE: de un şir garmond; prima datfi 14 bani; a doua oarfi 12 bani; a treia oarft 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât ţi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Justiţia desfiinţată. (R.) De câţiva ani încoace administraţia împedecă regulat ca ţăranii românii din giurul Şişeştilor să se adune la serbarea hramului bisericei din Şişeşti. Că se face acest abus, nu-i surprindere pentru nimeni, îndeosebi când e vorba de Dr. V. Lucaciu, o chestie veche deja, administraţia politică a ţării nu cunoaşte ruşine. Cu toate acestea, Dr. V. Lucaciu şi soţii sei de luptă din părţile Sătmarului n’au vrut să se lase călcaţi, ci pentru că satrapul cercual comisese alsurile aşa de ungureşte, l’a acusat la tribunal. Se pare Insă că nici tn sanctuarele justiţiei Românii de p’acolo n’au ce să caute. Nu ne ar surprinde nici lucrul acesta. In definitiv, am văsut atâtea verdicte, cari ne îndreptăţesc să eselamâm : Turcul te bate, Turcul te judecă. Ce s’a petrecut Insă de data aceasta la Sătmar, e revoltător. Procurorul dela tribunalul d’acolo a respins adică să dea urmare petiţiunea prin care se denunţau abusurile revoltătoare, sub pretext că şi dacă satrapul din chestie — Dienes Dezső —a săvârşit abus de putere, aceasta a făcut-o pentru a împedecă agitaţia contra patriei şi naţiei maghiare ce era 80 laşă agitatorul valah. „Az államhatalom kezelőjének joga és kötelessége volt a veszedelmes gyülekezést meggátolni* (Manuatorul puterii de stat avea drept şi era dator să împedece întrunirea periculoasă) aşa glăsuesc ziarele maghiare. Cine nu înţelege oare, că primindu-se acest principiu, Românii ar române un fel de „Vogelfrei“, ale câror drepturi de Întrunire politică, culturală şi socială ar putea s-o impedece orice tărăie-brnu de satrap mic ori mare unguresc ! Deja prin părţile sătmărene administraţia a impedecat ca Românii să ţină adunări tnvăţătoreşti şi culturale, căci In şovinismul bestial ce bântue şi Asociaţia o privesc drept „reuniune primejdioasă*. Acum dacă opresc Intr’una serbarea unul hram bisericesc, ear denunţările In contra bestialităţilor sunt aprobate pe motiv că s’a Impedecat astfel oîntrunire primejdioasă*, cine garantează că aceiaşi agenţi păcătoşi, ne mal avănd d’aci încolo frică nici de justiţie, o să Impedece pe România merge chiar şi la biserică, a prăznui nuntă ori botez, şi peste tot, a se mai întâlni mai mulţi decât trei-patru ? Cine garantează că după ce i-au „regulat* astfel pe fraţii noştri de prin părţile sătmărene,manuatorii puterii de stat* din celelalte comitate nu vor imita şi ei pepatrioţii* dela Sătmar, şi astfel Intr’o bună dimineaţă ne vom pomeni că pentru noi i'a desfiinţat ori şi ce drept de întrunire ? I ... Te pomeneşti, că d’aci încolo Românii fără „ţitlulâ* de la primărie nici In piaţă nu o să poată ieşi, ca nu cumva intâlnindu-se mai mulţi, să pună In primejdie siguranţa puternicului stat unitar naţional maghiar I... Mergem, se vede, spre procesele de intenţii. Nu ne-au putut zdrobi, cum se lăudase Tisza Kálmán, prin seria de procese ce curg, aproape neîntrerupt, de când cu inaugurarea erei şoviniste, vor să ne reguleze deci prin procese de intenţii. Orice am voi să facem, ei vor să restălmâcească şi să ne şicaneze până la desperare sub petext că voim perireapatriei şi naţiei maghiare*. Nu ştim cum vor răspunde fraţii noştri sătmăreni motivării stranie a procurorului din Sătmar, care se institue drept arbitru In orice arătare ar face Românii când faţă de ei „mandatorii puterii de stat* se poartă păcatos. Credem Insă, că el vor apela In contra decisului procurorului, nefiindu-le greu să demonstreze că dacă procurorul se institue drept arbitru In chestie de abusuri administrative şi de agitaţie naţională, apoi pentru majoritatea cetăţenilor ţării, pentru naţionalităţi pur şi simplu se desfiinţează justiţia. Fraţii noştri sătmăreni să nu se lase insă şi dacă nu li se face dreptate, avem acum amis în Dietă, să le trimită Informaţiuni şi să pună la cale o interpelare să vedem, se poate intempla în patria noastră o atât de flagranta batjocorire a justiţiei, fără ca cel ce fac legile să nu sară şi In apărarea lor. Ce va să zică miseria aceasta: să oprească orlce Întrunire, sub pretext că s'ar intenţiona agitaţie? Ce iei, atât de slab este statul uogar, încât o miie ori doue de Români ori un Român singur sa ’1 primejduească aşa de cumplit, încât să se ia până şi măsuri preventive ca noi să nu agităm ? 1. * Dar’ dacă agităm, acolo-’! procurorul, acolo-’! Vaţul şi Seghedinul! Administraţia politică să se institue tuşă drept curte cu juraţi, car’ procurorul arbitru suprem, aceasta nu tolerăm, ci protestând, trimetem viguroşilor fraţi din Sătmar şi îndeosebi lui Vasile Lucaciu, Îndemnul nostru, să nu lase ca un drept constituţional cardinal pentru Români să-l confişte procurorul. Ne inşiruim cu toţii alături de sătmăreni întru apărarea acestui drept, iuitoare*. Şvabii, socotiţi până acum de Maghiari ca desfiinţat naţionaliceşte, sunt în pragul de a-şi vede sfinţită lupta naţională prin jertfe date puşcărieipatriotice*. Am anunţat deja, că „Groszk kindaer Tig‘, tmul din organele naţionaliste germane din Bănat, condus de acelaşi spirit ca şi valorosul organ central bănăţean «Deutsches Tegbl. f. Ungarn", va ave în curend un proces de presă, pentru ,agitaţii naţionaliste*. .» lucrul acesta se petrece, nu sub Bánffy, ci char sub ,pacificatorul* Széli. Nu e vorbă, trăim într'o fericitoare eră I♦ Banat Revoluţionar. Khuen Héterváy, desemnat oare când să fie urmaşul lui Bánffy la conducerea statului e astăzi ţinta atacurilor ziarului „Magyar Szó.. .Crimă“, tradarea“, ba char actul „revoluţionar“ ce a săvârşit banul Croaţiei, este că a provocat pe dlamani să trimită doi deputaţi la Dieta din Zagreb. ,Magyar Szenvede In acest act — de alfel respins de representanţa oraşului Fiume — un atentat la integritatea teritorului „maghiar* din care face parte italiana Fiume, şi taxează pe Khuen Héderváy de revoluţionar, rebel invocând tot iadul contra numitului megyiar de origine. Zarul bAnffyst drept concluzie a spumegărilor sale, speră ca Banul cât mai cuidad va îl dat afară, va fi mezilit. Din Dietă. Eri la 4 Noemvrie Dieta a terminat cu constituirea comisiunilor şi sortirea claselor; cu un cuvânt, este acum lu plenitudinea competenţei de a se pute aşterne pe lucru. S’a ales şi o comisiune de 21 membr cere să pregătească răspunsul la mesagiu Tronului. Şvabii se mişcă! De când, cu apariţia ziarului timişorean ,Deutsches Tagblatt für Ungarn“, o foarte îmbucurătoare mişcare se observă la fraţii noştri în suferinţă, germanii din Bănat. Atât la alegerile, dietale, cât şi în toată trasiunea, reacţiunea sănătoasă a conştienţi naţionale, a a remarcat şi remarci păşind din ce în ce mai energic faţă cu goana de a compune suflete în rău înţeles interes, al Unitatea in partidele maghiare, şi condeiul „neangajat* politiceşte în nici o parte, prepară conducerea pentru un viitor guvernamental, pentru Beöthy Ákos, viitorul şef. Cumetria aceasta, chiar în nucleul în care se găseşte astăzi, ne este un indiciu al „unităţii* partidului de la guvern, în care îşi discută primogenitura liberală ba agrarii, ba mercantiliştii, ba reformaţii, etc., nelipsind nici elemente tiszaiste nici banifyste, sălăşluinduse în mijlocul lui şi doritori de ruperea relaţiilor economice cu Austria. Avem în faţă deci, nu un partid unitar, ci din contră , un organism centrifugal, din care îşi ochiesc partea şi Bartha-iştii, ba poate chiar şi republicanii şi socialişti. Acestea sunt cele două partide: guvernamentalul şi candidatul de a deveni guvernamentabil! Dacă aşa stăm cu cei Încălziţi şi cei dogoriţi de razele puterii, ce va mai fi cu „intransigenţii“ cari l’au scos pe Bánffy odinioară din nevoie ? „Obiceiuri italieneşti* i se impută fiului Iul Kossuth, care trăia prin Italia în vremea unor panamine. Mai apoi, în Dietă Îi vedem pe kossuthişti, unii „heis* şi alţii „cea* la vot, — pe când despre deşteptăciunea şefului nici un partisan nu se încumetă sa scrie ditirambe. Acestea sunt partidele tari, partidele puternice din parlamentul din Budapesta, partidele.. „ viitorului *-șovinist. Lipsa desăvîrșită de unitate, răsboirea între singuraticele porniri, revendicarea și contestarea unor anumite principii şi idei conducătoare, din partea unora faţă cu ceialalţi represintă hîroana în mijlocul lor, care este o palpabilă dovadă, că nu există principii conducătoare, principii politice serioase, după cam să se conducă aceste grupări politice. Cu aceeaşi pretenţie susţine Bánffy ca şi Szeil, că el represintă liberalismul; şi de fapt, nici unul nu e liberal. Aceeaşi ceartă e între agrari şi mercantilişti, între kossuthişti şi Bartha. Şi totuşi, cu toţii sunt încuscriţi, au simpatii, cum a spus-o şi Apponyi despre sine, simpatii şi relaţiuni intime în toate partidele, lucru care se dovedeşte şi în privinţa relaţiunilor de tactică politică. Dacă un organism politic e lipsit de idei conducătoare, de un plan precis şi unitar de acţiune, poate via, nu va putea însă crea niciodată. Stăpânirea ungurească lipsita este de un program serios, real şi mai ales moral. In acţiunile sale, şi în special guvernul Szedl, este un „noui tangere“ al exigenţelor reale ale ţării, basat pe balansarea între curente confuse egoiste; va avea deci o vieaţă, indiferent de ce durată, care nu va lăsa în urma sa decât o himeră, tot himera maghiarisării istovitoare a maghiarimei, spre pagubă şi ca balast al desvoltărei fireşti a statuii, a ţerii noastre. Lupta electorală dela Giula, între kossuthiştii ugronişti, este o dovadă de felul principiilor independiste, pe cari tşi le aşează existenţa cele două formaţiuni politice surori. Lupta Intre Apponyi şi Almássy la Jászberény, este un indiciu de „unitate d In partidul liberal. Şi câte caşuri nu am mai putea releva, pentru a indigena nesoliditatea temeliilor partidelor eminamente maghiare! Dar să nu Începem aşa de departe, ci să ne mărginim la întâmplările zilei. Partidul unronist, cum se întrevede din propriile mărturisiri ale fostului 80U preşedinte, după ce s’a sporit, a crescut prin alegeri, a început să se descompună, iar membrii săi, aşteaptă să se întemeieze o nouă formaţiune politică, nu pare să-şi poată depune z ouele de cuci. Ce se însemneze aceste? E evident, că aceşti oameni, cari bat apa ’n piuă de zecimi de ani, s’au convins de nimicnicia poreclită acţiune politică de partid şi se văd siliţi a desarma, căci au perdut orl-ce ţîntă, orl-ce direcţie In care s’ar pute desvolta o acţiune oarecare, o acţiune, care să ducă la vreun scop final. Cât priveşte foloasele imediate, câştigurile individuale, se vor fi gândit membri respectivei grupări, că totuşi va fi la urmă prea puţin demn, ca acelea să fie luate mereu la ţintă, la goană chiar, de după paravanul unei formaţiuni politice. Deci, se deschide concurs de licitaţie pentru idei viitoare, cărora acum naţiunei singură aled li se ofer consumatori de pe