Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-11-25 / nr. 220

Anul W* Arad, Duminecă 25 Noemvrie (8 Decemvrie) 1901 220 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-u. nr20 ABONAMENTUL Centru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe 7» aa 10 cor.; pe 10 de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. Ve nul de Duminecă pe an — 4 coroane. — Centru Romania și străinătate pe an 1 400 franci. Manuscripte nu senapolază ADMINISTRAŢIA­­ Arad, Deák Ferencz-n urât INSERŢIUNILE : de un şir garmond: prima dată 14 bani; a dona otră 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele căt­ţi Inserţiunile sunt a se plită înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc.­ ­ V. A. Urechiă. „ .............................ferice care, ca tine, piere, s Având o vierţă verde­in timpul tinerefei, ,Şi albă ca zăpada în iarna bătrâneţei*. Un mormânt se închide, pentru a se deschide cartea unei vieţi. Car­tea unei vieţi, din ale cărei pagini respira podoabele sufletului, iubirea de neam şi patriotismul. Răsfoind filele învechite ale cro­nicelor române, sorbind căldura inimii marilor cronicari, Vasilie Al­eandre­­s . Orechiă a fost dascălul, care de pe catedra universitară, în curgere de aproape o jumătate de veac, a desfăşurat în faţa generaţiilor ce s’au succedat rîvnitoare de carte, adevă­rul asupra trecutului neamului nostru. Mărirea trecutului şi focul sufe­rinţelor prin care neamul nostru stră­bătând a biruit veacurile, din tâlcul cronicarilor le-a scos şi cu inima e i românească simţind, a îmbrăcat ade­­vârul în haina luminoasă a patrio­tismului. Căldura ini­mei sale pentru neam, avântul juvenil ce şi-a râmas acelaşi până în ceasul din urmă, a gru­pat în jurul „bâtrânului“ tinerimea, tinerimea setoasă de ideal, tineri­mea entusiastă pentru avântul naţio­­ţional­. Ca preşedinte al Ligei, V. A. Urechiă a ajuns cunoscut, iubit şi venerat de întreaga românime, — căci n’a fost moment, n’a fost oca­­siune îa care vorba fiind de intere­sele şi demnitatea neamului româ­nesc, de drepturile celor oprimaţi, de avântul celor conştienţi şi de glorifi­carea eroilor şi mârirei trecute, gla­sul lui să nu răsune. Chestiunea naţionala română a avut In V. A. Urechiă pe cel mal pu­ternic campion, in congresele in­ternaţionale, în pieptul lui s’au rupt săgeţile vrăjmaşilor perfizi al nea­mului nostru. Condeiul lul nimic n’a lăsat, nimic n’a iertat celor­ ce s’au ridicat contra poporului român; ripostările lui au zdrobit pe toţi sîm­­briaşii opresorilor. In lumea latină cuvântul lui Urechiă a râmas cel din urmă, In polemicile asupra chestiunel naţionale. Timpul de înălţare a mişcării na­ţionale, memorabilele meetinguri, ră­sunetul de peste Munţi a mişcării noastre naţionale, aveau în frunte pe V. A. Urechiă. Entusiastul tinar moldovean, V. A. Urechiă apucase vremuri grele pen­tru poporul românesc, în vremea de ’nainte de ştergerea Milcovului-hotar dintre ţările surori Muntenia şi Mol­dova; dat ’i-a fost însă, ca el însuşi în calitate de ministru al regatului român, să depună temelia tab­ărei tu­turor fraţilor, ducând tineri macedo­români la Bucureşti, pentru a-­şi face cultura superioară; aduce astfel, la matca comună, la isvorul tămăduirei naţionale, şi pe cei mai îndepărtaţi fii al neamului românesc. Şi veteranul luptător naţional F. 4. Urechii închide pa vechi ochii, ca preşedinte al Ligei pentru unitatea culturală a tuturor românilor. Asupra mormântului lui să pre­­sărăm lacrimi şi fiori, să plăngem pa cel­ ce a murit şi să slăvim duhul ce a lăsat intre noi. S. Secuh. Unitatea .Unionei ceho-slavice“. Sub acest titlu spumegă „Egyeté­lés*, îndegerând o ,mare primejdie“. Şi primejdia mare este în faptul, că tinerii slovaci făcând studii la şcoalele cehe, se creşte o­­inteligenţă pan­­slavă* pentru Ungaria. Dacă în şcoalele cehe se primesc bursieri slovaci, dacă elevi industriaşi slovaci se pregătesc în Bohemia, se săvârşeşte o crimă, se sgită, se trădează, se complotează, încât . Egyet­értés* — des­pereazâ. Şi în faţa acestui atac ,organisat, gu­vernul Széli nu dă nici un ajutor. Unde vrea ,Egysfé,:és‘ mai mare ,a­­jutor'1 decât acel­' de al cărui savurare 81,­­vă fi­em gre' Z­î cu ze­ile de mii ? * Din Dietă. In ședința dela 5 Decem­vrie s’a votat proiectul Indemnității, pe ar­ticole, fără discuție; apoi s’a deschis dis­cuția asupra provisoriului finaneisr ungaro­­croat. Bab­a Odoa profită de ocasie pentru a ataca pe Croaţi, din causa duşmăniei lor faţă cu şovinismul. Proiectul se primeşte atât la discuţia g­neralâ cât şi In desbatera* specială. # Dureri patriotice. In şedinţa de la 3 Decemvrie kossuthistul Komjáthy a ţinut o lungă filipică contra­­ Habsburgilor. Intre altele a zis: „Ori domnii aceştia, pentru­ că sunt din familie domnitoare, însemnează mai mult decât noi (adecă d’alde Komjâ hyl Red)? Noi suntem mai de mult în ţeara acest­a decât ei!... O mulţime de oficeri superiori hot,vezi nu ştiu ungureşte... Avem un rege, împodobit cu coroana 8 tulul Şte­fan, dar’ care nu trăeşte In ţeara aceasta, ci eh tu­şte in ţeara străină şi ceea ce-’i dă naţia maghiară pentru reşi­dinţa sa re­gală. Familia domnitoare nu este prietenă acestei neţ­uni, membri familiei de Habsburg dispreţuesc pe Maghiari; nu ne invită nici limba şi chiar despre presumptivul moştenitor ştim că nu ştie ungureşte; dată­ri trebue să încredinţăm viitorul acestei ţeri... Poli­tica externă ei o fac, cum lor le p­lace, munca de zeci de ani de zile este făcută pendentă de un capriţiu al celor din fa­milia domnitoare. Ungaria nu o stăpână pe soartea sa ci este aservită capriţiilor şi pof­telor Casei Domnitoare... Armată n’avem, pentru­ că armata numai I tr’atâta este a noastră, întru-cât o susţinem din truda sân­geroasă a feţei noastre şi la primul prilej armata aceasta ar fi care s’ar pune în calea aspire­ţiunilor noastre11. * In Reichsrathul austriac se urmează d­e­uţiunile asupra unor chestii cari ating interesele naţionalităţilor. Astfel în şedinţa dela 6 Decemvrie s’a discutat asupra pro­punerii urgente de a se înfiinţa o univer­­si­tta pentru Slavii sudici. Propunerea a fost susţinută de Sustersic. Stein, Schuch­­mayer şi Gessmann au provocat mai multe incidente zgomotoase. (*) Ziarele maghiare sunt alar­mate, că în comitatul Torontal din Ba­nat „dela ultimele alegeri încoace a­­gitaţiunile naţionale ale Sârbilor, Va­lahilor şi chiar ale Şvabilor, cari au prins şi el curagiu, au luat propor­­ţiuni îngrijitoare“ . .. Pe Şvabi­i a întăritat „panger­­manul“ Steinacker, care deşi n’a reu­şit la alegere, dar a sămănat p’acolo sămânţa naţionalismului, cultivată de altfel cu grije de Korn, redactorul foii germane din Chichinda-mare. Cât despre Sârbi, iată ce scrie „Budapesti Hírlap“ : ,Mult mai primejdioasă este mişcarea Sârbilor, îndeosebi de când laTörök Becse a reuşit candidatul lor Liubomir Pavlovici. El a candidat cu program omrdivn­st şi în Dietă stă în afară de partide cu cei patru Slovaci la un loc. Deşi numai el a învins, totuşi jur împrejur, la Chithinda, O-Brcse, în Basica întreagă, pretutindenii Sâibil s'au a­gitat, au pus candidaţi separaţi şi în întun­­cirile lor se observă acelaşi spirit ca pe vremea lul Mileticî“ . .. După­ ce corespondentul numitu­lui ziar spune că Sârbii ţin concilia­bule secrete, că împart portretul ţa­rului şi alte lucruri cari primejduiesc existenţa statului, îl dă cu „magyar­­ lam­pezme“, cerând în numele ace­stei gogoriţe să se aducă Unguri, co­lonişti, în aceste părţi expuse,, că alt­fel e gata pescolo cu naţia lui Árpád... Dovadă, scrie numitul ziar: „La alegerea pentru congregaţia comi­­tatensă în toate comunele candidaţii şerbi patrioţi au fost trântiţi şi s’au ales cel mai s­ăbat ci omladinişti Apărătorii ideii de stat maghiar precum şi cărturarii maghiari de aici, iată­­ deci atacaţi şi aserviţi chiar în existenţa lor"... Că e o simplă gugumănie a zice că este atacat în existenţă un cetă­ţean pentru­ că alţi cetăţeni aleg, con­form legii, pe cine vor, asta, credem, nu mai trebue să o spunem. Ascultaţi însă ce mai scrie­ .Situaţia e aşa, că guvernul trebue să i­a cât mal repede şi cât mal energice mâsuri pentru stauirea acestui curent prior­­­itos. Şi asta ar fi însă numai lecuire provisorie, dacă nu vom întări In numer şi avere pe Ungarii din Tő­tk Becse. Căci In present, durere, Ungarimea d’aici se pre­găteşte să emigreze“... Măi sus s’au cerut colonişti ma­ghiari, dar acum autorul mărturiseşte că Ungurimea de p’acolo se pregă­teşte să emigreze... De altminteri chiar statistica ofi­cioasă a arătat, că din Torontal Un­gurii emigrează în massă. Şi totuşi „tărturarii“ de p’acolo cer colonişti?! Aceiaşi statistică constată apoi că Românii sporesc! ce deci şoviniştii vor să for­ţeze o situaţie imposibilă: ca Băna­tului să i se dea caracter maghiar? Dar pe acolo Ungurii nu pot să tră­iască de­cât cel mult ca satrapi, mari proprietari ori pensionari... Dar aceste posturi li-au ocupat ei de mult, aşa că în comitatul seasta mare abea mai găseşti vre-un slujbaş nemaghiar. Dl N. Iorga şi tinerimea noastră. .. Tinerimea noastră poate fi mân­dră de elogiosul certificat ce ni-l dă savantul profesor. Şi e incontestabil, că părerea exprimată este conform cu adevărul: tinerimea noastră uni­versitară este de fapt un element sănâtos şi este pătrunsă de frumoase idealuri. Idealismul tinerilor noştri însă are mai mult forma sa primitivă, de­terminat de impresia momentului, is­­bucnind une­ori în modul descris, în manifestaţii cu cântece sentimentale. Totul e vag în vrerile şi acţiunile ei; toată vieaţa ei este o orbecare pe dibuite; lipseşte ţinta fixă, lipsesc căile clar concepute. E cert, că tinerimea generaţiilor trecute, deşi crescută în condiţii mai desavantagioase, era mult superioară tinerimea de astăzi. Odinioară Tran­silvania era pepiniera, din care esteu conducâtorii intelectuali al români­smului de pretutindeni. Dar, dacă su­tele de dascăli ardeleni, dela Lazăr până la cel de astăzi, au reuşit să clădească edificiul culturei noastre naţionale, ei n’au făcut-o prin decla­­mari de trase ocasionale, nici prin emoţionata căutare a imnului, nici prin depeşe de aderenţă sau de de­­savuare după calapodul de astăzi, ci prin păşirea hotărîtă cătră o ţinta sigură, dar mai pe sus de toate prin o muncă stăruitoare. Idealul este o trasă goală şi astfel va rămânea vecinie, dacă nu se va sprijini pe acest principiu al muncei conştiente în vederea scopu­lui măreţ şi clar. Vor fi muncind el şi tinerii de astăzi. Că ’şi fac examenele în re­gulă, o vedem cu toţii, căci în fiecare zi înregistrăm câte un nou „doctor“, câte un nou „advocat“. E şi aceasta un fapt îmbucurător. Dar o singură ochire în jur ne arată, că de ani de zile nu se mai ridică nici unul care să fie cu un cap mai înalt ca cei­lalţi, nu se ridică nici o individuali­tate, care să represinte în mijlocul nostru mai mult ca celelalte medio­crităţi. O probă aceasta, că munca lor este de şablon, o muncă ce te infr­armează cel mult pentru lupta individuală, dar nu-ţi dă puterea de a străbate la o ţintă mai înaltă. Şi lupte mari şi ideale nu se pot da cu oameni mediocri! Dl Iorga, un escelent psiholog, va fi observat desigur acestea toate şi, căutănd esplicarea lor, a şi găsit-o. Nu e vinovată tinerimea de starea 3» şi nu e vinovată nici poporul no­stru că nu are o tinerime mai iubi­toare de fapte, — vina într’adevăr o poartă şcoala, o poartă Universi­tăţile maghiare, pe cari legile ţârii ne constrâng a le cerceta. Popor de peste trei milioane de suflete, noi nu avem nici o şcoală su­perioară în această ţeară. Suntem şi noi de vină că nu ştim să cerem cu destulă energie înfiinţarea unei uni­versităţi române, o cerere prevăzută

Next