Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1860-01-24 / nr. 60

­­­N). bo. G PREȚUL: pe anu 2 galbeni. Sghiumsa Asepota fuie ese Aropamentele se fasp­re unre aghi­ontina. re vertemîna. in Iassi la ditestia Mlei strada Tab­alatilog, tag în vasptesti­ui rghin distiete la esrecitogiite rostelog. l.rrl-- IAȘI, DUMINICI ZI TANNARI T800 CRECUL pe 7, anu 42 lei. elective REVISTĂ DIN LĂUNTRU. așii. 23 ianuari 1860. Astăzi în ajunul sărbătoarei acei mari și minunate de 24 ianuari, cănd Romșănii din Țeara Romănească s'au rădicatu mai presusu de toate patimele și, în entusiasmul lor pa­­trioticu, au trecutu peste toate dificultățile politice, ne simțimu cu măndrie rădicaui în demnitatea noastră de romăni și de creștini. Mulțumindu provedinței că ne au învred­­nicitu de a vede ziua în care țeara s'au re­­integratu în viechile ei drepturi strămoșăști, amu serbatu zioa de 5 ianuari ca ziua cea mare a domniei alese. Înse zioa de 24 ianu­­ari este cu multu mai mare, căci în acea zi nu avemu numai pe 5 ianuari­a fraților nos­­ștri Romăni de peste Milcovu, ci și zioa frăției Romănești, zioa Unirei, zioa în care, s'au făcutu cea mai de'ntăiu, cea mai rațională, cea mai legitimă întrebuințare a autonomiei. În acea zi, Alesul Moldovenilor au fostu și Alesul Muntenilor! Unirea, pentru care s'au luptatu glorioșii noștri eroi de a o dobădi prin arme în cursul vrecurilor trecute, s'au arătatu de-odată între noi, ca prin­tr'o minune divină, realizată cu pace, cu dragoste și cu bună învoire. De anu și pănă acu, ideea Unirei au făcutu mari progresuri și între noi și afară de Alesul Adunărilor elective au fostu provisoriu, ce țeară, recunoscutu de bunu alesu, e dreptul, și cu duoe firmane întăritu, înse în faptă Elu realisasă în persoana sa Uni- Abia au trecutu unu anu al Domniei M. rea, amăndoute Sale Alecsandru Ioan I preste Principatele­ Unite; și iatăne că suntemu fe­­riciți de a constata astăzi în publicu și în fața lumei că învărtoșata cerbice a dușmani­­lor celor de'ntre noi s'au mutetu, și că mulți din separatistii, carii mai multu au combătutu Unirea, sunt deveniți acu cei mai ferbinți și mai neobositu lucrători pentru desăvărșita e realisare. Cănd, prin frăția romănească, să topescu împărechierile ce pe au băntuitu înlăun­­trul cetăței și ne au întărzietu în isprăvirea lucrărei, ce potu din a ne mai face împotrivirile de dinafară. Acei ce au recunoscutu voturile Adunărilor Iași și București ca fondate pe autonomia noastră, săntem­ siguri, vor să recunoască, în fine, și absoluta necesitate a Unirei depline a țerilor surori într'o singură administrație, într'o singură legislatură, pre­­cumu au recunoscutu Unirea noastră cea de sănge și de credință, precum au consimțitu de a se face Unire prin o singură lege și de a se manefesta printr'o singură persoană. Cănd ne bucurămu de atătea mari­­ fru­­moase bunătăți: unu sănge, o credință, o lege, o armată, unu domnu și o constituție, rămăne vomu încă multu timpu în așteptare și a unei săngure patrii și a unui sănguru Statu? Multe lucruri grele am dobănditu aflăndune desbinați, cele puține ce ne mai lipsăscu, oare să nu le puteamu dobăndi acu căndu suntemu cu toții uniți în Unirez Să sărbămu, deci, cu buburie ziua Unirei Domniilor din Prin­­cipatele-Unite, și să ne întrărmămu cu băr­­țogu Romănul să cili zicăndu că este cetățeanu al unui Statu mare, puternicu și consideratu, unde să înflorească științele, măestriile și toate libertățile publice. 1860 mai micu decătu acelu căimăcămiei al contra căreia protestă toată seara, oprirea Adunărilor de totu feliul, președerea cole­­giilor eleptorali de cătră poliție, infirmarea articulului 7 din legea eleptorale, procese legea tipa­­rea libertăței tipariului și.... fiului ne aduce aminte că trebuie să ne o­­primu aici, și că pentru cele ce s'atingu de armarea țerei abia ne este iertatu a zice că nu văzurămu pănă acumu decătu prefaceri da uniforme ș'o tabără ale căreia socotele le vomu auzi poate în viitoarea Adunare. Cătu despre Unirea între Moldoveni și Munteni, Unirea pe care de sute de ani fie-care Ro­­mănu din generațiune în generațiune, o purta ascunsă în inima sa, sperăn­u că elu poate va fi acelu fericitu care o va face să nască, precumu fie-care femeie israilieană spera că din păntecele său va naște măntuitoriul omenirei; acea Unire, împărșireu, pe care ne odete unanimitatea boierilor Divanurilor ad­­aos, și cea de la 24 ianuari ce s'au făcutu ea oare? Poate ziarul Dâmbovița va ști să ne vorbească despre dănsa; căci noi numai știmu nimicu altă decătu că chiar corespon­­dințele între Iași și București suntu întru toate mai grele, mai scumpe și multu mai întărzăitoare și nesigure decătu între Bu­­zești și Paris.” și asupra D-lui Sandu Giușcă ce au subscrisu­nnu articol în foaia Tribuna Romăna cu n'” 33 cu adăo­­gire de mai multe calomnii la lucrările urmate de Domnul Rosen în calitate de revizor al ministeriului Interior în cauza unor Modorăni din districtul Te­­cuciu, și cu propunere că izvodul de vanii ce ar fi luatu d-lui Rolen în acele cauze, el Giușcă, l'ar fi găsitu între hărtiile D-lui Rosen căndu era scrii­­tor la dănsul; și această suplică, de cătră mini­­steriul Dreptăței, pe lăngă adresa cu n” 8252 comu­­nicănduse Curței Princiare spre lucrare după legea presei. Curtea deși au fostu terminatu cercetarea acestei cauze pentru 23 octomvrie, dar la una a a­­cei luni cu prilejul cercetărei reclamației pornită de Domnul Rosen pentru articolul publicatu prin Tribuna cu n” 22 încredințindusă cu amăndouă a­­cesta reclamații ca înclinate să cuvine a se cerceta într'o zi, s'au și făcutu lucrările cuvenite întru a­­ceaste, în intervalul căror Domnul Giușcă prin o suplică din 27 octomvrie propuindu Curții, că arti­­colul sub­ scrisu de d-lui fiindu o acuzație criminală ar fi de compe­tența instanției începătornice, și că asigurănd 62 din codul criminal, să se îndrepte acolo o aseminea propunere, de cătră Curte nu i-s'au încuviințatu, pe temeiu că ea a văndu caracter de reclamație în contra procesului D-lui Rosen comu­­nicatu în cercetarea Curței Princiare de ministeriul Justiției în puterea 58 din legea presei. Curtea după competența dată ei de aceiași lege este chemată a da cursu acestui procesu fără a se împiedeca de propunerea suplicantului Giușcă, care este liberu a o face la locul competentu după legea criminală pe care să bazază daca să socoate în dreptate. Fiind însă că terminele însemnate să zădărnice din îm­­pregiurare giușcă, s'au adaos a se termina pentru 12 ianuari care s'au publicatu și prin Monitoriul Oficial cu n' 66 încălu la 13 și 14 a curentei luni Curtea Prin­­ciară au procedatu cătră cercetarea acestor cauzi, în prezența atăt a D-lui Rosen căt și a D-lui Iancu că nu să pute înmăna invitațiile cătră Holban gerantu responsabil zisului jurnal însoțitu de împuternicitul seu Domnul Necolai Ionescu și în neființa d-sale Sandu Giușcă pentru care s'au luat de temeiu publicațiile făcute prin Monitortul Oficial, și după ce s'au datu lectură reclamației citate articolului în chesție­i altor lucrări, Curtea Princiară au deliberatu asupra tuturor acestora, și avănd în privire că Domnul Giușcă pu sau presentat în seam­a curtei spre a sprijini cele scrise de d-lui prin citatul articol, că nici Domnul gerantu chematu la giudecată în temeiul 38 din legea presei nu'au doveditu de asemine acele inserate în jurnalul zisu de corespondentul său d-lui Șiumcă, considerăndu că și propunerea ce au fostu făcutu d-l Giușcă prin su­blica ce au datu la 27 octomvrie 1859 că acestu cazu ar fi de caracter criminalu, nu poate ave mai multu locu așa precum ultrafiarea întinsă de d-lui asupra unui funcționar este făcută prin organul presei și după art. 55 din lege la această curte au și fostu dator a produce dovezile cerute de art. 55 din citata lege, curtea declară pe Domnul Giușcă ca autoriu articolului incriminatu, și pe Domnul Iancu Holban ca gerantu responsabil jurnalului de­o­po­­trivă supuși penalităței prevăzută la art. 44 art. 8 pentru că au fostu opriți în scriire și publicarea acelui articol de §44 litera I, și prin urmare Curtea în temeiul citatului articol 8 hotărește, ca atăta pe gerant Domnul Holban, cătu și subscriitoriul ar­­ticolului d-lui Sandu Giușcă, să se dei la închisoare de Monastire pe termina cste de una lună zile. Curței Princiare din Aceasta fiindu hotărărea Moldova cu răspectu să aduce la cunoștința înăl­­țimei voastre. A înălțimei voastre plecați servi. (Subscriși) A. Catargiu, A. Donici, P. Manu, C. Vărnaru, St. Lilianu, A. Manoliu, Cărlănescu, Dir. H. Cerne. Șea secției T. Cerne, Secția a Ș. II' 53, 1860 ianuari 15 zile. Pentru Copie conformu cu originalul. Șea secției 1 din ministeriul Justiției. T. BOTESCU. bătie urmă de a agiunge vomu întreba zi Din foile toarele camu, de și ne unui anu cele de zise Intregu, d­ale spre a politice care și mijloacele finanțiare, la ceelaltă mai de pe ce vomu găsi? Pentru a Unirei depline de ce și eterne, făcurăm­ în se poată de București extragemu văzurămu cum toată Europa stă ne vom întoarce privirea în ce reforme politice ne întări moralul care mai ne politice, în care urmă­­opri­­ale Romănului: ”„Acumu după ce pe unu voi­­și a lăuntru cursul și sa­­ne spori pe urmă, numerul alegătorilor dela 185555­ ACTE OFICIALE. Onorat Domniei sale Domnului Iancu Hol­­­­­­­­­­banu, gerantul foiei Tribuna Romana. Sunteți invitatu, Domnule gerantu, a da publicitatea cuvenită, potrivitu cu rostirea 8­43, din legea presei, alăturatei aici copie de pe sentința pronunțată de Curtea Prin­­ciară, urmată în cazul reclamației pornită în contra domniei voastre, de d-lui Iancu Ro­­sea, pentru articolul inseratu în foaia Tribunei Romăne cu n'” 22. Ministru secretar de Stat la depart. Dreptăței C. MICLESCU. Șef secției T. Botescu. Secțiea I. NI­ 487. 1860, ianuari 18. mini­­­­­­steriului Dreptăței la 24 septemvri 1859, reclămănd Se va esecuta. 1860, ianuari 16. (Sub­ scrieu) lalecsandru Ioan. Prea Înalțate Domne. Domnul Iancu Rosea, prin suplica ce au datu lsecie cnc. .lll RSEE ANUL 1

Next