Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1859-06-25 / nr. 14

Îîn - N' tu Sthiimna Moșina. PREȚUL: pe Iianu 2 galbeni. Aseneta fuie soe bve unoe oghi­re bertemîna- Aronamentele se fasp in Iasci la digestia Poiei strada 5. urighidon­ iag in Vasptesti si rghin distgiete la eurechitoghite rostelog. A­pezea - IAȘIN­, gios 25 IUNIE 1850. ANUL 1. PREȚUL: pe­­ anu 42 lii. CcCCcerea Socotelile și budgetul din Valahia. Ministeriul din Valahia au supusu Adună­­rei elective, în una din ședințele trecute, budgetul anului curentu. După ce s'au cercetatu acestu budgetu, de secția competentă care au numitu raportătoriu pe D. I. în 6 a curentei, au fostu și pusu la ordinea zilei. Ministrul de finanțe, arată că starea finanțiară a țerei nu este așa de jalnică precumu o au arătatu­l Oteteleșeanu, și că adevărata datorie ar fi numai de 8 milioane, iară celelalte 8 mi­­lioane sunt împrumutări făcute dela casse publice ce se potu desființa­ comisia Adunărei, văzăndu că fostulu principe căimăcariu A. Ghica au luatu lista civilă a Domnului, că au datu rratificații, că au făcutu și alte cheltuiele nelegale, au hotărîtu a se înapoia vistieriei toate acele cheltuieli. Cu această propunere s'au unitu și D. Oteteleșeanu raportătorul comisiei. 1 beizade Dimitrie Ghica arată Adunărei că comisia au lucratu cu patimă, căutăndu numai la socotelile căimăcămiei, și trecăndu cu vi­­derea socotelile dela 1847 de căndu țeara au încetatu din drumul celu legalu. D. Ioan Brătianu au cerutu ca budgetulu să se înapoieze comisiei, spre a face o lu­­crare mai deplină decătu acea înfățoșată, și discuția au remasu deschisă pentru ședința următoare. În 8 ale curentei, Adunarea au întrebuin­­țatu ședința întreagă în discuția amenda­­mentului, D-lui Ion Brătianu, care s'au și respinsu­ în sfărșitu, prin apelul nominalu și discuția au rămasu a se continua în șe­­dința viitoare. ale curentei, ministrul de finanțe au sprijinitu amendamentul D-lui Belu care cerea de a se cerceta socotelile vistieriei nu­­mai dela 1856. D. Ion Brătianu au combătutu amendamen­­tulu acesta, insistăndu din nou asupra ne­­voiei ce este de a se cerceta socotelile de­­la 1847, decăndu țeara au încetatu de a mai avea glasu, și cerănd ca să se numească o comisie permanentă pentru socoteli, iar mi­­nisteriul să urmeze cu veniturile și cheltuielile după budgetul anului trecutu. beizade D. Ghica aderă la propunerea D-lui Brătianu. D. Boierescu propuse ca să se uniască, pe lăngă această comisie, încă una spre a pre­­senta fără întărziere resultatul. Oratorii dreptei s'au opusu la cererile stăn­­gei, și D. Crețulescu, capulu cabinetului, au propusu unu altu amendamentu ca să se nu­­mească o comisie permanentă carea, în tim­­pul vacanței, să se ocupe de socoteli; și că contestare, să de locu la venitu, precumu: toată lista civilă de trei milioane luată de principele căimăcanu A. Ghica, lăsăndu'i numai 1500 galbeni pe lună asemine pe cătu timpu să se treacă la au venitu gratificațiile date, despăgubirea contracțiilor de poștă, lieta civilă luată de prințul Stir­­asupra amendamentului D-lui Belu. În sfărșitu amendamentulu D-lui Boierescu, ci toate socotelile căte n'au fostu revizuite și afirm­ate de o obștescă Adunare dupe re­­gulamentu. Această comisiune va constitui unu­feliu de tribunalu, care va judeca toate abuzurile comise de guvernele ce au avutu locu în acestu timpu. 3. Comisiunea permanentă va presinta ca­­merei negreșitu la sesiunea fiitoare resul­­tatulu lucrărei sale. 72. Pănă la săvărșirea acestei lucrări, prinții A. Ghica și Barbu Știrbei, spre a cores­­punde la trebuința de asigurare a Statului, nu voru putea înstrăina nimicu din starea loru. Banca Moldovei. Numai instituțiile care respundu la adevă­­ratele trebuințe ale unei țeri, și numai a­­cele care sunt potrivite cu starea economi­­că, comercială și politică a țerei, potu să aibă o trăinicie cu atăta mai țeapănu cimen­­tată cu cătu îndestulează mai multu și mai bine toate nevoile locuitorilor. Amu desfă­­șuratu înaintea cetitorilor nostri trebuința ce avemu de unu așăzămîntu de creditu și mijloacele ce s'au întrebuințatu și acele ca­­re se potu întrebuința pentru a se da un sbcru cătră desvălirea și înflorirea industriei naționale. Nu suntemu la îndoială, că acei ce ne-aru fi urmatu cu oare-care luare a­­minte, să nu fie dobănditu deplina încredin­­țare că banca Moldovei, chiar din ziua naște­­rei ei, au venitu în mijlocul nostru cu lipsa atăta de vederată a elemintelor ce dau vi­­ață, căzu­ de n'ar fi căzutu în falimentu, to­­tuși, n'ar fi întărzietu a lăncezi și a re­­măne în cea mai absolută neputință de a îndestula interesele cele mai vitale ale pro­­ducerei țerei. Ca și o plăntă, adusă și ră­­sădită în pămăntul nostru, nu poate să prii­­mească, îndelungatu timpu, viața din viața noas­­înse nimică n'amu cruțatu, pentru Noi a'i da elemente de viață. În dorința noas­­tră de a o susține nu i-amu datu pănă și sumele depositate în tribunaluri de cătră particularii împricinați? Nu i-amu datu deposi­­tele cutiilor sătești? Nu i-amu datu capitalu­­rile orfanilor? N'amu rădicatu din vistieria țerei capitalul rescumpărărei țiganilor și i l'amu datu cu birul alcătuitu pentru plătirea și amorțirea lui? Neamu mersu pănă aco­­lo cătu să luămu capitalul coloniilor depusu în banca comercială din Odessa și să­ lu dăm la banca Moldovei? Versămintele din partea acționarilor locuitori ai Moldovei, nu sau fă­­cutu cu toată exacu­teța? Și cu toate ace­­ste mijloace puternice guvernămîntale și particulare, banca Moldovei au trebuitu să suspendesă plățile, să se declare în stare de falimentu, și prin închiderea ei, să'și piardă privilegiile și concesia ce i se acordasă. Căderea bancei Moldovei ne dă îmvățătu­­ra, arătată de esperiență, care vine cu toată puterea ei în sprijenire ideilor ce amu că­­utatu să respăndimu în publicu asupra chipu­­lui celui mai nimeritu de a se înființa unu așăzămăntu de creditu rezămatu pe circula­­­­rea capitalului cuprinsu în pămăntul nos­­tru. Banca Moldovei, fiind și bancă ipote­­carie și bancă de scontu, au căzutu din ope­­rațiile ei hasardoase ca bancă de scontu și ca împuternicită de a face întreprinderi mai mari decătu capitalurile de care dispunea, între­­prinderi care au eșu­u din hotarele țerei căutăndu căștiguri pănă și pe la Bagdatu în fundul Asiei, unde au înjghebatu vestita o­­perație a cămilelor pierdute, pe care de nu ne le-ar povesti oamenii serioși de la banca Moldo­­vei, zeu, nu le-amu crede. În căderea ei, sin­­gure numai operațiile făcute de dănsa, ca bancă de împrumutatu pe ipoteca pămăntului no­­stru, au fostu acele care au îndemnatu pe creditorii Germani de a'i acorda termine în­­delungate și de a vedea lămuriru, că capita­­lurile lor garantate în pămăntul nostru, nu numai nu se perdu, cu toate că banca au fă­­cutu trebile cele mai păgubitoare, dar mai alesu, mulțumită fie previlegiului dobănzei cei din cale afară de mari, vor aduce și un căștigu la sfărșitul amorțirei datoriei pro­­prietarilor țerei. Această faptă arată, mai bi­­ne decătu ori ce poate zice cineva, nu numai importența capitalului nostru pămăntu, dară condiții, pentru proprietari, și oneroasele acordate de reposatul Grigorie Alecsandru Ghica Voevodu, bancei Moldovei. Ea ca o scurtare din statutele căzutei ban­­ce a Moldovei. 1. Capitalul bancei se compune din acti­i. Oteteleșeanu luăndu cuvîntulu, vernatu, tele și subscrisu ori căte sume bheiu pe căndu de mii de lei contra numai 1. Ase numi o fostu se treacă bile negre afla la se respinse, de 29 deputați, se dau­ formarea unei harte a va examina socotelile. țerei, Viena, Austriacilor Se puseră la votu amăndupe voturi pentru și 28 voturi contra. Seamănă discuția, pe primii 60. reu, și unul și altul, 9 au se cheltuite ședința și altele, amendamen­­din fără cu 28 gu­­optu sute pentru următoare, avănd în comisiune permanentă care nu numai de la 1855, tră toate ca roadele m­așilor ei să fie mai multu folosi­­străinilor decătu propietarilor, mese­­și neguțitorilor noștri. - 770Gn

Next