Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)
1864-09-21 / nr. 233
ELESESES.. satului, vor ști a apreția marele și laudabilulu scopu alu Donatorului, și vor face ca acestu fondu se agiungă la adevărata lui menire, făcănd căt mai curănd ca lumea literară să cunoască noua făntănă de știință lasată de Săulescu, și să înlesnească, pe viitoriu, aparițiunea și altor cărți folositoare literaturei romăne, cari din lipsa de fonduri, suntu menite a zăce în întunerecu. Ceealaltă avere, ce trece legitima, o dispune la dove fice ale sale și concortei sale. Fie țerina ușoară a domnului nostru vechiu învățetoriu, și faptele lui servească de modelu tuturor Romăniloru bine cugetători. Veți avea lămuriri mai detailate întru aceasta și asupra scriptelor remase. iițătiri pe 15 septemvrie 1864. Domnule redactor al Tribunei Române. Suferințele causate de inundarea Prutului n'au fostu de agiunsu spre pedepsirea păcatelor sărăimanilor locuitori din comunele Scoposenii și Sberoaea, districtul Fălciiului plasa Podolenii, ci au mai trebuitu ca să vină peste capul lor și epidemia de vite așa numită de vnterinariul Nobosi, uscăciunea stomacului, sau ciuma vitelor cornute? Această epidemie, păn'acuma încă fără medicamentu cunoscutu de interinarii lumei europene, transplăntănduse din satul Nemțenii de peste Prutu în satul Scoposenii din dreapta Prutului, au lipsitu pe bieții locuitori din acea comună inundată aproape păn'acuma de 200 capete vite cornute și de mai multe oi. De aice epidemia s'au transplăntatu la satul Podolenii, unde esterminează pe unu capu asemine vite, apoi la Ghermănești, și actualminte chiar și la Sberoaea, unde'și urmează furiile sale fără milă și durere, fără cruțare și fără parțialitate. Trecăndu eu la 13 ale curentei în trebile mele prin Scoposeni la Sberoasa și văzindu cu ochii mei slabele măsuri, luate în satele de sub cestiune, pentru tăierea și esterminarea acestei epidemii de exemplu, văzăndu țepul din capul inferioru al satului fără străji, cel superioru despre Sberoasa păzitu numai de niște copii desbrăcați în etate ca de 7-8 ani, văzăndu mai departe prin ogrăzile și grădinile locuitorilor vitele gogindu de epidemie, pe sulițile satului pe lîngă garduri mai multe morminte aruncate pe deasupra cu puțină țărînă pe de o parte; și mai văzăndu pe de alta, cănii lătrători, sătui ca nici o dată, preumblănduse prin satu întocmai ca pe timpul tăerei masculilor în carnavalu fără a fi legați or impușcați, văzăndu în fine pe unii dintre locuitori că stau în contactu și cu vitele sănătoase și cu cele bolnave, și că puținele vite ce le-au mai remasu Scoposenilor veniau seara de pe cămpu în satu, mă prinseiu cu ambe mănile de păru și'mi storseiu lacrămi de sănge din inimă'mi prin canalul ochilor mei! În prima aprindere mă determinasemu în sine ca să mă apucu și aice de capul domnului sub prefectu competinte în cestiune, eară în urmă, mai dămolintu mi-se aprinderea temperamentului, amu găsitu de cuviință a lăsa pe d. sub-pretectu la o parte, precum se zice în limba străbună ad acia” ca să pu mise zică și aice, în districtulu Fălciului, ceea ce mi sau zisu într'alu Botoșaniloru, că adecă, de răulu meu nu mai poate trăi nici unu sub-prefectu în Plasa uiretiului" - și așa mă grăbescu a recomenda tuturoru economiloru de vite cornute proprietiri mari și nici următoarele măsuri și medicamente preventive, sutrase parte din studi Tribuna C Pomâni ulu veterinariului Huboci, care practicase 30 ani în Romănia de peste Milcovu, și parte din experiența mea proprie, cu care măsuri și medicamente preventive amu avutu mai de multe ori fericitulu resultatu de a tăia ș'a împedeca extinderea acestei epidemii,și iată cum:va urma.) MorbIU N - - POLITICA DIN AFARRO. Italia. Convențiunea din 15 septemvrie. (n. n.). În ceea ce privește politica externă toate cătăturile sunt acum pironite asupra Italiei. Inmormăntată prin tactica misterioasă a diplomației cestiunea ardentă ialiană astăzi revine asemenea lui Lazar, în mijloculu stupefapțiunei universale. Convențiunea franco-Italiană nu e mai multu o suposițiune. Ea este unu adevăru incontrovertibile. Dubiul care încă mai esista nănă duminica trecută (la 13 (25) septemvrie) asupra resultateloru fericite, relative la călătoria diplomatică a magrchisului Pepoli la Paris, nu mai împărătescu nici chiar în cîmpul schepticiloru. Constituționalulu au nimicitu tote încertitudinile, care mai existau, și Monitorul Trancesti au ficsatu situațiunea în modu definitivu. Vomu lăsa, așadară, de oparte ori ce comentaru spre a culege astăzi numai faptele remase înprăștiere, espunăndu asfel cu situațiunea sub aspectulu ei generalu. În 15 septemvrie convențiunea Franco-italiană au fostu sub-scrisă la Paris, de cătră d-lu Druen de Luis în numele Bvanției, și de cătră d-lu Nigra și marchizul Pepoli, în numele Puliei. În 20 septemvrie s'au schimbatu ratificațiunile definitive. Această convențiune conține mai multe clause, testului oficialu, pre care, în lipsa le putemu resuma în liniile de mai grosu. De apriși a trelea esactitatea acestui resumatu este garantată prin acordulu informațiuniloru date și reculese de toate jurnalele Europene. Eaca cuprinderea prescurta a Convențiunei din 15 septemvrie, talia s'ar angaja a respecta teritoriulu actualu al statului părinte, și a impedeca, cu putere, orice atacu care aru fi îndreptatu de dinafară în contra acestui teritoriu. Franția s'ar retrage trupele de la Roma gradatu, și a măsuratu cu organisațiunea armatei statului părvite. Retragerea aceasta a trupelor francese din Roma va fi definitivă în termin de 2 ani de zile. Armata papală recrutată, dacă ar conveni guvernului romanu din catolici, ar fi de ajunsu pentru a menține autoritatea statului părinte, precum și liniștea de înlăuntru și acea a confinnlarii Stateloru sale, fără ca guvernul Palianu să redice vr'o reclamațiune în contra composițiunei și a țfrei aceste armate, numai să nu degenereze în niște În fine Pialia ar lua asupra sa partea datoriei romane afervnte la provintele vechi ale bisericei. Nu avemu intențiunea de a demonstra înalta importanță a unei atare convențiuni, căci ea se manifestează în modulu celu mai eclatantu prin înseși aceste date sumare. În deșertarea Romei de către trupele fracecese este pre de-o parte o afirmațiune și o victoriă solemnetă a prințipiului de ne-intervențiune, pre de altă parte intervențiunea stipulată de cătră Italia în datoria Romană pentru acestea sunt principiile moderne o sancțiune neechivocă a a stateloru de faptu. Neintervențiunea și recunoașterea stateloru de facto, pre care trebue să se baseză o politică condusă de luminele politicei contimporane. Numai pre aceste după principie se potu basa atăta Europa modernă cătu și combinăciunile variate și poncișe pre care le poartă în sinul seu. Realizarea practică a acestei convențiuni Eranco-Paliane o vedemu în pregătirile care se facu la Turinu pentru a transporta capitala la Florența. Acestu proedu de schimbarea capitaliei au provocatu între Turinezi o agitare foarte vie, care pentru unu momentu pare că vrea a lua proporțiunile unei revoluțiuni. În 22 septemvrie colisiuni săngeroase au sbucnitu între mulțimea tumultuară și între trupele regale. u'au vărsatu multu sănge, pumerulu morțiloru e considerabilu; și ministeriulu, care au surprinsu opiniunea publică prin indiscrețiunile sale precipitate, au fostu la rîndulu său surprinsu prin mișcarea poporului; elu nu au întărzietu a recunoaște responsabilitatea care cădea asupra lui, și ș'au datu demisiunea. Generalulu Lamarmora este însărcinatu de rege cu formarea noului ministeru. Această satisfacțiune aparente, dată pasiunilor locale ale Turinejilor, se pare a fi liniștitu mișcarea publică pe strade. De acum înainte convențiunea din 15 Septemvrie va urma drumul seu în toate consecvențele și deducțiunile sale. Aceea, însă, ce împle inima multora de durere este că regele, pentru ca să meargă la Florența, e condemnatu a trece preste unu drumu semenatu de cadavere. Iată la ce resultate triste și dureroase conducu misteriile diplomatice. Dacă opiniunea publică în Franția și Italia ar fi fostu pregătită asupra convențiunei din 15 septemvrie prin o publicitate inteliginte și discretă: Palia întreagă nu aru întălni, în calea bucuriei sale, acelu singe și acele cadavere care se plăngu la Turiu și care au pusu aceasta cetate în doliu. Cu toate acestea, ori și ce s'aru fi întămplatu nu împedică ca tractatulu F franco-Iatalian pentru încetarea ocupațiunei francese în Roma să fie unulu din evenimentele cele mai însămnătoare ale anului presentu. mijloace de atacu în contra Paliei. partea aferinte Marcelor și Umbriei, constitue și pentru nbzuițțăiu , Forestieria și Silvicultoria. Respunsu la articolulu d-lui D. Stănescu. ceei No. 232 alu Tribunei După ce d. Dimtrie Stănescu "și au rădicat, după cum cunoaștemu acum, silvicultoria la o specialitate, vine și pretinde apoi, ceia ce mi se pare mai gravu din toate, că eu nu fugu așa de multu de epitetulu „silvicultoru” iidi că amu purtatu unu timpu (de 4 și giumătate luni!) acestu titlu pe lăngă ministeriulu culteloru, și cu toate că lucrulu nu stă tocmai cum ălu pretinde, totuși d-sa se pare gata a mă întreba: ce amu făcutu în intervalulu funcționărei mele ca pădurariu? Suntu departe de a nega d-lui Stănescu, ca și oricui, dreptulu de a'mi pune o asemine întrebare și găsăscu cu atătu mai de seriosu astăzi de datorie a'i da o singură socoteală dacă 'și aru găsi loculu aici și întrebarea n'aru fi cu două capete și nu m'aru îndemna și pe mine a o răsuci. Ce amu plăcutu eu dară ca puncționariu silvicu, mi s'aru înterba? - Ami servitu ca instrumentu nevospiritu alu silvicultoriei, că silvicultoria se vede giurată a