Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)

1865-04-22 / nr. 254

­­ 7133 Pentru astăzi e de ajunsu să punemu sub ochii publicului aceea tocmai ce apă­­rătorii d-lui Maiorescu au căutatu a da deoparte, sau a afunda spre cea mai mare daună și întunecare a adevărului. CEZF Tribunnal Pomâni. înimicu, și protocolul de la procuroru este adevăratu. (Iscălitu) Eu Ionu sin Andrei. De subscrisul s'au luatu mărturia: (Iscălitu) Președinte: Duțescu. Gref. Marinovscchi. Mărturii contra d-lui Magioreuscu. Perdesgi g p. Mărtursirea femeei Zeița lui Ioanu Prigoriu, perdegița pensionatului de fete din Iași, dată sub giurămăntu pe solenta cruce în ca­mera Tribunalului. 1804 Noemvrie 11. I. Arată cumu te numești, ce vărstă ai, de ce nație și religie ești, de ce meserie și unde locuești, și unde vei ave locuința pănă la finele procesului, nu mai puținu ce rude de susu sau de giosu ai în pepsi­­onaru, sau afară în orașu? Mă numescu Ioana Grigoriu, suntu de 36 ani, Romăncă ortodocșă, meseria perclegită la pan­­sionulu de fete din Iași, unde locuescu și unde voiu locui pănă la finele procesului, rude, afară de bărbatulu meu, nu amu pe nimene alții. II. Astăzi ai făcutu giurămăntu, și ai declaratu că vei mărturisi adevărulu totu ce vei ști. Arătați, dară, ce îndatorire aveți la pensionatu, ce persoane ai văzutu întrăndu și eșindu din pensionatu, în ce timpu, zioa sau noaptea, și prin acui știință? Ce se petrece in pensionatu, din timpulu de căndu te afli acolo perclegită? Mărturisescu, în cugetu curatu, și fără nici o părtenire, că știința mea este numai aceasta. Eu suntu perdegiță, dară numai cu numele de perdegiță, căci, pe lăngă astă slujbă apoi mai amu și alte multe și nu'mi potu păzi e­­sactu slujba mea de perdegiță; cu toate a­­amu în­ceste, căndu amu statu la postulu șeu, luatu aminte că domnul Maiorescu venea pansionu, de la lecții, alte­ ori pe la 5 oare, alte­ ori pe la 6 oare, și eșia căndu pe la 9 oare, căndu pe la 10 și 11 oare, și alte­ ori și mai tărziu. După ce eșta de la lecții, întra ori la doamna directoară, ori la guvernanta Richerd, ce făcea acolo, eu nu potu cunoaște, căci nu mergeamu în lăuntru. Pedagoagele Costinu, Dimitriu și Tudoriu, eșia adese­ori din pensionatu cu trăsura pe la 5 și 6 oare după masă; căndu veneau nu potu ști, căci căutamu de alte trebi prin seșcții. Decătu ușa știu că o închideamu pe la 11 oare de noapte. Odată, însă, pedagoaga Costinu au venitu pe la 12 oare întovărășită de cucoana Ghidioneasca. Unde se duceau, ce faceau, nu cunoscu, și nici potu da o lămurire curată despre ce s'au petrecutu în pensionaru, căci eu nu eramu totu­deauna la ușă, ci căutam de trebi, și dacă nu eramu la ușă, nici este cu putință ca să știu căndu venea cineva sau căndu eșia, nu­­mai ceea ce amu văzutu arătu. Portarulu, înse, poate ști mai bine, căci nu­­m­ai atăta treabă avea. Asta poate șiința mea, și mai multu nu știu nimic. (iscălită) Eu Ionul Geigoplu. De sub unrisulu s'au luptu mărturia presentă de la perdegița Ioana Grigoriu. (iscălitu) preșe­dinte, Durescu. Grefieriu Marinovant. sentu și pănă la finele procesului, nu mai puținu ce rude de susu spu de giosu sunteți cu domnul Maio­­rescu, doamna Olimpia Gros directoara pensionatului, guvernanta Emilia Ricori, Efrosina Cobălcescu, Sma­­randa Dimitriu și Nicolai Ionescu, redactorul. Mă numescu Ionu sin Andrei, în virstă de 76 ani, Romănu ortodocșu, portariu la pen­­sionatul de fete unde locuescu, și unde voiu locui pănă la finele procesului, dacă mă vor lăsa, rudă nu sunt nici cu una din persoanele de care mă întrebați. II. Ați făcutu giurămăntu pre Sf. Cruce, înaintea Tri­­adevărul la ceea ce bunalului, că veți mărturisi veți fi întrebatu. Iată că au venitu momentul ca să mărturisiți ade­­vărul și sunteți întrebatu a lămuri: Ce îndatorire aveți la pensionatu, ce persoane ai văzutu întrăndu în lăuntru, zioa și noaptea, cine eșa dintre locuito­­rii pensionatului zioa și noaptea, la căte oare și cu acui știre? Ce se petrece în pensionatu, din timpul de căndu doamna Olimpia Gros se află directoară, și cui ai mai spusu despre asemenea să știrea doamnei directoare. Despre aceste­amu arătatu la procurorul și a­ curței criminale, cănd m'au întrebatu, imprejurări. Mărturisescu adevărul, pe sufletul meu, fără părtinire, și fără interesu: sunt portariu la pansionu de 6 ani, de portariu și instrucțiile mele verbale au fostu păzescu poarta să nu între nimene fără cumu vă spunu și dumnevoastră, că în totu­l timpul de cănd sunt portariu, mai alesu de cănd este directoară doamna Gros, afară de­­ , profesorii cari învață duducele n'au întratu alte persoane ziua. Domnul in­spectoru Maiorescu, înse, care era mai mare de cătu n profesorii, de la unu timpu, nu ținu bine minte de căndu, au înce­­putu a veni, căndu pe la 4 ceasuri, căndu pe la 5 ceasuri după masă, și eșa pe la oarele 10, 11 și 12 de noapte. Ce făcea în lăuntru, eu, ca portariu, nu potu cunoaște. Odată, înse, domnul Maiorescu au venitu în pensionatu pe la 9 oare (atuncea doamna di­­rectoară nu era acasă), și au eșu­u pe la 11, sau 12 oare de noapte, bătutu ceasurile la Mitropolie și au fostu 12. In poartă, domnul Maiorescu s'au întălnitu cu doamna directoară, care se înturna; dom­­nul Maiorescu s'au ascunsu după poartă, pănă au trecutu directoara, și atuncea s'au dusu. Atuncea amu înțelesu, după canul meu, că domnul Maiorescu nu face bine ce face, dară ne fiindu treaba mea amu tăcutu. Doamna directriță nu m'au întrebatu nici odată dacă domnul Maiorescu venea sau că au benitu în lipsa sa, și nici căndu au eși­u din pansionu; ceasurile eu le cunoșteau după bă­­taia ceasornicului de la Mitropolie, care forte bine se aude de acolo. Din pensionatu mai eșa adese ori doamna directoară, domnișoara Emilia, și care se interna la oarele 11 și 12 din poante. Mai eșau demoazelile Costin, Dimitriu și Tudoriu, alte ori pe la 5 oare, alte ori pe la 6, și se înturna pe la 9 și 10 oare, și alte dăți Totudeauna căndu se duceau erau singure, căndu căte doue, căndu toate, căndu căte una, și totudeauna cu broșca ca­­re venea în lăuntru și se plătea de directoră. Numai odată domnișoara Costin au venitu întovărășită de o bătrănă, și atuncea foarte tărziu noaptea ca totdeauna. De multe ori, căndu s'au dusu directoara, se ducea mai pe urmă și domnișoara Richerd, și se inturnau cănd una mai înainte cănd alta. Aceasta este știința mea, mai multu nu știu Mărturia domnului A­lecu Alecu Andresculu, iconomulu pensionarului centralu de Fete din Iași, dată sub giurământulu ce pu făcutu putuzi in Tribunoglu, pe numele zfistei cruci. 1864, noemerie 14. I. Arătați cumu vă numiți, de ce vărstă ești, de ce meserie, unde locuești acumu, și unde voești a lo­­cui pănă la finele procesului, puț mai puținu să arăți ce rudă sunteți cu d. Maiorescu, Cobălcescu, Olimpia Gros, Emilia Richerciu, C. Dimitriu, N. Ionescu, peda­­goagele: Costin, Dimitriu, Grossca? Mă numescu Alecu Alecsandrescu, suntu în vărstă de 41 ani, meseria mea economu la școala de Fete de 5 ani, locuescu în pansion și unde am a locui pănă la finele procesu­­lui, unde nu suntu nici cu una din persoanele ce mi să arată, suntu numai văzu al doile cu d. Iancu Pavlovu. II. Dumneta locuești în pansionu, unde ai aputu ocasiunea ca să cunoști toate mișcările ce s'ar fi petrecutu a­­colo, ca celu ce ați făcutu astăzi giurămăntu că veți mărturisi adevărulu, sunteți întrebatu a arăta totu ce cunoașteți că s'au petrecutu în pensionatu, și ce do­­vezi aveți la toate arătările ce veți face? Mărturisescu în cugetu curatu, fără părtinire și fără interesu, că în acestu anu, de pe la luna fevruarie, au începutu a vini d. Maiorescu în internatu mai adese­ori și da le­cții gratis de gramatică. D. Maiorescu, după ce da lecții, sta în o­­daea domnișoarei Richerd păpă la 11, 12 oare, și alte ori și mai tărziu noaptea. Mai venea domnul Maiorescu și căndu nu da lecții. Și căndu șidea domnulu Maiorescu în odaea dom­­nișoarei Richerd știea și doamna Gros, căci și dumneei se ducea adese­ori acolo de petrecea. Alte persoane străine n'am văzutu întrăndu în pansionu, decătu profesorii care venea ziua de da lecții și se ducea după măntuirea lec­­țiiloru. Doamna directoară și guvernanta eși­u adese­ori și se întorceau noaptea pului Tit Livie Maiorescu și domnișoarei Emi­­richerd tărziu; șii­ veneau unde se duceau, ce făceau, eu nu potu La timpu de esamene, și concursuri și membrii comitetului. Doamna directoară da voe la pedagoage de era noaptea din pansionu; pedagoagele Costin, Dimitriu și Tudoriu, se duceau adese ori decusară și se înturnau foarte tărziu, și cănd se duceau și cănd veneau erau toate singure, numai de vr­o căteva ori au venitu cu tănărul Ionescul și o simplă dată cu Doam­­na Ghidioneanca. Eu amu observatu toate aceste, în timpul cănd nu avemu ocupații, căci totudeauna mă culeamu prea tărziu, căci avemu de scerisu,­ămblimi prin ogradă și prin nu era și totude prina sală de observamu, mai alesu cănd directoara acasă, și timpul oarelor n­u cu­­noșteamu de pe cepsornicul meu ce­ lu amu. Astă știință mărturisescu, precum amu ară­­tatu și la domnul procurore. (Iscălitu) A. Alghesb­inencu. De șine­u'au luatu știință. (Iscălitu) Președinte: Durgucu. Gref. Marinovici, arată, și mai tărziu, slujba mea au fostu căci îndată au Ecto­nom 14 5. Portică d. Măzărichirea lui Ioan sin Andrei, Porșirul pensionarului de fete din Iași, focu­­lu in urma giuramontuluii depunu putevi in camera Tribunalului pe pumele 8/. 1801L noimprie 12. Cruci. Artinti cumi pă eate pumele și pronumele, pireta, mederia, noțiunea, religia, locul de locuință in pre­­---””6- Ovechita socotință a tribunalului de l­a instiramțu. iniune. Subsemnatul, complectănd­ ședința tribuna­­lului la ocasiunea cercetărei procesului dom-

Next