Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1866-08-11 / nr. 255
Tribuna Homină, gislatiune speciale, precum«, Verdeile mobile, in Frantia, si alte enormități, care odata realisate, considerând« influintia loru, cea desa strese,, ne pune in teza evidentia acele sisteme artificiale si inicite in urmarea carora omenirea nu au fost« pentru guberniile loru de catu terenele celoru mai insensate si mai desfrânate esperientia. Nu avemul intentiunea aci de a studia si a areta tote relele ce au decursu din ingerintia gubernialoru de cate ori s’au crediutu in dreptu de a interveni in aseminea impregiurari, asfeliu precum« amu disu mai susu; daru ine voi« opri asupra magazieloru de reserva pe care innorantia le a consideratui si decoratu cu titlulu de mesurile cele mai eficaci ce potu fi luate de catra unu guberniu bun« si luminatu. Daca consideram« efectele prin care se manifesta acest« zeu in societate ne convingemii ca magaziele de reserva, provisionamentele făcute de catra gubernia, nu imputinea dia efectele fometei dar adaoge la anarhia si ororile reteleloru ce resulta din trensa. Pentru ce? Pentru ca fometea facanduse cunoscuta in societate prin o crescere anormale in pretiulu producteloru alimentare reclama atatu din partea guberniului catu si din partea societății ca se se impedece acestu zeu sustinendu o uniformitate in pretiu pentru tote locurile care sunt afeptate de acestu zeu si pentru totu timpulu duratei sale. Prin magaziele de reserva si prin aprovisionamente făcute pe conta statului nu numai ca nu se agiunge acestu scop, dar necesariamente se provoca o variatiune in pretinsu producteloru, alimentandu desastrele fometei cu tote escesile administrative in care trebue se cada unu guberniu canducea asupra sa atari sarcine. Ce proba mai evidenta putem noi aduce spre susținerea acestui adeveru decatu faptulu guberniului Francesci din 181 l.Imperatorele Napoleone su vedendu ca recolta in acelu anu era mediocra si ca pretinsu grâului era de 21 fr. unu ectolitru, au luatu mesuri spre a apro- ivisiona Parisulu. Pentru acestu scopu a instituitu unu consiliu numitu de subsistentia cărui i-au ordonații de a forma si de a întreține o reserva de 500 mii de cuantare metrice de grau si 30 mii saci de faina, dandui totu de odata si puterea de a usa chiaru si de mesuri coercitive pentru realisarea cumparaturiloru sale! Efectulu unoru mesuri atatu de intielepte au fostu de a redica pretiusu unui sacu de grau de la 72 fr. pana la 140 fr. Perderea ce au resultatu pentru tesauru nu au fostu mai putinu de catu de 12 milione, fara a mai miniera si perderile ce au resultatu pentru tiara întreaga, perderi care au fostu de 20 de ori mai mari. Cumu ca acesta au fostu resultatulu unei atari întreprinderi numai pote esista nece o indoeala, si fie cine se pote convinge despre veracitatea loru consultând« registrele doganali care indica cuantitatea grâului importatu in 1811 si 1812. Asta dar magaziele de reserva si aprovisionamentele făcute de guberniu, departe de a impedeca, sunt unu mediulocu de a alimenta fometea si de a adaogi la relele ei. Dar magaziele de reserva nu sunt unu mediulocu siguru de a alimenta fometea numai prin aceea ca provoca variatiunea in pretiuri si ca, prin mesujele opresive ce ascadia guberniulu, ele ucidu in produptori ori ce interesu si ori ce valore de meritu pentru crescerea si sporirea produptiunei. Ele intretinu si alimenta fometea si prin acea ca, adunandu in magazii o suma colosala de cereale, lipsesce produptiunea de tote resursele ce aru fi pututu ave din suma cerealeloru adunate in magasii, care gratia zelului unui atare consiliu de subsistentia se face intr’o disproportiune completa cu locurile si numerulu populatiunei desolate de acestu zeu. Nu voimu prin aceste cuvinte a acusa bunele intentiuni ce aru pute se aiba membrii unui fitoriu consiliu de subsistentia la noi. Faptulu nnse esista si tota lumea scie ca zelulu consiliului de subsistentia din Parisu au mersu pena au evaluatu deficitulu recoltei intro cuantitate de 30 de ori mai mare, si prin aceasta au substrasu recoltei anului viitoriu unu milionu si mai bine de ectolitre de sementia. Asfeliu, dupa cumu vedem«, magaziele si aprovisionamentele ucidu in producători orice valore de meritu pentru sporirea viitore a produptiunei, si in locu de a respunde contradicui in modulu celu mai dăunători« pentru tiara, masurei atata de urgente si de imperiosa de a mentienea uniformitatea pretiuriloru in productele alimentarie. Fara dar pentru ce nu esitamu a denuntia mesura propusa de unii, de a se întemeia magasii de reserva, ca o mesura care, daca se va realisa, nu va pute ave nece unu resultatu altulu de catu acela de a adaogi noua calamitati si noua desastre zeului ce ne amenintia. Aceasta este forte usioru de intielesu. Daca magaziele propuse se intemeeaza fara esceptiune pe la tote satele, atunci nu mai poteti nece o indoeala ca se rapesce localitatiloru afeptate de acestu zeu tota panea care e inshisa in magaziele de prin comunele acele in care omenii nu ducii nece o lipsa. Daca nisce atari magazii de reserva se instituescu numai pe la comunele desolate de acestu reu atunci ele sunt insocite cu alte inconveniente ce credemu de prisosii de a le mai face cunoscute aci. Ele sunt de notorietate publica. Guvernulu dar dupa parerea nostra nu trebue se se faca nece magasinieriu nece agentu de provisionare. Destulu si-au insusitu pentru trecutu dreptulu de a face totulu pentru noi ; astadi, candu o noua era de lucruri se inaugura pentru Romania, se ne fie permisu de a reclama pentru noi cetatianii macaru dreptulu de a ne îngriji de gura si stomahulu nostru. Ne tememu ca daca vomu recunosce altora datoria de a se îngriji de panea nostra, se nu’si aroge si dreptulu de a manca pentru noi. Printr’aceasta nu voimu se chcemu ca guberniulu nu are neces datoria in impregiurari atata de grave ca aceste. Dar voimu ca drepturile si datoriele sale se fie bine determinate si bine precisate. Una din datoriele guberniului este, dupa cumu amu disu, se mentiona uniformitatea pretiului si pentru locurile unde hrana lipsesce si pentru totu timpulu fometei. Pentru a’si îndeplini aceasta datoria, guberniulu nu are nevoe nece se pornească cu saculu prin tiara, nece se intrebuintieze mediuloce vecsatorie. Nimicu din tote aceste. Totu ce trebue se faca e ca se imbunatatiasca de pe acumu si de indata mediul acele nostre de comunicatiune, a carora rea stare tine pe tierarulu romanu in cursu de 6 luni de dile blocatu in casa la densulu, si intr’o neactivitate care e una din căușele miseriei lui actuale, si care, daca nu e prevedinta de timpuriu, va deschide pofta nu numai fometei dar unui zeu si mai mare, cangrenei fara de%rimediu a pauperismului. Facilitanduse circulatiunea avutiiloru localitățile sfasiate de acestu zeu ’si voru pute procura obiectele de subsistentia cu totu usiurintia ce o comporta atatu in timpii catu si in pretinsu producteloru amelioratiunile mediuloceloru de transporta Acestu mediulocu este uniculu care in anulu trecutu au scapatu si au eliberatu din ghiarele hidoase ale fometei pe cea mai mare parte din populatiunea nostra rurala. Si trebue se o marturisimu pentru onorea inttelepciunei Romanesci, ca tieranulu nostru, fara ca se fie nece politicu nece economistii, au recunoscutii prin fapta ca in nisce impregiurari atatu de grele totu agiutoriulu ce pote ascepta este numai agiutoriulu ce singurii si’lu pote da, si ca daca nu a pututu a’si fi cu totulu suficienta aceasta a provenitui numai din greutatea cea mare care e insotita cu transportulu in tiara nostra. Se nimicească dar guberniulu acestu inemicu alu tieranului si acestu au siliariu puternicui alu fometei, si in acestu puntii detoria sa va fi acuitata in mediul oculu benecuventariloruceloru suferindi. Se ataca aceasta, si cu atata mai multu se se grabeasca spre a o realisa cu catu nu are de catu forte pucinu de facutu. Se scambe pe prefectii acei carii au