Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)

1867-01-14 / nr. 279

H­MV­ISTA I.VT CIK­OKA Diarele din Bucuresci sunt pline de juste acusaciani in contra Ministeriului Ioan Ghica, pentru ne­explicabila sa ma­niera de a tălmăci voturile Constituan­tei.—Intre alte lucrări a Constituantei, este si darea indigenatului la mai mulți străini, intre care figurează si Principele Anton de Hohenzollern, părintele Dom­nitorului nostru constituționalii.—Pentru unu altu Ministru, nu insa pentru D. Ghica, acestu votu alu Constituantei aru ti fostu o lege, si a doua di aru ti fostu supusa la sancțiunea Domnului.—Minis­­teriulu din iulie insa au credintu mai in folosulu Domniei sale a supune aceste voturi ale Constituantei la sancțiunea Senatului. Lucrulu udata inceputu, tre­­bue se’si urmeze cursulu seu naturalii, sci nu ne vomu surprinde de felin, daca mane sau poimane vomu priimi scirea ca s’au supusu la sancțiunea Senatu­lui si alte lucrări de ale Constituantei. Gu­­vernulu care cauta a acomoda legea du­pa interesele sale particulare e cela care da exemplu de calcarea legei. In Senatu s’au aretatu Romani cari au inttelesu reulu ce aru proveni daca Senatulu aru lua in desbatere voturile Constituantei. D-nii Scarlatu Rossetti, Al. Orescu, Sc. Tarnavitu, Vasescu, C. Ch­isianu si Bogdan au facutu urmato­­rea propunere: „In considerare ca Adunarea Consti­tuanta si guvernulu constituiau atunci puterile Statului . „In considerare ca Senatulu actuale este resultatu din Constituanta, si prin urmare nu pote desbate acte si voturi ale Constituantei. „Senatulu se declara ca privesce acele voturi ca legi votate de puterea legiui­­tore si nu remane de catu ca guvernulu se le deie cursulu ce dreptulu seu ii dictează.“ Aceasta propunere au fostu trimesa la sectiuni. Pene in momentulu de fatia nu scimu daca Senatulu au luatu vre o resoluciune in cestiunea aceasta. Adunare.'­, motivata de o interpelare a D-lui Cesar Bolliac, au rânduițu­ din si­­jiulu ei o comisiune care se cerceteze cestiunea relativa la furarea unui docu­menta din dosariulu procesului Pana­i­ lanescu si Statulu. Acelu documenta: i Pretîul pe trei luni 2­ lei. ANUL VIII: Pretîu­ pe­­/inmulate amin 42 lei-No. 279 SUmistii fric­esc turne ori pe ecotomâiui. Afionam­intele se focă în Iassi la directionea foiei. aditia Talpalariloru, iar în Uneniesti si prin districte la espeditoriile poștelor. I­AS Sil SAMBA­TA s i IANUARIE 1867. furata costeaza pe Stata dreptu valorea pretentinnei D-lai Pana apropo de 2 mi­­lione lei. Intre proiectele de legi presentate de D. Ioan Ghica la Adunare, se afla si acela care face ca functiunile de Pri­mari, adjutoru si Consiliariu Comunalii , se fie obligatore si gratuite. Acestu pro­­ieptu are o insemnatate forte mare; elu este mascatu de aceea ce este mai a­­tragatoriu in momentulu de fatia rutie­­ra nostra, adeca de economii.­­ Cu scopulu de a veni in agiutorulu comuneloru, de care multu trebue se se intereseze Ministerialii din cardurile lunei iuliu. I­. Ioan Ghica voesce se facu din sj casa comunala unu monopole in manile­­ acelora, care vom set a’si conduce bine­­ trebusi orele, fara ca se mai fie salariati.­­ Daca pote fi principiu mai neliberalu, si in acelasiu tim­pu mai Oligarh­ien, nu pote fi altulu de catu principialii de­­ gratuitatea serviciiloru, cu care Minis­­­­teriulu actualii vroesce se inzestreze Ro­­­mania. Arle I­. Ioan Ghica ca nu toti­­ omenii care profesează idei liberale, au in acelasiu tim­pu si darulu pususiorului pe botisiori,­si lasandu la o parte i­­conomia, ce s’ar face comuneloru prin ne­platirea sefiloru de Primari, Ajutori si Consiliari Comunali, intrebamu pe D. Ghica cu ce scrupulu se vom conduce trebile comunale, candu Primariulu, A­­jutoriele si Consiliarii Comunali vom lu­cra candu vom vrei?—Noi speramu ca Adunarea presenta va respinge aseme­nea proiectii, care are de scopu de a stinge cu totulu vietia ce incepuse a se arata prin comune. „Monitoriul IP" din 5 ianuarie, care nu 'Iu amu primitu de catu asta­ di vineri in 13 ianuarie, publica unu decretu dom­­nescu, prin care se autoriseza strânge­rea venituriloru si ordonantiarea chel­­tueleloru dupa budgetulu anului 1866 pane la votarea budgetului esercitiului 1867. — Chtimu in Romanulu o scrisore a D-lui V. A. Urechia entra Redaptarele acestui diaru, in care intre altele se a­­fla urmatorele: „Cu vr'o câteva saptamani in urm­a budge­tulu instructiunei publice si alu cuîteloru nu era facutu, si intr’o di I­. Ministru 'mi făcu un­orc de a m­i spune ca are se taie 6 milio­ne din elu, si ca se taie, aceasta va face reduceri in sefi, va suprima unele biserici, multe monastiri, va sterge paragrafulu pen­tru unele­­. . . . Eu i-amu respunsu ca ca directore, nu m’astti pricepe cumu se mai pote taia 6 milione de la culte si secle­ ta­iia ca se se desort afiseze acesti serv: :e j si pote ca nici aru fi politicii se se fa­ca re­­­­duceri in biserici in starea in care ne aflam­u. Aceasta amu mai disu, nu o pote face de­­catu neamicii sau amicii falsi ai dinastiei domnitore. Permite-mi, amu mai adausu in­­ca, ca Alessandrescu, ca amicu, ca veci fiu colegu de scol», si pote ca celu care alta­­data, fiindu directore instructiunei publice in Moldova sau ministru ad-interim, te-amu fostu chiamatu la cariera professorale in ca­re ai lasatu suveniri pretiuite, permite’mi a’ti spune ca numai unu Stratu, se nu porte for­fecate in instructiunea publica, si mai bine sesi dese dimisiu.ieaX * i DO.ll.MLI COZACIM si pădurile Statului. Dupa ce in cursa de mai multe luni questia D-lui Cozadini cu pădurile Sta­tului fu agitata in presa, dupa ce redi­­ca in tota tiera unu sgomotu mare, o indignare generala, ajunse in fine a pro­duce o desbatere si in adunare. D. Crache, in siedintia de la 20 decem­­bre, facil o interpelare asupra acestei mate­rii, si 1). Ministru de finante se grăbi a’i respunde in unu modu scurtii dar forte esactu. D. Cozadini lua cuventulu si se incerca de a’si justifica acțiunea sa fara inse se’si fi pututu ajunge scopulu, de­si au schimbatu faptele, de­si au o­­misu puntele esentiale si prin o calcu­lata combinare au ascunsu totu ce’iti comprometa totusi fu departe de a da demonstrarei sale aparentiele sezonului. Adunarea au si numitu cu grăbire o co­misiune care se cerceteze faptele si se faca unu raporta asupra acestei questii. Nu voimu se prejudecamu lucruru si nici n’amu putea, simpli jurnaliști ce sun­tem, vroimu vise, cu mana pe consciintia, i se arata­mu faptele sub adevărata loru colore. Este unu faptu mai pre­susu de tóte contestațiile, unu adeverit trista dar pu­blica, cumu ca o suma de individi au fostu in trecuta nis e vermi rozetori in averea Statului, din care au mancatu catu au pututu mai lacomii si catu au pututu mai multu. Tota lumea aici in iassi ’si aduce aminte de o banda mis­­ i

Next