Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)

1866-09-15 / nr. 264

Prețîul pe grnmatate anna No. 261 Prețîul pe trei luni 2| leî. ANUL VIII. t'oie ese­­ c turne­t­ri pe ceptenunia. Adonamintele se fa eu la Iassi la directionea foieï. aditia Talpalariloru, iar în litiim.esti si prin districte la espeditoriile poștelor. IASSII JOI 15 SEPTEMVRIE 1666. REVISTA IXTERIORA Reproducemu si noi,­­dupa foile bucu­­restene, epistola M. S. principelui dom­­nitoriu către muma neuitatului Anastase Panu. Ea este unu documentu pretiosu pentru nemangaiata muma, pentru suro­rile si rudele intristate ale răposatului, inse, pentru tierta intreaga, cuvintele Principelui sunt inca si mai insemnatoa­­re, potema­tice, si pline de invetiatura. Quandu M. S. vorbesce de nobilul u ca­mei evit si de completa ne­interesare a illustrului nostru concetatianu, cu totii trebue se simti recunoscători pentru a­­cesta frumosii si bine meritatu omagiu. In adeverii, Panu avui unu caracteru no­bilii si neinteressatu, si tocmai pentru aceasta au fostu unu barbatu politicu cu autoritate. Cine nu scie ca Panu, ministru prima­­riu al Domnitoru­­lui Cuza, fara avere, lip­sita chiar de mijloace, impressuratu de sollicitari din partea călugărilor Greci, intr’o di tocmai quandu punga i era cu to­­tulu desierta, au refusatu cu despretia si indignatiune banulu corruptiunei? O singura apucatura venala ar fi facutu fortuna ministrului, inse fruntea sa n’ar fi mai fostu curata; inse probitatea bărba­tului de statu n’ar fi remasa ca lauda cea mai durabila a acestei generatiuni, meni­te a incepe o era noua. Dara, junele prin­cipe are totu­l aventuru de a dice, ca nu­mele lui Panu e demnui de a figura pe ce­le mai frumose pagine ale istoriei noas­tre. Sperantia noastra cea mai vie este ca virtuțile omului politicii vor fructifi­ca in Romania, si ca probitatea si nein­­teres­area nu vor mai fi de-ac­’nainte asta de rare intre noi. Eaca Epistola M. S. Principelui Carol : „Doamna, „Mortea D-lui Panu n’a fostu numai pentru dumneza o perdere amara; ea este unu doliu pentru tiara intreaga. Victima a generoasei sale ardori si a devotamen­ tului seu fara margine pentru causa na­tionala, fiiul D-tale bine meritase de a vedea ordinea si pacea stabilindu-se in România intr’unu modu durabilii. Daca nu ’i a fostu datu a asiste la intreaga de­­plinire a operei la care se consacrase, daca o morte nefericita l’a rapitu de­parte de pam­entul natal, va fi, cel pu­tinu, o consolatiune pentru ai sei de a culege omageri ce se aduc memoriei D-lui Panu, si unanima mărturisire a sti­mei publice. Poti fi mandra, doamna, ca ai avutu unu asemenea fiiu, care a are­­tatu unu asia de nobilu caracteru, o asta de complecta neinteresare, si alu cărui nume este demnu de a figura pe cele mai frumoase pagini ale istoriei nostre. „Tienu a m­e asocia cu simtimentulu ge­­­neralu, si voiu a te asigura, doamna, ca­­i daca D. Panu nu mai este, familia sa­­ poate de actima inainte compta pe inte­­­­resul meu. Va fi tot­deauna pentru mine , o via satisfacere de a’mi aduce aminte­­i de virtuțile fiiului D-tale, si voiu fi fe­­­ ricitu de a da familiei sale dovedi del stima si simpatia mea.” CAROL. „La Palatulu Cotroceni, 5(17) Se­pt. 1866.“ i D. Radu Ionescu, membru al Consili­ului communal din București, si delegații la ceremonia immom­entarei illustrului Anastase Panu, in Iassi, la 9 septemvre? au cetitu urmatoriulu discursu: Domniloru: „In numele comunei si a orasiului Bu­curești, ertati-me a­dice pucine cuvinte spre a exprima ad­enca sa durere pentru perderea ilustrului barbatu, pe care mor­­tea, nedreapta in lovirile sale, l’a rapitu din mijlocul nostru atata de timpuriu, si atunci candu el trebuia se traeasca spre a vedea România regenerată si ajunsa la cele mai scumpe dorinti ale sale. „Cunoasceti toti pe Anastasie Panu, tiara intreaga ’lu cunosce si ’lu plânge, queci prin virtutile sale, prin caracterul seu, prin faptele sale patriotice. Panu nu era, nu este, numai virtuosul cetatianu cu care Ialsii se potu făli. Panu este omul i ilustru alu României intregi. Gloriea sa este una din cele mai curate si mai Ru­inöse din dietele nostre ; si cu catu tim­pul, care sterge firele si stinge pasiunile, va trece peste mormentulu acesta, cu a­­tatu gloria lui Panu va fi mai straluci­­tore, cu atatu numele seu va fi mai scumpu posterității. Va fi scumpu posterității pen­tru ca elu ’i va aduce aminte pe m­ulti din aceia cari au purtatu cu curagiu si demnitate drapelulu Unirei, Autonomiei si marirei nationale. Va fi scumpu po­sterității pentru ca in timpurile cele mai grele pentru tiara nostra, si candu multi au slabitu si au cadiutu imprejurulu seu, elu au fostu dintre cei pucini cari au remasu neclintiți in credintiele lor, si au luptatu cu bărbăție pentru libertățile publice, pentru derepturile poporului, pen­tru prosperitatea patriei române. Va fi scumpu posterității pentru ca el este cel mai frumos exemplu de onore, de probi­tate si de moralitate publica, ca cetatianu, ca magistrat, ca om­u de statu. Ca, dom­niloru, pentru aceste virtuti, atatu de rari in timpul nostru, memoria lui Anastasie Panu va fi scumpa generatiunilor viitore mai drepte si nepartinitore in sentinttele sale asupra omeniloru. „Asi dori se desfasiura inaintea D- vostra viatia intreaga a lui Anastasie Panu, viatia plina de invatiaminte pentru noi si pentru urmasii nostri ; viatia fur­tunoasa, ca si timpurile prin care au trecut; viatia care cuprinde istoria dureroasa a tierei nostre in anii cei din urma. Cu­noașteți inse toti aceasta viatia care me­rita admiratiunea tuturor omeniloru onesti, si ori­ce asta spune nu va putea de­scrie cat a fostu­ra de fecunda in fapte frumoase si catu de plina de lupte, de persecutiuni si de amara suferintia. Se ne plecamu dar capul cu respectu inain­tea acestui virtuosu cetatianu, se lasamu se cadia din ochii nostrii o lacrima de recunostintta, si se salutamu pentru cea de pe urma oara aceasta inima frumoasa, a­­cestu nobilu caracteru. Cununa cea mai frumoasa ce se poate pune pe capul unui omu, este cununa virtutei civice, si aceasta cununa România intreaga o va pune pe fruntea curata a marelui cetatianu Ana­stasie Panu.” Aveamu totu cuventulu de a­dice que Programulu politicu Beldiman—Panaitiu nu va referi nici unu spiritu, nu va re­­scoli nici unu corpu . . . nici chiar pe corpulu electoralu iassianu, necumu cor­pul­u electoral al r. Moldovei. Pentru a scormoli in clica de astadi lumea noa­stra politica, se cere, pe semne, alta-ceva decatu unu simplu Programu. Lumea e satuita de vorbe pompoase si sonoare : ea vrea mai cu sume ca Programele politice se nu sune a desiertu, se nu fie desici imfhite cu ventu. Dar apoi, ceea ce se intreaba mai cu sete acumu sunt faptele, fie catu de mici, numai bune se fie si de consequintia, adeca se nu fie numai de celle pornite din interesulu propriu, de celle ce se chiama egoistice, si regulate

Next