Tribuna Şcolii, 1970 (Anul 1, nr. 1-29)

1971-05-07 / nr. 1

Slujim!junjuu,^juiii gâ* LA ÎNCEPUT DE DRUM TRAI­AN POP adjunct al ministrului învăţămîntului O fericită coincidenţă face ca ini­iul număr al „Tribunei şcolii“ să apară în preajma aniversă­rii gloriosului semicentenar al partidului nostru. In bilanţul marilor înfăptuiri pe care îl va face cu acest prilej poporul român, un loc însemnat îl va ocupa invâţămîntul de toate gradele, care in anii construcţiei socialiste a cunoscut o largă dezvoltare. Cadrel­e didactice, toţi cei care prin munca şi strădania lor participă la nobila operă de instrui­re şi de educare a tinerelor generaţii îşi exprimă, în aceste zile solemne din istoria partidului şi ţării, hotărirea lor fermă de a munci neobosit pentru progresul şi înflorirea continuă a şcolii româneşti. Revista „Tribuna şcolii", a cărei existenţă o inaugurăm prin acest număr, se adresează tuturor educatoarelor, învăţătorilor şi profesorilor din invăţămintul general şi liceal cu chemarea de a munci neobosit pentru înfăptuirea politicii parti­dului şi statului nostru in domeniul învăţămîntu­­lui, pentru promovarea a tot ce este nou şi avan­sat in ştiinţă, artă şi literatură, in gindirea peda­gogică naţională şi universală. Ea va trebui să dezbată problemele majore ale şcolii şi să faci­liteze schimbul de idei şi opinii intre forurile de conducere ale invăţâmintului şi cadrele didactice de la catedră, să încurajeze spiritul critic şi ini­ţiativa creatoare a valorosului nostru corp didac­tic, să dezvăluie cu curaj neajunsurile care se mai constată in activitatea unor şcoli sau organe de învăţâmint, să sprijine Ministerul Invăţâmintului în luarea operativă a unor decizii cit mai eficace. Noua revistă, după cum şi numele o arată, va trebui să devină cu adevărat o tribună vie a schimbului de experienţă, a unor dezbateri fruc­tuoase asupra structurilor invăţâmintului, planuri­lor, programelor şi manualelor şcolare, să devină, totodată, purtătorul de cuvint al noului in teoria învăţării şi in tehnologia didactică. Un obiectiv de seamă al revistei va trebui să-l constituie reflectarea măsurilor ce se întreprind şi a rezultatelor obţinute in legarea tot mai strinsă a invăţâmintului de cerinţele vieţii economico-so­­ciale, de formare la elevi a unor deprinderi de muncă şi însuşirea unei culturi tehnice generale care să le uşureze calificarea profesională. „Tribuna şcolii“ va trebui să dezbată multila­teral aspectele muncii educative in rindul tinere­tului şcolar, ale formării unei concepţii ştiinţifice despre lume şi viaţă, ale cultivării sentimentelor de dragoste faţă de patrie, popor şi partid, ale frăţiei şi respectului reciproc dintre elevii români şi cei aparţinind naţionalităţilor conlocuitoare, ale prieteniei faţă de popoarele ţărilor socialiste şi de celelalte popoare ale lumii. De asemenea, ea va trebui să reflecte colabo­rarea şcolii cu organizaţiile de pionieri şi U.T.C., cu sindicatele din invăţâmint, să stimuleze parti­ciparea cadrelor didactice la activitatea acestora. Strins legată de cei care muncesc zi de zi la catedră, scrisă de ei şi pentru ei, „Tribuna şcolii" va putea să răspundă operativ cerinţelor de in­formare ştiinţifică şi pedagogică, să-şi formeze un larg activ de colaboratori din rindul cadrelor didactice, oamenilor de ştiinţă, activiştilor de partid şi de stat, ai organizaţiilor de copii, ti­neret şi sindicat. Cu aceste ginduri, la inceput de drum, con­ducerea Ministerului Invăţâmintului urează revis­tei „Tribuna şcolii“ succese deosebite şi işi expri­mă, totodată, convingerea că membrii corpului didactic vor folosi din plin coloanele sale pentru a putea deveni o autentică tribună a teoriei şi practicii pedagogice înaintate. „Partidul nostru porneş­te de la ideea că o condiţie dintre cele mai importante ale dezvoltării construcţiei socialiste este asigurarea unui nivel ridicat de in­strucţiune şi cultură al tu­turor membrilor societăţii. Drumul parcurs în ultimii 20 de ani de la situaţia grea moştenită din trecut, cînd mai mult de o treime din populaţie era neştiutoare de carte sau semianalfabe­tă, la generalizarea învăţă­mîntului de 10 ani de as­tăzi, la dezvoltarea rapidă a învăţămîntului mediu şi superior reprezintă o reali­zare remarcabilă a noii o­­rînduiri. Semnificativ pen­tru dezvoltarea în ţara noastră a învăţămîntului de toate gradele este faptul că în prezent fiecare al cin­cilea locuitor este elev sau student“. NICOLAE CEAUŞESCU secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat­­din articolul „Strinsa unitate cu poporul — chezășia victoriilor politicii partidului“, „Scînteia“ din 21 aprilie 1971 “. Proletari din toate ţările, uniţi-vă!­ ­%1. ANUL I — Nr. 1 VINERI 7 MAI 1971 12 PAGINI —1 LEU PA­R­TI­D­UL Viitor de aur România are„ Azi, pe corul României mo­derne, soarele democraţiei stră­luceşte puternic,­­ mai puter­nic ca niciodată. Oriunde te duc drumurile de la Carpaţi la Marea Neagră, in cele patru puncte cardinale româneşti, to­tul este cuprins de o febra in­candescentă din torente crea­toare care întrec uneori pînă şi imaginaţia cea mai bogată. Ţara întreagă este un vast şantier al creaţiei şi al iubirii, dînd vieţii nişte dimensiuni de legendă. Libertatea şi-a pus o sfîntă amprentă pe tot ce aici se naşte. România este azi frumoa­să, şi, prin noi, mîine va fi de o mie de ori mai frumoasă. Este drept — şi se cuvine ca de pe această treaptă — să ne ducem cu 50 de ani in urmă şi să ne oprim la clipa de inceput, la cli­pa de bun augur, de fericire născută atunci, la 8 Mai 1921, cînd s-a întemeiat Partidul Co­munist Român. Steagurile roşii ale libertăţii, ale libertăţii tutu­ror celor care s-au născut pe acest pâmint, au invadat văzdu­hul, semnind, o dată pentru tot­deauna, lozinca de vis : „Pen­tru fericirea omului*. 8 Mai 1971, 50 de ani de exis­tenţă a Partidului Comunist Ro­mân ! Istoriceşte, o astfel de ci­fră aproape că nici nu poate să fie consemnată, fiindcă eterni­tatea operează cu alte dimen­siuni. Şi totuşi. Aceşti 50 de ani de existenţă ai Partidului nos­tru sunt egali cu o întreagă is­torie. Drumul străbătut este atit de glorios, opera înfăptuită este atit de vastă, incit, la acest bi­lanţ măreţ, eşti îndemnat să con­simţi că această existenţă este bătrînă ca mileniile şi este tî­­nără ca secunda. Şi, într-adevăr, aşa este. Partidul a preluat cu grijă şi înţelepciune tot ce este tradiţie frumoasă, tot ce ni se cuvine, trecîndu-şi propria-i is­torie prin idealurile domnitori­lor, revoluţionarilor, prin victo­riile şi înfrîngerile timpului ca să poată raporta cu fruntea sus, la 8 Mai 1971, poporului român din care Îşi trage fiinţa, esenţa, ener­gia şi vîlvoarea, că şi-a îndepli­nit —­ aşa după cum i-a fost Încredinţat mandatul inimii — datoria. Ce repede au trecut anii ! Şi ce greu au trecut ! Staturi de argint, inimitabile, staturi care uneau cerul cu pâmintul in slujba marilor idei care le-au animat şi-au Înscris numele pe Stindardele libertăţii.­­ ! Alţi lup­tători nu s-au mai putut prezen­ta la startul minune 23 August 1944, de unde am pornit cu toa­te sufletele desfăşurate să cu­cerim frumuseţea pentru om. Uni! (tu căzut la Lupeni in 1929, alţii la Griviţa în 1933, alţii în 1940, 1944, — au căzut la Doftana, în toate temniţele — ca să nu mă refer, în definitiv, la toţi anii, la toate clipele în care un lup­tător s-a frînt pe baricada tim­pului slujindu-şi pînă la capăt crezul şi visurile. Am avut feri­cirea sâ fac parte din aceste detaşamente de avangardă. Au căzut lingă mine tovarăşi pe care urmaşii nu trebuie sâ-i uite niciodată. Ei au dat tot ce pu­teau da, supremul dar dat nouă de Maica natură, viaţa. Aşa a fost- Totul s-a făcut simplu, simplu ca un „Bună diminea­ţa" pe car­el spui cînd ră­sare soarele. Şi ei, aceşti lup­tători nici nu ştiau măcar că 11 se cuvenea titlul de eroi. Dru­mul acesta glorios s-a plătit cu birul greu al sîngelui pe care nu trebuie să-l uite nimeni. Azi, pe cerul României moderne, soare­le democraţiei străluceşte puter­nic, mai puternic ca niciodată. In detaşamente compacte, in de­taşamente de dimensiuni inco­mensurabile, în detaşamentele iubirii faţă de patrie, de lume, urcăm, urcăm mereu, tot mai strins uniţi, uniţi în noi inşine, uniţi in faldurile nemuritoare ale stindardului libertăţii — ale Par­­tidului Comunist Român. ION BANUŢA

Next