Tribuna, iulie 1884 (Anul 1, nr. 63-87)

1884-07-01 / nr. 63

Sibiiu, Duminecă înl/13 Iulie 1884 Nr. 63 Anul I Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr.,­­/* an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., V4 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V4 an 10 fr., la an 20 fr., 1 an 40 fr.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile ! Un şir garanând prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un numer costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Nou abonament la „Tribuna“ se începe cu 1 Iulie st. v. a. c. Preturile abonamentelor se pot vedo la capul foii. Abonamentele se fac cu multă lesnire atât în Monarchie cât și în România prin mandate poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sânt rugaţi a ne comunica eventual pe lângă localitatea, unde se află, şi posta ultimă, care domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul poştal adresa tipărită dela fâşiile, în cari li­ s’au trimis chiarul pănă acuma. Administraţiunea „Tribunei“, Sibiiu, 30 Iunie st. v. Alegerile au trecut şi Românul are tot dreptul să se întrebe, după atâta ceartă şi atâta gălăgie, ce treabă am făcut noi. Treaba e puţină, pentru­ că nu eram de loc pregătiţi pentru alegeri. Cu toate aceste, dacă ne dăm seamă de puterea cu care aveam să ne luptăm, putem să fim foarte mulţumiţi de cele ce am scos la capăt. Ştim cu toţii, cât de mult s’a opintit guvernul spre a ne face să luăm şi în Ardeal parte la alegeri, opintirile lui au rămas zadarnice. Abia într’un cerc, la Năsăud, era vorba ca Românii să-şi pună un candidat: presiunea opiniunii publice române a fost însă atât de hotărîtoare, încât nu s’au găsit alegători români, care să fi îndrăsnit a susţină această candi­datură, în alte părţi ale Ardealului abia foarte puţini Români au luat parte la alegeri, ca să voteze pentru candidaţii guvernamentali, dar aceştia îşi vor aduce toată viaţa lor a­minte de ceea ce au făcut, căci au fost huiduiţi şi sânt dispreţuiţi pentru fapta lor. Ori­ şi-bine în timpul alegerilor trecute s’a putut încredinţa, că noi Românii din Ardeal sântem de acelaşi gând şi de aceeaşi voinţă, şi că sânt foarte puţini între noi oameni slabi de înger. Nu ne lipsesce decât organisaţiunea, pentru­ ca să fim în ţara noastră o putere, care străbate prin ea însăşi. Şi fiind vorba de ceea ce am făcut noi în alegeri, nu trebue să scăpăm din vedere, că Saşii au ales nouă deputaţi cu progam naţional. Le-am dovedit, sânt acum căţi­va ani, Saşilor de la Braşov, că unindu-ne cu guvernul şi cu Maghiarii, putem să le facem mari neajunsuri. Nici acum n’ar fi scos ei nouă deputaţi cu pro­gram naţional, dacă noi nu i-am fi spri­­jinit. în ţara Ungurească singuri alegătorii de la Baia-de-Criş au isbutit să scoată un deputat cu program naţional; în comitatul Aradului însă guvernul a trebuit să susţină lupte crâncene şi a perdut trei cercuri; în oraşul Arad a trebuit să se facă o nouă alegere, iar cei doi deputaţi români, care s’au ales în acest comitat, n’au îndrăsnit a se înfăţişa înaintea alegerilor cu pro­gramul din Budapesta, ci s’au declarat aderenţi ai programului din Sibiiu, sciind, că numai astfel vor fi aleşi. Ce-i drept noi ne sfiim a-i considera pe d-nii Giurban şi Beleş ca deputaţi naţionali, ei s’au compromis, prin posiţia echivocă, ce-au luat în alegeri, sântem însă convinşi, că vor insui să-şi câştige prin atitudinea lor în dietă buna reputaţiune, pe care au perdut-o în alegeri, în Bihor s’au ales doi deputaţi ro­mâni. Unul dintre aceştia, dl Alexandru Roman, are o posiţiune cam gingaşă. E profesor la universitatea din Buda­pesta, n’a aderat însă la programul din Budapesta, ci la cel din Sibiiu. E cu trphte acestea socotit guvernamental; n’a fost însă ales decât pentru­ că e socotit naţional, pentru­ că a luat parte la confe­­renţa din Sibiiu. Al doilea, dl Végseö, e guvernamen­tal, ba i se pune chiar şi românitatea la îndoială. A fost însă ales faţă cu dl I. Vulcan, care a candidat tot cu program guvernamental, şi lucrul de însămnătate nu este alegerea d-lui Végseö, ci căderea d-lui Vulcan. Căci nu-i şedea de loc bine redactorului „Familiei“ să se declare gu­vernamental, în Selagiu şi-a pus canditatura dl G. Popa din Băsescu, unul dintre cei mai distinşi oameni politici ai noştri. El a cădut, însă chiar şi această cădere e un succes. Căci guvernul a trebuit să calce legi şi să fee cele mai neiertate măsuri spre a-­l face să cad­ă, şi alegerea a dove­dit, că e puternic curentul naţional în Să­­lagiu şi mare popularitatea d-lui Popa. în Maramurăş s’au ales doi deputaţi români,­­ unul guvernamental, dl Cziplea, şi altul aderent al oposiţiunii moderate. Luptele grele au fost însă în Bănat, unde guvernamentalii români se credeau stăpâni. Nu s’au ales cu toate aceste de­cât doi dintre candidaţii lor, dl Szerb şi dl Gali, în n­ice cercuri, unde sânt mulţi alegători neromâni şi unde aleşii se bucură chiar şi între Români de simpatii perso­nale, de care, ca oameni privaţi, sânt şi vrednici, încrederea ce li s’a dat nu pri­­vesce dar pe oamenii politici. Au fost Români, care i-au votat, cu toate că sânt­­ guvernamentali. A cărtat însă dl Simonescu, pentru­ ca să se scie, că respins­e din mijlocul Ro­mânilor cel ce părăsesce steagul. Un succes strălucit a fost pentru noi căderea aceasta, pe când în alt cerc gu­vernul a trebuit să calce legea, ca să scoată pe fratele ministrului Tisza faţă cu dl Bre­­diceanu. Făcând­u-ne dar socoteala alegerilor, găsim în Ardeal pasivitate susţinută cu mai multă consecvenţă decât ori­şi când în trecut, iar în cele­lalte părţi trei de­putaţi cu program naţional, general T. Doda, dl V. Babeş şi dl P. Truţă, trei deputaţi cu o posiţiune neprecisată, to­nderenţi ai programului naţional, precum înşişi pretind, însă guvernamentali, dl Gur­­ban, dl Beleş şi dl Roman, u­n d­e­p­u­t­a­t oposiţional, dl Mihály, doi a­d­e­­renţi ai programului din Buda­pesta, d 11 Gali şi dl Szerb şi doi g­u­­vernamentali, care nu aderă la pro­gramul din Budapesta, dl Végseö şi dl Cziplea, care va să aib­ă un-spre-dece oameni în cinci feluri. Pentru treaba aceasta au făcut cei cu conferenţa din Budapesta atâta gălăgie. Doi deputaţi, numai doi au putut să scoată, dar aceştia sânt oameni, care în toate împregiurările pot să fie aleşi. Atât de dibaci sânt aceşti oameni politici, atât de fin au voitit să-şi alcătuiască programul, încât s’au stricat cu Românii, încât li-e ruşine oamenilor să-i susţie, dar în ace­laşi timp n’au câştigat nici sprijinul gu­vernului, care a susţinut pe dl Vegsec faţă cu dl Vulcan, pe dl Cziplea faţă cu dl Jurca şi în genere a pus candidaţi de ai sei faţă cu candidaţii lor. Ne-au zăpăcit marii politici dela Bu­dapesta; atât au putut face, mai mult nu. Şi chiar nici atât n’ar fi putut face, dacă rîndurile noastre ar fi fost destul de strînse. Noi Românii din ţerile supuse co­roanei sfîntului Ştefan avem o organisa­­ţiune firească foarte puternică, întemeiată pe relaţiunile de înrudire directă între po­por şi clasele culte. Ceea ce ne lipsesce e numai unitatea conducerei. Astfel Ară­­danilor li s’a făcut o mare nedreptate, când au fost grăiţi de rău pentru zăpă­ceala, în care au cădut în ajunul alege­rilor, au luat-o unii la dreapta şi alţii la stânga, pentru­ că nu se soia din vreme, în­cotro trebue să o luăm cu toţii. Şi tot astfel pretutindenea noi ne-am fi ma­nifestat în alegeri cu multă putere, dacă pe lângă organisaţiunea noastră firească am mai fi avut şi conducere unitară. Aceasta o simt astăzji toţi Românii, şi de aceea nu ne îndoim câtuşi de puţin, că unitatea conducerei se va stabili cât mai curând. Deocamdată însă un lucru e pus mai presus de ori­ şi­ce îndoială: că puţinii deputaţi români intraţi în dietă, mai ales despărţiţi cum sânt, nu vor pută să ne facă vr’un serviciu însemnat. Astfel încă timp de câţi­va ani noi rămânem scoşi din viaţa publică, puţini în dietă, nesocotiţi în comitate şi apăsaţi prin comune.­­ Ce facem noi în timpul acesta? «''■ Stăm cu mânile încrucişate şi privim bosumflaţi şi aşteptăm ? Am fi vrednici de o soarte mai rea chiar decât aceea, pe care o avem, dacă ne-am mărgini la aceste. Trebue să ne organizăm munca na­ţională şi să mergem harnici înainte pe terenele ce ne stau deschise, înainte de toate în viaţa noastră economică. Sântem săraci, — aceasta o auicem în toate­­jilele. Nu-i adevărat. Nu e sărac poporul, care poate să plă­­tiască milioane şi ear milioane drept con­­tribuţiune pe fiesce­care an. Avem pământul sub picioairele noastre, şi avem sute şi ear sute de mii de braţe la îndemână: aceasta e bogăţia ascunsă, comoara nesăcată. Ne reservăm a arăta, cum această bogăţie s’ar pută scoate la iveală, cum s’ar pută face, ca, deşi săraci fresce­ care îndeosebi, cu toţii împreună să fim bogaţi. Revistă politică. Sibiiu, 30 Iuniu st. v. în dieta croată s’a început dis­­cuţiunea asupra proiectului de lege privitor la suspendarea inamovibilităţei judecători­lor. Oposiţiunea este hotărîte să lupte din resputeri contra acestui proiect. Ce-i drept încă de mult s’au ridicat plângeri contra judecătorilor croaţi, dar măsura ce se pro­pune este departe de a îndrepta starea lucrurilor. Mulţi nu văd în acest proiect decât tendenţa guvernului de a sdrobi ori­ce independenţă din partea judecătorilor, încât privesce mersul discuţiunei în dietă. Starcevicianii şi cu această ocasiune au excelat prin limbagiul violent. Astfel dep. Pisach­i între altele­­lise: „Nici pănă acum n’am recunoscut pe banul, dar acum, după ce a presentat un asemenea proiect venit de la funcţionarul maghiar? Nimic altceva, decât ca să se numească judecători numai maghiari şi maghiaroni“. Oratorul protes­tează contra acestei înjosiri a judecătorilor croaţi, făcând din ei nisce corte şi maghiari. Preşedintele, după discursul lui Pisach­i, declară discuţiunea generală de închisă şi prin aceasta provoacă un sgomot asur­zitor. Mulţi cer continuarea discuţiei; din dreapta se respunde: „Aţi avut ocasiune să vorbiţi şi aţi vorbit.“ Cusevici ameninţă cu pumnul cătră stânga. Starcevici se ri­dică, strigând: „Pe cine ameninţi.“ Cuse­­vici: „Pe voi oamenii de scandal.“ Star­cevici urcându-se pe bancă: „Vino încoace miser­abile.“ Cusevici: „Ce vrei?“ Starce­vici : Vei vedea tu, om laş ce eşti.“ Pi­sach­i: „Trebue sdrobit capul mişelului.“ Preşedintele din causa acestui tumult, se vede nevoit să suspende şedinţa. La re­deschidere invită oposiţiunea să se poarte cuviincios, căci altfel va trebui se excludă oposiţiunea din parlament. — Starcevici: „Poftiţi, noi încă voim să scăpăm de o societate aşa de cinstită.“ Şi în astfel de dialoguri şi în sgomotul cel mai mare s’a petrecut întreaga şedinţă. Alegerile pentru dietele provin­ciale din Austria au dat resultate fa­vorabile pentru guvern. Nemţii liberali au perdut în mare măsură influenţa lui­de odinioară. Mai rău au fost bătuţi la alegeri în Bucovina, unde aproape toţi deputaţii aleşi sânt guvernamentali şi în mare parte Români. Aceste resultate sânt o dovadă că poliţia guvernului Taaffe nu numai că nu s’a slăbit, ci mai vîrtos s’a întărit. Din resultatul alegerilor pentru dietele provinciale se poate trage conclu­­siunea, cum are să fie şi resultatul ale­gerilor pentru senatul imperial.

Next