Tribuna, august 1884 (Anul 1, nr. 88-111)

1884-08-05 / nr. 92

Nr. 92 şi piaţa „Hermann“. Petrecere poporală în „Dum­bravă“. Luni 25 August până în 27 August n. Ex­­cursiuni ale „Reuniunei carpatine“ (Karpathen­­verein) la „Negoiu“ şi lacul „Bulea“. Corespondenţă particulară a „Tribunei“. Alba-Iuliii, 2/14 August n. între împregiurări mai deosebite, în unele locuri mai bune in altele mai rele. Românii de prin oraşe şi sate câţi sciu ceva carte se adună în societăţi ca astfel strînşi mai tare în un cerc să poată întîmpina mai cu curagiu atacurile vrăş­maşilor. în reuniuni oamenii se ocupă mai cu drag de afacerile obştesci şi fiecare scie comunica ceva din lipsele de cari suferim în genere. Există neînţelegeri personale, acele se aplanează prin conveniri şi-­şi dirig ostenelele spre lucruri mai folositoare. De câţiva ani încoace inteligenţa de toate categoriile a naţiunei noastre a străbă­tut cu gândul pănă a afla că nice diaristica nu e în stare a produce resultate mai vedite în îna­intarea culturală ca reuniunile sociali. Astfel putem constata cu bucurie, că reuniunile sociale s’au sporit în timpul din urmă printre Români și resultatele binefăcătoare n’au lipsit. De prin rapoartele apărute prin diare s’a putut observa cum în multe părţi neînţelegeri vechi au dis­părut diregând munca şi osteneala oamenilor spre o ţîntă mai înaltă. Şi toate aceste se întâmplă în locuri, unde nici pe departe împregiurările ţinutului nu sunt aşa favoritoare ca la noi, cari avem în centru două protopopiate şi un număr frumos de in­teligenţi, pot dice mai exclusiv independenţi. Ne mai aflăm şi în rescrucile drumului, unde se opresc mulţi trecători Români cari se desfată a vede un ţinut din punct de vedere ro­mânesc de oare­care însemnătate. Avem în loc un regiment curat românesc şi binecunoscut în armata Austriei, dar în giur o poporaţiune ro­mânească în stare economică bună şi aplecată a sprijini ori­ce întreprinderi românesci. Avem şi persoane, cari ar pute da nascere unei vieţi so­ciale mai vie. Şi totuşi sunt mulţi ani de când un în­chipuit pesimism ne-a trântit în o amorţeală neexcusabilă. Suntem persecutaţi de legile nedrepte ale ţerii? Da, suntem neîndreptăţiţi poate mai mult ca alţi Români de prin alte părţi, dar tocmai fiindcă suntem, trebue să ne îndreptăm atenţiunea în alte direcţiuni. Datorinţa noastră cred că nu ne-am făcut-o dacă protestăm în contra ilegali­tăţilor; lupta noastră nu e numai în a scoate doară oficiali la comitat, şi nu am satisfăcut nici pe departe datorinţelor noastre de Români prin a dovedi, că am voit a câştiga una sau două funcţiuni la comitat, comună etc. Nice că avem merit din aceea că după atâte persecuţiuni tot vorbim românesce. Legea ne neîndreptăţesce. Rău a slăbit, — urmă el ear pentru dîn­­sul. — Mă miram eu de ce’mi pare de tot alt­fel decum fusese. —■ Da! e mai frumoasă! Tu Simino! — strigă ear. — Și când ai slăbit ? De mult! De ce? Ea se uită ridând la el. De amarul teu, Șofroane! — răspunse ea așa cam în glumă. — Nu șei tu, cât m’am fră­mântat eu de când mi-am dat seamă, că rău am făcut de te-am rugat se te muți aici. El se uită strâmtorat la pământ. Așa-’i! s­c­ise apoi. — Mult a trebuit să te amăresci. Dar, vedi tu, acum sciu de ce n’am venit mai nainte. Ce să fac eu aici? Sciam, că te afli la unchiu-tău. Acum, că te sciu singură, m’a apucat de­odată și’aş fi venit, Simino, chiar dac’ar fi trebuit să-’mi las pe taica neîngropat. El se sculă apoi, se duse la dînsa, îi apucă mâna și se uită în fața ei. Rău ai slăbit, — urmă apoi. — Dar să nu credi, Simino, că mai umblu cu gândurile, pe care le-am avut odată. Mă creiji tu Simino?! Te cred, Șofroane! — răspunse ea. Deodată însă o năpădiră lacrămile. El rămase strîmtorat înnaintea ei. De ce plângi? — o întrebă apoi, îi puse mâna pe umăr, îi scoase perii din faţă şi se uită în ochii ei, respective aplicarea nedreaptă a legii. E o ur­mare ca noi să nu mai facem nimic? E teren destul, pe care am fi obligaţi a lucra chiar şi atunci, când legea ar fi dreaptă pentru noi. Avem aici în Alba-Iulia la gim­na­­siul rom. cat, un număr mărişor de şcolari de naţionalitate română, cari în cea mai mare parte simt lipsiţi de mijloace, încât pot aştepta aceşti copii ajutor dela străini, poate da cu socoteala ori şi cine. N’am dat insă de un singur băiet, care să fi primit vre-un ajutor din vr’o mână bine­făcătoare, sau doară după examene vre-un premiu. Avem de asemene la şcoala de fetiţe dela mă­năstirea catolică din loc câteva fetiţe române. Nime nu scie de ele dacă mai vorbesc limba română ori de primesc instrucţiune în legea ro­mână. La gimnasiu limba română în anul ex­pirat s’a propus de un profesor maghiar. Fă­­cut-a cineva paşii necesari să exopereze dela episcopul restaurarea catedrei de limba română la gimnasiu şi propunerea religiunei românesci la fetiţele române din internatul catolic? Dacă concede această datorinţă autorităţilor noastre bi­­sericesci, are totuşi publicul din loc datorinţa de a da o representaţiune acestor autorităţi biseri­­cesci. Nime­n’a făcut o singură vorbă despre necesitatea de a ave în Alba-Iulia un preot, care să poată propune cu succes ca studiu obligat limba română la studenţii români dela gimnasiu,­ma şi religiunea aud că li se propune cu pu­ţin zel. Dacă am descoperit scăderile de mai sus, fie-­mi permis să mai amintesc încă una earăşi de ceva importanţă. O lipsă adine simţită de poporul din giur sunt sinoadele protopopesci tractuali. Nu înţeleg sinoade, în cari preoţimea se desvălească numai teoriile dogmatice ale teo­logiei, ci să adune împreună date despre lipsele de toate dilele ale poporului, se desbată asupra modului cum s’ar pute poporul desvăţa de lux şi beutură, cum s’ar pute înfiinţa societăţi de aju­torare împrumutată, cum fonduri scolastice pentru ajutorarea băeţilor de şcoală săraci, cum s’ar pute pune pedecă exploatării poporului prin Ovrei, îndemnarea poporului la îmbrăţişarea in­dustrială, ca însuşi fii lui să îi poată administra­ obiectele industriali necesarie şi altele multe, cari toate cad în sfera studiului pastoral şi care ar aduce cu sine îmbunătăţirea soartei preoţesei. Ast­fel de conferenţe economice ar pute fi ambulante în tot decursul iernei. Augurul. Furtul de 30.000 fi. „Pester Lloyd“ scrie despre arestarea lui Földi următoarele: „Ares­tarea servitorului de poştă Carol Földi prin po­liţia Vieneză a deşteptat mare sensaţie la oficiile poştali şi poliţenesci din Pesta. E interesant cu deosebire că poliţia din Viena a săvârşit însăşi arestarea lui Földi fără de a recurge la ajutorul poliţiei din Budapesta. Poliţia din Viena, după cum apare, era deplin orientată despre lucrarea lui Földi şi avea cunoscinţă şi despre aceea, că Földi va sosi în Viena la 12 August n. cu am­bulanţa poştală Nr. 13 a căilor ferate ungare de stat. Aceasta o adeveresce şi împregiurarea că abia în preseara zilei premergătoare s’a hotărît care servitor are să fie dispus pentru ambulanţa poştală. Pe când a sosit trenul la gara calei ferate austriace, în sala gărei aşteptau deja nu­meroasele organe ale poliţiei. în momentul când s’a oprit trenul, detectivii poliţiei s’au suit în în carul de ambulanţă şi au declarat lui Földi că e arestat. Földi a fost dus apoi în casa co­misarului gărei şi a fost visitat cu deamănuntul şi dus după aceea la direcţiunea de poliţie. Se crede că Földi ar fi făcut unele descoperiri, căci la recercarea poliţiei din Viena s’au făcut două cercetări în două case din Pesta. Poliţia din Pesta e de părere, că dacă cumva Földi e com­plice, el a jucat numai o rolă de mijlocitor la furtul de 30.000 fl. * Călătoria Regelui României la Belgrad. Sub preşedinţa generalului Iovanovici se va com­pune la Belgrad un comitet, care va arangia festivităţile pentru primirea Regelui României. Regele Carol va fi însoţit de ministrul de resboiu, şi de o suită strălucită. La 19 August vor sosi în Orșova yahtul regal Stefan cel mare, ca­­noniera Gr­­ivi­ţa şi o şalupă de resboiu. * Cronică. Din causa serbatori de Luni numărul proxim al „Tribunei“ va apăre Marţi. * Preliminarele de spese ale comitatelor. Ministrul de interne a recercat representanţele comitatense ca să pregătească preliminarele de spese ale comitatelor pe anul 1885 şi acele se le aștearnă ministerului cel mult pănă la 15 Octom­­vrie n. a. c. * TRIBUNA Pensionare. A fost pensionat Ilie Se­că­şan, căpitan de cl. I. în reg. de inf. Nr. 2. * Par’că n’aş ave de ce se plâng. întreabă­­mă de ce nu plâng, când nu plâng? — Atât am plâns, Şofroane, încât mi s’a făcut obiceiu şi adese­ori mă pomenesc că plâng fără de veste, aşa din senin, numai fiindcă îmi sânt dedaţi ochii pe plâns. Aşa-’i! — grăi Şofron. — Asta vine de sine. — îl iau eu pe răspunderea mea!—strigă popa Furtună, care întră c’o falcă în cer şi cu alta în păment pe portiţă, cu doi gendarmi în urma lui. Se poate, — răspunse unul dintre gen­darmi, — dar noi avem poruncă să-’l ducem. Şofron și Simina se spăriară amândoi. Ce e, Șofroane? — ce s’a întâmplat?! — întrebă popa răstit. Nu e nimic, — răspunse Șofron întorcen­­du-se spre Simina, nu-’ţi face spaimă de geaba. Eu am fost cătană împărătească; mie nu­ mi se face nedreptate. I-am tras odată căprarului o palmă de ’i-au sărit trei măsele din gură și a zăcut două săptămâni; m’a pus căpitanul în fel scurt, dar a zis că bine am făcut. Mă duc, dacă e vorba, pănă la împăratul. O să mă în­­chiidă, dar o să-’mi dee banii. Ce fel de bani? — întrebă popa. Banii mei, nouă sute patruzeci de sloţi dă argint, — răspunse Şofron, —■ pe care îi ’i-am dat. Şi acum mă poartă cu minciuna. Ia haid să vedem, — grăi Popa, — să vedem noi, dacă ţi-’i dă sau nu. Nu-’ţi face inimă rea, Simina, — arse Ş°‘ fron, apoi plecă cu popa şi cu gendarmii. Simina privi cuprinsă de spaimă în urma lor. Şi asta tot eu am făcut-o! — strigă ea desnădăjduită. — Nu uită Busuioc, nu iartă! Dar Iorgovan?! — urmă peste puţin, — lui când o să-’i vie rîndul, el unde o se mă lovească ?! Busuioc rămase ca trăsnit din senin, când văzu, că popa, fratele nevestei sale, se pune în­tre el și Șofron. Dar el nu putea se rămâie de rușine! Nu-’i dau, pentru­ că nu-’i dau! — Zise ele când popa îl întrebă de ce nu-’i dă lui Şofron banii. — Să mi-’i scoaţă cu judecată. O să-’l învăţ eu pe el a-’mi pune cuţitul în pept. Eară eu îţi spun şi s’o sei, — îi întimpină Şofron, — că n’am să umblu cu judecata, ori te injungiu ori îţi dau foc. Odată tot o să es eu din închisoare. O să eşi chiar astăiji! — strigă popa, dar de bani grija mea. Mi-’i laşi mie să-’i scot de la el, şi dacă ’ţi-e de bani, ţi-’i număr mâne. O să vedem noi, care pe care. Aici e alta la mijloc! O să vedem! — strigă şi Busuioc. Era’ndârjit de ar fi fost gata să-’şi pună toată averea. Seara însă el aşteptă, ca fiiu-seu Iorgovan să se întoarcă dela Arad, cum se întorcea toate Vinerile, când umbla la Arad. Dar se înnoptă şi Iorgovan nu mai venia. Vica, prepuielnică şi fricoasă ca toate femeile, ca toate mumele, începu să-’şi facă fel de fel de închipuiri, mai, că se va fi întârdiat şi-’l vor fi apucat oamenii rei pe drum, mai că va fi făcut ceva şi-’l vor fi închis şi pe el ca pe Şofron. Argatul se’ntorsese cu carul. Dicea c’a plecat joi seara, dar de atunci nu ’l-a mai vădut. Scie numai, că s’a dus, unde s’a dus, cu unul Bărgăuţ. A lăsat dar sacii acolo şi s’a întors. Busuioc îl scia pe Bărgăuţ. Nu e nimic! — îi zise el Vichii. — S’a ticăloşit, asta e. Are să se întoarcă, dar mai bine ar fi să rămâie acolo. Şi totuşi mult ar fi dat să poată pune pe cineva călare, ca să-’l trimită la Arad, să-’l caute şi să-’l aducă. El însuşi nu putea s- o facă. Era feciorul lui şi nu-’l putea da de ruşine. El se plimbă timp îndelungat neastâmpărat prin casă. Deodată apoi eşi desnădejduit afară şi porunci ca sluga să se pună călare, să meargă la Socodor şi să-’i spună popei, că-’l roagă să vie des de dimineaţă la Curtici. Nu, — zise apoi resgândit, — lasă că mă duc eu! (Va urma). Desenmnuri-mostre naţionale române­ , „Voinţa naţională“ , află că dl Eduard Girant, pictor, a fost însărcinat de comisiunea instituită sub patronagiul Reginei României pentru publi­carea desemnurilor naţionale, destinate a se răs­­pândi prin şcoalele de fete din ţară, să facă o escursiune prin ţară şi să culeagă o colecţiune de desemnuri după ori­ce fel de obiecte, costume, scoarţe, velinţe, vase de pământ şi alte materia­­luri, icoane, sculpturi şi ornamente architectonice, portrete şi picturi, arme şi felurite instrumente, în curând dl Girant va şi părăsi Bucurescii în acest scop.* Bibliotece publice în Craiova şi Bârlad se vor înfiinţa în curând, după cum comunică „Voinţa naţională.“ * Fabrică nouă în România. Ministerul lucrărilor publice va înfiinţa în curând o fabrică pentru brichetarea cărbunilor din mina Bahna şi va înfiinţa şi un oficiu pentru exploa­tarea pietrei moloane de pe valea Bahnei. Pentru acestea i s’a deschis un credit de 37.000 lei. * Congresul internaţional de higienă. Dl Dr. I. Felix, membru al consiliului medical superior din România şi profesor la facultatea de medicină din Bucuresci, va fi însărcinat de guvernul român ca să asiste la congresul inter­naţional de higienă ce se va ţine în August la Haga (Olanda).* în München s-a întâmplat ieri noaptea un furt de o sută de mii de mărci din cassa principală a poştei. Varietăţi. 5 (O curiositate literară.) Cine nu cu­­noasce pe neobositul literat Moise Bota, celebrul autor al celebrei poesii „Focul Lipovei“?! Eacă şi epitafiul ce a lăsat cu limbă de moarte să se pună pe peatra lui mormântală: Stăi oame nu trece, Ici zace mort rece, Un bărbat învăpăiat, De naţiune’naintat Anume Moise Bota, Care pururea ofta A naţiunei naintare In cultura literare. Călindar înliterat Şi multe versuri a lucrat. Graiul Roman tom­u’ntâiu Şi-al doilea în Sibiiu; Trăind anii vieţii sale Şeptezeci şi doi cu jale. Fie-i ţărîna uşoară! (Concurs de copii în Francia.) Pentru concursul de copii, ce se va ţine­a în curend în Francia, s’au înscris 1290 copii. în acest număr, Parisul figurează cu aproape două din trei părţi. Belgia, Italia, Elveţia, Englitera representă una din cele trei părţi. Printre numele înscrise pe listele comitetului, se află şi numele de Talma, Litd­w, Lampon, Bernardin de St.-Pierre. Acest tânăr descendent al autorului romanului „Paul şi Virginia“ seamănă ca două picături de apă cu strămoşul seu. Au fost aduşi comitetului câţiva copii cari sunt niste adevărate fenomene. Un copil, de 30 de luni, cântăresce 25 chilograme şi jumătate; un altul în etate de 36 luni măsură 99 centimetri şi are o greutate de 26 chilograme şi jumătate. Pag. 367 Listă de contribuiri pentru ajutorarea studenţilor români nenorociţi. Transport din Nr. 91 . fl. 101.— Ioan Duma, notar în Orlat . . . „ 5.— Iustin Colbasi...................................„ 1.— N. Georgiu........................................„ 1.— Suma . fl. 108.— Sibiiu, 4 August v. 1884. Alte contribuiri binevoitoare se vor cuita în public. Redacţiunea. Serviciul telegrafic al „TRIBUNEF. Budapesta, 16 August n. Gara cen­trală pentru persoane a căilor ferate un­­guresci de stat s’a desch­is astăzi; din di­feritele direcţiuni trenurile sosesc foarte punctuos. HoilColly, 16 August n. China a decretat resboiu contra Franciei. Francezii și Chinezii concentrează trupele; ciocnirea e iminentă. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel Pop Păcurar.

Next