Tribuna, septembrie 1884 (Anul 1, nr. 112-135)

1884-09-19 / nr. 125

Anul I Sibiiu, Mercuri în 19 Septemvrie (1 Octomvrie) 1884 Nr. 125 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 luna 85 cr., 1­ an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 ti. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fi. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 fr., x/a an 20 fr., 1 an 40 fr.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Insertiunile­­ Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un număr costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. ■ La Abonament nou pentru Octomvrie — Decemvrie a. c., cu preţurile însemnate în capul foii, invită Administraţiunea carului „Tribuna“. Abonamentele se fac cu multă lesnire atât în Monarchie cât şi în România prin mandate poştale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Se recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii. Domnii abonenţi sânt rugaţi a ne comunica eventual pe lângă localitatea, unde se află, şi posta, ultimă, care domnii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în cari li s’au trimis diarul pănă acuma. Sibiiu, 17 Septemvrie st. v. Mai filele trecute trei împăraţi a trei împărăţii puternice s’au întrunit în oră­şelul Skiernieviţe din Polonia rusească, spre a câştiga după cum se dicea o nouă ga­ranţie pentru pacea europeană. Ce se va fi vorbit cu această ocasiune, ce se va fi hotărît de cătră monarchii însoţiţi de mi­niştrii lor de externe, deocamdată sânt nisce cestiuni, la care prea puţini sânt chemaţi a răspunde. Toate câte s’au scris pănă acum în Ziaristică sânt parte plăsmuiri ale fanta­siei, parte combinaţiuni scoase din situa­­ţiunea actuală generală şi numai ici şi co­lea găsim poate câte o fărâmitură de ade­văr. într’un punct însă este de acord în­treaga presă europeană: din toate părţile se afirmă că monarchii întruniţi în oră­şelul rusesc, s’au întors cu ramura de măslin în mijlocul popoarelor lor, întru cât este adevărată această afir­­maţiune, numai evenimentele ce vor urma, ne vor pută convinge. Noi am fi pe de­plin satisfăcuţi când aceea ce se spune cu cuvântul s’ar dovedi şi cu fapta. Din ne­norocire însă faptele nu prea corespund cu cuvintele. Una din urmările garanţielor, de care se pretinde că este încungiurată pacea, ar fi în mod firesc uşurarea sarcinilor ce apasă atât de greu asupra popoarelor din causa intreţinerei unor armate colosale. Şi cu toate acestea budgetele diverselor state vedem că nu numai că nu scad, dar din contră, cresc din an în ani. Chiar şi aici în monarchia noastră, cu toată întrevederea dela Skier­nieviţe şi cu toate intimele relaţiuni ce s’au stabilit între monarchia noastră şi Rusia, înlăturându-se astfel singurul pe­ricol din afară, care ar fi putut ameninţa monarchia noastră, cu toate acestea bud­getul ministrului de răsboiu pentru anul viitor, se presentă cu un adaus de vreo câteva milioane. Crea şi ruinătoare este o asemenea pace, care de atâta timp nu poate fi sus­ţinută decât din milioanele de baionete. Popoarele erau în drept să spereze, că în urma încheierii celor mai strînse legături între trei monarchii, care representă cea mai mare sumă de putere reală în Eu­ropa, se vor mai împuţina şi năcazurile publice. Ne­făcându-se aceasta, sântem în drept a crede, că norii furtunoşi încă n’au dispărut cu desăvârşire de pe pri­­zontul politicei europene. Şi în adevăr dacă se va adeveri şi scriea, pe care am publicat-o şi noi ieri, că Rusia a dobândit un loc de debarcare la marea egeică în sinul Kavala, apoi avem tot cuvântul de a ne îngriji. „Peters­­burgskija Viedomosti“ organ oficios ru­sesc, ne spune că acest loc este potrivit de a deveni o însămnată piaţă rusească, care să excludă concurenţa austro-ungară în Macedonia şi Bulgaria, în faţa acestui demers din partea Rusiei, care de altcum, precum observă „Vossische Zeitung“, nu exclude nici po­sibilitatea, cum că Rusia voieşce să înte­meieze o staţiune pentru flota sa, nu mai încape nici o îndoială, că monarchia noastră nu va pută rămână în nepăsare.­­ De asemenea şi Englitera va căuta să ceară explicări Rusiei, căci nici el nu-­i va veni la socoteală să vadă pe Rusia punând pi­ciorul într’un loc, de unde ar pută îm­­pedeca în mod simţitor drumul ei maritim. De altmintrelea, când ne gândim la întrevederea dela Skiernieviţe, unde după cum se afirmă s’a stabilit un deplin acord între cele trei împărăţii, se poate prea lesne că Rusia a făcut acest demers în conţe­­legere cu celelalte două puteri amice. Cu modul acesta monarchiei noastre i s’ar da o pasiune de a înainta pănă la Salonic, şi astfel s’ar împlini aceea ce de nmlte­ ori s’a zis, dar tot de atâte-ori s’a desmin­­ţit: că Bosnia şi Herţegovina în politica austro-ungară nu sânt decât o etapă în drumul spre Salonic. Scopul unei asemenea eventuale îna­intări din partea a duor monarchii puter­nice, care pănă acum necontenit s’au com­bătut una pe alta în Orient, fără îndoială nu poate fi altul, decât de a sdrobi influ­ența ce Englitera exercita prin puternica ei flotă în Turcia ca și în Egipt. Nu mai este pentru nimenea secret, că principele Bismarck de un timp încoace s’a pus cu tot adinsul să înfrângă domnia exclusivă a Engliterei pe mare, și spre a ajunge la acest scop, probabil că cu oca­­siunea întrevederii a convins atât pe Ru­sia, cât şi pe Austro-Ungaria despre nece­sitatea de a-­şi asigura fie­care câte un punct la mare, de unde să se poată apoi combate cu mai mult succes influenţa en­gleză. Englitera este astăzi singura ţară, care ajutată de posiţiunea geografică şi de marea ei putere maritimă îşi merge dru­mul ei deosebit, fără de a mai lua privire la interesele generale europene. Toate lu­crurile au însă o margine, peste care nici Engliterei nu-­i este permis a trece; ea prin pofta escesivă de câştig, a ajuns a­­cum se nu mai aibă nici un prieten în Europa, este cu desăvârşire isolată. Principele Bismarck folosindu-se de această situaţiune, a izbutit să întoarcă întreaga Europă contra Engliterei. Cea mai viuă dovadă despre aceasta este ces­­tiunea egipteană. Englitera, în urma nereuşitei con­­ferenţei de la Londra din causa pretenţiilor ei exagerate prin care se jigniau foarte mult interesele franceze, s’a crezut în drept de a dispune singură de soartea fi­nanciară a Egiptului şi a făcut pe gu­vernul egi­ilean să suspende amortisaţiunea datoriilor. Această lovitură financiară de stat de sine se înţelege, că n’a putut lăsa indiferente pe celelalte puteri europene, care au fost representate în conferenţă, şi le-au făcut să înainteze guvernului egip­tean un protest colectiv. Nu seim care va fi răspunsul la acest protest, nu seim ce atitudine va lua Englitera în faţa demersului colectiv al marilor puteri europene, un lucru însă reese din toate cele expuse: Pacea Eu­ropei cea mult trimbiţată şi mult dorită, cu toată întrevederea dela Skiernieviţe, n’a găsit încă un adăpost destul de sigur, încât popoarele, cu inima liniştită să poată privi în viitorul cel mai apropiat. Revistă politică. Sibiiu, 17 Septemvrie st. v. Clubul oposiţiei moderate s’a în­trunit Dumineca trecută spre a se constitui şi s’a şi constituit sub conducerea preşe­dintelui după bătrâneţe, Carl Martoff, în modul următor: President: Clemens Ernuszt; vice­­president : Ferdinand Horánsky; notari: Ábrányi jun., Fenyvessy, Hertelendy şi Hevessy. După publicarea resultatului preşe­dintele Clemens Ernuszt ocupă presidiul şi mulţumesce partidului pentru încrederea ce o arată faţă cu dînsul. Mai departe exprimă bucuria sa, că partidul s’a în­tărit în urma alegerilor şi că membrii au apărut în număr mai mare ca în dieta trecută. Tot­odată respinge insinuaţiunile răspândite de cătră adversarii partidului. Fenyvessy atrage atenţiunea confe­­renţei asupra împregiurărei, că în băncile, unde pănă acum se afla partidul, şef şi deputaţi, cari aparţin partidului antisemit. Oratorul crede, că atât din punct de ve­dere al obiceiurilor parlamentare, cât şi din punct de vedere al bunei cuviinţe, partidele trebuie să-­şi aibă locurile lor deosebite în cameră. Oratorul invită par­tidul să binevoiască a lua vreo măsură în această privinţă, eventual să se ceară, ca această afacere să fie discutată în şe­dinţa camerei. Această propunere a fost sprijinită de către deputaţii Desider Szilágyi, Ludovic Horváth şi mai vârtos de către contele Albert Apponyi. Acesta declară că antise­mitismul este imcompatibil cu principiile oposiţiei moderate; nu se poate ca cineva să aparţină în acelaşi timp partidului anti­semit şi oposiţiei moderate. Oposiţia mo­derată, ce-­i drept, a precisat în mai multe rînduri posiţia ei faţă cu partidul antisemit; acum însă este necesar ca să se facă aceasta şi în cameră, în şedinţă publică. Conferenţă invită apoi pe president să se pună mai întâiu în conţelegere cu questorul camerei în privinţa acestei cestiuni. în fine deputatul Edmund Steinacher propune să se invite partidul liberal ca la algerea comisiunilor să fie mai multă pri­vire la membrii din opoziţia moderată, ceea ce se şi primesce. în conferenţă de Sâmbătă a partidului indepedent deputatul Paul Hoitsy a pre­­sentat un proiect de program al parti­dului independent de la 1848 de urmă­torul cuprins: 1. Atât trecutul istoric de 300 ani cât şi aspiraţiunile naţionale nutrite de secoli cer separarea de Austria. De aceea par­tidul independent dela 1848 va lucra (pe cale legală) ca să se desfiinţeze art. Xll, 1867. Partidul pretinde autonomia Un­gariei în afacerile de răsboiu, de finanţe şi de vamă, precum şi în afacerile externe. Partidul nu recunoasce altă comunitate cu Austria, decât comunitatea persoanei domni­torului. 2. Ungaria este destul de capabilă şi de tare, ca să-­şi apere integritatea terito­rială , de cuceriri aventurioase Ungaria n’are trebuinţă. De aceea partidul nu poate aproba ocupaţiunea Bosniei. Punctul 3 se ocupă cu Croaţia. Par­tidul doresce menţinerea art. XXX, 1868 şi întreţinerea celor mai bune relaţiuni cu Croaţia. în punctul 4 se expun dorinţele par­tidului în privinţa libertăţii religioase, per­sonale şi a presei precum şi în privinţa respectărei dreptului de întruniri şi aso­­ciaţiuni. La punctul 5 se accentuează de câtă importanţă este pentru Ungaria indepen­dentă, ca diversele naţionalităţi să trăiască în bună înţelegere. De aceea una din in­­ştiinţele de căpetenie ale partidului va fi de a câştiga naţionalităţile pentru idea statului ungar independent. Punctul 6 se ocupă cu cestiunea, cum s’ar pute face, ca cetăţenii să se bucure în mai mare măsură de bunurile libertăţii. 7. Partidul ţine de datoria sa de a îngriji de moralitate şi de sentimentul re­ligios. 8. Programul se ocupă cu reformele interne şi arată miseria care domnesce atât în administraţie cât şi în justiţie. Admi­nistraţiunea şi justiţia sânt întocmite după modele străine şi de aceea nu corespund spiritului naţional maghiar. Partidul cere cu toată stăruinţa să se îndrepte aceste rele. 9. Partidul cere înmulţirea şcoalelor şi a tuturor celorlalte institute de învă­ţământ ; cere ca instrucţiunea să îngri­jească ca tinerimea talentată dar săracă se se poată bucura de o educaţiune cores­punzătoare; prin aceasta se sporesce pu­terea intelectuală a ţărei. Punctul 10 se consacră intereselor industriei şi comerciului. Proiectul arată pe larg pagubele ce ţara sufere din causa uniunei vamale şi comerciale. Dacă Un­garia va ave o organisaţie independentă, atunci ea va pută incheia convenţii cu străinătatea şi Austria nu va mai pută să fee partea leului din căştig. Liberarea de sub tuto­ratul austriac, care ne ţine mânile legate în ori­ce direcţiune, va fi un punct principal al programului. Punctul 11 se ocupă cu reforma ca­merei magnaţilor. Partidul găseste că nu este compatibil cu spiritul luminat al tim­

Next