Tribuna, noiembrie 1884 (Anul 1, nr. 161-184)

1884-11-25 / nr. 180

Nr. 180 noscute, precum şi aceea, că activitatea societăţii a fost din partea senatului universitar suspen­dată, permiţându-i-se numai constituirea biroului pe anul acad. 1884/85. Deocamdată mă voiu mărgini numai la enorarea simplă a modalităţii de executare a faimoasei ordinaţiuni ministeriale. Ori între oarele 9 şi 11 a. m. servitorul rectorului căuta în ruptul capului pe preşedintele şi notarul societăţii „Iulia“. Aflându-­i în fine, le spune cu vorba, că pe 11 oare sunt citaţi în sala de consultare a facultăţii juridice. „ Nu­miţii funcţionari s’au şi presentat la oara defiptă în sala de consultare, de unde însă rectorul îi conduce în cancelaria sa — edificiul vecin — şi acolo numai le spune, că „stante pedeal se meargă amândoi la primarul oraşului, carele ar ave să le comunice ceva de tot important în causa „Iuliei“. Dela Pilat pănă la Ponţiu, dela Ponţiu pănă la Pilat! — La magistrat nu aflară pe primarul oraşului, car’ un funcţionar îi pofti să şeadă şi să aştepte, căci e posibil, ca dl primar să fie la cutare adunare, de unde numai decât se va re­întoarce. — Trecu o jumătate de oară şi func­ţionarii societăţii îşi perdură pacienţa şi vrură să se depărteze, când eară îi asigură un func­ţionar, că barem 2—3 minute să fie cu indul­genţă, că dl primar sosesce la moment. — Tre­cură şi cele 3 minute, şi ,ce să vedi, în locul primarului vine un comisar poliţian, şi păşind drept spre preşedintele societăţii, îl întreabă pe unguresce: „De dl Pipoş am onoare?!“ . . . . „Poftesce a-’mi urma!“ — Atât preşedintele, cât şi notaru­l urmară comisarului, carele numai pe cale de abia şi după unele întrebări, le spuse, că au de a merge la dl primar, în localitatea soc. „Iulia“. Acolo ’i-a şi aşteptat domnul Dr. Carol Haller, primarul Clujului şi v.­căpitanul poliţenesc Tussai, care la uşa localităţii era postat un „constable­r“ (pandur orăşenesc) şi alţi doi se preumblau pe dinaintea porţii. Le-am descris, pentru­ că dintr’acestea se vede, că numiţii funcţionari au fost seduşi, ca să nu aibă ocasiune a face sgomot, sau poate a dilapida chiar cărţile afirmative oprite din bi­bliotecă, de cari altcum nici când nu s’au aflat în biblioteca soc. „Iulia“. Dl primar scoate din buzunar apoi urmă­toarea ordinaţiune ministerială şi o cetesce func­ţionarilor presenţi, între carii şi bibliotecarul socie­tăţii, carele fu şi el mai tărcjiu citat. Nr. 5396 pres. din 1884. Ministrul reg. ung. de interne. Ilustre Domnule! „Considerând, ca societatea de lectură „Iulia“ a tinerimii universitare române din Cluj în urma resultatului investigaţiunii ţinute de senatul uni­versitar, nu numai că în activitatea sa s’a abătut cu desăvârşire dela scopul pre­­fipt în statutele sale, ci s’a deprins afară de aceasta şi cu afaceri politice antipatriotice, ba periclitându-se chiar prin o atare activitate convieţuirea pacinică între tinerimea universitară de deosebite naţionalităţi; prin aceasta ordonez disolvarea societăţii din cestiune. Recerc pe Ilustritatea Ta, ca spre executarea ordinaţiunei mele presente, precum şi spre dispunerea cu respect la aplicarea averei societăţii în sensul § 23 din statute, să ai bu­nătate a încredinţa pe primarul oraşului lib. reg. Cluj şi a-­l îndruma, ca să cuprindă căr­ţile antipatriotice, aflătoare în bi­bliotecă, şi archivul societăţii, şi să facă la timpul său despre procederea sa prelungă ală­turarea catalogului bibliotecii raport detailat. Budapesta, în 25 Noemvrie 1884. Tisza m. p. Ilustrităţii Sale, domnului conte Kálmán Eszterházy, prefectul suprem al Clujului. După aceasta a început a lua în seamă averea societăţii, şi sigilând biblioteca a pretins dela preşedintele cărticica cassei de păstrare. La declararea acestuia, că aceea se află depusă la domnul adv. Dr. Aurel Isac, primarul îl tri­mite însoţit de numitul comisar la d-1 adv. Isac după cărticică. De vreme ce d-1 adv. Isac a denegat ex­trădarea cărticelei din motiv, că dacă au lipsă de cărticică, aceea să­­şi-o câştige în formă din­­Bucovina. Zilele acestea pleacă deputaţii noştri la şe­dinţele Reichsrathului din Viena, şi anume pentru ultima oară, căci se dice, că prin luna lui Martie se va încheia sesiunea presentă şi se vor escrie alegeri nouă. Iarăşi şese ani perduţi pentru poporaţiunea românească din Bucovina! Numărul sesiunilor sterpe pentru noi mai cresce cu unul. Şese ani de­­file se împlinesc, de când votează deputaţii noştri consecvent cu dreapta parlamentului. Mari succese au raportat prin cooperaţiunea lor Polonii, Cehii, Ultramontanii şi Dalmaţenii. Adesori atîrna resultatul votării de la şese sau şepte voturi. Dar’ acele momente au rămas neître­­buinţate de Bucovineni. Ne temem, că deputaţii noştri se vor înturna şi în anul acesta la în­­cheerea sesiunii cu mânile goale în ţară, după­ ce prin votul lor vor mai fi sporit birul alegăto­rilor lor. O dare de seamă despre activitatea lor în Reichsrath nu le va cere în present nimeni, îi va judeca însă viitorul. Alegerile adecă se fac la noi mai mult din porunca guvernului, decât din libera voe a alegătorilor. Deputaţii prin ur­mare nu se simţesc datori, a le da alegătorilor socoteală despre activitatea lor, care alegătorii nu cutează a cugeta, cum că au dreptul, să o ceară. Acest drept îl are guvernul, care a de­­mandat alegerea lor. Şi guvernul este foarte mulţumit cu deputaţii noştri; poate că-­i va de­cora pre toţi, ca pre Kochanowski. O opiniune publică, care ar fi în stare să pună capăt acestei stări de lucruri, nu este încă destul de desvoltată în Bucovina, mai ales între Români nu. De aceea nici nu posedăm nici cea mai mică gazetă politică în limba română. Sunt chiar oameni de ai noştri, cari cred, că nouă nu ne trebuesc gazete politice, căci ele ar face numai vuet, ar tulbura ţara şi ar strica liniştea publică. Depu-­ taţii români, se spune, lucră fără vuet, în linişte şi tăcere, şi în scurtă vreme vom vedea resul­tatul activităţii lor. Dar, noi suntem siguri, că nu vom ave ce vede. Pănă acuma am tot vădut, că în Bucovina totul merge spre dauna elementului românesc. Şi acest curent duşmănos elementului nostru s’a înăsprit din anul 1880, aşa, că oamenii, cari au funcţiuni publice, se tem, să mărturisească, că sunt Români. Care cutează să facă aceasta, acela­­şi-a în­cheat cariera. Ca­­lomniile înfloresc, ca de altădată. Toate sunt în­cuviinţate, spre a-­l înegri şi surpa pre Român. Omul care îşi iubesce cu statornicie poporul seu, este acusat de veneticii clevetitori de înaltă tră­dare. Aceste proceduri mişelesci au sporit nu­mărul speculanţilor şi al renegaţilor. Cine se lapădă de neamul seu, acela îşi face nume bun la duşmanii noştri şi înaintează răpede în cariera sa. Iată ce ne die în faţă veneticii, fiţi bravi ca acela, dacă voiţi să vă meargă bine. Astfel se demoralizează oamenii, căci mic este numărul acelora, cari mai prefer a fi preferaţi, decât a avansa în modul acesta: omului ordinar îi vine greu să re­nunţe la foloasele personale. Sânt la noi şi Români, de inima ce se luptă cu două simţăminte: dorul de a avansa şi ruşinea de a avansa pe conta inte­reselor româneşci. Aceştia lamentează dicând: Voi Românilor îmi stricaţi cariera, de răul vostru nu pot avansa. Dar, despre lucruri de acestea vom vorbi altă dată mai pe larg. Pentru astă­dată să le spunem deputaţilor noştri, care ar fi deocamdată dorinţele noastre naţionale. Cerem institute de cultură. Suntem modeşti şi în cerin­ţele aceste. Nu cerem, ca Cehii, o universitate naţională, ba nici măcar catedre românesci la uni­versitatea nemţească din Cernăuţi. Nu cerem nici şcoale reale românesci. Nu cerem, ca deputaţii noştri de a­ fi să pretindă de la guvern înfiinţarea măcar a unui gimnasiu superior românesc pe spe­sele statului în Bucovina. Seim, că d-lor sunt prea slabi şi nu ne vor putea exopera lucruri de acestea; ba mai seim, că d-lor au stăruit în dieta Bucovinei, ca să se înfiinţeze în Cernăuţi un al doilea gimnasiu nemţesc, care nu românesc; şi mai stim încă, cum că unii fruntaşi de ai lor lucră din răsputeri pentru susţinerea teatrului nemţesc din Cernăuţi. Lucruri deosebite nu cutezăm dar’ să cerem dela deputaţii noştri de adi. Ii rugăm numai, să lucre pentru înfiinţarea de şcoale popo­rale şi anume mai ântâiu prin oraşe şi târguri. In Cernăuţi s’a stîns poporaţiunea românească, nu mai există. Mai avem încă astăzi popora­­ţiune românească în celelalte oraşe şi târguri bucovinene. Dar’ pentru această poporaţiune nu există şcoale poporale românesci nici în Siret, nici în Rădăuţi, nici în Suceava, nici în Humor, nici în Câmpulung, nici în Storo­­jineţ, nici în Solca etc., ci Românii acestor oraşe şi târguri sunt siliţi, ori să renunţe la în­văţământul primar, ori să-­şi trimită copiii ca să se desnaţionalizeze prin şcoalele neromânesti din aceste comune. Această stare de lucruri este ne­suferită, şi totuşi representanţii naţiunii nu ’şi-au ridicat glasul lor în contra ei, nici în consiliul şcolar din Cernăuţi, nici în dieta Bucovinei, şi nici în Reichsrath, ei tac în toată umilirea, car’ poporul plătesce bir şi rabdă cugetând: n’avem representanţi. Cum s’ar purta în astfel de îm­­pregiurări deputaţii altor naţiuni? O altă cerere urgentă şi de neapărată tre-­ buinţă este înfiinţarea unui pedagogiu (prepa­randie) românesc în Rădăuţi sau în Suceava. Lipsa de învăţători români este foarte mare şi­’i recunoscută de bun şi rău. La începutul anului scolastic curent nu s’au putut deschide vre-o trei­­zeci de şcoli prin comunele românesci din lipsa de învăţători români. Afară de aceasta nu are încă scoale majoritatea comunelor românesci, car’ pentru comunele cu câte două pănă la patru mii de locuitori trebuesc câte doi sau trei învăţători. Numărul trebuincios de învăţători români nu ni-’l poate crea nici când pedagogiul german din Cer­năuţi, precum s’a dovedit pănă acum. Deja limba de învăţământ în acest pedagogiu este o pedecă foarte mare pentru sporirea numărului învăţăto­rilor români. Se stie, că toamna trecută venită din clasa a treia gimnasială din Suceva mai mulţi şcolari, ca să se înscrie în anul ântâiu la acest pedagogiu, şi n’au fost primiţi, ei au trebuit să între în cursul preparator. Nu voim să presupunem, că aceasta ar fi fost o de­mon­straţiune în contra gimnasiului românesc din Suceava, ci credem, că acei băieţi n’au sciut destul germanesce. Altă causă întemeiată nu se poate afla, aceasta o stim prea bine, întâm­plarea cu aceşti şcolari dovedesce, că acest pe­dagog, fiind german, nu va fi nici când în stare să creeze contingentul trebuincios de învăţători români. Pentru ca să căpătăm acest contingent, ne trebuesce numai­decât un pedegogiu românesc. Unicul pedagogiu din Cernăuţi este­ prea puţin pentru Bucovina întreagă. Dalmaţia cu mai pu­s. TRIBUNA legală, adecă să fie provocat în scris prelungă urmările legale şi amintirea mandatului de se­­cuestrare, care primirea să se testeze în forma sa, comisiunea să presentează în persoană la domnul advocat Isac, şi-­i predă următoarea re­­cercare oficioasă: Spectabilului domn Dr. Aurel Isac Loco. Ordinând Excelenţa Sa domnul ministru de interne reg. ing. prin ordinaţiunea sa data 25 Novembrie 1884 Nr. 5396 disolvarea socie­tăţii de lectură „Iulia“ a tinerimii universitare române, aceasta s’a şi executat astă­ji în pre­­senţa representanţilor societăţii în localitatea sa propriă. In urma declarării preşedintelui so­cietăţii la d-voastră se află depusă o cărticică de păstrare a societăţii. Spre a pute dispune despre aplicarea averei societăţii în sensul §-lui 23 al statutului, recerc pe onoratul domn ad­vocat, ca să aibă bunătate a-­mi preda cărticica de păstrare prelungă cuitanţă. Cluj, 4 Decemvrie 1884. Dr. Carol Haller, primarul Clujului“. După aceasta, fiindcă, de­şi prietinesce dar, totuşi se facil atent la sigilarea cassei verth­­eimiane, şi convingându-se, cum că ministrul întru adevăr a disolvat societatea, aşa dară în­­cetându-şi mandatul de păstrare primit din par­tea societăţii, şi în considerarea legei criminale, domnul Isac a predat cărticica sunătoare despre 2300 fi. pre lângă cutiă oficioasă. Aşa sa înmormântat în 4 Decem­vrie, anul domnului 1884 o instituţiune română de cultură. Astădată nu fac nici un comentar, ju­dece toată lumea nepreocupată. Nu pot însă să refac împregiurarea, că societatea „Iulia“ s’a desfiinţat fără nici o cercetare şi fără de nici un motiv documentat, nu­mai la denundiarea simplă a unor fă­cători de rele şi revoltanţi, cari pre­tind a representa opiniunea societăţii unguresci. Dacă Tisza în modul acesta cugetă a împăca naţionalităţile, apoi amar se înşală, — dej­a tot publicul bine simţitor din Cluj s’a indignat în faţa unei astfel de procedere. Iustus. Cronică. Proces de presă. Astădfi la carele trece şi jumătate redactorul respunzător al „Tribunei“ a fost citat de tribunalul de aici tot pentru astăzi, oarele patru după ameneri, spre a i se face inte­rogatoriul în cestiunea unui „delict de presă.“ * Nou comisar al Ciangăilor, în locul secretarului de stat Desider Giromon, după cum scrie „Egyertértés“ va fi numit din partea gu­vernului deputatul Adam Bornemissza. * Minele de aur de la Buda le-a cumpă­rat o societate acționară germană pentru prețul de 1.800.000 fi. * Consulat rusesc în Leopol. Consulatul rusesc din Brody se va muta în primăvară la Leopol. Această permutare se întâmplă la do­rința guvernului rusesc; hotărîrea s’a luat cu ocasiunea întrevederii dela Schiernievițe. * Remaniare ministerială în România. „Românul“ comunică: In urma alegerii biuroului camerei, o re­maniare ministerială pare positivă. D. Carp va lua portofoliul afacerilor străine ; D. Maiorescu pe acel al cultelor; D. Chiţu va trece la interne; D. Ministru-președinte va relua portofoliul ministerului de resbel, iar­ dl Felcoianu va trece la lucrările publice. * Din Spania. Scriițe despre compunerea unui cabinet din partidul dinastic din stânga şi partidul fusionist se desminţesc. Deosebirile de vederi dintre Serrano şi Sagasta sunt mari. — Demonstraţia studenţilor universi­tari continuă. Studenţii încă nici acum nu cer­cetează prelegerile şi mulţi dintre dînşii sunt rechemaţi acasă de către părinţi. Pag. 719 dini locuitori are patru pedagogii. Trei prepa­randii sunt susţinute de stat, două pentru învă­ţători şi una pentru învăţătorese. Ele se află în Borgo-Brizzo, Ragusa şi în Zara. în Ragusa se mai află un al doilea pedagogiu pentru fete susţinut de Ursuline, cu drept public. Dacă trebuesc pentru Dalmaţia patru preparandii, pentru Bucovina nu vor fi două prea mult. Acest al doilea pedagogiu trebue să se deschidă în Septemvrie al anului viitor, căci dorim să în­ceteze cât de curând calamitatea produsă prin lipsa de învăţători români. Suma necesară tre­bue să se voteze în sesiunea presentă a Reichs­rathului. Aşteptăm, că deputaţii noştri vor face paşii cuveniţi pentru înfiinţarea acestui institut de neapărată şi urgentă trebuinţă pentru cultura poporului nostru; sperăm, că Domniile lor nu se vor înturna în ţară fără acest odor nepre­ţuit pentru noi, carele ne-ar mângâia şi ar face să uităm sterilitatea sesiunilor din anii trecuţi. Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“, Budapesta, 6 Decemvrie­­. Dis­­cuţiunea s’a iniţiat astăzi cu constatarea deputatului Csanădy, că numărul de o sută de membri pretins pentru hotărîre nu e de faţă, ceea ce ’l-a îndemnat pe pre­şedintele de a lega cu tot adinsul de ini­mile deputaţilor datorinţa lor în privinţa aceasta. La desbaterea specială s’au re­­solvit budgetele curţii, al dietei, al Fiumei şi celelalte. Desbaterea budgetului intern s’a început. Gazeta oficială publică conferirea dem­nităţii lui Judex curiae baronului Pavel Sennyey, şi a titlului şi a rangului de consiliar ministerial profesorului Alexandru Lumnitzer. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel Pop Păcurar.

Next