Tribuna, ianuarie 1888 (Anul 5, nr. 3-24)

1888-01-14 / nr. 9

Pag. 34 basate pe tractate internaţionale, au r­ăm­as neatinşi şi au fost transportaţi în România şi la Odessa, unde reuniunile slave li-au făcut ovaţiuni, care guvernul rusesc li-a acordat pensiuni. Probabil, că acelaşi lucru se va întâmpla acum şi cu Montenegrinii compromitaţi în puciul de l­a Burgas, care vor fi duşi la Cetinie spre a-ș i pregăti spre noue fapte eroice. Foile rusesci declară drept o lipsă de iubire de pace scirile ofensă­­toare ce le aduce pressa austriacă despre puciul din Burgas. După o împărtăşire ce vine din Belgrad, S c u p c i n a ce avea să se întrunească la 17 i. c. s’a disolvat prin un decret al regelui, şi nouele alegeri se vor face la 4 Martie c. Această mă­sură,­­i­ se scrie din Belgrad oficioasei „Pol. Korr.“,a fost provocată prin pro­­cederea, pe care se ceice a o fi luat faţă cu guvernul fracţiunea devotată d-lui Ristici. Anume desfiinţarea camerei a fost favorabil intim­pinată de către par­tidul guvernamental, care în actuala Scupeina posede deja o majoritate pu­ternică şi e sigură de pe acum de bi­ruinţă şi de o completă derută a libe­ralilor la nouele alegeri. Poarta se ocupă de present cu răspunsul la nota ambasadorului rusesc de N­e­­­i­d­o­rf în privinţa d­e­s­p­ă­g­u­­birii de răsboiu ce mai testează. Dupâ­ cum se asigură, trăgănarea se ex­plică prin foametea din vilaietele acele, la ale căror dijme s’a fost renunţat în scopul amintit. „Să ne înţelegem.“ E un principiu stabilit de ce mai di­stinşi psichologi ai timpurilor noastre, că acei oameni, care sânt prea din cale afară susceptibili, sânt totodată şi prea mult preocupaţi de persoana lor proprie. Această preocupare, în­deosebi în viaţa politică, resultă ori din ilusiuni prea îndrăsneţe, adese­ori naive, care se sfîrşesc prin o lipsă de logică sănătoasă, ori dintr’o ne­­sfîrşită părere de rău. * * * Pe la sfîrşitul anului trecut mai mulţi aderenţi ai partidului naţional din Arad şi împregiurime ne-au cerut se publicăm sub titlul de mai sus un articol pentru lămurirea publicului celui mare. în acel articol s-a reclamat totodată şi dl M. B. Stănescu pentru partidul naţional. Părintele Gurbanu, om prea sus­ceptibil de fire, credând că în acel arti­col e dînsul direct atacat, ni-a trimis o întimpinare, pe care am publicat-o în nu­mărul de ieri. Părintele Gurbanu e dintre acei oameni prea preocupaţi de persoana lor, care toată viaţa lor regretă trecutul şi le pare reu de cele­ ce le-au făcut. Ori­ce mişcare se face în ochii lumii, acest fel de oameni se cred prea mult atinşi de acele mişcări. Cum altfel s’ar pute ex­plica întimpinarea prea personală a părin­telui Gurbanu? „în Nr. 295 al „Tribunei“ se ivesc de ce domni — dice părintele Gur­banu — unii numai de ieri de alaltă­ieri veniţi, poate­ că doară nici nu sânt încăldiţi bine în noul domiciliu, alţii chiar necunoscuţi pănă acum înaintea publi­cului ... “ Părintele Gurbanu se înşeală! Acei „de ieri de alaltăieri veniţi“ au rămas fi­deli principiilor, aspiraţiunilor şi angagea­ Prin lectura de întreprinderi îndrăsneţe, de călătorii scientifice pe mare li­ se excită me­moria tot mai mult, urmăria cu pasiune des­coperirile, care se făcură în prima jumătate a veacului al XIX.; el visa de mărirea unui Mungo-Park, a unui Bruce, a unui Caillie, a unui Levaillant, car’ eu cred, că puţin şi de ceea a lui „Robinson Crusoe“ de Selkirk, care nu ’i­ se părea de loc mai pe jos decât ceilalţi. Câte oare de lucru nu ’şi-a petrecut cu dînsul pe insula lui: Juan Fernandez! Aproba adese­ori ideile matrozului părăsit, câte­odată îi venia să se certe cu dînsul pentru planurile și proiectele lui; el făcea altfel în locul lui, poate mai bine, dar’ cât și el — de sigur! La tot cașul însă nu ar fi părăsit nici­odată această insulă fericită, în care era feri­cit ca un rege fără supuşi.............; nu, nici odată şi dacă ar fi fost chiar vorba să se facă cel dintâiu lord al admiralităţii! îi las voe liberă cetitorului să-’şi închi­­puească cum ’i­ s’au desvoltat aceste aplecări în cursul tinereţii sale aventurioase, purtân­­du-’l prin toate unghiurile lumii. Tătâne­scu, ca om cult, s’a îngrijit să cultiveze aceste da­ruri sufletesci prin studii serioase de hidrogra­fie, fisică şi mechanică; pre lângă aceste tine­­rul Fergusson mai primi cunoscinţe sumare din botanică, medicină şi astronomie, meritelor ce le-au luat faţă cu naţiunea în 1884. Ear’ acei „necunoscuţi“ sânt altoaiele cele noue ce s’au pus pe arbo­rele vechiu al partidului naţional. Arbo­rele acesta era odinioară puternic şi se scie că altoiul, ca să se prindă pe un pom, trebue ca acel pom să fi conservat ceva vigoare din trecut: se vede că pe arborele partidului naţional altoaiele cele bune se prind, car’ cele rele se ve­stejesc; în general între acei „de ieri veniţi“ şi între acei „necunoscuţi“ e spirit de in­dependenţă — şi acesta e un sentiment general în massa poporului; între ei nu poate spune nimeni că se poartă sgardă. Dînșii clic: Sgarda să se poarte de aceia, care au mai purtat-o! Părintele Gurbanu are încă neno­rocirea de a se răzima pe opiniunea publică, ca ea să judece; cine are dreptate? Acei care au rămas fideli prin­cipiilor și angajjamentelor ce le-au luat faţă cu alegătorii români, cari­­i-au tri­mis la conferenţa de la Sibiiu, sau aceia care au provocat scandalul politic din 1884. Nu ştiu ce înţelege părintele Gur­beanu sub opiniunea publică, îi înţe­lege pe aceia, care se satură din fărâmă­turile bogaţilor, sau pe aceia care ţin la individualitatea lor, au spirit de indepen­denţă şi au curagiul opiniunii lor. Pe semne părintele Gurbanu se razimă pe opiniunea budgetarilor şi a aspiranţilor la budget. Afacerea alegerii de deputat dietat în cercul Baia-de-Criş, Zarand, în ianuarie 1888. (Urmare.) Al cincilea punct. Mulţi indivizi fără drept de ale­gere au votat parte în numele lor, parte în numele celor absenţi, şi vo­turile lor s’au primit pentru H. Din comunele Tomnatec şi chiar şi din Bulzesci alegătorii, care n’au fost presenţi şi s’a dat vot cu numele lor, sub jurământ au fasionat, că n’au fost presenţi la alegere, cu toate­ că primarul a jurat, cum­ că toţi care au votisat au fost înşişi alegătorii, adecă aceia sub numele cărora s’a dat votul. Din cei ci­taţi ca martori din aceste comune s’au pre­­sentat mulţi în Baia de Criş, dar’ din partea antistiei s’a afirmat că n’au venit, aceştia însă s’au îndrumat acasă. Alţi martori au fost ascunşi, adecă, s’a fiis din partea antistiei (primarului,) că parte nu sunt acasă, parte morboşi, ceea­ ce nu a fost adevărat, ci sau nu ’i-a citat, sau li-a fiis să nu vină, fiindcă ei au declarat că nu pot fasiona că au fost la alegere, după­ ce ei în aceea­­fi au fost sau acasă, sau chiar depărtaţi. Din aceste comune, cei care au fasionat, au fost tractaţi în acea fii cu beutură din partea lui Tomuţa şi se susţine, că aproape toţi au fasionat fals, pentru­ că înşişi, seara după­ ce nu au putut pleca acasă din causa depărtării, convenind la un loc, ar fi declarat între martori străini, că n’au spus adevărul şi au luat hotărîrea, că în dimineaţa ,fiile urmă­toare să se presenteze înaintea comisiunii pentru a se ruga de iertare. Bătaia lui Dumnezeu pe noi cu alege­rile, căci se demoralisează oamenii şi apoi să mai cauţi caractere, la timp de nevoe chiar şi pentru patrie, cu lampa lui Diogene. Cumcă s’a votat şi în numele celor morţi, încă este adevărat. S’a demonstrat cu ocasiunea investigaţiunii, cum­ că în locul mor­tului din Podele „Ioan Avram a lui Petru“. La moartea venerabilului căpitan, Sa­muel Fergusson, încă în etate abia de 22 de ani, terminase deja o călătorie în giurul pă­mântului ; întră apoi în corpul inginerilor ben­gali şi excela în mai multe bătălii. Dar­ viaţa militară nu-i era pe plac, de­oare­ce nici nu avea disposiție să comande, nici nu-’i venia la socoteală să se supună. îşi luă dar’ concediul, și mai vânând, mai botanisând, ajunse în Nordul Peninsulei- Indice și o traversă dela Calcutta pănă la Su­rat. Asta a fost numai o primblare, dac’aşa de plăcere. Din Surat îl vedem mergând în Australia şi participând la expediţiunea căpitanului Sturt, care era însărcinat să descopere acea Mare­­caspică, care se presupunea a fi în interiorul Nouei­ Olande. Samuil Fergusson se întoarce la anul 1850 car’ în Anglia, şi cuprins mai mult, ca vr’odată de demonul descoperirilor, petrecu la anul 1853 pe căpitanul Mac Cluin în expe­diţia lui, cu care ocoli uscatul Americei de la pasul Bering pănă la Cap-Farewell. în ciuda tuturor încordărilor, oboselilor şi a climei, constituția trupească a lui Fer­gusson se dovedi de tot neînfrântă. El se simţia bine în mijlocul celor mai mari lipse; era tipul unui călător perfect, stomachul că­cu toate­ că în lista alegătorilor figurează nu­mai acelaşi nume, au votat doi. S’a produs cu aceasta ocasiune ca mar­tore Ioan On lui Petru, pentru a-­şi încerca documentarea că acesta a votat, şi din eroare s’a indus în protocol numele mortului. Dar’ martorele a afirmat, cum că a fost de present la alegere şi că a voit să voteze pentru T. nu pentru H. dar’ preşedintele dupâ­ ce a ob­servat, că e cam în voe bună, ’l-a alungat afară şi nu ’i-a primit votul. Din protocolul de votare încă se arată că respectivul nu a votat. Dela Bulzesci încă s’au arătat 3 caşuri, în care pentru cei morţi au votat alţii. Aceste caşuri însă nu s’au supus cercetării. D-lui comisar ’i-a stat în putere a cer­ceta şi aceste, precum a asculta şi pe aceia, despre care se susţinea că li s’au însemnat ci­­taţiunea şi n’au venit, dar’ s’a convins de bună seamă, că nu e de lipsă a se extinde aşa departe, căci în acel cas s’ar fi recerut mult timp, şi apoi într’un obiect dacă se arată dovecii de ce să se peardă timpul cu conglo­­merarea acelora. La acest punct mai amintesc, că în urma fasiunii parochului loan Draia, s’a arătat, că el fără vină, ceea­ ce se vede şi de acolo că preşedintele n’a înregistrat caşul, a fost în­chis de după ameadi până în ceealaltă di di­mineaţa. Cred că nici la acest loc nu mai e necesar a aduce alte motive, prin care să se afirme adevărul. Acela e constatat, încă o observare numai, cum s’a întâm­plat de notarul a dat numai alegătorilor se­­dule? şi totuşi şi morţii au votat, şi în locul celor absenţi s’au presentat alţii. Lucrul apare enigmatic. Punctul şese. 35 alegători din Valea-brad, 30 din Mesteacăn, 22 din Baldovini, 20 din June, 15 din Brotuna, 15 din Rişculiţa, şi 12 din Rişca, la­olaltă 149 alegători numiţi în arătarea cri­minală cu numele, au fost despoiaţi de votul lor, respective împedecaţii de la exercitarea dreptului de ale­gere. Comuna Valea-brad a urmat la sfîrşitul ordinei, în care aveau să voteze co­munele dela comisiunea a doua. Toţi alegă­torii în număr de 35 dimpreună cu martorii, la care s’au provocat ei, au fasionat asemenea, că nu li s’au permis să între la votare, nici la rândul în care au urmat, nici în timpul oarei de închidere. Indată­ ce au votat doi pe partea lui T. s’a închis uşa din faţa stra­­dei, la treptele căreia aşteptau să li se per­mită întrarea. Se efice că prin curte, unde a fost postat partidul lui H., au fost strigaţi din partea primarului, dar’ alegătorii au stă­ruit să între pe uşa din faţă, pe unde au intrat şi ceealalţi partisani ai lui T., de alt­cum aceasta invitare s’a dovedit de o manevră pentru a-’i seduce, căci chiar voind a încerca să străbată în curte, cordonul de miliţie, ca­rele a împedecat amestecarea partidelor şi trecerea dela un loc la altul, nu li-a permis întrarea în curte. Din partea protopretorului din Brad, ascultat din oficiu, s’a afirmat că el a eşit în uşa de cătră stradă cu scop ca să cheme co­muna, însă nici un suflet de om nu era de faţă. Aceasta aserţiune se combate foarte uşor prin faptul, că 2­3 votanţi au străbă­tut şi numai ceealalţi nu, dar de altă parte prin aceea, că comuna a fost cea din urmă, carea să voteze, prin urmare nu se poate pre­supune de loc, că ea nu a voit să între, sau s’a depărtat, după­ ce a aşteptat toată fiina, şi a sciut că are să voteze mai la urmă. De asemenea şi aceea giurstare, că după­ cura se afirmă din partea contrară, oara de închidere ruia se dilatează ori se contrage după plac, picioarele căruia se lungesc ori se scurtează după­ cum e așternutul, care doarme la ori­ce oară din oi și se trezesce la fiecare oară din noapte. Nu are deci să ne cuprindă nici o mi­rare, dacă în anii 1855—1857 îl vedem pe neobositul nostru explorator colindând în so­cietate cu fraţii Schlagintweit întreg Tibetul, din călătoria aceasta comunică nisce memo­rabile observaţiuni ethnografice. în timpul acestor diverse călătorii Fer­gusson era cel mai activ şi mai interesant co­respondent al­­fiarului „Daily Telegraph“, al acestui „penny-jurnal“, tiragiul căruia se urcă pe­­fi la 140 de mii de exemplare şi totuşi abia ajunge pe seama mai multor mi­lioane de cetitori. Acest doctor Fergusson era prea bine cunoscut, deşi nu era membru la nici o corporaţiune scientifică, nici la societă­ţile geografice din Londra, Berlin, Paris,­ Viena ori St. Petersburg, nici la „Club des Voya­geurs“, ba nici chiar la „Royal Politechnic Institution“, unde resida prietenul său, stati­sticul Kokburn. Acest savant mi-a fost dat cu intenţiunea de a-’l măguli — odată următoarea problemă de deslegat: E dat numărul milelor cât a călătorit în giurul pământului. întrebare, cu câte mile e s’a fixat pe un termin de D­ a oară, în decur­sul căreia, după­ cum dovedesce protocolul de alegere, numai 9 inşi au votat. Dacă chiar la rândul seu comuna nu s’a presentat la vot,­­i-ar fi fost posibil ca în acest interval se vo­teze uşor. Comuna Mesteacăn, 30 alegători, care asemenea în şirul comunelor aveau să voteze mai la urmă la comisia l-a, a fost respinşi, — după­ cum au susţinut toţi alegă­torii şi martorii, la care s’au provocat — cu braţul, prin gendarmi, de a întră la votare şi n’au fost în stare de a ajunge la urnă, nici la rândul fixat, nici la oara de închidere. Alegătorii într’atâta au fost respinşi, încât au căftat grămadă car’ cu preotul bătrân Tisu, preotul Irimie a fost isbit în pept în aceea a fi, cu patul de puşcă, de cătră un gendarm. în zadar s’a reclamat la presidiu libera întrare a acestor, şi la rândul seu a altor ale­gători, ceea­ ce au constatat şi martorii de fru­moase posiţii, ascultaţi din oficiu, totuşi, deşi din partea preşedintelui s’a promis* că li se va permite întrarea, nici chiar unul n’a putut întră. Comuna Baldovini. 22 alegători s’au presentat în odaia laterală, din care a ne­mijlocit au întrat în cea de votare — unii au ajuns şi aici, — şi cu toate­ că au fost se urmeze rândul pe partea lui Truţa li s’a­­fis, că acum au să voteze cei care sunt pentru Hollaky, ei însă au strigat, că toţi sânt de partidul lui Truţa şi îndată au fost respinşi de gendarmii, care erau în odaia, pănă afară în coridor (tărnaţi) aci au aşteptat să între în­dată după­ ce din aceasta comună nu s’a de­clarat nici unul de partea contrară, însă a fost chemată comuna următoare, şi ei daţi afară. Au încercat să voteze seara în timpul oarei de închidere, însă la întrare, ca şi cei din celelalte comune, au fost respinşi. Paremi­se 8 alegători din aceasta co­mună nu s’au înfăţişat la investigare fiind de­părtaţi, după informaţiunile primarului parte fiind bolnavi. Dintre ei o parte se fiice, că a dat contra declaraţiune în scris, carea s’a ad­us la protocol post festa, căci cei presenţi au mărturisit conform stării faptice. • (Va urma.) TRIBUNA CRONICA. Curtea din Budapesta. In 9 Febru­arie vor pleca la Budapesta Maiestăţile Lor, apoi Principele şi Principesa de Coroană, pre­cum şi Archiducesa Maria Valeria, dimpreună cu întreaga Curte imperială. Petrecerea înal­ţilor oaspeţi în Budapesta va dura­ 10—12­­file şi în acest timp se vor arangia mai multe sărbători în „Hofburg“-ul din Buda. In 13 Februarie se va da un bal de curte; în 14 va da alt bal Archiducesa Maria Valeria pentru membrii mai tineri ai aristocraţiei înalte. Pregătirile au început să se facă deja pentru primire.* Numiri. Maiestatea Sa a numit prea graţios de subprocuror la procuratura din Lugoj pe subjudele de acolo Cornel Osz­­lányi; mai departe de subjugi, la jude­cătoria cerc. din Rodna-veche pe advocatul din Bistriţa Adolf Agricola şi la jud. cerc. din Vinga pe vice-notarul din Aradul-nou Gavril B­ene. — Preşedintele tribu­nalului reg. din Deva a numit pe juristul absolvent Victor Lehmann de practicant în drept fără diurn la jud. cerc. din Ilia. — Direcţiunea financiară din Sătmar a numit de practicanţi de ma­­nipulaţiune cu diurn pe Árpád Láng şi Stefan Szentkirályi. * Darea la graniţe. Ministerul de fi­nance a adresat un circular tuturor oficiilor de dare în privinţa percepţiunii dărilor prin părţile grăniţăresci. Circularul dispune: I. Prin părţile grăniţăresci civile, pe unde cupla de despăgubire n’a întrat în vigoare, dela mai lungă calea ce ’i-a percurs capul, decât ceea a picioarelor, în urma diferinţii radiului? Ori, este dat numărul milelor percurse de ca­pul şi picioarele doctorului; este de a se căuta mărimea lui trupească cu o exactitate pănă la linii. Dar­ Fergusson se ţinea totdeuna la di­stanţă faţă cu corporaţiunile savante; el apar­ţinea bisericii luptătoare şi nu celei guralive; el află, că timpul se poate întrebuinţa mai cu folos pentru expediţiuni de explorare, decât pentru discuţiuni, că e mai bine a face des­coperiri, decât a discuta. Se­­fiice, că într’o fii veni un Englez la Geneva cu intenţiunea de a vede lacul. El se sui în una din trăsurile vechi, în care se vede pe cele două laturi, ca într’un omnibus. în­tâmplarea a voit, ca Englezul nostru să se aşefte tocmai cu spatele spre lac; trăsura îşi încheia în pace tura, fâră­ ca el să fi gândit vre-odată numai să-’şi întoarcă capul, şi el se întoarse la Londra încântat de lacul Genevei. Doctorul Fergusson şi el se întoarse, nu odată din călătoriile sale, ci se întorcea după­ ce a văfiut multe. El urma de altfel numai bol­dului seu firesc şi avem cuvinte se credem, că doctorul era puţin fatalist, dar­ un fatalist foarte ortodox, care conta atât la sine cât şi la provedinţă; el se simţia mai mult mânat în călătoriile sale decât atras, şi percurgea lumea ca o locomotivă, care nu se dirige, ci urmează cursul sinilor sale. — Eu nu urmez căii mele, — fiicea el adese­ori, — ci calea mea mă urmăresce. Nu trebue dar’ să ne mirăm de sângele rece, cu care întimpina dînsul primirea entu­­siasmată a societăţii regale; el era mai presus de astfel de slăbiciuni, de­oare­ce nu era nici fălos, nici ambiţios; el află, că proiectul seu adresat presidentului Francisc M. . . e foarte natural, şi nici nu observă barenai efectul enorm, ce a produs. După şedinţă doctorul fu condus la „Tra­vellers-Club“ în Pall-Mal; un banchet splendid se arangiă aci anume în onoarea lui. Toaste numeroase se ridicară cu vinurile Franciei pentru vestiţii exploratori, care s’au distins pe pământul african. S’a beut în să­nătatea şi întru­pia memorie a lor şi încă în ordine alfabetică, un lucru special englezesc, car’ la urmă în sănătatea doctorului Samuil Fergusson, care avea misiunea să unifice prin ne mai pomenita sa încercare resultatul tu­turor exploraţiunilor de pănă aci şi să­’l com­pleteze prin noue descoperiri. (Va urma.) Nr. 9 fiecare dare de venit de 100 fl. clasa III. să se perceapă 7 fl. de dare anuală, car’ da­rea de venit suplementară se împarte cu 10 sau 35 de procente astfel, după cum totali­tatea dării de venit clasa III. nu e mai mare, ori mai mare ca suma corăspundietoare de 21 fl. cu un venit de 300 fl. II. Posițiu­­nile dării de venit clasa II se împarte astfel: dacă darea fundamentală nu e mai mare de 35 fl., se percepe 1 fl. 40 cr.; dacă nu e mai mare de 70 fl., se percepe 2 fl. 10 cr.; și dacă e mai mare de 70 fl. se percepe 2 fl. 80 cr. III. După articolul de lege XXIX, §. 6 din anul 1875, 30°/6 din toate clasele dărilor de venit formează cuota de despăgubire.* Încunoscu­ţiţare. Se aduce la cunoscinţa On. public, că balul reuniunii femeilor ro­mâne din Abrud, Abrudsat şi giur se va ţine Sâmbătă în 4 Februarie a. c. st. n. în hotelul de la „Român cu­ţa“, cu toată stima Anna Gall.* Bal în Oraviţa. Femeile române din Oraviţa vor arangia la 2/14 Februarie 1888 în sala hotelului „Coroana“ un bal în fa­vorul „Reuniunii femeilor române“ ce se va înfiinţa în Oraviţa.* Convenţia de delimitare. Partidul independent din Budapesta în şedinţa sa din urmă a hotărît a respinge proiectul guvernu­lui relativ la convenţia fie delimitare a gra­niţelor austro-ungare­ române. Această hotărîre a independenţilor e motivată prin „violarea dreptului internaţional“. * Organisaţiunea Slovacilor. „N­a­r­o­d­nie Noviny“ din Turoţ Sân-Mărtin în­ nu­mărul său din urmă invită pe aderenţii par­tidului naţional slovac la organisaţiune poli­tică şi la proclamarea unui cap al partidului slovac. „Sub împregiurările actuale când nori negri ne ameninţă — fiice fiiarul citat — trebue să fim pregătiţi pentru toate eventua­lităţile“.* Necrolog. Ioan S. Manu, paroch gr.-cat. în Zagra, în urma unui morb repen­­tin a adormit în Domnul la 6 Ianuarie a. c. * Căpitanul cetăţii Timişoara, Constan­tin Vlachovits de Dragomiresci a murit Luni în 23 i. c. De­oare­ce în timpul din urmă Vlachovits a fost ajuns în mari încurcături bănesci, se crede, că moartea lui nu a fost o moarte naturală; mulţi sunt dispuşi a crede, că el s’a sinucis, cu toate­ că oficiul ’şi­’l-a purtat cu toată conscienţiositatea. S’a făcut, însă obducţiune din partea fisicului cetăţii şi s’a aflat, că moartea lui a fost naturală în urma unei bătăi de inimă. Oficiali de postă sinucişi. Se anunţă din Braşov, că Albert Mátyás, oficiant de poştă şi telegraf, s’a sinucis Luni în 23 i. c., punendu-se în calea locomotivei; roatele ’i-au tăiat capul de tot, lăsându-’i trupul despărţit de cap şi plin de sânge pe şini, unde a fost aflat dimineaţa în zori. Se crede, că neferi­citul s’a sinucis într’o stare de nebunie. — Din Sighişoara ni se scrie tot cu datul de 23 i. c., că oficiantul de poştă Emeric Bandi s’a sinucis Luni după ameafii, trăgendu-’şi un glonţ prin cap. Motivul sinuciderii e ne­cunoscut. Somoskeöy redivivus. Autorităţile ci­vile din Fiume au telegrafat procuraturei ge­nerale din Budapesta, că vestitul aventurier Somoskeőy a fost prins fiilele aceste într’un hotel din Fiume. Telegrama oficioasă trimisă în Budapesta cere să­’i­ se răspundă, că poate să deţină pe Somoskeöy, ori să-’i dee drumul? Din Budapesta s’a răspuns, că autorităţile din Fiume să elibereze pe cel prins, de­oare­ce el nu e învinovăţit cu nimic şi din toate pro­cesele a eşit curat şi achitat. înainte de asta cu 5 ani, Somoskeey a fugit în London cu o pretinsă Lady Alice York şi a deschis acolo o prăvălie, dar’ a bancrotat şi în urmă el ’şi-a propus să se reîntoarcă în ţeară. In Fiume a fost recunoscut şi prins, dar’ a fost pus pe picior liber, căci toate aventurile lui ’şi-au luat atunci resplata, când le a făcut, dar’ acum el s’a înturnat ca om de pace în țeară. *

Next