Tribuna, iunie 1888 (Anul 5, nr. 124-146)

1888-06-01 / nr. 124

Pag. 494 — ne-am 488 — 0 atare presă cu astfel de scornituri, când ade­vărul are așa puțin cre­­(Jem­ent. Ei, dar’ astăzi afacerea e limpezită, a trecut și prin senatul academiei, pe care presa s’a încercat a-­l imbeta cu apă rece, — ce cugetă astăcji acei exaltați ? Câți s’au expul­­sat, câți s’au osândit la muncă silnică pentru delictele, cu care presa maghiară îşi îmbată cetitorii sei.­ Am cerut dela On. direcţiune academică se iee însăşi afacerea în mână, să o cearnă şi să o examineze cu deamăruntul, — şi de va afla cel­ mai mic cusur ce ar fi contrar legi­lor, vom fi gata la ori-şi­ce pedeapsă. Adevărul, — z­ice o maximă, — este o mâncare, pe care mulţi o doresc, dar’ puţini o mistuesc, astfel nu ne-am îndoit nici noi, că îndată­ ce va lua onor. direcţiune afacerea la mână, va mistui adevărul, se va face lumină deplină. Drept, că înainte de asta, la recoman­darea juriului de onoare compus numai din academici, onor. direcţiune a întărit sentenţa adusă de acela, de a afronta pe 2 dintre noi înaintea senatului acad., însă pe cine? Din pertractarea finală am înţeles, că neputendu-se nimic dovedi asupra noastră, ce ar pute fi contrar regulamentului academic, se trece cu vederea preste întreaga afacere, fără de a se aduce vre-o sentenţă în meritul causei. Ei, d-le redactor! de aci le puteţi con­vinge despre spiritul ce domnesce pe aici între pretinşii civilisatori ai Orientului. E destul ca cineva să-­şi spele gura cu nisce insinuări mur­dare la adresa Românilor, ca să treacă de un sciu­ce patriot, spre a pune în mişcare un corn de ţeară, car’ scrutătorul serios şi nepri­ceput trebue să se convingă, că în realitate nu e absolut nimic, decât că stă în faţă cu nisce agenţi provocători.­ A face un serviciu bun patriei — aceea e virtute — şi credem aceea îi va fi şi recu­­noascătoare; dar­ a se scula şi a spune un lucru prin care poţi excita pasiunile cetăţeni­lor, fără însă a avă cel mai mic document de probare; nu numai că îşi are drept conse­cinţă învrăjbirea diferiţilor cetăţeni între sine, ci pot ave şi grele urmări, dar’ totodată se comite un atentat şi în contra humanismului, onestităţii, pe care şi societatea serioasă tre­bue să-­l respingă cu indignaţie ca pe un aten­tator al instituţiilor, pe care se basează aceasta. Filip al Macedoniei a : Bărbaţi atenieni! de voiţi pacea, alungaţi oratorii“. Şi dacă în ţeara aceasta la atari existenţe în loc să li se pună ceva frâu, din contră îşi află atâţia militanţi, atunci ostaşul frângă-’ţi armele de a­ fi, agronomul plugul de fer, şi scriitorul condeiul, să nu mai aibă ambiţia nici unul să a­bcă că trăesce în o ţeară care se bucură încâtva batăr de rudele secolului al 19-lea. Asta nici nu-­i consecenţă serioasă, nici onestă, — o exchide mintea sănătoasă şi spiritul mo­dern — ca să nu se pună odată frâu insinua­­torilor tendenţioşi. Range machen gilt ja aber nicht mehr! Şi dacă e drept, că „păcatul creste în raport invers proporţional cu ru­şinea“, atunci asta să­­şi-o însemne toţi aceia, care au produs încordările dintre academia de aici, căci nu e vorba numai de actualitate ci şi de viitor. Tinerimea română academică din Sem­­niţ îşi are dealtmintrelea modul seu de con­duită destul de precisat prin cuvintele: „Bum recte vivas ne cura verba malorum“. Cum am trăit pănă acum aşa vom trăi şi în viitor, dragoste cu deasula nu se poate. Costind. Şi plângea cu jele-amară Şi ţinea privirea ’n jos Tot într’una, dureros Tot într’una Vărsa lacrimi, pe când luna Răsăria de dup’un dos. „Bată-­l crucea, că s’arată! Vai de mine! ciasul tău! Ne ferească Dumnezeu! Strigă mă-sa desperată Şi privesce lung la fată, Lung, căci fata 'ngălbinia Tot mai tare; ea stringea Tot mai tare Pumnii sei; mă-sa ’n rugare Pe toţi sfinţii miluia. Dar­ copila hohotesc«; Lasă caer, lasă jus, Veselă s'aruncă ’n sus Şi tot cântă şi horesce Şi la mă-sa lung privesce. „Hei, pe mine m’au hrănit Ciasuri rele; m’au iubit Ceasuri rele . . .“ Pentru doruri tinerele, Câte fete-au ’nebunit! Iubireul universităţii din Bologna. Reproducem după „Românul“ co­respondenţa de mai jos, care, credem, că deopotrivă îi interesează pe toţi Românii. Bată-o. Restabilit în sănătate cată-mă car, cu­­trierând sălile exposiţiunii de aici şi reluând darea mea de seamă asupra obiectelor expuse. Sunt tot la pavilonul industrial, de care cu greu îi vine cuiva ca să se despartă. Ori­cine întră în vastul pavilon al in­dustriei pe intrarea principală, vede desfăşu­­rându-se ochilor sei o sală vastă şi pătrată, decorată în modul cel mai bogat cu stofe şi desemnuri şi împodobită cu plante. Aci e despărţământul unde sânt expuse lucrările de ceramică. De giur împregiurul păreţilor şi în mijlocul sălii nisce piedestale înalte şi ar­mături în formă de piramide învăluite cu stofe. Deasupra se văd dispuse cu un gust artistic în­ diferite obiecte produse de această indu­strie, care au o valoare mare artistică şi face cinste industriei italiene. Mai nainte de ori­ce voia vorbi despre produsele fabricei Ferm­ani di Facuta, cea mai veche din lume şi care pentru nepreţuitul său merit îşi impuse numele la toate lucrările de genul acesta. Ea a expus o cercevea mare de uşe, cu relievuri şi ornamentaţiuni din cele mai de gust; statua Jeanei d’Arc lucrată în basrelie­­vuri, apoi un vas mare cu piedestalul seu, anfore, farfurii şi vase mici, toate de o frum­­seţă rară în desemnuri şi colorii şi împreună artistice. In mijlocul unui părete este expus o mostră măreaţă de Minghetti din Bologna, compusă dintr'un serviciu de masă, poruncit de ducele de Montpensier. El are nouă­ sute de bucăţi, între care se află patru candelam­­bre mari şi o jardineră înaltă preste un metru. Apoi e de remarcat fabrica de ceramică a lui Bulbiani di Sassuolo, care presentă o varietate de forme, între care se află două cadre frumoase: Gladiatorii în circ şi cursa fantinilor, un vas mare, la care se vede în efigie Aurora, şi alte două, care re­­presentă pe Ed­en regele vântului şi oficina lui Vulcan. Prel­ingă acestea se mai văd două colecţiuni complet de vase, cupe, rame etc. Casa Marobini e specială în portrete, remarcabile pentru lucirea metalică a smalţu­lui; prinr­e acestea sunt de observat acelea ale lui Saffi şi Baccarini, care seamănă gro­zav şi par’că stau să vorbească, în sfîrşit, societatea cooperativă din Imola, una din cele mai renumite din regiune, ex­pune o bogată colecţiune din terracot­­t­e­l­e sale. Terminată această sală, să trecem la ar­tele usuale. Expunerile artelor usuale, şi mai ales aceea a tapiţerilor, în faţa cărora se opresc toate cocoanele pentru a le admira, seduse de eleganţa salonaşelor şi odăilor mobilate com­plet, au izbutit mai presus decât se putea aş­tepta cineva. Printre oraşele din regiune, primează Faenţa prin număroasele sale produse de in­dustrie. Casa numită Casalini din Faenţa a expus nişte mobile artistice admirabile. Intr’o sală expune o mobilă lucrată din lemn de stejar în stilul din sec. V, mai are deosebite atacuri şi o colecţiune de mosaice de lemn pentru paviment. Rola şi Ferrara au cât o cercevea de lemn de dimensiuni mari, judecată de toţi, ca cel mai bun obiect de geniul seu. Fraţii montanari din Modena expun mo­bile de fer, mescioare, dulăpioare, lavatorii, jardiniere, etc. Printre lucrurile de fantasie sunt de no­tat între cele dintâi acelea expuse de Bordoli şi Sassoli din Bologna; în aceste cabinete mici de doamnă sunt aşezate scaunele şi fotloiu­­rile capricioase, mescioare de lucru, îmbrăcate în plus sau garnisite cu pasări şi flori. Unele din acestea au fost cumpărate de multe persoane poruncind facerea lor. De no­tat sunt asemenea paturile complete ale lui Eduard Mazzetti, între care se află un pat nupţial îmbrăcat în atlas alb şi un leagăn în atlas albastru deschis. Vin apoi industriile de locuri, o co­lecţiune de obiecte de încălzit şi bucătărie, sobe, cuptoare şi bucătării economice. La ca­pătul galeriei se observă industria de paie, scaune, coşuleţe, cutii şi altele. De mai puţină importanţă apoi ur­mează industria de şelărie, de alămărie şi ferărie. Obiectele de armurărie apoi sunt de un mare preţ şi de notat e o puşcă a locotenen­­tului-colonel Gamberini şi puşcile de vânat expuse de Zanotti. Nu mai pe jos sünt expusele fabricei de bijuterie. Foarte frumoase sünt şi obiectele de trans­port: Stages, landouri, biroccini, vittorie, fai­­toane şi bakers. T R I B U N A Pentru a isprăvi cu artele usuale să no­tăm şi obiectele de îmbrăcăminte. Alături cu hainele expuse de principalii croitori, după ultima modă de la Paris, se văd albiturile de bărbaţi şi femei lucrate cu un gust deo­sebit, pantofărie, mănuşerie, pălărierie şi um­­brelărie. Aceste fiind cele văzute pănă acum ră­mâne a urma cu darea mea­ de seamă după­ ce voiu visita şi restul, însă pentru a termina scrisoarea să vă spun şi ceva despre serbările sutei a opta a universităţii de aici. Sâmbătă la 9 iunie se vor primi cu solem­nitate representanţii studenţilor, dimpreună cu butea de vin oferită de Turinesi şi boul de Padovani. Duminecă, tragere în ţintă, primire la universitate, conferenţa Panzacchi, curse, serată de gală în onoarea oaspeţilor studenţi la teatrul comunal. Luni, altă primire, descoperirea monu­mentului lui Victor Emanuil, concerte, curse şi iluminaţiune. Cea mai frumoasă a fi însă fi cea de la 14, când se va celebra adevărata 4i a sărbării universităţii. La oarele 9 de dimineaţa profesorii ita­lieni şi străini vor porni de la universitate cu pompă mare la archiginnasio, urmaţi de studenţi în costume, unde vor celebra suta a opta a studiului bolognez în presenţa Maies­tăţilor Lor. Această sărbare se va isprăvi cu un banchet şi un spectacol de gală la teatrul comunal. După­ cum se vede Bologna studiază, în­vaţă şi petrece. Cu frăţească dragoste. Flavio. Industria de casă. Alba-Iulia, 1 Iunie 1888. Cetind în Nr. 114 al preţuitului chiar ce redigeţi, „Tribuna“, apelul d-lui învăţător din M. Ludoş Teodor Fekete Negruţiu cătră domnii învăţători, ca unul, care am participat la cursul ce­­i-a fost deschis anul trecut nu­mitul domn învăţător, n’am decât să îndemn prin aceste rânduri pe fraţii colegi, ca cât mai mulţi să fee parte la acel curs şi să fie cu diligenţă, ca să poată folosi neamului nostru prin lucrurile cele frumoase ce le vor în­văţa acolo. De cumva eu nu aş vorbi adevărul, las să mă desmintă fraţii învăţători care au participat cu mine la acel curs, precum şi in­teligenţa din Alba-Iulia, care a participat la examenul semestral, unde a putut vedea câ­teva producte făcute de băieţii de şcoală, dintre care unele, fiind acomodate pentru fetiţe, le-am şi împărţit între ele şi în semestrul al 2-lea numai­decât am început lucrul de mână şi cu fetiţele. O adevărată plăcere era pentru mine, când vedeam fetiţele venind la şcoală şi mer­gând acasă cu coşercuţele, în care îşi ţineau materialul trebuincios lor, „ac şi aţă“, ba unele din ele chiar mergând şi venind îşi continuau lucrul. Cum 41°­ eram pe deplin satisfăcut şi toate zilele vădend succesul dorit îmi causau bucurii preste bucurii. Domnilor învăţătorii prin introducerea industriei de casă în şcoala poporală stîrniţi în elevi o atragere foarte mare cătră şcoală şi cătră învăţământ, ei devin mai prompţi în lucrurile lor, sciind că cei îndărătnici şi leneşi vor fi exchişi dela oarele cele plăcute, care le causeazâ o distracţie neexplicabilă — firesce atîrnă foarte mult şi dela tactica învăţătorului, îmi aduc aminte de când eram la cur­sul de industrie în M.­Ludoş, cum ne scu­lam des de dimineaţă pe întrecute şi ne apu­cam de lucru, dar­ cu o aşa pasiune, încât însuşi dl învăţător era silit de multe ori a ne aduce aminte de timpul dejunului, prânzului şi cinei, căci noi, fiindcă lucram pe întrecute, ne şi uitam de proverbul, „că omul ca să trăea­­scă trebue să şi mănânce“. Ar fi foarte bine, d-le Negruţiu, dacă îi vei instrua pe d-nii învăţători să facă şi din unele negiluite unele lucruri mai dure, pe care ţăranul să le poată întrebuinţa mai bine, apei împleti­tul din paie etc., căci în un loc ’i­ se dă învăţătorului ocasiune a lucra din unele, în alt loc din paie, în altul din spe­tează etc. Nu las neatinsă şi aceea împregiurat tristă, că noi din locuri mai depărtate, pre­cum: România, Alba-Iulia, Lupşa, Turda etc. am luat parte la cursul de industrie din anul trecut, pe când din tractul acela doară nici un învăţător. Le-am amintit acestea în spe­ranţă, că la cursul din estan, dacă nu toţi învăţătorii din acel tract, apoi o parte însem­nată din domnia­ lor vor lua parte, încheiu cu speranţa, că învăţătorii no­ştri îşi vor lega de inimă înaintarea neamu­lui nostru şi vor introduce acest obiect (indu­stria de casă) în şcoalele poporale. De asemenea simnt în speranţă, că orga­nele superioare şcolare vor discuta mai se­rios lucrul acesta şi nu preste mult se va in­troduce industria de casă ca obiect obligator în institutele preparandiale, Ioan Frâncu. Ordonanţei pentru executarea legii, pn,. ca­rea facultativă a reserv», serviciu activ în timp de pace, a fost, d­upa­­c­um împărtăşesce „Bud. Korr.“, deja la 7­­. c. subscrisă de ministrul de honveni şi expedată numai decât la deosebitele autorităţi. • Cursurile pentru ofieerii la gloate se vor începe în 17­­. c. Detailurile se pot vedea la magistrat, şi alte autorităţi politice precum şi comandele de honvezi sunt în po­sesiunea ordonanţei respective. * Comassare, în afacerea comassării ge­nerale în Sebeşul­ săsesc, judele exmis va introduce partidele în noua lor posesiune la 14 iunie a. c. şi filde următoare. * O nouă distincţiune. Dl Iosif G­h­i­t­­tea, fabricant de plugari în Oradea-mare, a fost premiat de juriul exposiţiei din Craiova cu diplomă şi medalie de aur pentru plugari. • Dl Tisza la întrunirea partidului seu. Primul ministru Tisza, presentându-se Vineri în clubul partidului seu, a declarat de­putaţilor presenţi, că răspunsul, pe care îl va da interpelaţiunii deputatului Polonyi îl va ceti mai întâiu în club, fiindcă răspunsul seu va fi de natură, care îi priveste foarte de aproape pe partisanii sei şi să fie pregătiţi a întimpina cu mai multă căldură răspunsul seu, ca cele de pănă acum rostite tot în privinţa exposiţiei din Paris. Deputatul Hagara Victor a declarat, că el va aproba răspunsul din datorinţă, dar’ să­­i­ se ierte, dacă dînsul nici chiar în şedinţa camerii nu se va pute însufleţi pentru guvern în cestiunea exposiţiei din Paris. Panică în teatrul din Budapesta. Alaltăieri seara s’a representat în teatrul na­ţional maghiar piesa originală „Strike“. In actul din urmă al acestei piese e vorba de un incendiu groaznic. Bina e în foc. Pu­blicul nedeprins cu astfel de representaţiuni, a crezut într’adevăr, că bina arde. Panica era mare. Toţi se grăbiră a eşi afară. Unii mai slabi de înger strigau cât le ţinea gura. Incendiu, incendiu ! în cele din urmă direc­torul teatrului a eşit afară şi s’a postat la întrarea teatrului şi ’l-a rugat pe public să se întoarcă înapoi, spunându-’i ce va să fîc& focul de pe scenă. Nenorociri serioase de alt­fel nu s’au întâmplat. • Şarlatanie originală. O mulţime de oameni în Viena a primit douuă41 bilete da invitare la o petrecere în pădure, cu musică, şi au trimis mulţi din ei câte un florin, după cerere. Programul zicea, că petrecătorii au să se înşire în rând dinaintea casei cu Nr. 8 din Pfingsgasse şi au să plece astfel cu musica în frunte la gară. în ziua hotărîtă se adu­nase o mulţime de lume în faţa numitei case, cu coşuri pline de provisiuni şi sticle cu vin. Oamenii văzend, că se întârzie fără a veni nimeni şi pentru­ ca să nu peardă mai pe urmă timpul cu înşiratul, se împărechiară şi formară un rând lung pe trotuar, stând astfel ca vre­o două ceasuri, pănă­ ca un comisar, văzend că nu mai pleacă, se apropia şi-’i în­treabă, că pe cine aşteaptă? Oamenii spuseră împregiurarea arătând şi biletele de invitare, dar’ comisarul, după multe cercetări, nu găsi nici în casa cu Nr. 8, nici prin pregiur vre-un om, care să fi învitat lumea la petrecere în pădure. Casa Nr. 8 era un oţel, al cărui por­tar declară, că din ajun plecase de acolo un pasager ce stătuse vre-o trei zie şi primise mulţime de scrisori din oraş. Comisarul a în­ţeles, că trebue să fi fost vre-un pasager care sfîrşise banii şi a recurs la mijlocul in­vitaţiilor ca să-’şi procure parale. Dînsul s’a întors şi a trimis acasă pe oameni, care încă­pură să înjure grozav. * 200 de oameni ameţiţi în biserică. Se scrie din Linz că deunăzi biserica cea mai mare din acel oraş a fost lovită de trăsnet. Toţi oamenii, femeile şi copiii de şcoală în număr de vre-o 200, precum şi preotul au căzut jos ameţiţi şi au stat astfel vre-o jumătate de oară, pănă­ ce au venit nişte călugăriţe la biserică. Când acestea au des­chis uşa şi au venut toţi oamenii întinşi la pământ s’au spăriat într’atâta, că au rupt-o la fugă pe strade ţipând cât le lua gura. Aler­gând lumea la biserică, a scos pe ameţiţi şi le-a turnat apă în cap aducându-’i astfel pe toţi în fire. N’a fost nici un mort. Fulgerul a întrat pe fereastră, care s’a găsit sfârâmată şi cu drugii de fer topiţi, a făcut un ocol prin biserică şi a eşit prin boltă făcând o spărtură foarte regulată. Sărbătorile „Lutherfestspiele“, în întreagă Germania s’au ţinut în 9 locuri aceste sărbători: în Berlin, Dresda, Burg lungă Magdeburg, Forgau, Gieszen, Hanovera, Kas­sel, Göttinga şi Bremen. Piesa lui Devrient,­­ care s’a jucat în Sibiiu, s’a jucat şi în Göt­tinga, Bremen şi Burg. Emanciparea femeilor, zilele tre­cute s-a ţinut în Chicago o mare întrunire de femei, care discutau cu multă vehemenţă asu­pra nedreptăţii ce se face sexului frumos, ne­­admiţându-­l în luptele electorale. „Bărbaţii, tuna o oratoare de pe înălţimea tribunei, ne cred în toate privinţele inferioare lor. Parla­mentul ne este închis, la alegeri ne este in­­terzis de a ne pronunţa şi noi, şi toate func­ţiunile statului sunt uşurpate de sexul cel tare. Tare? De ce? Să ne primească în ar­mată, şi să vedem dacă în cas de răsboiu nu ne vom face datoria alăturea cu bărbaţii. Cine susţine că ne lipsesce curagiul?... în momentul acesta un şoarece mare eşi de sub tribună, pe care vorbia oratoarea. Cu un stri­găt de groază oratoarea sări preste rampă şi se repezi la uşă. Un şoarece !... Un şoa-Un escroc america întrec în toate, chiar escrocaui surprind prin întreprinderea lor Colosală, ultima sa călătorie prin orașele Americei d-na Adelina Patti era așteptată în capitala Mexi­cului. Un escroc american anume Benson, profită de această împregiurare pentru a face o mică afacere. Veni la Mexico sub numele de Mayer şi se dădu drept impresar al ves­­titei cântăreţe. Luă cu chirie o sală şi in­­casso pentru 300.000 fr. subscripţiuni. Apoi îşi luă binişor banii şi plecă la New-Yor­k, unde ducea o viaţă de prinţ. Guvernul mexi­can ceru însă extrădarea sa de la guveral a Statelor-Unite. Dat pe mâna autorităţilor mexi­cane, Benson se hotărî să se sinucidă. Se prefăcu că e bolnav şi pe când un soldat îl conducea la celula sa de infirmerie, el sări preste rampa scării şi căzu din al doilea stagiu la pământ, îşi rupse coloana vertebrală şi muri preste câteva ceasuri. Cestiuni economice. Scoreiu, in Maiu 1888. După desele ordinaţiuni emanate atât din partea guvernului, cât şi din partea organelor noastre bisericesci, omului neorientat îi vine să creadă, că grădini şcolare de pomărit s’au înfiinţat acum în fiecare comună şi că ele sânt pe cale a împlini o lacună atât de simţită în ramura economiei domestice. Dar’ în realitate suntem încă destul de departe de scopul, ce ’l-am pute ajunge prin înfiinţarea şi cultivarea grădinilor de pomărit. La început multe comune — unele pănă astăzi — nefiind în clar, că ce scop au să urmărească acele grădini, sau răspundeau, că nu au loc acomodat pentru asemenea grădini, sau se opuneau simplu. Numai după­ ce au văzut, că nici guvernul, nici organele superi­oare bisericesci nu glumesc cu grădinile lor, — ci ameninţă chiar cu pedeapsă — au des­tinat câte un loc, pe multe locuri însă afară din sat. După­ ce locul pentru numitele grădini de pomărit a fost destinat, s’a şi raportat apoi îndată la locurile competente, că există grădinile de sub întrebare. Cu atâta apoi au cugetat comunele că­­şi-au făcut datorinţa şi s’au scăpat de pedeapsa ce le ameninţa. La câţiva ani, după­ ce au mai venit or­dinaţiuni ca să se dee date statistice despre starea grădinilor şcolare, apoi pe multe locuri s’a făcut trista experienţă, că destinatele gră­dini sânt numai pe hârtie, dar’ în realitate ele nu sânt nici măcar închise. Şi pe unde au şi fost închise, ele nu corăspundeau sco­pului destinat; căci sau erau pline de buru­­eni, sau se cultivau în ele: cartofi, porumb şi altele. De aci se înţelege, că adese­ori urma ceartă între cărturarii noştri dela sate; căci învăţătorul, care pănă nu avea grădină de pomărit insista mereu să se închidă ca să samene pomi, după­ ce apoi s’au închis nu prea arată atâta zăl, cum ar trebui să arete. Şi la aceasta apoi se află totdeauna nod în pa­pură. De o parte comuna nu dă lucrători în grădina şcolară, de altă parte locuitorii pe multe locuri privesc cu ochi răi la învăţător, că le pune copiii să samene, să plivească, să ude, să sădească pomi, să-ş i altoească, şi altele, căci acestea după părerea lor greşită sunt niste lucruri, care nu sunt de nasul unor copii de 6—12 ani. De acestea împregiurări ţinând mulţi dintre învăţători, se vede, cont, am ajuns pe multe locuri să constatăm tristul dar’ adevă­ratul adevăr, că mai mult ca jumătate din destinatele grădini şcolare — necăutând a-’şi împlini scopul —■ sânt pe departe în a um­ple lacuna atât de simţită la noi în horti­cultori. Este mai presus de toată îndoeala, că practisându-se lucrurile din grădinile şcolare referitoare la pomărit, legumărit şi florării cu şcolarii mai energic, ele ar aduce un folos ne­preţuit practic. Vă vend şcolarii pe învăţător cum seamănă el toamna sîmburi de poame în grădina şcolară, cum acei sîmburi primăvara, fiind pliviţi şi udaţi se desvoartă şi cresc, cum se altoesc şi nobilitează; se va nasce şi în ei de­sigur un sentiment puternic pentru a cerca şi în grădina lor fie şi numai în miniatură asemenea. Dacă undeva se poate aplica mai bine proverbul: „vorbele mişcă, exemplele atrag“, apoi aci îşi are chiar locul potrivit. La nici un resultat nu va ajunge învăţătorul acela, care va propune numai teoretice nisce lucruri, care inimai din praxă se pot învăţa. „Teoria sine praxis, sicut rota sine axis“ zice Latinul despre multe lucruri, şi noi cre­dem, că la lucrurile de grădinărit, cea dintâi (teoria) fără cea din urmă (praxă) nu plâtes nimic. Tot asemenea, când vor vedea fii econoame cultivându-se în grădina , legumi şi flori, vor cerca și ele acasă a în praxă aceea ce au văzut. Atunci că nu ni se va mai da pe' cumpărând” p­» *

Next