Tribuna, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 6-24)
1889-01-10 / nr. 6
X REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 9 Ianuarie st. v. Proiectul de lege militară. Ziua de Sâmbătă a fost ziua a noua a discuţiunii generale asupra proiectului de lege militar. Şirul discursurilor dictate ’l-a început deputatul Nicolau Perczel. Lui ’i-a urmat Geza Iosipovich, care a vorbit In numele deputaţilor croaţi şi a acceptat toate disposiţiunile din proiect, exprimându-şi totodată şi liniştirea lui în ceea ce privesce garanţele constituţionale ale aceluia. Din punct de vedere al stângei extreme a vorbit apoi Alexiu Gy ö r y şi s’a îndreptat mai ales în contra spiritului antimaghiar ce domnesce în administrarea armatei. Cu discursurile oposiţionarilor Adam Horváth, Nicolau Kun şi Emeric Madarász s’a încheiat discuţiunea din Ziua aceea, rămânând insinuaţi numai vre-o câţiva deputaţi mai puţin însemnaţi din stânga extremă. Precând părinţii patriei se eşufează astfel în dieta ţerii, floarea naţiunii maghiare, tinerimea academică, pune la cale în întreaga ţeară o adevărată demonstraţiune în contra proiectului militar. Instigaţi şi sprijiniţi de deputaţii oposiţionali, universitarii maghiari din Budapesta au trimis din sînul lor agenţi în toate părţile şi pe la toate institutele înalte, spre a îndemna pe toţi studenţii a-şi trimite delegaţi la conferenţa generală ce se va ţină la 27 i. c. în Budapesta, în scopul unei protestări solemnele în contra acceptării noului proiect militar, în conferenţa de alaltăieri a tinerimii maghiare din Budapesta s’au stabilit deja toate modalităţile pentru ţinerea acelei adunări generale. Sâmbătă la 26 i. c. va avă loc în teatrul poporal o representaţiune în onoarea oaspeţilor din provincie. Societatea de lectură a universităţii va arangea apoi un banchet etc. Toate aceste disposiţiuni au fost primite cu strigăte de „Éljen“, înainte de a se închide conferenţa s-a întâmplat un incident interesant. Juristul Desideriu Gonda a raportat despre exmisiunea sa în Pojon şi a acis, că academicii de acolo se vor representa la adunarea generală prin o delegaţia ne, care va propune exmiterea unei deputaţiuni la regele. Cu privire la acest raport Géza Patonyi s’a aflat îndemnat a declara, că la regele numai atunci se duce omul, când voesce să ceară graţie. Tinerimea maghiară!n să nu cere graţie, ea se adresează cătră naţiune, pentru ca aceasta să menţină tinerimea pentru misiunea ei mai înaltă. După încheierea şedinţei cei presenţi s’au îndepărtat intonând cântecul revoluţionar — „ Kossuth Lajos azt izente..“ Pe stradă strigau din răsputeri „Éljen Kossuth!“ „Éljen Polonyi!“ etc. Pag. 22 cetăţenească a fraţilor de la Caransebeş pentru aceeaşi cauze românească, pentru interesul cel mai actual al partidului naţional, a îndemnat pe cei mai iluştri şi mai valoroşi fruntaşi din părţile ungurene a se apropia de noi mai mult ca în trecut. Nu eram nici mai înainte în divergenţă de idei cu d-nii, care au întrat în anul expirat în direcţiunea „Institutului tipografic“, Mi-am ţinut totdeauna între cei mai distinşi aderenţi ai partidului naţional, şi credem, că nici d-lor n’au dubitat niciodată, că suntem aderenţi sinceri ai partidului. Dar’ o mărturisim, cu toate acestea nu putem dice, ca pănă la arangeamentul făcut în toamna trecută, am lucrat împreună cu d-lor, sau d-lor împreună cu noi. încrederea acestor bărbaţi n’am câştigat-o prin vorbe sau promisiuni, ci am meritat-o prin lucrarea noastră îndelungată şi de aceea ne-a fost dată numai acuma şi nu dela început. Nu putem fice că intrarea d-lor Anton şi Alexandru Mocsonyi, Vincenţiu Babeş şi Coriolan Brediceanu în comitetul de direcţiune al institutului nostru tipografic, ar fi rămas fără nici o influenţă asupra activităţii noastre. Astfel de bărbaţi ponderoşi nu se pot alătura la o lucrare, fără ca să se simtă, că şi ei sunt acolo, fără a produce unele schimbări. Aşa şi intrarea acestor domni între noi ne-a impus observarea mai strictă a unor norme ziaristice, care un trecut poate în urma luptei expeditive, momentane şi de multe ori înverşunate, ce a trebuit să purtăm cu atâţia adversari, n’au fost şi n’au putut fi totdeauna observate cu toată rigoarea. Cu un cuvânt s’au produs unele schimbări în lucrarea noastră sub influenţa noilor noştri tovarăşi, dar’ acestor schimbări ne-am supus de bună voe şi cu toată plăcerea în vederea scopurilor celor mari, care ne-au unit împreună. Şi relativ la aceste accentuăm încă odată, că nici fruntaşii Bănăţenilor nuşi-au schimbat vederile şi conduita lor politică, nici noi pe ale noastre, nici dînşii, nici noi n’am capitulat, ci s’a făcut un arangiament, pentru a pute lucra împreună, dupăce împreună urmărim aceleaşi scopuri şi în cea mai mare parte lucrăm cu aceleaşi mijloace. Nu se poate tăgădui, că acest eveniment a fost de importanţă foarte mare pentru vieaţa politică a Românilor din ţerile coroanei ungare. El a dovedit, că bărbaţi ca d-nii Mocsonyi, după ce au stat atâta vreme în reservă, au aflat timpul binevenit, pentru a întră în acţiune politică naţională şi a contribui cu greutatea posiţiunii lor sociale, a averii, a numelui şi a cunoscinţelor lor la promovarea scopurilor naţionale româneşci. El a dovedit mai departe, că cei mai distinşi şi mai stimaţi conducători ai fraţilor noştri bănăţeni au simţit trebuinţa de a se apropia de luptătorii ardeleni şi a lucra cu puteri unite şi în rînduri mai strînse pentru apărarea intereselor comune. Bar’ că aceşti valoroşi fruntaşi s’au apropiat tocmai de noi, de mult huiduiţii şi mult calomniaţii oameni din giurul „Tribunei“, este cea mai mare satisfacţie ce ni s’a putut da pentru huiduirile şi calomniile ce am îndurat. Este o dovadă, că în cercurile cele mai serioase a pătruns convingerea, că suntem la locul nostru şi că bună este lucrarea, pe care o săvîrşim. Este o dovadă, că n’avem să ne abatem din calea noastră şi n’avem să ne temem de încercările neromânesci de a ne discredita, pe care duşmanii şi adversarii noştri le-au comis şi le vor mai comite poate, dia de intrigi, în descrierea figurilor comice, în presentarea ridiculosităţilor, ce sunt prea mărginite la timpul lor, şi viciilor, ce sunt prea generale. Jonson e greoiu şi n’are umor plăcut. E critic şi asta’i strică. Altfel el se înalţă tare sus, e poet, fantasia îi este bogată, sunt văpseli şi forme, ochiul şi închipuirea caută şi găsesc hrană. Câteva comedii sunt fantastice şi alegorice, dau de abstracţiuni personificate, spre pildă sărbările Cynthiei, o comedie lirică, ce cuprinde contrastele şi amestecurile invenţiei poetice, caricatura şi oda, realul şi imposibilul, trecutul şi presentul. Jonson a mers şi mai încolo, a scris şi versuri gingaşe, graţioase, curate, vrednice de idila antică. A creat apoi cu o invenţie nesfîrşitâ aşa numitele jocuri de masce, un fel de alaiuri de masce, balete, coruri, în care se desvălia toată fantasia pompoasă a renasterii engleze. Fantasia lui Jonson e bogată sprintenă şi la bătrâneţe! Aproape de moarte el zugrăveşte cea mai drăgălaşe şi mai idilă piesă, pe păstorul supărat. Poesia împresoară pe bătrânul şi paraliticul poet ca un nor de lumină. S’a încărcat el, nu-i vorbă, cu sciinţa, s’a săturat cu teorii, s’a făcut critic pe teatru şi moralist, a fost cerbicos, dar’ visurile dumnezeesci tot nul-au părăsit. El e fratele lui Shakespeare, G. B. Duică, în vederea celor expuse credem — şi cu noi dimpreună vor crede toţi Românii adevăraţi — că din revista anului 1888 n’a putut să rămână afară cele întâmplate în acest an la Institutul tipografic. Demisionarea ministrului de justiţie din Germania. Ministrul de justiţie Friedberg a demisionat. Cu toate că cercurile bine informate aduc drept motiv de demisionare starea sanitară şi etatea înaintată a lui Friedberg, singuraticele foi germane ţin, că demisionarea lui stă în strînsă legătură cu publicarea actelor de instrucţie în contra lui Geffken. Se vorbesce, că din aceeaşi cauză va demisiona şi Simson, preşedintele tribunalului imperial. O depeşă din Berlin anunţă, că principele de Bismarck ar voi pe secretarul de stat Schelling de ministru de justiţie şi că a şi început a negocia cu el în această privinţă. Situaţia în Serbia. Regele Milan încă nu a oferit pănă acum nimenui formarea noului cabinet. Zilele aceste regele a primit pe domnii Ristici şi Gruici, care au fost cerut audienţă, spre a-’i mulţumi pentru distincţiunile ce li s’au conferit, dar’ de cestiunea formării unui cabinet nu s’a vorbit cu prilegiul acesta. Regele a amintit numai, că de cestiunea aceasta se va apropia mai tânjru, într’un moment potrivit. \ ■■ rH1BUNA Cercurile politice din Sârbia au fost neplăcut atinse prin împregiurarea, că vechiul consilier al regelui, Giarasanin agitează acum deodată publice în contra cabinetului Christici, foaia lui a atacat anume filele aceste în cel mai vehement mod pe miniştrii Mijatovici şi Georgevici, permiţându-şi chiar şi expectoraţiuni în contra coroanei. Expediţia de Cazaci la Abisinia. Despre această expediţie, care a făcut atâta svon în fiarele italienesci, sosesc din Odessa nisce împărtăşiri ce nu sunt lipsite de oarecare interes. După aceste expediţia aceea nu stă tocmai afară de orice legătură cu guvernul. Ea nici nu are acel caracter aventurios, pe care îl voea la început cazacul Asinoff, care el însuşi a trebuit să renunţe de la conducere şi e întrebarea, dacă el preste tot va şi participa la expedţie. Guvernul a declarat, că nu poate permite o expediţie privată în nişte ţinuturi, în care Rusia are interese atât de mari şi resultatul acestei declaraţiuni este caracterul oficial de astăzi al expediţiei. Nominal ea stă sub conducerea unui archimandrit, dar adevăratul ei comandant este generalul Nicolaieff, care a fost de două ori în Abisinia şi cunoasce deja ţeara. Elementele religioase ale expediţiei sânt restrînse la un episcop şi de ce preoţi armata rusească e însă representată prin 20 de ofiţeri şi 120 soldaţi, cei din urmă recrutaţi toţi din regimentele de cazaci. Mosena nouă, ţinta acestei expediţii zace înspre Sud de la Zala. Curente orientale. Sub acest titlu publică „Neue Freie Presse“ următorul articol : Nu se poate nega, că pe Peninsula Balcanică se observă acum curente, care pentru Austria nu sunt nici favorabile, nici îmbucurătoare. Influenţele rusesc iarăşi se ivesc în toate ţerile, ale căror raporturi faţă cu Poarta s’au schimbat decând cu răsboiul ultim oriental. Aceste influenţe se ivesc în mod direct sau indirect şi urmarea lor firească sunt mici schimbări, care aici nu fac tocmai impresiunea cea mai plăcută. Relaţiunile noastre cu România s’au mai recit niţel. Unde este timpul, când Brătianu venia la Viena şi arăta în mod neîndoelnic intenţiunea a încheia între patria sa şi între puterile alianţei triple o amiciţie mai strînsă? Astăzi se află în Bucuresci la cârmă un minister, care are în sînul seu unii amici hotăriţi ai Ruşilor. Şi nu e destul cu atât. Schimbarea acestui minister în un minister curat conservator şi şi mai dispus politicei rusesci pare a nu fi nicidecât o imposibilitate. în Serbia, unde pănă bine de curând se afla la cârmă partidul progresist, care dispunea de o majoritate covîrşitoare în parlament, a avut loc o schimbare totală. în Scupcina extraordinară, care a primit noua constituţiune, aveau radicalii o majoritate colosală şi este foarte probabil, că alegerile la Scupcina ordinară vor ave un asemenea resultat. Partidul, care în acord cu regele căuta scopul principal al politicei serbesci în o bună înţelegere cordială cu Austria, s’a ales cu un singur deputat. Radicalii însă sunt în tot caşul mai mult amicii Rusiei decât ai Austriei, deşi conducătorii lor nu se gândesc a răsturna politica sârbească externă. Cu tot triumful regelui Milan cel-a dobândit cu experimentele sale cutezătoare şi primejdioase, situaţiunea Sârbiei în acest moment nu este nici decât mulţumitoare. Şi în Bulgaria, unde mult timp nu s’a mişcat nimic, se simte iarăşi lucrarea sobolilor ruseşci. Pe sub pământ se continuă energic lucrarea. Deoarece puciurile militare par a fi abandonate de când mormintele prelungă şoseaua dela .Rusciuc au dovedit aşa de evident periculositatea lor, se fac încercări cu răsvrătiri preoţesci. Religiunea joacă în Orient un rol cu mult mai însemnat ca la noi. Ideea de a transplanta opoziţia către guvernul actual din casarme în residenţele episcopesci nu este lipsită de şiretlic. Arătând însemnătatea şi rolul bisericii în Bulgaria, articolul continuă: Vedem dar acum în România, în Sârbia şi şi în Bulgaria curentul rusesc vine iarăşi la suprafaţă, în fiecare din aceste ţeri într’alt chip: în Bucuresci el este sprijinit de conservatori, în Sârbia de radicali, în Sofia de episcopi. Noi din punct de vedere austriac nu ne putem bucura de aceste. Dar’ nici prin gând nu ne trece a ne ocupa din această causă de prorociri posomorite. Amicii Rusiei pe Peninsula Balcanica s’au schimbat şi ei. Simţul naţional al concetăţenilor lor, care se face tot mai puternic ’i-a silit la aceaată. în faţa inştiinţei puternice şi obştesci a popoarelor balcanice a-’şi dobândi autonomie, tendenţa Rusiei a câştiga egemonia pe triunghiul iliric precum a fost ea plănuită după pacea dela San - Stefano şi după congresul din Berlin atât î X Petersburg cât şi de mulţi Sârbi şi Bulgari, astăzi este o imposibilitate. Această ţintă trebue se fie astăzi abandonată. Imensa majoritate a Românilor, Sârbilor şi a Bulgarilor, fie ea dispusă în mod favorabil sau nefavoribil Austriei, voeşce independenţa şi desvoltarea liberă a statelor lor. Aceasta este un fapt nediscutabil, care se manifestează prin sute de evenimente. Urmează deci, că partidul rusesc în ţerile acele tinere colo jos, deşi încă agil destul, a perdut mult din periculositatea sa. Noi nu avem trebuinţă a tremura înaintea simptoamelor activităţii sale. Căci ţinem de imposibil ca acest partid se poată îneca instinţa puternică după libertatea şi înflorirea naţională în aceste tinere popoare. Nici nu va putea să le umilească a-şi pleca făcând genunchii înaintea tronului Ţarului. Faţă cu desvoltarea autonomă rusă a popoarelor balcanice Austria nu are nici o obiecţiune. Austria nu voesce nici a face cuceriri în teritoriile vecinilor sei dela mează-fi, nici a le impune egemonia sa. Ea nimic nu pretinde, decât ca statele de curând răsărite să-ș i fie buni și onorabili vecini, care îi recunosc justele sale pretensiuni. Independenţa lor deplină şi netermurită nu stă deci nici decât în contrazicere cu scopurile politicei noastre orientale. Din contră, cu cât mai în grabă nouii oaspeţi la masa Europei vor trece din copilărie la vîrsta de bărbat cu atât mai puternică va fi resistenţa lor faţă cu încercările partisanilor rusesci. Pe noi deci nu ne sparie, dacă aceştia din urmă desvoartă de present o activitate viuă. Nici jocul păpuşilor cunoscute dirigente din Petersburg, nu ne înfrică de loc. Marionetele sunt tot cele vechi. Publicul lor însă s’a schimbat în bine. CRONICĂ. Maiestatea Sa Monarchul s’a îndurat prea graţios a dărui din casseta Sa privată câte 100 fl. pentru bisericile şi şcoalele gr.cat. din Condur şi Sátoralja- Ujhely, apoi 50 fl. pentru biserica greco-catolică din Negrilesci.* Dela Curte, în urma dispoziţiilor luate, Maiestatea Sa Împărăteasa-Regina va pleca dimpreună cu Archiducesa Maria Valeria în 31 i. c. la Budapesta, care în 6 Februarie va sosi acolo şi Maiestatea Sa Monarchul, ca să petreacă în capitala Ungariei mai mult timp. Părechia princiară, precum şi Archiducele Francisc Salvator au să vină şi ei mai târiu la Budapesta. * Dl loan Slavici, care precum se soie petrece în temniţa dela Vâcz, are se înregistreze în familia sa un eveniment îmbucurător, în diua satului loan, Ziua sa onomastică, ’i s’a născut în Vâcz o fiică. Mama și nounăscuta se află bine. Cu ocasiunea aceasta ministrul de justiției-a acordat dlui Slavici o sistare a pedepsii pentru 14 zie* Pe care va avea să le petreacă pe cauțiune în orașul Vácz. * Maghiarisări de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de nume: Iosif Schönfeld în „ Voradi“; Stefan Hext în „Polzmondi“; George Palkó în „Horváti“; Adolf Löwy în „Zaszlo“; Adolf Paszternák în „ SomogyiIuliu Nyitribusz în „ Szőlőst“; Ludovic Stern în „Egyedi“; Eugenia Schultz Hantke în „Halmi“ şi Ioan Kellner în n Kelényi. * Sfinţirea apei s’a săvîrşit în Ziua Sfântului Botez în biserica din Sibiiu-cetate decătră Ilustritatea Sa părintele archimandrit şi vicar archiepiscopesc Nicolau Popea cu asistenţă numeroasă, car’ la biserica din suburbiul Iosefiu decătră părintele capelan castrens Simeon Popoviciu cu parada militară prescrisă. La această paradă au luat parte o jumătate de batalion de soldaţi din regimentul de infanterie Nr. 31, în frunte cu musica militară, sub comanda vice-colonelului Cazan, toţi ficiorii greco-orientali de la acest regiment şi de la celelalte trupe din Sibiiu, generalul baron Pach, colonelul regimentului 31 Radossevici şi mai mulţi oficeri superiori. Sub decursul sfinţirii s-au dat cele trei salve obicinuite. După serviciul dumnezeesc, trupele ce au ieşit la paradă au defilat înaintea brigadierului general baron Pach. Ţinuta trupelor preste tot a fost exemplară. Musica a cântat mai multe marșuri românesci. * Balul reuniunii femeilor române din Sibiiu a avut loc alaltăieri la 19 Ianuarie. în sala de la „împăratul roman“. Ne pare bine a pute constata, că balul a reușit foarte bine. Sala frumos decorată cu flori şi plante exotice, musica militară foarte buna, public numeros pană la îndesneală, toalete ca de obiceiu foarte elegante, ordine de joc frumoasă; cu un cuvânt tot ce se poate cere de la un bal frumos a fost cu îmbelşugare, în pausă 12 tineri bine costumaţi conduşi de un vătav harnic au executat jocurile naţionale „Bătuta“ şi „Romanul“, care au plăcut foarte mult nu numai Românilor, ci şi străinilor de faţă. Aproape toate somităţile civile şi militare au onorat balul cu presenţa lor. Venitul trebue să fie satisfăcător. * Nr. 6 ---------------------------------------------------------- Caşuri de moarte. Ieri a murit în Sibiiu unul din cei mai bătrâni comercianţi ai oraşului nostru, Anton Schopf, în etaje de 72 de ani. — Secretarul ministerial în minsterul de justiţie şi fostul profesor la facultatea de drept reg. ung. din Sibiiu, dr. Mihail Biermann, a murit în Budapesta in etate de 40 de ani. * Călătorii de plăcere. „Reuniunea industrială şi comercială din Braşov“ arangiasă pe Pasci escursiuni la Constantinopol, Atena, Belgrad, Vama, Giurgiu, Salonichi, Sofia, Bucuresci şi alte oraşe orientale. Spesele călătoriei, inclusive viptul, sunt de la Budapesta la Belgrad, Niseh, Salonichi, Sofia, Varna, Constantinopol, Rusciuc, Bucuresci: cl. I. 180 fl.; cl. II. 140 fl.; cl. III. 120 fl. Dela Predeal până la diferite staţiuni ale căilor ferate ung. participanţii plătesc preţul de drum numai pe jumătate. Informaţiuni se pot cere dela numita reuniune. * Necrolog. Dr. Atanasiu Şandor în numele seu şi al ficei sale Anna măr. Peter, precum şi în numele ginerelui seu Dr. Lazar Peter, advocat în Deva, şi a nepoţilor şi nepoatelor: Valeriu, Eugeniu Olivia, Aurelia, Iulian, Anna şi Vilma, cu inima frântă însdiinţează moartea fie-iertatei. Julianna Şandor născ. Fruscha, a neuitatei sale soţii, reap, mamă, soacră şi bună, în urma unei scurte, dar’ mari suferinţe, în 17 i. c. seara la 8Va care, în anul 64 al vieţii sale şi al 47-lea de căsătorie fericită. Osemintele răposatei se vor îmormânta la 19 i. c. la 2 oare după ameazi în cimiterul gr.-or. Bie-’i ţărîna uşoară! Arad, în 18 Ianuarie 1889. # Comisiunea examinatoare de advocaţi în Murăş-Oşorheiu s’a constituit astfel: Preşedinte: Iosif S c h neider, vice-preşedintele tablei r. u. Suplent: Alexandru Vita, procuror suprem. Membrii: Gavriil Dósa, Dr. Francisc Fabinyi, Gavriil Fekete, Andrem Frâncu, Francisc Gyárfás,Iuliu Kozma, Iosif Pop, Sigismund Szentkereszty, Ludovic Szentkirály şi Emil Ziegler, toţi luşi la tablă. Din partea camerei advocaţiale din Murăş-Oşorheiu : Stefan Bias, Iosif Blumenfed, Olivier Csontos, Ludovic Csongvay, Ioan Dájbukát, Acatiu Darkó, Albert Dobat, Ioan Nagy, Mateiu Gridi Pop şi Iuliu Schönstein. * Avis capitaliştilor şi administraţiunilor de fonduri publice. Atragem atenţiunea celor pe care îi privesc la publicaţiunea ministrului unguresc de finance despre convertirea obligaţiunilor urbariale sau bonurilor rurale de toate categoriile. Publicaţiunea este reprodusă în numărul de faţă al „Tribunei“ sub rubrica „Economic“. Conform acestei publicaţiuni acela, care are d. e. 5000 fl. nominal în obligaţiuni urbariale transilvane, ce aduc un venit anual net de 244 fl. 12 cr. primesce în lanajor^ 5800 fl. în obligaţiuni noue de stat şi 82 fl. 50 în bani gata. Nouele obligaţiuni aduc un venit anual net de 232 fl. — Deoarece interesele după vechile obligaţiuni pentru periodul dela 1 Ianuarie pănă la 1 Maiu, ca fiind computate în capital nu se mai plătesc, trebue să scădem suma de 61 fl. 6 cr., echivalentul acestor interese, din capitalul nouelor titluri respective din banii gata (82 fl. 50 cr.) — primiţi drept diferenţă. Valoarea adevărată a celor 5800 fl. obligaţiunii noue este după cursul exmisiunii (881/a) numai 5133 fl. — precând cele 5000 fl. obligaţiuni vechi aveau după cursul mediu de astăzi (104.50) o valoare reală de 5225 fl. * Preţul viptului militar transenat pe anul 1889 s’a stabilit pentru părţile de dincoace de Dunăre cu 1712 cr., pentru părţile de dincolo de Dunăre cu 181 2 cr., pentru părţile de dincoace de Tisza cu 16 cr. şi pentru cele de dincolo de Tisza cu 15 cr., pentru părţile de dincolo de Királyhágó cu 12 cr., pentru Croaţia şi Slavonia cu 15 cr., pentru Budapesta cu 211/2 cr., pentru Pojon cu 26 cr., pentru Caşovia cu 21 cr., pentru Timişoara cu 19 Vacr., pentru Cluj cu 14 cr., pentru Sibiiu cu 15 cr., pentru Agram cu 21 cr. şi pentru Fiume cu 23Va cr. * Examenele din contabilitatea de stat. Ministerul austriac publică o ordonanţă, în urma cărei testimoniile despre examenele din contabilitatea de stat depuse în Ungaria, respective în celelalte regate şi ţeri represantate în consiliul imperial, se vor recunoaste reciproc de valide. * A IX-a adunare generală a însoţirii de pompieri se va ţine la Alba-Regală în 20—22 August n. a. c. şi va fi împreunată cu o expoziţie de recursite de pompieri. * Prea mult! Primim următoarea scrisoare din părţile Bâii-mari: Dl Ştefan Biltiu, preot şi protopop român în Baia-mare, — după cum aflăm în foaia „Nagybánya és Vidéke“, cu ocasiunea cununiei dlui Georgiu Butean, oficial la calea ferată, cu domnişoara Rosa Mureşianu, fiica directorului de mine Atanasiu Mureşianu, în biserica română, după cununie le-a ţinut noul minunaţilor o vorbire în limba maghiară. După cum suntem informaţi, atât mirele, cât şi mireasa, înţeleg şi sciu bine românesce. Am fi deci curioşi să ştim, cel-a putut îndemna pe dl protopop să păşească pe acest lunecuş foarte periculos, mai vîrtos în timpul de astăzi al şovinismului maghiar, care nu scie dl protopop, că şi parochia din Sătmar în acest modşi-a perdut caracterul românesc, încât astăzi acolo se pretind vorbirile unguresci,despre predică românească nici vorbă nu este ? Daună că acei vre-o câţiva Unguraşi, care au fost de faţă la acea cununie,l-au făcut să uite că este protopop român şi se află în biserică românească. Noi aşa ştim, că în cele bisericesti nu este transacţiune ! *