Tribuna, ianuarie 1889 (Anul 6, nr. 6-24)

1889-01-10 / nr. 6

X REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 9 Ianuarie st. v. Proiectul de lege militară. Ziua de Sâmbătă a fost ziua a noua a discuţiunii generale asupra proiectului de lege militar. Şirul discursurilor dic­tate ’l-a început deputatul Nicolau P­e­r­­czel. Lui ’i-a urmat Geza Iosipo­­vich, care a vorbit In numele depu­taţilor croaţi şi a acceptat toate dispo­­siţiunile din proiect, exprimându-­şi tot­odată şi liniştirea lui în ceea­ ce privesce garanţele constituţionale ale aceluia. Din punct de vedere al stângei extreme a vorbit apoi Alexiu G­y ö r y şi s’a în­dreptat mai ales în contra spiritului antimaghiar ce domnesce în adminis­trarea armatei. Cu discursurile oposi­­ţionarilor Adam Horváth, Nicolau Kun şi Emeric Madarász s’a în­cheiat discuţiunea din Ziua aceea, ră­mânând insinuaţi numai vre-o câţiva deputaţi mai puţin însemnaţi din stânga extremă. Precând părinţii patriei se eşufează astfel în dieta ţerii, floarea naţiunii ma­ghiare, tinerimea academică, pune la cale în întreaga ţeară o adevărată demon­­straţiune în contra proiectului militar. Instigaţi şi sprijiniţi de deputaţii opo­­siţionali, universitarii maghiari din Bu­dapesta au trimis din sînul lor agenţi în toate părţile şi pe la toate institu­tele înalte, spre a îndemna pe toţi stu­denţii a-­şi trimite delegaţi la confe­­renţa generală ce se va ţină la 27 i. c. în Budapesta, în scopul unei protestări solemnele în contra acceptării noului proiect militar, în conferenţa de alal­tăieri a tinerimii maghiare din Buda­pesta s’au stabilit deja toate modalită­ţile pentru ţinerea acelei adunări ge­nerale. Sâmbătă la 26 i. c. va avă loc în teatrul poporal o representaţiune în onoarea oaspeţilor din provincie. So­cietatea de lectură a universităţii va arangea apoi un banchet etc. Toate aceste disposiţiuni au fost primite cu strigăte de „Éljen“, înainte de a se închide conferenţa s-a întâmplat un in­cident interesant. Juristul Desideriu Gonda a raportat despre exmisiunea sa în Pojon şi a acis, că academicii de acolo se vor representa la adunarea ge­nerală prin o delegaţia ne, care va pro­pune exmiterea unei deputaţiuni la re­gele. Cu privire la acest raport Géza P­at­o­n­y­i s’a aflat îndemnat a declara, că la regele numai atunci se duce omul, când voesce să ceară graţie. Tinerimea maghiară!­n să nu cere graţie, ea se adresează cătră naţiune, pentru­ ca aceasta să men­ţină tinerimea pentru misiunea ei mai înaltă. După încheierea şedinţei cei presenţi s’au îndepărtat intonând cân­tecul revoluţionar — „ Kossuth Lajos azt izente..“ Pe stradă strigau din răsputeri „Éljen Kossuth!“ „Éljen Po­­lonyi!“ etc. Pag. 22 cetăţenească a fraţilor de la Caransebeş pentru aceeaşi cauze românească, pentru interesul cel mai actual al partidului naţional, a îndemnat pe cei mai iluştri şi mai valoroşi fruntaşi din părţile ungurene a se apropia de noi mai mult ca în trecut. Nu eram nici mai înainte în divergenţă de idei cu d-nii, care au întrat în anul ex­pirat în direcţiunea „Institutului tipografic“, Mi-am ţinut totdeauna între cei mai distinşi aderenţi ai partidului naţional, şi credem, că nici d-lor n’au dubitat nici­odată, că suntem aderenţi sinceri ai partidului. Dar’ o mărtu­risim, cu toate acestea nu putem dice, ca pănă la arangeamentul făcut în toamna trecută, am lucrat împreună cu d-lor, sau d-lor împreună cu noi. încrederea acestor bărbaţi n’am câşti­gat-o prin vorbe sau promisiuni, ci am meri­tat-o prin lucrarea noastră îndelungată şi de aceea ne-a fost dată numai acuma şi nu dela început. Nu putem fice­ că intrarea d-lor Anton şi Alexandru Mocsonyi, Vincenţiu Babeş şi Coriolan Brediceanu în comitetul de direc­ţiune al institutului nostru tipografic, ar fi rămas fără nici o influenţă asupra activităţii noastre. Astfel de bărbaţi ponderoşi nu se pot alătura la o lucrare, fără­ ca să se simtă, că şi ei sunt acolo, fără a produce unele schim­bări. Aşa şi intrarea acestor domni între noi ne-a impus observarea mai strictă a unor norme ziaristice, care un trecut poate în urma luptei expeditive, momentane şi de multe­ ori înverşunate, ce a trebuit să purtăm cu atâţia adversari, n’au fost şi n’au putut fi totdeauna observate cu toată rigoa­rea. Cu un cuvânt s’au produs unele schim­bări în lucrarea noastră sub influenţa noilor noştri tovarăşi, dar’ acestor schimbări ne-am supus de bună voe şi cu toată plăcerea în vederea scopurilor celor mari, care ne-au unit împreună. Şi relativ la aceste accentuăm încă odată, că nici fruntaşii Bănăţenilor nu­­şi-au schimbat vederile şi conduita lor poli­tică, nici noi pe ale noastre, nici dînşii, nici noi n’am capitulat, ci s’a făcut un aran­­giament, pentru a pute lucra împreună, după­­ce împreună urmărim aceleaşi scopuri şi în cea mai mare parte lucrăm cu aceleaşi mij­loace. Nu se poate tăgădui, că acest eveniment a fost de importanţă foarte mare pentru vieaţa politică a Românilor din ţerile coroanei un­gare. El a dovedit, că bărbaţi ca d-nii Mo­csonyi, după­ ce au stat atâta vreme în re­­servă, au aflat timpul binevenit, pentru a întră în acţiune politică naţională şi a contri­bui cu greutatea posiţiunii lor sociale, a averii, a numelui şi a cunoscinţelor lor la promova­rea scopurilor naţionale româneşci. El a dovedit mai departe, că cei mai distinşi şi mai stimaţi conducători ai fraţilor noştri bănăţeni au simţit trebuinţa de a se a­­propia de luptătorii ardeleni şi a lucra cu pu­teri unite şi în rînduri mai strînse pentru apărarea intereselor comune. Bar’ că aceşti valoroşi fruntaşi s’au a­­propiat tocmai de noi, de mult huiduiţii şi mult calomniaţii oameni din giurul „Tribunei“, este cea mai mare satisfacţie ce ni­ s’a putut da pentru huiduirile şi calomniile ce am în­durat. Este o dovadă, că în cercurile cele mai serioase a pătruns convingerea, că suntem la locul nostru şi că bună este lucrarea, pe care o săvîrşim. Este o dovadă, că n’avem să ne abatem din calea noastră şi n’avem să ne te­mem de încercările neromânesci de a ne dis­credita, pe care duşmanii şi adversarii noştri le-au comis şi le vor mai comite poate, dia de intrigi, în descrierea figurilor comice, în presentarea ridiculosităţilor, ce sunt prea măr­ginite la timpul lor, şi viciilor, ce sunt prea generale. Jonson e greoiu şi n’are umor plăcut. E critic şi asta­’i strică. Altfel el se înalţă tare sus, e poet, fantasia îi este bo­gată, sunt văpseli şi forme, ochiul şi închi­puirea caută şi găsesc hrană. Câteva comedii sunt fantastice şi alegorice, dau de abstrac­ţiuni personificate, spre pildă sărbările Cyn­­thiei, o comedie lirică, ce cuprinde contras­tele şi amestecurile invenţiei poetice, carica­tura şi oda, realul şi imposibilul, trecutul şi presentul. Jonson a mers şi mai încolo, a scris şi versuri gingaşe, graţioase, curate, vrednice de idila antică. A creat apoi cu o invenţie nesfîrşitâ aşa numitele jocuri de masce, un fel de alaiuri de masce, balete, coruri, în care se desvălia toată fantasia pompoasă a renas­­terii engleze. Fantasia lui Jonson e bogată sprintenă şi la bătrâneţe! Aproape de moarte el zugrăveşte cea mai drăgălaşe şi mai idilă piesă, pe păstorul supărat. Poesia împresoară pe bătrânul şi paraliticul poet ca un nor de lumină. S’a încărcat el, nu-i vorbă, cu sciinţa, s’a săturat cu teorii, s’a făcut critic pe teatru şi moralist, a fost cerbicos, dar’ visurile dum­­nezeesci tot nu­­l-au părăsit. El e fratele lui Shakespeare, G. B. Duică, în vederea celor expuse credem — şi cu noi dimpreună vor crede toţi Românii ade­văraţi — că din revista anului 1888 n’a pu­tut să rămână afară cele întâmplate în acest an la Institutul tipografic. Demisionarea ministrului de justiţie din Germania. Ministrul de justiţie Friedberg a demisionat. Cu toate­ că cercurile bine informate aduc drept motiv de de­­misionare starea sanitară şi etatea îna­intată a lui Friedberg, singuraticele foi germane ţin, că demisionarea lui stă în strînsă legătură cu publicarea actelor de instrucţie în contra lui Geffken. Se vor­­besce, că din aceeaşi cauză va demisiona şi Simson, preşedintele tribunalului imperial. O depeşă din Berlin anunţă, că principele de Bismarck ar voi pe secre­tarul de stat S­chel­ling de ministru de justiţie şi că a şi început a negocia cu el în această privinţă. Situaţia în Serbia. Regele Milan încă nu a oferit pănă acum nimenui formarea nou­lui cabinet. Z­ilele aceste regele a primit pe domnii Ristic­i şi Gruici, care au fost cerut audienţă, spre a-’i mulţumi pentru distincţiunile ce li s’au conferit, dar’ de cesti­unea formării unui cabinet nu s’a vorbit cu prilegiul acesta. Regele a amintit numai, că de cestiunea aceasta se va apropia mai tânjru, într’un moment potrivit. \ ■■ rH1BUNA Cercurile politice din Sârbia au fost neplăcut atinse prin împregiurarea, că vechiul consilier al regelui, Gi­a­ra­sa­nin agitează acum deodată publice în contra cabinetului Christici, foaia lui a atacat anume filele aceste în cel mai vehement mod pe miniştrii Mijato­­vici şi Georgevici, permiţându-şi chiar şi expectoraţiuni în contra co­roanei. Expediţia de Cazaci la Abisinia. Despre această expediţie, care a făcut atâta svon în fiarele italienesci, sosesc din Odessa nisce împărtăşiri ce nu sunt lipsite de oare­care interes. După aceste expediţia aceea nu stă toc­mai afară de ori­ce legătură cu guvernul. Ea nici nu are acel ca­racter aventurios, pe care îl voea la început cazacul Asinoff, care el însuşi a trebuit să renunţe de la conducere şi e întrebarea, dacă el preste tot va şi par­ticipa la expedţie. Guvernul a declarat, că nu poate permite o expediţie privată în nişte ţinuturi, în care Rusia are in­terese atât de mari şi resultatul acestei declaraţiuni este caracterul oficial de astăzi al expediţiei. Nominal ea stă sub conducerea unui archimandrit, dar­ ade­văratul ei comandant este generalul Nicolaieff, care a fost de două­ ori în Abisinia şi cunoasce deja ţeara. Ele­mentele religioase ale expediţiei sânt restrînse la un episcop şi de ce preoţi armata rusească e însă representată prin 20 de ofiţeri şi 120 soldaţi, cei din urmă recrutaţi toţi din regimentele de cazaci. Mosena­ nouă, ţinta acestei expe­diţii zace în­spre Sud de la Zala. Curente orientale. Sub acest titlu publică „Neue Freie Presse“ următorul articol : Nu se poate nega, că pe Peninsula­ Bal­­canică se observă acum curente, care pentru Austria nu sunt nici favorabile, nici îmbucură­toare. Influenţele rusesc i­­arăşi se ivesc în toate ţerile, ale căror raporturi faţă cu Poarta s’au schimbat decând cu răsboiul ultim orien­tal. Aceste influenţe se ivesc în mod direct sau indirect şi urmarea lor firească sunt mici schimbări, care aici nu fac tocmai impresiu­­nea cea mai plăcută. Relaţiunile noastre cu România s’au mai recit niţel. Unde este tim­pul, când Brătianu venia la Viena şi arăta în mod neîndoelnic intenţiunea a încheia între patria sa şi între puterile alianţei triple o amiciţie mai strînsă? Astăzi se află în Bu­­curesci la cârmă un minister, care are în sînul seu unii amici hotăriţi ai Ruşilor. Şi nu e destul cu atât. Schimbarea acestui mi­nister în un minister curat conservator şi şi mai dispus politicei rusesci pare a nu fi nici­­decât o imposibilitate. în Serbia, unde pănă bine de curând se afla la cârmă partidul progresist, care dispunea de o majoritate covîrşitoare în parlament, a avut loc o schim­bare totală. în Scupcina extraordinară, care a primit noua constituţiune, aveau radicalii o majoritate colosală şi este foarte probabil, că alegerile la Scupcina ordinară vor ave un asemenea resultat. Partidul, care în acord cu regele căuta scopul principal al politicei serbesci în o bună înţelegere cordială cu Austria, s’a ales cu un singur deputat. Ra­dicalii însă sunt în tot caşul mai mult amicii Rusiei decât ai Austriei, deşi conducătorii lor nu se gândesc a răsturna politica sârbească externă. Cu tot triumful regelui Milan ce­­l-a dobândit cu experimentele sale cutezătoare şi primejdioase, situaţiunea Sârbiei în acest moment nu este nici­ decât mulţumitoare. Şi în Bulgaria, unde mult timp nu s’a mişcat nimic, se simte iarăşi lucrarea sobo­lilor ruseşci. Pe sub pământ se continuă energic lucrarea. Deoare­ce puciurile militare par a fi abandonate de când mormintele pre­lungă şoseaua dela .Rusciuc au dovedit aşa de evident periculositatea lor, se fac încercări cu răsvrătiri preoţesci. Religiunea joacă în Orient un rol cu mult mai însemnat ca la noi. Ideea de a transplanta opoziţia către gu­vernul actual din casarme în residenţele epis­­copesci nu este lipsită de şiretlic. Arătând însemnătatea şi rolul bi­sericii în Bulgaria, articolul continuă: Vedem dar a­cum în România, în Sârbia şi şi în Bulgaria curentul rusesc vine iarăşi la suprafaţă, în fiecare din aceste ţeri într’alt chip: în Bucuresci el este sprijinit de conservatori, în Sârbia de radicali, în Sofia de episcopi. Noi din punct de vedere austriac nu ne pu­tem bucura de aceste. Dar’ nici prin gând nu ne trece a ne ocupa din această causă de prorociri posomo­rite. Amicii Rusiei pe Peninsula­ Balcanica s’au schimbat şi ei. Simţul naţional al con­cetăţenilor lor, care se face tot mai puternic ’i-a silit la aceaată. în faţa inştiinţei puter­nice şi obştesci a popoarelor balcanice a-’şi dobândi autonomie, tendenţa Rusiei a câştiga egemonia pe triunghiul iliric precum a fost ea plănuită după pacea dela San - Stefano şi după congresul din Berlin atât î X Petersburg cât şi de mulţi Sârbi şi Bulgari, astăzi este o imposibilitate. Această ţintă trebue se fie astăzi abandonată. Imensa majoritate a Ro­mânilor, Sârbilor şi a Bulgarilor, fie ea dis­pusă în mod favorabil sau nefavoribil Austriei, voeşce independenţa şi desvoltarea liberă a statelor lor. Aceasta este un fapt nediscutabil, care se manifestează prin sute de evenimente. Urmează deci, că partidul rusesc în ţerile a­­cele tinere colo jos, deşi încă agil destul, a perdut mult din periculositatea sa. Noi nu a­­vem trebuinţă a tremura înaintea simptoamelor activităţii sale. Căci ţinem de imposibil ca acest partid se poată îneca instinţa puternică după libertatea şi înflorirea naţională în aceste tinere popoare. Nici nu va putea să le umi­lească a-­şi pleca făcând genunchii înaintea tronului Ţarului. Faţă cu desvoltarea auto­nomă rusă a popoarelor balcanice Austria nu are nici o obiecţiune. Austria nu voesce nici a face cuceriri în teritoriile vecinilor sei dela mează-­fi, nici a le impune egemonia sa. Ea nimic nu pretinde, decât ca statele de curând răsărite să-ș i fie buni și onorabili vecini, care îi recunosc justele sale pretensiuni. Indepen­denţa lor deplină şi netermurită nu stă deci nici decât în contrazicere cu scopurile politicei noastre orientale. Din contră, cu cât mai în grabă nouii oaspeţi la masa Europei vor trece din copilă­rie la vîrsta de bărbat cu atât mai puternică va fi resistenţa lor faţă cu încercările partisa­­nilor rusesci. Pe noi deci nu ne sparie, dacă aceştia din urmă desvoartă de present o acti­vitate viuă. Nici jocul păpuşilor cunoscute di­­rigente din Petersburg, nu ne înfrică de loc. Marionetele sunt tot cele vechi. Publicul lor însă s’a schimbat în bine. CRONICĂ. Maiestatea Sa Monarchul s’a îndu­rat prea graţios a dărui din casseta Sa privată câte 100 fl. pentru bisericile şi şcoalele gr.­­cat. din Condur şi Sátoralj­a- Uj­hely, apoi 50 fl. pentru biserica greco-catolică din Negrilesci.* Dela Curte, în urma dispoziţiilor luate, Maiestatea Sa Împărăteasa-Regina va pleca dimpreună cu Archiducesa Maria Valeria în 31 i. c. la Budapesta, care în 6 Februarie va sosi acolo şi Maiestatea Sa Monarchul, ca să petreacă în capitala Ungariei mai mult timp. Părechia princiară, precum şi Archidu­­cele Francisc Salvator au să vină şi ei mai târ­­iu la Budapesta. * Dl loan Slavici, care precum se soie petrece în temniţa dela Vâcz, are se înregi­streze în familia sa un eveniment îmbucură­tor, în diua satului loan, Ziua sa onomastică, ’i­ s’a născut în Vâcz o fiică. Mama și nou­­născuta se află bine. Cu ocasiunea aceasta ministrul de justiție­­i-a acordat dlui Slavici o sistare a pedepsii pentru 14 zie* Pe care va avea să le petreacă pe cauțiune în orașul Vácz. * Maghiarisări de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume: Iosif Schönfeld în „ Voradi“; Stefan Hext în „Polzmondi“; George Palkó în „Horváti“; Adolf Löwy în „Zaszlo“; Adolf Paszternák în „ SomogyiIuliu Nyitribusz în „ Szőlőst“; Ludovic Stern în „Egyedi“; Eugenia Schultz Hant­ke în „Halmi“ şi Ioan Kellner în n Kelényi.­ * Sfinţirea apei s’a săvîrşit în Ziua Sfân­tului Botez în biserica din Sibiiu-cetate de­­cătră Ilustritatea Sa părintele archimandrit şi vicar archiepiscopesc Nicolau Popea cu asistenţă numeroasă, car’ la biserica din su­­burbiul Iosefiu decătră părintele capelan ca­­strens Simeon Popoviciu cu parada mili­tară prescrisă. La această paradă au luat parte o jumătate de batalion de soldaţi din regimentul de infanterie Nr. 31, în frunte cu musica militară, sub comanda vice-colonelului Cazan, toţi ficiorii greco-orientali de la acest regiment şi de la celelalte trupe din Sibiiu, generalul baron Pach, colonelul regimentului 31 Radossevici şi mai mulţi oficeri supe­riori. Sub decursul sfinţirii s-au dat cele trei salve obicinuite. După serviciul dumnezeesc, trupele ce au ieşit la paradă au defilat îna­intea brigadierului general baron Pach. Ţi­nuta trupelor preste tot a fost exemplară. Mu­sica a cântat mai multe marșuri românesci. * Balul reuniunii femeilor române din Sibiiu a avut loc alaltăieri la 19 Ianuarie­­. în sala de la „împăratul roman“. Ne pare bine a pute constata, că balul a reușit foarte bine. Sala frumos decorată cu flori şi plante exo­tice, musica militară foarte buna, public nu­­meros pană la îndesneală, toalete ca de obi­­ceiu foarte elegante, ordine de joc frumoasă; cu un cuvânt tot ce se poate cere de la un bal frumos a fost cu îmbelşugare, în pausă 12 tineri bine costumaţi conduşi de un vătav harnic au executat jocurile naţionale „Bătuta“ şi „Romanul“, care au plăcut foarte mult nu numai Românilor, ci şi străinilor de faţă. Aproape toate somităţile civile şi militare au onorat balul cu presenţa lor. Venitul trebue să fie satisfăcător. * Nr. 6 ----------------------------------------------------------­ Caşuri de moarte. Ieri a murit în Sibiiu unul din cei mai­ bătrâni comercianţi ai oraşului nostru, Anton Schopf, în etaje de 72 de ani. — Secretarul ministerial în mins­­terul de justiţie şi fostul profesor la fa­cultatea de drept reg. ung. din Sibiiu, dr. Mihail Bier­mann, a murit în Budapesta in etate de 40 de ani. * Călătorii de plăcere. „Reuniunea in­dustrială şi comercială din Braşov“ arangiasă pe Pasci escursiuni la Constantinopol, Atena, Belgrad, Vama, Giurgiu, Salonichi, Sofia, Bucuresci şi alte oraşe orientale. Spesele că­lătoriei, inclusive viptul, sunt de la Budapesta la Belgrad, Niseh, Salonichi, Sofia, Varna, Constantinopol, Rusciuc, Bucuresci: cl. I. 180 fl.; cl. II. 140 fl.; cl. III. 120 fl. Dela Predeal până la diferite staţiuni ale căilor fe­rate ung. participanţii plătesc preţul de drum numai pe jumătate. Informaţiuni se pot cere dela numita reuniune. * Necrolog. Dr. A­tana­siu Şandor în numele seu şi al ficei sale Anna măr. Pete­r, precum şi în numele ginerelui seu Dr. Lazar Pete­r, advocat în Deva, şi a nepoţilor şi nepoatelor: Val­er­iu, Eugeniu Olivia, Aurelia, Iulian, Anna şi Vilma, cu inima frântă însdiinţează moartea fie-iertatei. Julianna Şandor născ. Fruscha, a neuitatei sale soţii, reap, mamă, soacră şi bună, în urma unei scurte, dar’ mari suferinţe, în 17 i. c. seara la 8Va care, în anul 64 al vieţii sale şi al 47-lea de căsătorie fericită. Osemintele răposatei se vor îmormânta la 19 i. c. la 2 oare după ameazi în cimiterul gr.-or. Bie-’i ţă­­rîna uşoară! Arad, în 18 Ianuarie 1889. # Comisiunea examinatoare de advo­caţi în Murăş-Oşorheiu s’a constituit astfel: Preşedinte: Iosif S c h n­e­i­d­e­r, vice-preşedintele tablei r. u. Suplent: Alexandru Vita, procuror suprem. Membrii: Gavriil Dósa, Dr. Fran­cisc Fabinyi, Gavriil Fekete, Andrem Frân­cu, Francisc Gyárf­ás,Iuliu Kozma, Iosif Pop, Sigismund Szentkereszty, Lu­dovic Szentkirály şi Emil Ziegler, toţi luşi la tablă. Din partea camerei advocaţiale din Murăş-Oşorheiu : Stefan Bias, Iosif Blu­me­n­f­e­­­d, Olivier Csontos, Ludovic Csong­­vay, Ioan Dájbukát, Acatiu Darkó, Albert Dobat, Ioan Nagy, Mateiu Gridi Pop şi Iuliu Schönstein. * Avis capitaliştilor şi administraţiu­­nilor de fonduri publice. Atragem aten­ţiunea celor pe care îi privesc la publicaţiunea ministrului unguresc de finance despre con­vertirea obligaţiunilor urbariale sau bonurilor rurale de toate categoriile. Publicaţiunea este reprodusă în numărul de faţă al „Tribunei“ sub rubrica „Economic“. Conform acestei publicaţiuni acela, care are d. e. 5000 fl. nominal în obligaţiuni ur­bariale transilvane, ce aduc un venit anual net de 244 fl. 12 cr. primesce în lan­ajor^ 5800 fl. în obligaţiuni noue de stat şi 82 fl. 50 în bani gata. Nouele obligaţiuni aduc un venit anual net de 232 fl. — Deoare­ce inte­resele după vechile obligaţiuni pentru periodul dela 1 Ianuarie pănă la 1 Maiu, ca fiind com­­putate în capital nu se mai plătesc, trebue să scădem suma de 61 fl. 6 cr., echivalentul aces­tor interese, din capitalul nouelor titluri res­pective din banii gata (82 fl. 50 cr.) — pri­miţi drept diferenţă. Valoarea adevărată a celor 5800 fl. obligaţiunii noue este după cur­sul exmisiunii (881/a) numai 5133 fl. — pre­­când cele 5000 fl. obligaţiuni vechi aveau după cursul mediu de astăzi (104.50) o va­loare reală de 5225 fl. * Preţul viptul­ui militar transenat pe anul 1889 s’a stabilit pentru părţile de din­coace de Dunăre cu 1712 cr., pentru părţile de dincolo de Dunăre cu 181­ 2 cr., pentru părţile de dincoace de Tisza cu 16 cr. şi pen­­tru cele de dincolo de Tisza cu 15 cr., pen­tru părţile de dincolo de Királyhágó cu 12 cr., pentru Croaţia şi Slavonia cu 15 cr., pentru Budapesta cu 211/2 cr., pentru Pojon cu 26 cr., pentru Caşovia cu 21 cr., pentru Timişoara cu 19 Va­cr., pentru Cluj cu 14 cr., pentru Sibiiu cu 15 cr., pentru Agram cu 21 cr. şi pentru Fiume cu 23Va cr. * Examenele din contabilitatea de stat. Ministerul austriac publică o ordonanţă, în urma cărei testimoniile despre examenele din contabilitatea de stat depuse în Ungaria, respective în celelalte regate şi ţeri represan­­tate în consiliul imperial, se vor recunoaste re­ciproc de valide. * A IX-a adunare generală a însoţirii de pompieri se va ţine la Alb­a-Regală în 20—22 August n. a. c. şi va fi împreu­nată cu o expoziţie de recursite de pompieri. * Prea mult! Primim următoarea scri­soare din părţile Bâii-mari: Dl Ştefan Biltiu, preot şi protopop român în Baia-mare, — după­ cum aflăm în foaia „Nagybánya és Vidéke“,­­ cu ocasiunea cununiei dlui Ge­­orgiu Butean, oficial la calea ferată, cu dom­nişoara Rosa Mureşianu, fiica directorului de mine Atanasiu Mureşianu, în biserica română, după cununie le-a ţinut noul minunaţilor o vor­bire în limba maghiară. După­ cum sun­tem informaţi, atât mirele, cât şi mireasa, înţe­leg şi sciu bine românesce. Am fi deci cu­rioşi să ştim, ce­­l-a putut îndemna pe dl protopop să păşească pe acest lunecuş foarte periculos, mai vîrtos în timpul de astăzi al şo­vinismului maghiar, care nu scie dl protopop, că şi parochia din Sătmar în acest mod­­şi-a perdut caracterul românesc, încât astăzi acolo se pretind vorbirile unguresci,­­despre predică românească nici vorbă nu este ? Daună că acei vre-o câţiva Unguraşi, care au fost de faţă la acea cununie,­­l-au făcut să uite că este protopop român şi se află în biserică româ­nească. Noi aşa ştim, că în cele bisericesti nu este transacţiune ! *

Next