Tribuna, mai 1889 (Anul 6, nr. 99-122)

1889-05-04 / nr. 101

Anul VI ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., și an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 . Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */4 an 3 fl. 50 cr., */a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l0 an 10 franci, l1/ an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Nr. 101 INSERTIUNILE 5 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru 3 Maia st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, Sibiiu, 3 Maia st. v. Nu seim este adevărat sau nu, destul că se află oameni cu destulă auc­­toritate, care aflându-se aproape de dl prim-ministru Tisza, au lăsat pe ici pe colo vorba, de sine se înțelege sub rasă, că dl Tisza ar fi aproape pe cale de a părăsi fotoliul presidial al guvernului unguresc. Dacă este adevărată această împăr­tăşire, pe care şi noi o primim numai pe cale privată, nu seim. Destul, că faima se lăţesce. Şi se lăţesce cu atât mai tare, cu cât chiar în aceste Zile s’ar pare, că şi oposiţia maghiară s’ar regula, ’şi-ar strînge şirurile, pre­­gătindu-se pe toate căile, ca să fie gata a pune mâna pe frânele guver­nării. Românul s’a obicinuit a zice: de unde nu este foc, nu iese fum. Chiar aşa şi în caşul de faţă. Domnul Tisza, aşa ni­ se pare, îngreunat de „boală“, ar voi poate, ca să se bucure şi alţii de dulceaţa roadelor, pe care le-a gustat în decursul guvernării sale. Şi dacă poate a gustat din aceste roade, atunci a gustat din mărul adamitic, care poate astăzi îl arată gol. Pentru­ că dela începutul guver­nării sale a promis prea multe conna­­ţionalilor sei, şi din toate aceste promi­siuni nimic, aproape nimic nu s’a rea­lizat. Dacă nu vom considera cumva ca realisare grasele remuneraţiuni, cu care a încărcat pe ucenicii sei. Dar’ aceasta este puţină mângâiere pentru ţeară, care din an în an a sărăcit şi sărăcesce. Puţină mângâiere au cu deosebire naţionalităţile nemaghiare. Şi ele nu­mai bucura se pot, dacă domnul Tisza va pleca pe aici încolo, fără­ ca să-şi mai amintească cineva numele, după­­cum a observat domnul Carol Eötvös. Plece când va vrea dl Tisza. Pe noi puţin ne impoartă schimbările mi­nisteriale, câtă vreme concetăţenii noştri maghiari sunt, conduşi de ideile lor şo­­vinistice maghiare. Şi nu ne bucurăm deloc, dacă va veni în fruntea aface­rilor un Apponyi, Ugron sau Helffy. Pentru noi, — din punctul de vedere naţional, — şi unul şi altul se va in­­sui a îndeplini singur şi numai progra­mul nerealizat al dlui Tisza. Ear’ pro­gramul dlui Tisza a fost: maghiari­­zarea. Acest program este primit aproape de fiecare politic maghiar. După ei ca popularitate, după noi ca ab­surditate politică. Noi din parte­ ne accentuăm, că ceea­ ce nu a succes ministerului dom­nului Tisza, nu va succede nici unuia dintre politicii maghiari. Dar, dacă to­tuşi se pot afla oameni, care cugetă una ca aceasta de realisabilă, nu au decât să se măsoare cu naţionalităţile, învin­gătorul are totdeauna dreptul de a se bucura de roadele învingerii. Este altă întrebare, că cine va fi învingătorul şi cine învinsul. Ceea­ ce a dobândit dl Tisza în de­cursul celor 13 ani ai guvernării sale, va dobândi şi altul dintre următorii sei în 13­­ţîle sau în treisprezece luni, sau poate în de două­ ori treisprezece ani. Viitorul va hotărî!! Ei bine! Tisza pleacă, ţeara ră­mâne săracă!! Şi dacă aşa este, apoi cei săraci nu vor pută decât să se bucure de depărtarea dlui Tisza. Cu deosebire contribuabilii, care au suferit cele mai grele dezastre, nu vor pută de­cât să-şi dorească: cale bună!! în special poporul român, care a suferit sub guvernul dlui Tisza cele mai grele nedreptăţi, nu poate decât să se bucure de această veste, în care noi vedem, după combinările noastre, şi pu­ţină schimbare în sistemul de guver­nare. Ne îndreptăţesc la aceasta şi enun­­ciaţiunile noilor miniştri Szilágyi şi We­­ckerle, care au descoperit aşa per tan­­gentem multe reforme interne, care se vor avă pe viitor în vedere. Aşteptăm însă fapte, nu vorbe. Aş­teptăm cu deosebire, ca naţionalităţile să fie chiar aşa îndreptăţite în vieaţa publică a statului, după­ cum sunt în­dreptăţiţi Maghiarii. Aşteptăm, ca şovi­nismului maghiar să ’i­ se pună stavilă, car’ capacităţile să fie preferite medio­crităţilor şi nemeşilor decăzuţi şi spi­­ritualmente şi materialmente. Aşteptăm, ca justiţia şi administraţiunea publică să fie concretate oamenilor de bine, care să fie pentru popor povăţuitori sinceri, care nu poporul să fie pentru ei ca un paria. Aşteptăm în fine, ca patria aceasta să fie pentru toţi deopotrivă o mamă adevărată, car’ noi să ne con­siderăm ca fraţi buni. ţeri. Assé din Serbia fratele nostru Balcescu ne scrie că Rossia s’au înţeles spe a revolta Serbia Bulgaria si Bosnia făgăduind tronul bulgariei lui Milos Mihael ce au fost in Pe­tersburg si Serviei întinderea ei. Puterile Europei Fransia si Englitera sprijinescu pe portă de a cere ca Rossia se evacueze principatele. Porta ne­mulţumită de Bussi si de Boori pentru simpatiile ce au cătră inimicii el prin comissarul nostru din Constantinopole ne pofteste de a merge acolo spe a representa interesurile ţerei. Porta dându Romanilor Constitutiunea lor si uniunea Moldovei cu Valahia prin noi pote căpăta aju­torul si simpatia celor 4,000,000 de Romani din Principate. In interessul clară a popula­­tiunei Romane noi ne am hotărât de a pleca sperând a ne ajuta si pe voi cu arme si muni­ţie din armata amica cu noi adecă dela turci. Voi aveţi nevoe de arme, de armele mântuirei si cu ducerea nostra la Constantinopole vi le putem da. Iată frate că atăta ne am omorat in tine câtu tie descoperim tot secretu in interessul principatelor la tine o se venim ca seti arătam si scrisoare comissarului nostru din Paris in interesul Romanilor din Austria care ca si turtia amenintati de dismadulare numai in Ro­­manismu pote afla integritatea sa scapata si de elementul slav, si de cel Roman prin Italieni, si de cel german si de cel Magiar. In ames­tecătura acesta grosava misiunea nostre este a scapa Românismul a assigura pe cei 8,000,000 de Romani, si ata este a constitua pe cei 4,000,000 de Romani de catra Austria. Frate Iancule! in tine punem astadi speranţa ce o avem in Magieru care in cu-Aşteptăm dară până atunci, până când va veni un astfel de bărbat în frun­tea afacerilor publice din acest stat, care va realiza aceste dorinţe ale noastre, care nu sunt numai ale Românilor, ci ale tuturor naţionalităţilor nemaghiare. Dacă pleacă dl Tisza, atunci aducă în locu-’i un astfel de politic maghiar, care este capabil şi are şi intenţiunea a sa­tisface pretenţiunilor naţionalităţilor. în schimbările de persoane nu aflăm bucurie. Bucuria noastră va fi atunci, când vom redă realitate justele noastre pretenţiuni naţionale. Ear’ noi ca publicişti, care am su­ferit din destul sub regimul dlui Tisza, nu-­i putem altceva zice în aceste­­Zile, decât ca să-­şi plângă păcatele guver­nării. Şi până când mai stă încă pe fotoliul ministerial se poate convinge din destul dl Tisza, cât de încurcată ră­mâne seara în urma sa. Că ce va face următorul dlui Tisza, vom vedă...! ? Vorba este, să se poată pe deplin constata adevărul depărtării domnului Tisza din fruntea guvernării regatului ungar. Atunci vom soi toate amănun­tele și împregiurările, care­­l-au silit a părăsi ocârmuirea Ungariei. Noi însă putem zice de pe acum atât despre dl Tisza, cât şi despre ori-şi-care din­tre următorii lui: „Er fiel mit einem Wort um nimmer aufz'fistehen“• FOIŢA „TRIBUNEI". Doue documente din 1849. ii. Ieri am publicat o epistolă a fostului guvernator al Ungariei, Kossuth, cătră vice­­mareşalul Bem. Astăzi publicăm o scrisoare a lui Alecu Golescu cătră Iancu. Păstrăm or­tografia originalului epistolei. Iată-o: Zlatna in 18 Januar 1849. frate lancaie. Scrisorea ce am­ priimitu prin Domnieta avi­­in ea scrisoare dela Belgradu (in Servia) Constantinopole si Paris. Stirile ce am capa­­tatu sunt foarte serioase. Nouri grei amenințetori de catastrofe in Europa au întunecat prisonul orientului. Acelu resbelu in orientu de care s’au sguduit tóate puterile Europei si pe care l’au conjurat alia­­ția puterilor la 1840, căndu tóate s’au unit spre a ținea integritatea imperiului otoman, este in ajunul disciderei lui. La 1840 Fransia sprijinind pe rebelul Pachă *) al Egipetului vrea ruinarea turciei şi înfiinţarea in staturi inde­pendente libere tote natiunele din turcia, na­ţiuni care se fie bariera civilisatiunei si apă­rarea Europei libere de năvălirea barbarei ginte de la Nord. Acum în 1849 Rossia vo­­este ruinarea imperiului otoman, păchaste **, pe calea ce au apucat dela 1710 de a stinge Ro­mânismul si de a cuprinde pentru dănsa prin­cipatele, si pentru Panslavismu pe celelante *) Paşă. (** Păşesce, în şedinţa dietei maghiare de alal­tăieri, deputatul Alexie Györy s-a ocu­pat din nou cu poliţia din capi­tală, terminându-­şi replica ce ’şi-a în­trerupt-o Sâmbăta trecută la discursul dlui ministru de interne. Cu acest pri­­legiu a mai vorbit şi deputatul Blasiu Orbán la poliţia din cestiune, nepu­­tându-­şi ascunde experienţele sale amare în ce priveste brutalităţile comise de organele poliţiei. înainte de asta însă deputatul Lukács, la poliţia „Foaia Oficială“, a provocat o ceartă în contra Ziarului „Nemzet“, la care­­i-a răspuns domnul Visi. Deputatul Veszter a propus cassarea pensiunilor de comiţi­­supremi, ceea­ ce a produs discuţiuni mai înierbănţate cu privire la chiemarea comiţilor­ supremi, precum şi cu privire la împregiurarea, dacă ministrul va trebui ori nn să răspundă fiecărui ora­tor separat. în decursul acestei discu­ţiuni s’au manifestat o mulţime de ani­rand cu persona sa o se se iveasca in prin­cipate cu armata turceasca precum tu vei putea fi ori cu ce austriacă. Frate noi suntem respândiţi in tóate Eu­ropa, si cu toti trebuim a ne aduna la Con­­stantinopole, ca de acolo cu turci se lucram in tera, înse suntem lipsiţi de bani, pentru a lucra în atata căt cei din Paris n’au avut cu ce tipări memoarele pentru Cabinetele Euro­pei, da decum se potu calatori. Noi am scrisu D. Barnuţi rugândul se ne dei ajutor intru a cere milă ardelenilor pentru causa nostră celor de sub turci. Si aceasta in ne­putinţa in care ne aflam de a străbate in bucovina, unde găsim bani. Asceptandu respunsul seu noi te rugăm si pe tine ca sau prin o co­lectă secretă se cerem mila ardelenilor in fa­vorul celor 4,000,000 de Romani, sau prin un împrumut pe ipotecă de moschie in teara si pe garanţia a toti pentru unul si unul pentru toti a celor 22 de Espatrioti, Capi ai revoluţiei si ai partidei turceşti. De poţi face ceva acum trebue se faci, căci pentru Romanism nu acum sau nici­odata, pentru acei 4,000,000 de Romani din prin­cipate noi facem demarche, dare de aice trebue se daţi si voi din mâna fata ce ar trebui se faceţi dupre soco­tinţa Romanilor din Paris „Românii din „Transilvania n’au făcut passuri destule câtre „Austria. Ei au pussu pe Sasi se vorbească „pentru dânşii, tot tutela altue! Nu ,'ci­ că „trebue se ne sfiimu de Sasi, din contra, „multă incredere se le arătam si adevarată „frăţie ca se recomandăm tutulor Romanis­­„mul si se facem ca periodul seu de desvol­­„tare se nu fie privi­tu cu spaimă si ură de „celelalte naţii ale transilvaniei. Noi se nu ne „assamânăm cu Magiarii, ci se facem ca chiar „Saşii se traesca in pace cu Romanii. Assie „urmăndu Românismul se va arăta tutulor cu „colare frumose si nu intunecase ca Magia­­­rismul, înse tutelă se nu priimimu! Ce „mare lucru se fie trimisu si Romanii din „Ardeal, Banat, Oradia, Bucovina câte un „deputat cu mandatu la Francfort si la „Viena precum au făcut Saşii din Transil­vania !“ Frate Iancule! Romanii din Ardeal sa­crifică viaţa pentru naţionalitate si ei nu caută se trimită oameni in Paris, Berlin, Viena, Francfort spe a culege rodul ce trebue se ia­se din lucrerile făcute cu singele a mii de Romani si cu averea a sute de sate pus­­tiete, in Zedar va samăna cineva dacă nu ne vom gândi si la secerat! Angel Moldovanu n’ar putea lucra in capitalile Europei cum ar pute lucra in alte capitale Laurianu si un Ciparu. Acum sau nici odata putem face si treaba noastră făcandu pe acea a altora. Astă împrejurare favorabilă este trimisă de Provedinţe Românismului. Se căutam ca Romanul murind pentru împaratu se moare si pentru naţiunea sa, incâtu precâtu este de însemnătate mare a avea arma in mâna si a onora su triumfuri pe bravii noştri aparatori onorandune noi insine când onoram bravura si eroismul in Iancu, pe atata este si pana in mana omului ce nu cere de câtu pâne de tote dietele spre a stoarce foloasele bravurei pe calea diplomatica. Salutare si frăţie. Alecu Golescu. Sibiiu, Joi 4/16 Maiu 1889 REVISTA POLITICA. Sibiiu, 3 Maiu st. v. Din parlamentul maghiar, mosități. Baross a răspuns tuturor şi cu asta s’a terminat desbaterea specială pentru aceeaşi Zi­ Ieri a venit rîndul la budgetul ministerului de fi­nance. Deputaţiunea regnicolară ungară. Deputaţiunea regnicolară ungară, delegată pentru înoirea transacţiei finan­ciare cu Croaţia-Slavonia, a ţinut alal­tăieri o şedinţă sub presidiul contelui Ladislau Csáky. Preşedintele ei, car­dinalul Dr. Ludovic Haynald nu a putut participa la şedinţă din causă de mort. Şedinţa a ţinut dela 5 oare după ameazi până la 8y4 oare seara şi deputaţiunea a luat la discuţiune întreg nunţiul deputaţiunii regnicolare croate, încredinţând pe referentul ei Dr. Max Falk cu elaborarea renunţiului. Pro­xima şedinţă se va ţină când referentul îşi va fi terminat renunţiul. Grevele în Vestfalia. Grevele aceste iau dimensiuni tot mai mari, şi la cas­că nu se vor po­toli, guvernul de­sigur va lua măsuri severe în contra lucrătorilor de mine. Din Essen se împărtâşeste, că după „Rheinisch-Westphälische Zeitung“, de­­claraţiunea prevenitoare a societăţii mi­nerale, care a fost afişată deja Dumi­necă în toate localităţile districtului de mine, nu a avut pănă acum nici un efect, din contră acum ’şi-au sistat lu­crul şi lucrătorii din revirul Essen. Numărul greviştilor s’a urcat acum la 90.000. Din Dortmund se depeşează, că greviştii vor să strice maşinile de tras de apă, în sco­pul de a ameninţa cu înecare lucră­torii ce nu se află încă în grevă. Gre­viştii cutrieră stradele cu sutele, spre a face propagandă pentru grevă între toţi lucrătorii de mine. încetarea regenţei în Luxemburg. în răspunsul seu la adresa con­siliului de stat, regele declară, că el se va supune voinţei lui Dumnezeu. El doresce, ca Luxemburg-ul să se bu­cure în viitor de acele bunătăţi mari, care ’şi­ le-a câştigat prin înţelepciune şi prin credinţa lui cătră casa regală. Pe tim­pul boalei sale, el s’a ocupat cu desti­nele Luxemburg-ului. Puterile, pe care provedinţa ’i­ le-a păstrat, le va între­buinţa pentru siguranţa şi progresul ţerii, pe care a caracterisat-o o eră de patrusprezece ani de unire şi de în­credere. »Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului“. Apoldul-inferior, 1/13 Marti­s. Comitetul „Reuniunii române de agricul­tură din comitatul Sibiiului“ a ţinut ieri în comuna noastră o întrunire agricolă, care a fost foarte bine cercetată atât de agricul­torii din localitate, cât şi de agricultorii şi spri­­jinitorii acestei reuniuni binefăcătoare din Sălişte, Mercurea, Apoldul-de-sus, Ludoş, Poiana şi Topârcea etc. Numă­rul celor presenţi s’a urcat la 300. Proto­popii Mercurii şi Săliştei au fost ambii de faţă. Conferenţa s’a început cam pe la 10 oare înainte de ameazi. Dl E. Brote, preşedintele reuniunii agri­cole, prin o cuvântare bine nimerită despre scopul întrunirii, deschide conferenţa, ară­tând, că numărul mare de agricultori poate să facă mai mult în interesul agriculturii. Relativ la lucrul ce comitetul ’şi-a propus, a vorbi, voesce să spună, de ce a conchie­­mat pe agricultori şi ce voesce comitetul. „Sciu“, continuă dl preşedinte, „că d-voastră, ca toţi alţi ţerani, n’aveţi încredere în domnii dela oraş, pentru­ că au să vă ceară, sau să vă fee ceva. Astăzi domnii dela oraş nu cer, nu iau, ci au venit să vă înveţe, au venit ca să vorbim ceva despre un lucru ce pe toţi vă doare, fiindcă toţi sfinteţi oameni care aveţi meseria de a prăsi vite, de a lucra pământul. Nu este unul dintre d-voastră, care nu ştie, că după muncă grea, des de dimineaţă puţină răsplată este. Am venit, ca noi cu d-voastră împreună vorbind, se facem ca răsplata muncii prin muncă să crească. Vedem, că în alte ţeri oamenii pot scoate mai mult folos din inima pământului cu plugul şi prăsirea vitelor. Pentru aceasta am venit noi la d-voastră. N’am venit să vă poruncim ce să faceţi, ci numai să ne înţelegem, pentru­ că om să scie toate nu este. Noi la Sibiiu ne-am găsit câţiva oameni în o reuniune, cu gândul să ve­nim azi la d-voastră, mâne la alţii, şi toţi să ne înţelegem, cum am pute face, ca ţeranul din prăsirea vitelor, lucrarea pământului şi a viilor să aibă mai mare folos. Dintre 2 domni, care au venit cu mine, vor ave­a vorbi dl profesor Comşa despre vii şi fânaţe, al doi­lea, dl Barcianu, despre folosirea laptelui de prisos. Prin aceasta declar întrunirea aceasta agricolă de deschisă“. Dl Măcellariu, notar în Apoldul-in­ferior, mulţumesce dlui preşedinte pentru oste­neala ce a făcut, venind de la Sibiiu pentru prosperarea agriculturii în sînul poporului. Dl prof. Comşa deasemenea mulţu­mesce dlui preşedinte, pentru introducerea, prin care quasi ’l-a ajutat, şi apoi vorbind despre fânaţe a Zis între altele cam următoarele: „Multe sunt năcazurile poporului nostru, de­ Torquato Tasso. (Urmare şi fine.) Tasso caracterisează tare bine pe aceşti necredincioşi, îi numesce feroci nedumeriţi, dar­ nu le deneagă nobleţă şi mărimea spi­ritului. Dante încă înşiră pe Saladin între spi­ritele mari. Tasso îşi mărturisesce şi defectele sale cu o rară sinceritate. La începutul tractatului ne spune, că cu multă osteneală compunea versurile şi le coriga; şi „formaţiunea“, —după­ cum o numia el, — mergea cam greu şi încet; dar­ spusa lui abia e de crezut, dacă nu se va fi referit la anii cei din urmă plini de amărîciune,­ când, — după­ cum ne spune şi Manso — invidia uşurătatea în versuire a improvisatorilor neapolitani. El nu era înde­stulit cu ideile sale difuse, ceea­ ce Galileu numia lucru de nimic, cu arena fără calcit, după­ cum definise Caligula stilul lui Seneca. El nu avea deloc încredere în sine, după­­cum se vede din corespondențele sale cu Ari- Starehi, pe care îl alesese de corector al poe­mei sale, într’adevăr îndreptătorii poemei pu­ţin folos au adus; dar’ cel mai mare tor­­turator fu el însuşi în „Gerusaleme conquistata“, unde voesce a se apropia mai tare de adevărătatea istorică, a ridica ori­ce ademenire lascivă, idololatria, la lumina s. Augustin, pe care îl studia cu perseveranţă, şi a îmbunătăţi limba şi stilul, ca astfel să nu fie supus censurii maliţioase a câtorva pedanţi, în reformarea aceasta însă reuşi a-­i da poemei o formă mai exactă în privinţa isto­rică şi teologică, dar’ prin aceasta poema perdu mult din farmecul seu poetic, de unde

Next