Tribuna, iulie 1889 (Anul 6, nr. 148-173)

1889-07-01 / nr. 148

Pag. 590 Situația în Serbia, aicarului „Pester Lloyd“ ’i­ se de­­peşează din Belgrad cu data de 6 iulie. Nesiguranța ia în țeară dimensiuni tot mai îngriji­toare. De-abia există vre­un district în țeară, în care să nu se întâmple ja­furi şi omoruri. Astăzi se împârtâşesce omorîrea unui preot din Natalince şi a unui ţeran avut din Krapuj. înainte de asta cu vre­o câteva zile , a rapor­tat despre răscumpărarea unui preot din Greţca şi a unui birtaş din Pozareva­­ţul­ mic. Ambii au trebuit să se răs­cumpere din mâna bandiţilor cu 300 de galbini. Făcătorii de rele se dau pretutindenea de radicali şi atribue faptelor lor caracterul unor fapte po­litice, comiţând cele mai multe hoţii faţă cu aderenţi notoriei de ai partidu­lui progresist. Organele guvernamen­tale sânt cam indulgente faţă cu aceste hoţii, din care caută numărul lor cresce pe­­ji ce merge. Aceluiaşi­­jiar ’i­ se telegrafează din isvor pretins sârbesc cu data de 10 Iulie n.­ Ivirea singuraticilor hoţi a dat adversarilor guvernului de astăz­i prilegiu, de a răspândi fel de fel de faime neliniştitoare. Astfel de temeri sânt cu totul neîntemeiate, deoare­ce deoparte este constatat, că bandele de hoţi se recrutează din arestanţi fugiţi şi gendarmi demişi, de altă parte însă gu­vernul a luat cele mai energice măsuri, spre a pune capăt acestor uneltiri şi a aresta pe făcătorii de rele. în scopul acesta şi pentru de a evita pe viitor asemenea lucruri, s’a dat ordin şi pen­tru înarmarea cu arme vechi a chie­­mării a treia, ceea­ ce dealtmintrelea se poate aduce în legătură şi cu intenţia guvernului, de a introduce suc­cesive miliţia naţională. Acestei îm­pregiurări însă deasemenea nu poate să li­ se atribue vre-o însemnătate neli­niştitoare. Plecarea Papei din Remna. Amănunte interesante a fost primit „Figaro“ în privinţa consistorului secret ce s’a ţinut la 30 Iunie n. în Vatican. Ele preocupă acum în mod viu opiniu­­nea publică alarmată şi astfel le repro­ducem şi noi la acest loc. Papa, spune telegrama primită de „Figaro“, a 48 cardinalilor, că infor­­maţiuni confidenţiale primite de la un guvern catolic lăsau să se întrevadă pro­babilitatea unui răsboiu apropiat, în care ar fi atrasă şi Italia. El a cerut cole­gului sacral să se pronunţe, dacă suc­cesorul Sf. Petru, în caşul unui răsboiu dintre Italia şi o altă putere catolică ce îi este scumpă, ar pută să rămână în­­tr’o ţeară, unde independenţa sa nu mai este respectată. Se asigură, că unanimi­tatea cardinalilor presenţi a decis, că în cas de răsboiu, Papa va trebui să pă­răsească Roma. Unii dintre cardinali, mai intransigenţi, au fost de părere ca Papa să plece imediat, spre a protesta astfel contra atacurilor aduse persoanei sale şi încuragjate de cabinetul Crispi; majoritatea însă s-a opus acestei propuneri. Cardinalul Rampolla a declarat, că trebue să se aştepte un act de vio­lenţă caracterisat. Sacratul colegiu a decis în unanimitate, mai puţin două voturi, că în cas de răsboiu, Papa va trebui să se refugieze în Spania. Hotă­rească şi altele. Toate aceste însă ,mi­ se par a fi înşelătoare şi singură cinstea ne îndreaptă pe calea cea bună şi ne conduce de nu pu­tem rătăci nici­odată. * Fii aceea ce te ve­­i a fi şi te arată în­tocmai cum eşti. * Nu umbla prea mult după nume mare, că pe acela mulţimea­­ţi-­l dă, nu atîrnă dela tine singur. — Caută însă, ca sufletul tău să fie curat. Aceasta stă numai în puterea ta şi nu a mulţimii.* Un singur câne, şi e în stare să-’ţi alar­meze întreg satul cu lătratul seu, căci nea­murile îi ţin isonul făr’ să-’l înţeleagă. * » întocmesce-’ţi trebile de aşa, ca cele mai plăcute z file ale vieţii tale să-’ţi fie cele petrecute în mijlocul alor tăi. Vai de om, când de urît fuge de acasă. * Doresce omul mereu ca să stea cât mai sus pe treptele vieţii, şi nu-­şi aduce aminte, că arborele crescut pe creasta muntelui se surpă mai în grabă în faţa furtunii năpras­nice, precând muşchiul pitulat lângă tulpina lui şi micile tufişuri rămân neatinse. » E poate virtutea cea mai mare a fi stăpân în­totdeauna la loc al patimilor atât Presa maghiară despre procesul dlui Dr. Lucaciu. în Noul seu dela 10 Iulie publică „Kolozsvár“ un articol, din care ex­tragem următoarele pasaje caracte­ristice : „Vorbirea preotului din Sisiesci, pentru care n i­ s’a făcut proces, de bună-seamă geme de expectoraţiuni neînfrânate. Dar’ la per­tractarea finală nu s’a dovedit preste toată îndoeala, că Vasilie Lucaciu a în­trebuinţat toate acele expresiuni. Tribunalul a constatat aceasta conform dreptăţii. Şi ca să tragă din aceasta consecvenţa nu s’a lăsat tulburat nici de purtarea acusatului (că a vorbit românesce. Red. „Trib.“), nici de Hetz-ul naţional ce s’a făcut afară de sala de pertractare (în presa şi publicul român). Judecătorul a suprimat sentimen­tul cu drept cuvânt revoltat al pa­triotului şi a judecat indiferent­ după litera legii. (Mulţumesc, lupule, că nu m’ai mâncat. Red. „Trib.“) ... „. . . Dl Vasilie Lucaciu este achitat. Dovezile le-a găsit tribunalul insufi­ciente; şi altcum — durere — în Ungaria pentru ceea­ ce se numesce „agitaţie“ trebue ridicată măsura mai sus ca cele cuprinse în vorbirea lui Lucaciu. „Judecătoria a judecat după referinţele libertăţii şi ale dreptăţii abstracte. Opinia pu­blică maghiară fără îndoeală aproabă această procedură. (Bine ne-ar parea! Red. „Trib.“) Ear’ acum judece agitatorii români­­­asupra lor, înţeleagă cuvântul advertistor şi înclina­rea frăţească ce răsună asupra lor din sen­­tenţa de la Sătmar. Ear’ în numărul seu de la 11 iulie tot „Kolozsvár“ publică următorul cfen­­trefilet: „Presa română şi justiţia ma­ghiară. După cele scrise în presa română despre parţialitatea justiţiei maghiare, despre preocupaţiunea judecătorilor maghiari, despre marele terorism, despre spânzurarea popilor români etc., nu ştim cum le va legitima toate aceste după sentenţa pronunţată în causa domnului Lucaciu. Trebue să notăm, căci este lucru foarte esenţial, că sentenţa achită­­toare a fost pronunţată de judecătoria de prima instanţă, ai cărei membri au stat sub prima impresiune a cerbiciei manifestate de singuratici contra instituţiunilor statului un­guresc şi a despreţuirii coram­ei publice a limbii maghiare. „Şi cu toate aceste judecătoria maghiară s’a supus numai intereselor celor mai înalte ale justiţiei. A avut în vedere numai for­mele curate ale justiţiei şi s'a lăpădat de tot ce este omenesc şi se ţine de sen­timent. (Bre, da şi asta este merit pentru judecători? Red. „Trib.“) sufletesci, cât şi trupeşei, care într’un chip sânt de primejdioase. * Nu cânta nici-când să te areţi mai mult decât eşti, nici în îmbrăcăminte, nici în cele de casă ţinătoare, nici în nimic. Dela o vreme lumea tot află, că ce e calea pe vale şi cu drept cuvânt vei fi socotit între prie­tenii nebunilor. * Bogatul, ce deşi are de toate, la multe duce dorul, — chivernisesce avere străină, căci averea nu-i a celui­ ce o are, ci a celui­­ce la vreme îi trage folosul. * Celui ajuns la grea nevoie nu-’i arunca în faţă vorbe grele, pentru­ că ce scii, că­­jiua de mâne cu ce te aşteaptă. * La sfântul ce nu-’ţi ajută nu te închina nici­odată, fie el cine să fie. Felurimi. Cinstesce pe mai-marii tăi după cuviinţă, — fără să te umilesci mai jos decât o cere bunul tău nume. Altcum vei fi socotit în ceata lingușitorilor.* La stăpânul leneş afli slugă somnoros. * Decât nicovală (ileu), mai bine să fii ciocan. „Ce va face acum presa română, agita­torul român, care trăesce din aceea, că aruncă tăciunele pe coperişul casei noastre? „Cu pălăria în mână ar trebui se-’și aducă aminte de judecătoria maghiară. (Pen­­tru­ că nu s’a lăsat condusă de „sentimente!“ Fain!) Cu pălăria în mână ar trebui să bine­­cuvinteze prevedinţa, că­­i-a aşettat într’un stat, în care în adevăr sânt liberi, gândurile le sânt libere (Gedanken sind zollfrei­­ Red. „Trib.“) şi legea le păzesce drepturile. „Cu ce va sta presa înaintea României, care a umplut-o cu sgomotul, că aici nu este dreptate, că aici Românul e mort, fără nici un drept. „Sântem mândri de imparţialitatea auto­rităţilor noastre justiţiare, sântem mândri, că în această patrie fiecare confesiune, fiecare neam îşi capătă dreptatea şi atuncia, când opinia publică ar fi să influenţeze judecătorii. „Fie mândră şi presa română şi recu­noască din acest cas, că la noi este libertate, pentru­ că este dreptate. (Prea puţin u­n cas! Red. „Trib.“)“ Cam aceleaşi idei le aflăm şi în primul ziadului „Budapestei­ Tagblatt“ de la 10 iulie, deşi mai conciliant, căci este scris nemţesce, şi mai puţin vehe­ment, căci nu este inspirat din fon­dul de disposiţii. Reproducem şi de aici ceva. „... Mai bine să rămână nepedepsită o crimă dubioasă, decât să fie atins un drept nedubios. Dacă este dubios, că trecut-a vre-un agitator naţionalistic preste marginile legale, apoi conservarea libertăţii cuvântului, garan­tată de constituţie fiecărui cetăţean, stă mai presus de interesul justiţiar, care tinde să măsure vătămătorului legii pedeapsa cuvenită. Această interpretare liberală se manifestează în sentenţa, prin al cărei conţinut s’a redat libertatea unuia dintre cei mai vehemenţi agi­tatori românesci. „Ei bine, acest verdict este chie­­mat să desarmeze pa toţi contrarii statului ungar din lăuntru şi din afară, căci arată, că justiţia din statul un­gar numai rea voinţa orbită o poate numi parţială şi o poate acusa de apăsarea tiranică a naţionalităţilor . . . „. . Din aaotivarea sentenţei dela Sătmar răsună mărturisirea, că tribunalul numai cu mare abnegaţiune s'a hotărît să pronunţe achitarea . . .“­ ­ Di­tru Bucovinean Autorul peregrinagiu la Suceava sub conducerea parochului Vasilie Nichitovici din Davidesci, în 2 iunie 1889. (Urmare). Joi, 1/13 iunie, La gara din Iţcani era mulţime de lume, unii din cei care venise cu trenul, aşteptau convoiul să meargă deodată, mulţi însă au ple­cat înainte, în suburbiul Sucevei cu numele Şepte­­lici aşteptau parochienii de la Maica Domnu­lui cu procesia, conduşi de par. Cas. Tu­­şinschi şi M. Serbu, şi nu cum o face dl cores­pondent , de coop. Serbu. Era mare înde­­sneală şi o căldură tropică. Fiecare mergea mai mult împins de altul şi pulberea te îneca, în dreptul gimnasiului erau postaţi elevii cu profesorii şi la capăt păr. N. Galin de la bi­serica „Sftului Dimitrie“. Şopotirea oamenilor, sunetul clopotelor dela toate cinci bisericile ro­mâne, dela cea armeano-orientală şi unită te făceau a te crede surd. Pe faţa peregrinilor era gravat fanatismul religios. Armeano-orien-Te feresce de glume nesărate, că unde se fac de acele e tîrgul deşertăciunii ce se ţine cam în oraşul nebunilor. * Glumele au să fie potrivite ca sarea ’n bucate, — nici prea-prea, — nici foarte-foarte. * Glumele sânt ca şi leacurile. De le fo­­losesci prea des şi prea fără de măsură, se obicinuesce lumea cu ele şi nu mai au nici o putere.* Sânt unele flori frumoase de tot, dar’ ce folos, dacă n’au miros plăcut, ci dimpo­trivă unele foarte prost. * pic unii, că pletele albe sânt cinstite; — durere însă, că de multe­ ori singur­ele şi nu şi cine le poartă. * Lumea e greşitoare în judecata ei, că nu socotesce omul, ci treapta vieţii. Cu neputinţă este să storci apă din peatră, fie ridicată pănă la nori. * Numele bun anevoie se câştigă, uşor se perde. E asemenea fluturilor de zăpadă, de cea mai mică atingere pătimesce. Ştirbit odată, ori­ce perecire e în zadar, că boala cinstit leac nu are­­talii cu procesia, în frunte cu archipresbiterul L. Popovici, asistat de un presbiter şi un cor excelent, au întimpinat pe peregrini drept în mijlocul oraşului lângă hotelul „Langer“,­­i-au acompaniat pănă la mănăstire, unde au făcut şi ei rugăciuni pentru împăratul, metropolitul, pentru egumen şi peregrini. La portalul mănăstirii, egumenul Em. Ciuntuleac, asistat de cătră convent, apoi de­­cătră prof. de religiune S. FI. Marian, cate­­chetul V. Tarnavschi, Eg. Serbu, Vic. Ţurcan şi o mulţime de lume, a primit pe peregrini. S’au bineventat în două limbi şi, îmbrăţoşindu­­se unii cu alţii, au întrat în sat. mănăstire. Aici s’a făcut doxologia în limba ro­mână, ruteană şi armeană. Erau oarele 12. Corul studenţilor gimnasiali a cântat respon­­soriile dimpreună cu „mulţi ani“ împăratu­lui şi metropolitului. La oarele 12Vs au venit cu procesiune par. Const. Berariu din Stroesci şi Al. Procopo­­vici din Dragoesci. Preoţimea a fost încuar­­tirată parte la egumenul, parte la părintele G. Melsniţă şi P. Sidorovici, poporul în curtea bisericii. Ar fi foarte consult, dacă s’ar face nisce case pentru primire, căci spaţiu are mănăstirea. în această s’au petrecut peregrinii pe sub sfânt şi, după dorinţă, ’şi-au făcut unii sft. masle (eleoungere), sfinţire de apă, toţi au plătit liturgii, au dat luminări ce erau de vândut afară de mănăstire. Ar fi de dorit, ca parochii de aproape şi cei din oraş să nu facă atâtea funcţiuni peregrinilor. Pe la parele 4 a predicat păr. I. Berariu din Stroesci în limba română şi o jumătate de oară după aceea păr. Al. Manasterschi în limba ruteană. Poporul era entusiasmat. Apoi s’a făcut vecernia mică şi odată cu seara priveghiere. Unii din oameni, cum au întrat dimineaţa în biserică, abia pe la 12 care noaptea au ieşit. Vineri, 2014 iunie. A doua zi, dimineaţa au mai venit cu procesiunile lor par. Eg. Sârbul din Bo­­sanci şi părintele vicar V. Comoroşan din Stroesci. Sfânta liturgie s’a făcut în sobor de cătră egumenul Em. Ciuntuleac, Eus. Andreiciuc, V. Nichitovici, Eg. Sârbul, P. Sidorovici şi ierodiaconul Vorobehievici. La finea liturgiei a predicat părintele Eus. Andreiciuc în biserică şi la ieşirea cu sfântul în curtea bîsâricii a predicat părintele loan Berariu. Finind, au ieşit cu sfântul în aşa numitul „Tîrgul vitelor“, ai fi piaţa „Tri­bunalului“, unde este o cruce de peatră, un amvon şi împregiur un grilagiu. Giur-împre­­giur era împodobit cu teiu. Sfântul a fost dus de preoţi şi aici pus pe un stelagiu. Ordinea a fost menţinută de gardişti şi pompieri, având a asculta de ceremonierul Al. Procopovici. , Aici s’a făcut sfinţirea apei şi apoi a predicat părintele Al. Manasterschi. îţi era drag a-­l asculta, şi poporul­­l-ar fi tot ascultat. Trecându-se cu sfântul preste oameni şi fi­­nindu-se toate, a fost dus sfântul de cătră mi­reni pe alte strade pănă drept cu biserica Sfântului Dimitrie, şi apoi care de preoţi pănă la mănăstire. Urmă apoi masa la părintele egumen şi s’a toastat în sănătatea Maiestăţii Sale, în să­nătatea metropolitului, a egumenului, a condu­cătorului peregrinagiului şi a altora. Şeful pompierilor, care menţinea ordinea, a toastat în limba germană rugând pe preoţi, de a ajuta această instituţiune filantropică, ca să se creeze şi pe la sate. Toţi preoţii de departe şi de aproape, care au participat la acest prim peregrinagiu, s’au pasat spre amintire, ear’ poporenilor li­ s’au împărţit gratuit icoane de ale Stului loan, Ni­­colae şi de ale lui Isus, şi preste 15.000 me­­daile cu chipul Stului loan pe avers, ear’ revers cu inscripţiunea: „Antâiul peregrinagiu la Suceava, sub conducerea parochului Vasilie Nichitovici din Davidesci, 2 iunie 1889. La oarele 3 p. m., în sunetul clopote­lor şi al cântărilor, a ieşit procesiunea peregri­nilor, acompaniată pănă la poartă de egu­menul E. Ciuntuleac dimpreună cu conventul. De observat este, că păr. D. Burac, Mihail Eug. Sârbu şi P. Sidorovici, toţi preoţi tineri, au sciut acompania pe par. V. Nichitovici şi Dr. Dlujanschi pănă­ ce au ieşit din oraş, ceialalţi, preste ale cărora parochii a trecut con­voiul, nu erau la reîntoarcere, ci numai la pri­mire, care să fie causa : n’au avut timp sau n’au sciut ce au să facă? Celelalte procesiuni de prin satele în­vecinate se reîntoarse şi ele înapoi cu preoţii respectivi. în Suceava circula faima, că vin Gali­­ţienii să fee Sf. cu puterea la Galiţia; alţii iarăşi­­ziceau, că nu-i bine, are să fie bătaie şi oamenii peregri­natori sânt spioni ruşi, şi multe alte scornituri gogonate, spre a discre­dita pe peregrini în faţa Sucevenilor; — ele însă au fost scornite de cătră occidentali, care în acest peregrinagiu recunosc şchiopăta­rea bisericii lor; şi de aici mulţi din ei se obrăznicesc de a predica în biserică contra Stului Ioan de la Suceava. La carele 4 ajunse convoiul la gara din Iţcani, unde era o mulţime de lume, chiar din Burdujeni (România) erau oameni, spre a vedea convoiul. în dreptul gării din Iţcani, peregrinii o luase la dreapta pe drumul de ţeară, care duce preste Mitoc la Dragomirna, conform pro­gramei. Era pe înserate. Par. A. Iacubovici era la cârnitura drumului, care procesiunea la ho­tarul Mitocului consista din 1000 oameni. Bă­ieţii dela şcoală cu învăţătorul Ţeran cântau troparul Sf. şi petrecură pe peregrini pănă la mănăstirea Dragomirnei. — La hotarul Mi­tocului a venit de la Suceava par. Eug. Vo­robehievici, vicar în Rarancea, aşa că de aici pănă la Siret erau cu peregrinii V. Nichi­tovici, Dr. Dlujanschi şi Eug. Vorobehievici. La oarele 9 seara au ajuns la Drago­mirna. La hotarul Dragomirnei aşteptau egume­nul V. Jacota şi un ieromonach cu procesiune pe peregrinni, — făcându-se doxologia, par. V. Nichitovici a ţinut o cuvântare la care­­i-a răspuns egumenul în cuvinte alese şi potrivite. — Aici au rămas preste noapte. Egumenul a făcut tot ce îi era posibil ca să primească mai bine pe peregrinni. — A deschis toate chiliile şi a dat seara o cină bună şi dimi­neaţa un dejun. Ba ce este mai mult, singur a dormit pe o laviţă fără saltea, numai ca pe­regrinii să aibă toate comodităţile, — un altul de sigur n’ar fi făcut aşa ceva, — scurt (jis. P. Cucernicia Sa este cunoscut de om primitor, şi câţi s’au abătut pe la acest sfânt locaş, n’au ieşit neprimiţi­ în mănăstire o or­dine excelentă şi o curăţenie exemplară. Nu­mărul călugărilor ar fi consult a-­l mări. (Va urma.)­rîrea aceasta a fost luată în urma unei declaraţiuni a cardinalului secretar de stat, care a zis­ că guvernul spaniol este hotărît să păstreze o neutralitate absolută în caşul unui conflict european. Deşi consistorul nu a avut să se pro­nunţe asupra oraşului spaniol care va adăposti pe şeful bisericii catolice, to­tuşi s’a vorbit de aceasta şi pare­ că preferinţa se va da Toledei, unde este şi scaunul cardinalului-primat al Spaniei. Guvernul spaniol ar pune la disposiţia Papei palatul de Aranjuez, situat la o distanţă de 45 chilometri de Madrid. Negocierile în această privinţă continuă. TR I­B U N A Nr. 148 CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Şimleul­ Silvaniei, 10 Iunie 1889.­­Rectificare.) Din incidentul că s’a pus la cale jubilarea de 25 de ani a morţii marelui Simeon Bărnuţ, după o comunicare ero­nată a unui­­­iar românesc,­­­iaristica­ română în genere a publicat, că Simeon Barnuţ ar fi murit la 28 iunie 1864. Pe mulţi ’i-a întărit în această credinţă propunerea iniţia­torilor festivităţii iubilare, ca parastasul din cestiune să se ţină la 28 Iunie. Prin aceasta vin a informa pe onora­tul public interesat, după cele mai autentice date istorice, că Simeon Bărnuţ s’a născut la 1808 21 Iunie şi a murit la 1864 16 Maiu st. v. sau 28 Maiu st. n. S’a intenţionat a se sărba parastasul la 28 Iunie st. n. singur din respectul, că pe 27 Iunie era pus termi­­nul pentru examenul dela şcoala de fete a reuniunii femeilor române sălagiene şi o pe­trecere de vară în favorul acelei şcoale, şi se spera, că unind aceste sărbări, se va pute atrage mai multă lume. Oamenii competenţi însă na au putut accepta acest termin, prin urmare parastasul s’a amânat pe 14 Iulie st. n. a. c., adecă pe Dumineca proximă, pre­când se sperează a se întruni la Bocşa-ro­­mână multă lume din toate părţile locuite de Români. Profitez de această ocasiune, pentru de a împărtăşi, că la Bocşa-română în Sălagiu asupra osemintelor, ilustrului român. Românii sălagieni la anul 1878 au ridicat un frumos monument de marmoră cu următoarea inscrip­­ţiune: în partea spre meartă-noapte deasupra vulturului roman: „în memoria lui Simeon Bărnuţ, n. 1808 21 Iunie, f 1864 16 Maiu. Fiii Sălagiului.“ în partea spre apus: „Libertate, frăţie­tate, egalitate, naţionalitate.“ în partea spre mea­jă­(fi: „Blaj 1848, 1/13 Maiu. în partea spre răsărit: „Poporul român ţine minte de binefaceri şi nedreptăţi.“ Parastasul iubitor se va ţine, conform publicării ultime, la 14 Iulie st. n., la 8 oare dimineaţa. Deja s’au insinuat mulţi oaspeţi şi cu­nuni din toate părţile locuite de Români. Se sperează, că sărbarea va reuşi splendid, în­tr’un mod demn de memoria luceafărului ro­mânismului. A. Gosma. CRONICA. Statute aprobate. Ministerul reg.ing. de interne a provăi­at cu clausula de aprobare sub Nr. 38.352 a. c. statutele „reuniunii ti­nerimii industriale pentru ajutorarea morboşi­­lor“ din Arad. Circulaţiunea banilor la cassa poştală în cercul poştal al Sibiiului în luna iunie a fost: depuneri 19.102 fl. 97 cr., replătiri 17.099 fl. 21 cr. ■* Scrie personală. Preasfinţia Sa epis­copul Caransebeşului Nicolae Popea a ple­cat cu trenul de aseară la Caransebeş. La

Next