Tribuna, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 200-223)

1889-09-01 / nr. 200

Anul VI Sibiiu, Vineri 1113 Septemvrie 1889 Nr. 200 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 *■ Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mi Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/4 an 3 fl. 50 cr., la an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, l/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE 1 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Septemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura popo­rului român. (n.) în 27 August a anului curent „Asociaţiunea transilvană“ ,şi-a ţinut la Făgăraş a douăzeci-şi-opta adu­nare generală. Ţinem de o datorinţă a noastră, a examina pe baza raporturilor publicate activitatea şi starea societăţii în anul expirat. Toţi Românii şi mai ales cei din Ardeal poartă un viu in­teres de această societate, care este una dintre cele mai bune creaţiuni ale po­porului nostru. Se stie îndeobşte, că „Asociaţiunea“ nici-când n’a excelat prin o activitate deosebită pe terenul vast, care ’şi­’l-a ales. Lipsa de fonduri suficiente şi de puteri lucrătoare a împedecat societatea a lua un avânt în lucrarea sa. „Pentru literatura română“ „Asociaţiu­nea“ n’a făcut în aceşti 28 de ani aproape nimic, care „pentru cultura poporului român“ a făcut foarte puţin. Meritele „ Asociaţiunii“ sunt a se căuta mai ales pe terenul social, unde adunările ei generale ambulante au avut o înrâurire binefăcătoare. în faţa acestor stări faptice noi nici de astădată nu voim să desfăşurăm ces­­tiunea despre chiemarea „Asocia­ţiunii“ în mijlocul poporului nostru, ci ne mărginim a­ examina numai mersul ei pe calea, care ea însăşi­­şi-a croit-o; în deosebi ne interesează cestiunea, dacă „Asociaţiunea“ merge înainte sau înapoi, dacă ea se menţine încă la nivelul, la care se înălțase până aci. Două lucruri sunt, care ne împing a pune această cestiune. Ambele aceste lucruri resultă din rapoartele publicate de comitet cu ocasiunea adunării gene­rale ultime. Ni­ se arată adecă în acele raporturi, că numărul membrilor, care sorvesc taxele regulat a sc bifat în mod însemnat. Din acest fapt resultă, că „Asociaţiunea“ nu mai este în acelaşi mod sprijinită de Români ca mai nainte. Dacă e aşa, şi nu mai poate fi nici o îndoeală despre aceasta, căci chiar comitetul societăţii ne-o arată, atunci trebue să ne tragem seama cu această împregiurare destul de serioasă. Al doilea lucru, care ne-a atras în deosebi atenţiunea este starea fi­nanciară a societăţii: în privinţa aceasta comitetul află de bine a fi mai reservat în publicaţiunile sale şi a nu presenta publicului strîmtorirea la care el a ajuns cu mijloacele bănesci. Noi nu înţelegem această tactică. „Asocia­ţi­unea“ nu este o bancă, care să fie ju­decată după bilanţurile ei publicate, mai mult sau mai puţin favorabile, ci este o societate culturală. Prin urmare, mai ales în afacerile ei financiare, trebue vorbit foarte lămurit. Scăprămăntul în numărul membri­lor poate să fie produs prin două cause. Sau că poporul nostru sărăcesce şi nu­mărul acelora, care pot plăti câte 5 fl. la an pentru un scop cultural se face tot mai mic; sau că nivelul de inteli­genţă la poporul nostru se ridică şi nu­mărul acelora care ţin, că activitatea „Asociaţiunii“ nu corespunde scopurilor ei se face tot mai mare, şi aceştia îi detrag ei sprijinul lor material. Nu va trage nimenea la îndoeală, că sărăcia contribue şi ea la scoplământul membri­lor „Asociaţiunii“, dar, totdeodată tre­bue se recunoastem, că comitetul a con­tribuit el însuşi prin atitudinea sa nechibşuită în cei din urmă ani, la răceala şi înstrăinarea unei părţi a pu­blicului românesc de „ Asociaţiune“. Cine a urmărit cu destulă atenţiune şi nepreocupat afacerea şcoalei de fetiţe, înfiinţată din mijloacele „Asociaţiunii“ şi ale publicului românesc, poate uşor se tragă conclusiunea, că asemenea lucruri nu se petrec fără a produce amărîciuni. Nemulţumirile trebuiau să fie cu atât mai mari şi mai adânci, cu cât ori­cine s’a convins în urmă, că toată lupta purtată cu atâta vehemenţă nu avea ni­mic a face cu scopurile culturale, nici ale „Asociaţiunii“, nici ale şcoalei de fe­tiţe. Acela, care îşi deschide punga sa uşoară pentru a da din puţinul ce-’l are ceva pentru scopuri generale, vrea să fie înălţat prin entusiasmul ce-’i inspiră o causă bună şi dreaptă, dar­ nu disgustat prin amărîciuni. Scucrementul numărului membrilor se explică deci în mod foarte firesc şi este o dovadă destul de convingătoare, că publicul nu mai sprijinesce societa­tea în aceeaşi măsură ca până aci, înfiinţarea şcoalei de fetiţe a pretins mari jertfe bănesci de la „Asociaţiune“ şi de la public. „Asociaţiunea“ a băgat mâna până în fundul sacului, a apelat cu destulă îndrăsneală la public pentru contribuiri şi abia au putut acoperi nenumeratele trebu­inţe ale acestui institut de învăţământ. Pe nimeni nu putea deci să-şi prindă mira­rea, dacă comitetul venia înaintea adu­nării generale cu faptul, că cassele „Asociaţiunii“ sânt goale, şi mijloacele ei bănesci secate. Comitetul însă vine să ne spună, că cu sfîrşitul anului 1888 dispunem despre o avere activă de 110.352 fl. 60 cf. şi ne presentă un budget pe anul 1890, care se încheie cu un prisos de 3551 fl. 91 cf. la venite. Din aceste cifre ar resultă, că „Asociaţiunea“ stă astăzi în privinţa financiară mai bine ca ori­când, şi este mai puţin avisată la sprijinul publicu­lui, însă o asemănare­­mai de aproape a bilanţului şi a budgetului ne convinge în curând, că cifrele sânt astfel gru­pate, ca să acopere miseria financiară, care există în faptă. — în averea ac­­tivă este cuprinsă suma de 63.826 fl. 45 cr. drept ecuivalent al edificiului școalei de fetițe; este cuprinsă suma de 9487 fl. 32 cr. drept ecuivalent a mo­­biliilor. Aceste ecuivalente în suma to­tală de 73.313 fl. 77 cr. corespund sumelor ce s’au cheltuit pentru zidirea și mobilarea școalei, dar’ din punct de vedere financiar ele formează un ca­pital mort, care nu aduce nici un crucer venit în bani. Detrâgând acest capital mort din suma averii active, ne rămâne un capital fructifer numai de 37.038 fl. 83 cr., cu care avem să socotim. Dar­ şi această sumă mai trebue redusă, din cauză, că realitatea din Sibiiu a „Asociaţiunii“ este inclusă în bilanţ cu un echivalent, care nu corespunde nici­decât cu va­loarea ei. Realitatea a costat pe „Aso­ciaţiune“ 41.917 fl. 17 cr., dar­ nimeni nu poate preţui valoarea ei la această sumă, ci va trebui să scadă cel puţin 6.7000 fl. Astfel ajungem la un capital real, despre care dispune „Asociaţiunea“, de cel mult 30.000 fl. A prevedea pe baza acestei cifre un budget, la care se recere anual pen­tru administraţiunea societăţii 1550 fl., pentr­u susţinerea şcoalei 2000 fl., pen­tru spesele cu realităţile 450 fl., este un lucru cam anevoios, chiar dacă spri­jinul publicului ar cresce şi nu ar scădea precum ni­ se spune. Dar, comitetul în optimismul seu pre­­lângă aceste ignorează încă cu de­­săvîrşire un lucru, care un bun admi­nistrator trebue să-­l considere în prima linie, în budget adecă nu găsim nici o posiţiune care ar prevedea amorti­­s­aţiu­nea datoriilor, ce le-au con­tras comitetul în suma de 12.628 fl. 64 cr.. De unde să se plătească carne­tele şi cuotele de amortisaţiune după acele datorii? Numai comitele cu 6% după acel capital representă considera­bila sumă de 726 fl. 87 cr. anuali. Sumând toate aceste spese neevitabile, fără cuota de amortisaţiune, comitetul cutărei pofte, ori energia cutărei facultăţi. în rîul repede curgător al vieţii, caracterele se aseamănă cu un fel de cumpene, ce ca nisce aparate acvatice, acuşi ne cufundă, acuşi ne ridică la suprafaţa apei. în chipul acesta ni­ se îmbie o nouă scară; treptaţiunea caracterelor se face după­ cum ele sunt mai mult, sau mai puţin stricăcioase, salutare, după măsura stri­căciunii, sau a binefacerii ce ele pun la cele în vieaţă, dărîmând, ori dând nouă vieaţă. Vorba este de susţinerea vieţii; vieaţa pentru individ are două direcţiuni: el sau cu­­noasce, sau voesce , aci zace causa, pentru­ ce noi distingem în om două puteri de căpetenie, mintea şi voinţa. Din cele­­fise resultă, că tră­surile caracteristice ale voinţii şi raţiunii, me­nirea cărora este a ne ajuta în lucrare şi cu­­noascere, sunt folositoare, care lipsa lor este stricăcioasă. La erudit şi filosof ori­ce fel de ipotesă prin observarea, aducerea aminte de cele mai neînsemnate amănunte, prin desco­perirea în grabă a legilor de obşte şi prin cu­­minţia conscienţioasă este supusă controlării unei justificări sistematice şi bine aplicate. Bărbatul de stat şi neguţătorul posede simţul de bună cumpănire; este mereu deştept, sigur şi cuminte, scie să-­şi întocmească trebile cu spirit luător de seamă la împregiurârile schim­bate, are instinctul de a sei ţine în echilibru puterile din afară cu cele­ ce ei întrunesce, este înzestrat cu un fel de putere inventivă pentru lucrurile practice, scie să distingă cu multă fineţă posibilul dintre real. Acest spirit în are se îngrijească pentru acoperirea de 5326 fl. 87 cr. anuali. Venitul averii, după­ cum îl budgetează comitetul în­suşi, este 1807 fl. 90 cr. Dacă luăm caşul cel mai favorabil, că toţi mem­brii de astăzi îşi vor plăti taxele de 5 fl., resultă un venit de la membri (294) de 1470 fl. Prin urmare un ve­nit total de 3277 fl. 90 cl. Venitul real dar­ nu ajunge nici cifra, care re­sultă din budgetul comitetului drept prisos, şi, ceea­ ce e mai trist, nu ajunge pentru acoperirea trebuinţelor ordinare neevitabile. Dar’ dacă acei 2000 fl. proiectaţi drept subvenţiune anuală pen­tru şcoala de fetiţe nu vor ajunge, pre­cum n’a ajuns în nici un an? Dar’ dacă nu toţi membrii vor plăti taxele lor, precum au făcut în toţi anii? Toate aceste şi asemenea întrebări, precum şi întreaga situaţiune gravă a budgetului, comitetul le desleagă într’un mod foarte uşor. Fără multă bătaie de cap se in­troduce între venite un venit „extraor­dinar“ de 1000 fl. şi suma de 3000 fl. drept „colectă“. Dacă venitele ordinare sânt supuse oscilaţiunii, cu atât mai mult vor fi su­puse cele extraordinare, car’ „colecta“, cu toate presiunile ce se fac spre rea­­lizarea ei, nu s’au urcat nici în anul expirat la suma de 3000 fl. Şi chiar dacă ar întră aceste venite foarte ex­traordinare, ele ar trebui să aibă me­­niţiunea a amortisa datoriile şi nu a aco­peri trebuinţele ordinare. Prin aceste expuneri credem a fi luminat îndestul situaţiunea financiară serioasă a „ Asociaţiunii “. Comitetul va trebui să-­şi pună toate silinţele pen­tru a aduce un echilibru real în bud­get. Noi nu ne vom supăra, dacă nici până la anul comitetul nu va termina biografiile şi portretele „conducătorilor“ „Asociaţiunii“, dacă va lăsa la o parte noua arondare a filialelor şi alte „Ge­stiuni importante“. Vom fi foarte satis­făcuţi, când comitetul va soi să resoalve cea mai arzătoare cestiune, cestiunea financiară. Adunarea generală de la Făgăraş a mai încărcat budgetul cu 1000 fl. pen­tru tipărirea de cărţi pentru popor. Nu ne pronunţăm în meritul acestei afaceri din simplul motiv, că nu vedem posibilitatea a putea suporta budgetul şi această sarcină. Poate nici­odată în cei 28 ani ai vieţii sale, „Asociaţiunea“ n’a fost în asemenea mod avisată la sprijinul tu­turor, ca acum. „Conducătorii“ „Aso­ciaţiunii“ ar lucra deci în interesul bine înţeles al societăţii, dacă prin faptele lor n’ar contribui a înstrăina de „Aso­ciaţiune“ şi mai mulţi decât a înstrăinat. FOIŢA „TRIBUNEI“. Idealul în arta. De H. Taine. Traducere de Vasilie Vaida. (Urmare din Nr. 197.) §. 2. Gradul de favorabilitate al trăsurii caracteristice. Trasurile caracteristice pot fi alăturate încă și din alt punct de vedere; punctul ace­sta de vedere este acela al puterilor naturale, astfel trăsurile caracteristice pot fi clasificate în două chipuri: puterea poate fi considerată după felul raportului, în care stă pusă cu o altă putere, sau cu sine însăşi. Ea este mai puternică în raportul cu alte puteri, când re­­sistă acelora şi­­şi­ le supune sieşi, în raportul cu sine puterea este mai puternică atunci, când activitatea sa căcetoare în afară de sine nu este ducătoare la perire, ci tinde la crescerea şi sporirea sa propie. Deci pentru ori­care trăsură caracteristică sunt două măsuri, de vreme­ ce ea este supusă la două încercări, la aceea a efectului provenit din alte puteri şi la aceea provenită din efectul interiorului propriu. în scrutarea de mai înainte dovedisem încercarea dintâiu, arătasem gradul mai mult, sau mai puţin superior, ce caracterul ocupă, după felul statorniciei sale şi dovedisem, că caracterul, după gradul său de putere este tri­umfător din răsboiul purtat împotriva facto­rilor suprimatori. în o altă scrutare vom arăta încercarea a doua şi gradul mai mult sau mai puţin înalt ce trăsura caracteristică ocupă, când lăsată ea de ea, tinde înspre nimicirea, sau desvoltarea sa proprie, prin sdrobirea sau des­­voltarea individului, ori grupului căruia îi aparţine. în caşul dintâiu treaptă de treaptă ne scoborisem pănă la acele puteri elementare ce alcătuesc principiul naturii şi D-Voastre vălfu­­răţi înrudirea dintre artă şi sciinţă. Acum treaptă de treaptă ne vom sui pănă la formele superioare ce alcătuesc ţinta naturii şi D-Voastre veţi vedè înrudirea dintre artă şi moralitate. Stu­diasem în cele de mai nainte trăsurile carac­teristice din punctul de vedere al importanţei, acum o se le examinăm din punctul de pri­vire al favorabilităţii. I. începem cu omul moral şi cu arta ce are drept subiect pe omul moral. Este la vederea tuturor, că trăsurile caracteristice ale omului sunt mult puţin morale, inmorale şi mestecate, şi de experiăm, că unii indi­vizi, unele societăţi înfloresc, sporesc în putere, ori decad, se stîng, pier­de tot; dacă ne dăm stăruinţă a scruta căuşele căderii, vedem, că ea întotdeauna provine din vre-un defect al organismului întreg, din ducerea la extrem a cutărei porniri, din vre-o neproporţiune a si­tuaţiei sau a capabilităţii, precum drept basă la prosperitatea ori­cărei societăţi şi individ este statornicia, echilibrul lăuntric, moderarea opurile de artă se manifestează ca pătrundere fină, ca simpacie unduioasă, ca reproducţiune nemijlocită, interioară a obiectului şi ca com­plexul original şi momentan al trăsurilor ca­racteristice şi al felului spontaneu de armonii ce alcătuesc preajma obiectului. D-voastră o să întâlniţi în ori­care om spiritual grupul dis­­posiţiunilor menite a tâlcui toate aceste. Ele sunt pentru om ca atâte puteri conducătoare la scop şi este la vedere, că una ca una în cercul propriu sunt binefăcătoare ; schimbân­­du-se însă, sau insuficiente fiind, ori lipsind din capul locului, vegetarea, miseria le ia lo­cul. Tocmai pe tocmai voinţa încă este o putere şi considerată în sine este bună. Statornicia întru determinarea de sine ne pune pe toţi în uimire, ea resistă atacu­rilor crâncene ale durerii fisice, torturelor în­delungate ale durerilor moralicesci, confusiei grabnice provenite din sguduirea eului întreg, aţîţării adimenirilor, încercărilor, care prin forţă şi durere, prin frângerea spiritului, şi prin slăbirea din cale afară a trupului tind a o strivi. Ori­care să fie motivul, extasul martiri­lor, convingerea stoicilor, nesimţiciunea sălbati­cilor, tenacitatea înăscută, sumeţia însuşită, în­totdeauna frumoasă este, ba, nu numai cele ale înţelegerii, senitatea, ingeniul, spiritul, mintea, cun-tactul, viclenia, ci şi factorii voin­ţei, cum vitejia, iniţiativa, lucrarea, stator­nicia, flegma sunt părţi întregitoare ale omului ideal. Noi acum stăruim a le cons- REVISTĂ POLITICĂ, Sibiiu, 31 August st. v. Cele Zece porunci ale Rusiei, z­iarului „Die Presse“ din Viena li­ se împărtăşesce, că în România, Bul­garia şi Sârbia se colportează pamflete cu massele sub titlul „Z­ece porunci ale Rusiei“, în care răsboiul în contra Aus­­tro-Ungariei se presentează ca inevitabil. Aceste zece porunci s’au publicat în mai multe ziare austriace şi ungu­­resci şi ni­ se pare, că tocmai „Deut­sches Volksblatt“ din Viena a fost cel dintâiu, care le-a reprodus. Pentru­ ca să vadă şi publicul nostru cetitor, cât de îndrăsneţe şi obraznice sânt planu­rile Rusiei, lăsăm şi noi să urmeze cele „zece porunci“ reproduse deja chiar de organe de publicitate maghiare : 1. Pro­paganda catolică, pe care o face Austria cu sprijinul Vaticanului, pentru de a înstrăina popoarele balcanice de cătră Rusia și de cătră biserica ortodoxă, si­le­s­c­e p­e Rusia de a fi gata în contra Austriei. II. Un răsboiu cu Austria, care e numai o cestiune de timp, nu poate să termine cu succese de jumătate. Rusia nu se poate mulţumi, ca numai G­ali­­ţia­ rusească să fie împreunată cu Rusia, care teritoriile sârbesci şi românesci se rămână la Austria. Spre a opri calea Austriei în Peninsula­ Balcanică şi spre a o împedeca a mai face politică anti­­rusească, Austria trebue silită; III. S­e vedec României: Ardealul, Bănatul­­estic cu districtele din Nord şi Buco­­vina-de-sud; IV. S­â­r­b­i­e­i: Bosnia, con­­finiile­ militare, Slavonia, Bacica şi Roche di Cattaro; V. Actuala dinastie pro­testantă din România va fi înlăturată şi substituită prin o dinastie ortodoxă după placul Rusiei; VI. Tronul sâr­besc îl va ocupa Nichita din Montenegro; VII. Toate statele bal­canice, Grecia, Sârbia, România şi Bul­garia trebue să se aducă în cele mai in­time relaţiuni cu Rusia, şi anume prin aceea, că trupele singuraticelor state vor ave se joare pentru împăratul Rusiei. VIII. Biserica greco-ortodoxa din Peninsula­ Balcanică va fi pusă sub scutul împăratului rusesc. în fiecare an se va convoca la Constantinopol un sinod al bisericelor orientale. IX. Misionarii romano-catolici şi protestanţi vor fi în­lăturaţi de pe Peninsula­ Balcanică, de­odată cu episcopii lor. Ori­cărei alte propagande între popoarele ortodoxe­­orientale trebue să se facă odată capet. Sinodul rusesc a luat sfânta iniţiativă, de a împăca biserica bulgară cu toate bisericile orientale, trai într’un întreg, ele fiind însuşirile carac­terelor binefăcătoare, deliniate mai la deal. Să examinăm dar’ omul ideal pe acest teren! Ce fel de disposiţiune face salutară vieaţa individului pentru societatea în mijlo­cul căreia trăesce? Cunoascem mijloacele in­terioare, care pentru el sunt de folos aducă­toare, acum se scrutăm acel instinct lăuntric, în virtutea căruia el devine folositor şi pentru cei­ ce îi alcătuesc împrejmueala. Omul posede abia un instinct de felul acesta, consistă în puterea de a iubi a omului; a iubi este: a-’şi defige de ţînţâ fericirea al­tuia, a se pune în serviciul acestui scop, a-’şi aduce întreaga vieaţă drept jertfă întru ajun­gerea acestui dor mare. Iubirea este dintre toate trăsurile caracteristice cea mai salutară; în scara ce o să dăm, ea ocupă locul cel mai înalt. Ba, ori­cum ea să se manifesteze, fie sub forma generosităţii, umanităţii, drăgălăşiei, amabilităţii, pri ivească-se ca icoana bunătăţii înăscute, priveliştea ei ne încântă întotdeauna ; fie ori­care subiectul ei, amorul propriu sen­timentele felurite ale vieţii casnice, relaţia din­tre părinţi şi fii, dintre fraţi şi surori, ori prie­­teneşugul intim, încrederea deplină, credinţa împrumutată dintre doi inşi, —­­a, ba, şi preste voe ne atrage simpatia, cu cât însă marginele iubirii sunt mai largi, cu atât ea este mai frumoasă, favorabilitatea acestui ca­racter este egală cu mărimea grupului, că­ruia îi aparţine. Aci zace causa, pentru­ ce în

Next