Tribuna, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 200-223)
1889-09-01 / nr. 200
Anul VI Sibiiu, Vineri 1113 Septemvrie 1889 Nr. 200 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 *■ Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mi Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/4 an 3 fl. 50 cr., la an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, l/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE 1 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Septemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român. (n.) în 27 August a anului curent „Asociaţiunea transilvană“ ,şi-a ţinut la Făgăraş a douăzeci-şi-opta adunare generală. Ţinem de o datorinţă a noastră, a examina pe baza raporturilor publicate activitatea şi starea societăţii în anul expirat. Toţi Românii şi mai ales cei din Ardeal poartă un viu interes de această societate, care este una dintre cele mai bune creaţiuni ale poporului nostru. Se stie îndeobşte, că „Asociaţiunea“ nici-când n’a excelat prin o activitate deosebită pe terenul vast, care ’şi’l-a ales. Lipsa de fonduri suficiente şi de puteri lucrătoare a împedecat societatea a lua un avânt în lucrarea sa. „Pentru literatura română“ „Asociaţiunea“ n’a făcut în aceşti 28 de ani aproape nimic, care „pentru cultura poporului român“ a făcut foarte puţin. Meritele „ Asociaţiunii“ sunt a se căuta mai ales pe terenul social, unde adunările ei generale ambulante au avut o înrâurire binefăcătoare. în faţa acestor stări faptice noi nici de astădată nu voim să desfăşurăm cestiunea despre chiemarea „Asociaţiunii“ în mijlocul poporului nostru, ci ne mărginim a examina numai mersul ei pe calea, care ea însăşişi-a croit-o; în deosebi ne interesează cestiunea, dacă „Asociaţiunea“ merge înainte sau înapoi, dacă ea se menţine încă la nivelul, la care se înălțase până aci. Două lucruri sunt, care ne împing a pune această cestiune. Ambele aceste lucruri resultă din rapoartele publicate de comitet cu ocasiunea adunării generale ultime. Ni se arată adecă în acele raporturi, că numărul membrilor, care sorvesc taxele regulat a sc bifat în mod însemnat. Din acest fapt resultă, că „Asociaţiunea“ nu mai este în acelaşi mod sprijinită de Români ca mai nainte. Dacă e aşa, şi nu mai poate fi nici o îndoeală despre aceasta, căci chiar comitetul societăţii ne-o arată, atunci trebue să ne tragem seama cu această împregiurare destul de serioasă. Al doilea lucru, care ne-a atras în deosebi atenţiunea este starea financiară a societăţii: în privinţa aceasta comitetul află de bine a fi mai reservat în publicaţiunile sale şi a nu presenta publicului strîmtorirea la care el a ajuns cu mijloacele bănesci. Noi nu înţelegem această tactică. „Asociaţiunea“ nu este o bancă, care să fie judecată după bilanţurile ei publicate, mai mult sau mai puţin favorabile, ci este o societate culturală. Prin urmare, mai ales în afacerile ei financiare, trebue vorbit foarte lămurit. Scăprămăntul în numărul membrilor poate să fie produs prin două cause. Sau că poporul nostru sărăcesce şi numărul acelora, care pot plăti câte 5 fl. la an pentru un scop cultural se face tot mai mic; sau că nivelul de inteligenţă la poporul nostru se ridică şi numărul acelora care ţin, că activitatea „Asociaţiunii“ nu corespunde scopurilor ei se face tot mai mare, şi aceştia îi detrag ei sprijinul lor material. Nu va trage nimenea la îndoeală, că sărăcia contribue şi ea la scoplământul membrilor „Asociaţiunii“, dar, totdeodată trebue se recunoastem, că comitetul a contribuit el însuşi prin atitudinea sa nechibşuită în cei din urmă ani, la răceala şi înstrăinarea unei părţi a publicului românesc de „ Asociaţiune“. Cine a urmărit cu destulă atenţiune şi nepreocupat afacerea şcoalei de fetiţe, înfiinţată din mijloacele „Asociaţiunii“ şi ale publicului românesc, poate uşor se tragă conclusiunea, că asemenea lucruri nu se petrec fără a produce amărîciuni. Nemulţumirile trebuiau să fie cu atât mai mari şi mai adânci, cu cât oricine s’a convins în urmă, că toată lupta purtată cu atâta vehemenţă nu avea nimic a face cu scopurile culturale, nici ale „Asociaţiunii“, nici ale şcoalei de fetiţe. Acela, care îşi deschide punga sa uşoară pentru a da din puţinul ce-’l are ceva pentru scopuri generale, vrea să fie înălţat prin entusiasmul ce-’i inspiră o causă bună şi dreaptă, dar nu disgustat prin amărîciuni. Scucrementul numărului membrilor se explică deci în mod foarte firesc şi este o dovadă destul de convingătoare, că publicul nu mai sprijinesce societatea în aceeaşi măsură ca până aci, înfiinţarea şcoalei de fetiţe a pretins mari jertfe bănesci de la „Asociaţiune“ şi de la public. „Asociaţiunea“ a băgat mâna până în fundul sacului, a apelat cu destulă îndrăsneală la public pentru contribuiri şi abia au putut acoperi nenumeratele trebuinţe ale acestui institut de învăţământ. Pe nimeni nu putea deci să-şi prindă mirarea, dacă comitetul venia înaintea adunării generale cu faptul, că cassele „Asociaţiunii“ sânt goale, şi mijloacele ei bănesci secate. Comitetul însă vine să ne spună, că cu sfîrşitul anului 1888 dispunem despre o avere activă de 110.352 fl. 60 cf. şi ne presentă un budget pe anul 1890, care se încheie cu un prisos de 3551 fl. 91 cf. la venite. Din aceste cifre ar resultă, că „Asociaţiunea“ stă astăzi în privinţa financiară mai bine ca oricând, şi este mai puţin avisată la sprijinul publicului, însă o asemănaremai de aproape a bilanţului şi a budgetului ne convinge în curând, că cifrele sânt astfel grupate, ca să acopere miseria financiară, care există în faptă. — în averea activă este cuprinsă suma de 63.826 fl. 45 cr. drept ecuivalent al edificiului școalei de fetițe; este cuprinsă suma de 9487 fl. 32 cr. drept ecuivalent a mobiliilor. Aceste ecuivalente în suma totală de 73.313 fl. 77 cr. corespund sumelor ce s’au cheltuit pentru zidirea și mobilarea școalei, dar’ din punct de vedere financiar ele formează un capital mort, care nu aduce nici un crucer venit în bani. Detrâgând acest capital mort din suma averii active, ne rămâne un capital fructifer numai de 37.038 fl. 83 cr., cu care avem să socotim. Dar şi această sumă mai trebue redusă, din cauză, că realitatea din Sibiiu a „Asociaţiunii“ este inclusă în bilanţ cu un echivalent, care nu corespunde nicidecât cu valoarea ei. Realitatea a costat pe „Asociaţiune“ 41.917 fl. 17 cr., dar nimeni nu poate preţui valoarea ei la această sumă, ci va trebui să scadă cel puţin 6.7000 fl. Astfel ajungem la un capital real, despre care dispune „Asociaţiunea“, de cel mult 30.000 fl. A prevedea pe baza acestei cifre un budget, la care se recere anual pentru administraţiunea societăţii 1550 fl., pentru susţinerea şcoalei 2000 fl., pentru spesele cu realităţile 450 fl., este un lucru cam anevoios, chiar dacă sprijinul publicului ar cresce şi nu ar scădea precum ni se spune. Dar, comitetul în optimismul seu prelângă aceste ignorează încă cu desăvîrşire un lucru, care un bun administrator trebue să-l considere în prima linie, în budget adecă nu găsim nici o posiţiune care ar prevedea amortisaţiunea datoriilor, ce le-au contras comitetul în suma de 12.628 fl. 64 cr.. De unde să se plătească carnetele şi cuotele de amortisaţiune după acele datorii? Numai comitele cu 6% după acel capital representă considerabila sumă de 726 fl. 87 cr. anuali. Sumând toate aceste spese neevitabile, fără cuota de amortisaţiune, comitetul cutărei pofte, ori energia cutărei facultăţi. în rîul repede curgător al vieţii, caracterele se aseamănă cu un fel de cumpene, ce ca nisce aparate acvatice, acuşi ne cufundă, acuşi ne ridică la suprafaţa apei. în chipul acesta ni se îmbie o nouă scară; treptaţiunea caracterelor se face după cum ele sunt mai mult, sau mai puţin stricăcioase, salutare, după măsura stricăciunii, sau a binefacerii ce ele pun la cele în vieaţă, dărîmând, ori dând nouă vieaţă. Vorba este de susţinerea vieţii; vieaţa pentru individ are două direcţiuni: el sau cunoasce, sau voesce , aci zace causa, pentru ce noi distingem în om două puteri de căpetenie, mintea şi voinţa. Din celefise resultă, că trăsurile caracteristice ale voinţii şi raţiunii, menirea cărora este a ne ajuta în lucrare şi cunoascere, sunt folositoare, care lipsa lor este stricăcioasă. La erudit şi filosof orice fel de ipotesă prin observarea, aducerea aminte de cele mai neînsemnate amănunte, prin descoperirea în grabă a legilor de obşte şi prin cuminţia conscienţioasă este supusă controlării unei justificări sistematice şi bine aplicate. Bărbatul de stat şi neguţătorul posede simţul de bună cumpănire; este mereu deştept, sigur şi cuminte, scie să-şi întocmească trebile cu spirit luător de seamă la împregiurârile schimbate, are instinctul de a sei ţine în echilibru puterile din afară cu cele ce ei întrunesce, este înzestrat cu un fel de putere inventivă pentru lucrurile practice, scie să distingă cu multă fineţă posibilul dintre real. Acest spirit în are se îngrijească pentru acoperirea de 5326 fl. 87 cr. anuali. Venitul averii, după cum îl budgetează comitetul însuşi, este 1807 fl. 90 cr. Dacă luăm caşul cel mai favorabil, că toţi membrii de astăzi îşi vor plăti taxele de 5 fl., resultă un venit de la membri (294) de 1470 fl. Prin urmare un venit total de 3277 fl. 90 cl. Venitul real dar nu ajunge nici cifra, care resultă din budgetul comitetului drept prisos, şi, ceea ce e mai trist, nu ajunge pentru acoperirea trebuinţelor ordinare neevitabile. Dar’ dacă acei 2000 fl. proiectaţi drept subvenţiune anuală pentru şcoala de fetiţe nu vor ajunge, precum n’a ajuns în nici un an? Dar’ dacă nu toţi membrii vor plăti taxele lor, precum au făcut în toţi anii? Toate aceste şi asemenea întrebări, precum şi întreaga situaţiune gravă a budgetului, comitetul le desleagă într’un mod foarte uşor. Fără multă bătaie de cap se introduce între venite un venit „extraordinar“ de 1000 fl. şi suma de 3000 fl. drept „colectă“. Dacă venitele ordinare sânt supuse oscilaţiunii, cu atât mai mult vor fi supuse cele extraordinare, car’ „colecta“, cu toate presiunile ce se fac spre realizarea ei, nu s’au urcat nici în anul expirat la suma de 3000 fl. Şi chiar dacă ar întră aceste venite foarte extraordinare, ele ar trebui să aibă meniţiunea a amortisa datoriile şi nu a acoperi trebuinţele ordinare. Prin aceste expuneri credem a fi luminat îndestul situaţiunea financiară serioasă a „ Asociaţiunii “. Comitetul va trebui să-şi pună toate silinţele pentru a aduce un echilibru real în budget. Noi nu ne vom supăra, dacă nici până la anul comitetul nu va termina biografiile şi portretele „conducătorilor“ „Asociaţiunii“, dacă va lăsa la o parte noua arondare a filialelor şi alte „Gestiuni importante“. Vom fi foarte satisfăcuţi, când comitetul va soi să resoalve cea mai arzătoare cestiune, cestiunea financiară. Adunarea generală de la Făgăraş a mai încărcat budgetul cu 1000 fl. pentru tipărirea de cărţi pentru popor. Nu ne pronunţăm în meritul acestei afaceri din simplul motiv, că nu vedem posibilitatea a putea suporta budgetul şi această sarcină. Poate niciodată în cei 28 ani ai vieţii sale, „Asociaţiunea“ n’a fost în asemenea mod avisată la sprijinul tuturor, ca acum. „Conducătorii“ „Asociaţiunii“ ar lucra deci în interesul bine înţeles al societăţii, dacă prin faptele lor n’ar contribui a înstrăina de „Asociaţiune“ şi mai mulţi decât a înstrăinat. FOIŢA „TRIBUNEI“. Idealul în arta. De H. Taine. Traducere de Vasilie Vaida. (Urmare din Nr. 197.) §. 2. Gradul de favorabilitate al trăsurii caracteristice. Trasurile caracteristice pot fi alăturate încă și din alt punct de vedere; punctul acesta de vedere este acela al puterilor naturale, astfel trăsurile caracteristice pot fi clasificate în două chipuri: puterea poate fi considerată după felul raportului, în care stă pusă cu o altă putere, sau cu sine însăşi. Ea este mai puternică în raportul cu alte puteri, când resistă acelora şişi le supune sieşi, în raportul cu sine puterea este mai puternică atunci, când activitatea sa căcetoare în afară de sine nu este ducătoare la perire, ci tinde la crescerea şi sporirea sa propie. Deci pentru oricare trăsură caracteristică sunt două măsuri, de vreme ce ea este supusă la două încercări, la aceea a efectului provenit din alte puteri şi la aceea provenită din efectul interiorului propriu. în scrutarea de mai înainte dovedisem încercarea dintâiu, arătasem gradul mai mult, sau mai puţin superior, ce caracterul ocupă, după felul statorniciei sale şi dovedisem, că caracterul, după gradul său de putere este triumfător din răsboiul purtat împotriva factorilor suprimatori. în o altă scrutare vom arăta încercarea a doua şi gradul mai mult sau mai puţin înalt ce trăsura caracteristică ocupă, când lăsată ea de ea, tinde înspre nimicirea, sau desvoltarea sa proprie, prin sdrobirea sau desvoltarea individului, ori grupului căruia îi aparţine. în caşul dintâiu treaptă de treaptă ne scoborisem pănă la acele puteri elementare ce alcătuesc principiul naturii şi D-Voastre vălfurăţi înrudirea dintre artă şi sciinţă. Acum treaptă de treaptă ne vom sui pănă la formele superioare ce alcătuesc ţinta naturii şi D-Voastre veţi vedè înrudirea dintre artă şi moralitate. Studiasem în cele de mai nainte trăsurile caracteristice din punctul de vedere al importanţei, acum o se le examinăm din punctul de privire al favorabilităţii. I. începem cu omul moral şi cu arta ce are drept subiect pe omul moral. Este la vederea tuturor, că trăsurile caracteristice ale omului sunt mult puţin morale, inmorale şi mestecate, şi de experiăm, că unii indivizi, unele societăţi înfloresc, sporesc în putere, ori decad, se stîng, pierde tot; dacă ne dăm stăruinţă a scruta căuşele căderii, vedem, că ea întotdeauna provine din vre-un defect al organismului întreg, din ducerea la extrem a cutărei porniri, din vre-o neproporţiune a situaţiei sau a capabilităţii, precum drept basă la prosperitatea oricărei societăţi şi individ este statornicia, echilibrul lăuntric, moderarea opurile de artă se manifestează ca pătrundere fină, ca simpacie unduioasă, ca reproducţiune nemijlocită, interioară a obiectului şi ca complexul original şi momentan al trăsurilor caracteristice şi al felului spontaneu de armonii ce alcătuesc preajma obiectului. D-voastră o să întâlniţi în oricare om spiritual grupul disposiţiunilor menite a tâlcui toate aceste. Ele sunt pentru om ca atâte puteri conducătoare la scop şi este la vedere, că una ca una în cercul propriu sunt binefăcătoare ; schimbându-se însă, sau insuficiente fiind, ori lipsind din capul locului, vegetarea, miseria le ia locul. Tocmai pe tocmai voinţa încă este o putere şi considerată în sine este bună. Statornicia întru determinarea de sine ne pune pe toţi în uimire, ea resistă atacurilor crâncene ale durerii fisice, torturelor îndelungate ale durerilor moralicesci, confusiei grabnice provenite din sguduirea eului întreg, aţîţării adimenirilor, încercărilor, care prin forţă şi durere, prin frângerea spiritului, şi prin slăbirea din cale afară a trupului tind a o strivi. Oricare să fie motivul, extasul martirilor, convingerea stoicilor, nesimţiciunea sălbaticilor, tenacitatea înăscută, sumeţia însuşită, întotdeauna frumoasă este, ba, nu numai cele ale înţelegerii, senitatea, ingeniul, spiritul, mintea, cun-tactul, viclenia, ci şi factorii voinţei, cum vitejia, iniţiativa, lucrarea, statornicia, flegma sunt părţi întregitoare ale omului ideal. Noi acum stăruim a le cons- REVISTĂ POLITICĂ, Sibiiu, 31 August st. v. Cele Zece porunci ale Rusiei, ziarului „Die Presse“ din Viena li se împărtăşesce, că în România, Bulgaria şi Sârbia se colportează pamflete cu massele sub titlul „Zece porunci ale Rusiei“, în care răsboiul în contra Austro-Ungariei se presentează ca inevitabil. Aceste zece porunci s’au publicat în mai multe ziare austriace şi unguresci şi ni se pare, că tocmai „Deutsches Volksblatt“ din Viena a fost cel dintâiu, care le-a reprodus. Pentru ca să vadă şi publicul nostru cetitor, cât de îndrăsneţe şi obraznice sânt planurile Rusiei, lăsăm şi noi să urmeze cele „zece porunci“ reproduse deja chiar de organe de publicitate maghiare : 1. Propaganda catolică, pe care o face Austria cu sprijinul Vaticanului, pentru de a înstrăina popoarele balcanice de cătră Rusia și de cătră biserica ortodoxă, silesce pe Rusia de a fi gata în contra Austriei. II. Un răsboiu cu Austria, care e numai o cestiune de timp, nu poate să termine cu succese de jumătate. Rusia nu se poate mulţumi, ca numai Galiţia rusească să fie împreunată cu Rusia, care teritoriile sârbesci şi românesci se rămână la Austria. Spre a opri calea Austriei în Peninsula Balcanică şi spre a o împedeca a mai face politică antirusească, Austria trebue silită; III. Se vedec României: Ardealul, Bănatulestic cu districtele din Nord şi Bucovina-de-sud; IV. Sârbiei: Bosnia, confiniile militare, Slavonia, Bacica şi Roche di Cattaro; V. Actuala dinastie protestantă din România va fi înlăturată şi substituită prin o dinastie ortodoxă după placul Rusiei; VI. Tronul sârbesc îl va ocupa Nichita din Montenegro; VII. Toate statele balcanice, Grecia, Sârbia, România şi Bulgaria trebue să se aducă în cele mai intime relaţiuni cu Rusia, şi anume prin aceea, că trupele singuraticelor state vor ave se joare pentru împăratul Rusiei. VIII. Biserica greco-ortodoxa din Peninsula Balcanică va fi pusă sub scutul împăratului rusesc. în fiecare an se va convoca la Constantinopol un sinod al bisericelor orientale. IX. Misionarii romano-catolici şi protestanţi vor fi înlăturaţi de pe Peninsula Balcanică, deodată cu episcopii lor. Oricărei alte propagande între popoarele ortodoxeorientale trebue să se facă odată capet. Sinodul rusesc a luat sfânta iniţiativă, de a împăca biserica bulgară cu toate bisericile orientale, trai într’un întreg, ele fiind însuşirile caracterelor binefăcătoare, deliniate mai la deal. Să examinăm dar’ omul ideal pe acest teren! Ce fel de disposiţiune face salutară vieaţa individului pentru societatea în mijlocul căreia trăesce? Cunoascem mijloacele interioare, care pentru el sunt de folos aducătoare, acum se scrutăm acel instinct lăuntric, în virtutea căruia el devine folositor şi pentru cei ce îi alcătuesc împrejmueala. Omul posede abia un instinct de felul acesta, consistă în puterea de a iubi a omului; a iubi este: a-’şi defige de ţînţâ fericirea altuia, a se pune în serviciul acestui scop, a-’şi aduce întreaga vieaţă drept jertfă întru ajungerea acestui dor mare. Iubirea este dintre toate trăsurile caracteristice cea mai salutară; în scara ce o să dăm, ea ocupă locul cel mai înalt. Ba, oricum ea să se manifesteze, fie sub forma generosităţii, umanităţii, drăgălăşiei, amabilităţii, pri ivească-se ca icoana bunătăţii înăscute, priveliştea ei ne încântă întotdeauna ; fie oricare subiectul ei, amorul propriu sentimentele felurite ale vieţii casnice, relaţia dintre părinţi şi fii, dintre fraţi şi surori, ori prieteneşugul intim, încrederea deplină, credinţa împrumutată dintre doi inşi, —a, ba, şi preste voe ne atrage simpatia, cu cât însă marginele iubirii sunt mai largi, cu atât ea este mai frumoasă, favorabilitatea acestui caracter este egală cu mărimea grupului, căruia îi aparţine. Aci zace causa, pentru ce în