Tribuna, noiembrie 1889 (Anul 6, nr. 250-274)

1889-11-25 / nr. 270

Anul VI •< - v -:' •->'y •; tr.'va&w •óY^-vaacrag*BgiP»^graf*ÍHBMti»gif^ ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/ an 2 fi. 50 cr., 1/a an 5 fi., 1 an 10 fi. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fi. 20 cr., */4 an 3 fi. 50 cr., '/a an 7 fi. 1 an 14 fi. Pentru România și străinătate: l/4 an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. e S ^\ ^ ■r d Sibiiii, Sâmbătă 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1889 270 Säiää^määiäSaäm^jtti^^wwiiiKiiäEaiiääBääaBiäKäiiiMBgBMgBgaa^^ n»aăi 1NSERT1UNILE j Un șir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 crucere v. a. sau 15 bani rom. ________________________________________________ Sibiiu, 24 Noemvrie st. v. (X) în parlamentul din Budapesta s’au luptat lupte crâncene. Luni de clire sânt, de când partidele oposiţionale maghiare lovesc fără cruţare în guvernul unguresc şi anumit în capul acestuia, în ministrul-preşedinte Tisza. Şi lovesc în formele cele mai variate. Nu mai e vorba de discuţiune. Inferbentarea parlamentară a înălţat termometrul discuţiunii atât de mult, încât discuţiunea parlamentară a degenerat în scandal. Membrii parlamentului din casa deputaţilor şi mai ales cei din oposiţiune, în loc de a discuta, lăruiesc ca niste discipoli fără educaţiune într’o şcoală cu personal didactic lipsit de orişice auctoritate. Conversează negenaţi, când vorbesce ministrul-preşedinte Tisza sau vre-unul din aderenții lui şi fac sgomot infernal, când aud vre-un cuvânt sau vre-o trasă, care oposițiunii nu-i vine la socoteală. Ce va fi având oposițiunea de gând cu atitudinea ei parlamentară e greu a spune. Nouă aşa ni se pare, că şi oposițiunii ’i-ar fi greu să ne spună clar, că ce vrea. A răsturna pe Coloman Tisza din posiţiunea lui de ministrupreşedinte e motivul, care oposiţiunea îl presentează ca pretext. Ea însă nu spune şi ceea ce ar ave să urmeze după răsturnarea lui Tisza. Sau doară este adevărat ceea ce, după cumtieea „N. P. Journal“, a exprimat Col. Tisza „într’un moment nepriveghiat“ prin cuvântul „detronisare ?“ Oposiţiunea se lapădă din toate puterile de asemenea intenţiune şi declară pe Col. Tisza denunţant şi calomniator. Se gerează ca cea mai credincioasă Coroanei şi Regelui, cu toate că adoară pe Kossuth ca pe un sfânt politic, însă aibă oposiţiunea ori-şi-ce gând, vrere-ar nu numai pe Col. Tisza să-l răstoarne, ci tot sistemul, în care şi după care guvernează acesta, scandalurile parlamentare tot rămân nejustificate. Cu toate aceste, lipsite de orice folos nici scandalurile parlamentare din Budapesta nu sânt. Afară că oposiţiunea a avut oare şi crlte plăcuţe pline de distracţiune, se înţelege, în felul cum pricepe ea distracţiunea, a câştigat şi patria, în înţeles mai îngust şi mai larg, a câştigat şi Europa convingerea, de ce e capabilă „naţiunea“, când ajunge de stă singură, negenată şi neconturbată de massa cea mare a popoarelor din ţerile unguresci, în fruntea afacerilor şi când pune în aplicare practica ei constituţională, „cea mai vechie în Europa“. Folosul negativ, care se poate extrage din atitudinea parlamentară a oposiţiunii, este unul din cele mai dureroase foloase pentru orişicare patriot cu simţ adevărat patriotic. El vine să ne dovedească, cât de inproductivă este vieaţa constituţională, când apucă pe căi rătăcite, cum a apucat de preste două decenii la noi, şi cum din causa inproductivităţii ei trebue să degenereze, cum o vedem degenerând. Două,eci-şi-doi de ani de vieaţă constituţională, popoarele din ţerile unguresci îi văd perduţi, ca şi când într’înşii nu s’ar fi lucrat nimica. Deşi mult s’a greşit, mult s’a stricat, ignorându-se dreptatea şi egalitatea faţă cu majoritatea cea precumpănitoare a cetăţenilor unguresci. Românii, şi tot aşa şi alte naţionalităţi,şi-au făcut datoria. Au atras atenţiunea celor ce se făcuseră singuri domnitori ai situaţiunii, că aşa pe cărarea pe care au condus şi conduc ei lucrurile, nu vor pută merge înainte fără să se poticnească. Compatrioţii maghiari au ignorat ce li s-a spus din partea naţionalităţilor şi, ca să scape de advertismentele lor cele juste, au cercat să le astupe gurile cu închisori şi cu amende, ca neconturbaţi şi negenaţi să se poată desfăta în fantasiile lor politice. S’au desfătat. Şi unde au ajuns? Să se certe în mod necuviincios în faţa ţerii, în faţa monarchiei şi în faţa Europei. Dar’ acum începe Europa a lua notiţă serioasă despre cele ce se întâmplă în ţerile unguresci, în Germania, în Francia, bărbaţi serioşi se ocupă cu starea lucrurilor de la noi. Ignora-ţ i-vor compatrioţii şi pe aceştia ? Dacă îi vor ignora, nu vor lăsa aceia să fie ignoraţi. Dacă politicii maghiari lucrează să dismembreze monarchia, nu vor suferi aceia să li se facă plăcerea distrugătoare. Precum sunt una în păreri cu naţionalităţile, date acum la o parte, aşa vor lucra împreună, când va fi sosit timpul. Vor lucra împreună chiar şi fără aprobarea compatrioţilor răsfăţaţi, ca monarchia austro-ungară să nu sufere scăderi, fiindcă este necesară în organismul statelor europene, la acest loc traducerea românească a circularului publicat în „Magyarság“, reservându-ne a reveni asupra lui. Nr. 8269— 18S9. 35. Circular cătră clerul diecesei. Deşi activitatea bisericii şi a statului este deosebită, totuşi chiemarea amândurora este: a se îngriji în bună înţelegere de binele cetăţenilor; biserica de binele sufletesc, statul de cel material. Din raportul bisericii cătră stat, din etica creştinească, precum şi din chiemarea preotului ca păstor sufletesc urmează de la sine, că preotul trebue să exceleze şi premeargă ca exemplu bun în privinţa virtuţilor creştinesti. Clerul acestei diecese în privinţa aceasta totdeauna a fost la nivelul corespunzător al chiemării sale. Şi precum clerul cu cuvântul şi cu fapta, astfel şi credincioşii noştri au dovedit credinţă nestrămutată cătră Tron, promptitudine şi ascultare faţă cu legile, care faţă cu patria iubire sinceră şi vrednică. Nu ne îndoim, că veneratul cler, în conscienţa chiemării sale şi credincios învăţăturilor bisericii, şi pe viitor va observa acest punct de vedere. Dar, ca în urma unui caş regretabil bunul renume al veneratului cler să nu sufere nici cea mai mică ştirbire, ca să nu se mai întâmple asemenea caşuri, care ar pute păgubi acest bun renume şi în oarecare mod chiar şi interesele bisericii, am aflat de bine a vă face serios şi pârintesce atenţi, ca ţinând înaintea ochilor sublima voastră chiemare de păstori sufletesci, să băgaţi bine de seama, ca niciodată şi sub nici un fel de împregiurări să nu mestecaţi în activitatea bisericească sau preoţească lucruri de politică neiertată, în urmarea căreia vă interdic cu stricteţă aducerea la iveală în biserică a acestor lucruri, care într’un chip oare-care s’ar pute cualifica de demonstraţiuni, sau chiar şi de agitaţiuni politice contrare patriei. Gherla, în 23 Noemvrie 1889. Din şedinţa capitolului, Ioan Szabó, episcopul gr.-car al Gherlei. ■OIŢA „TRIBUNEI: Cetina-D’albă. (Urmare şi fine.) Şi dând mulţumită de vorbă şi sfaturi, Voinicul pornesce. Dă pinteni pe loc Şi calul s’aruncă văpaie de foc, Cât par’ca din frâne vrea suflet se sugă ; Şi trece ca vântul prin ţeara lui Rugă, Şi-a doua Zi calcă pe graniţi. De-aici E calea mai aspră şi rar sunt voinici Ş’o bată. Dar’ fiiul lui Fulger nimică Nu vede, n’aude, nu simte vr’o frică, Deşi-’i ies în cala bă lauri şi smei Şi taberi răsleţe de lei paralel, Şi câte fantasme şi iasme. Grăbesce Voinicul şi ’n laturi de fel nu privesce; Bar’ smeii şi dracii, cu rece fior, S’asvîrl nebunatec şi-opresc pe ficior în cale-’i; dau urlet şi joacă şi ’ntind ei O miie de braţe cu strigătul „prinde-’i!“ Şi latră şi cască guri roşii de foc. Lui Cetina-Dalbă nu-’i pasa deloc: Curagiul seu arde şi-’s ochii lui ţintă, De tipuri de noapte el nu se ’nspăimântă Şi pare sălbatec în sbor porumbesc. Şi-’i ies lui în cale şi hori învîrtesc Copile şi Zice: frumoase ca stele, Se joacă pe câmpuri ca ’n sbor rândunele Şi cântă’şi strigă şi braţele ’ntind La Cetină-D’albă, mai tare s’aprind, Şi rîd tot într’una cu mult’amăgire, Pe cel ce le vede să-’l scoată din fire, Şi lui ca neveste pe rînd ’i se ’mbiu. Dar au le ia ’n seamă sălbatecul fiu Din ţeara lui Fulger; el nu cată ’n laturi, Căci astfel îi spuse sihastrele sfaturi A sfintei. Se duce, se duce şi ’n sfor Zăresce ’n departe palat lucitor, Şi lesne-’l cunoasce, că-i zidul de aur, Şi nu-i decât numai palatul lui Laur. Şi ’ndată ce-ajunge, cal-sdravăn s’a pus Aproape de poartă, car’ domnul s’a dus La părul cu pere de-aramă. Lovesce Cu petri ’n frunzişul ce greu zângănesce, Crengi multe şi muguri o mire rumpând. Atunci din chilie, copila-auzind, înlătur’ oblonul şi-apare ’n obloane: Frumoasă ca cerul, ca Maica ’n icoane, Cu părul ce-ajunge mai jos dela brâu, Dar’ palidă, ’ntocmai când joacă pe rîu Luceafărul. Salba privesce din casă La Cetină . . . Doamne, şi-’i Zice distrasă : „Voinice, voinice ! Oricine să fii „Şi ori pe ce cale de farmec să vii „Din lumea cu oameni, te rog bagă seamă „Şi nu lovi 'n părul cu frunză de-aramă, „Căci baţi la urechia stăpânului meu „Şi-aude şi vine . . .“ — „Şi ce griji am eu, „Că bat la urechia stăpânului! Pace! „De-ţi place m’audă şi vie de-m i place!“ Copila se ’neacă de spaimă. „Te du! „Vai du-te, că asta îi per eu şi peri tu! „O dragul meu, du-te! Că Laur, — sosesce!“ Ci plin de nădejde şi ’ncrederi vorbesce Voinicul: „O, Salbă, m’alungi şi te temi?! „Mai bine-ar fi, uite, cu drag să mă chiemi „în casă, că doară sântem dintr’o lume! „Şi eu de departe venit-am anume „Să lupt cu bălaur şi-apoi să te scot „Din ţerile-aceste, dar’ tu eşti de tot „Prea dată lui Laur ! O, scumpă copilă, „De cumva de tată, de mamă’ţi e milă, „De cumva porţi dorul şi vrei să trăescî „In ţeara cu oameni, pe care-’i doresci, „Atuncea tu vino! Dar’ nu perde vreme, „Ci vino! Grăbesce să vii! Nu te teme!—“ De abia-’l înţelege copila ce vrea Şi ’ndată scoboară din casă, plângea Şi scris avea dînsa pe obraz de zăpadă Nădejdea şi dorul, cum are să-’şi vadă Părinţii şi fraţii şi tot ce-i iubit! „Eu nu spin, eu nu ştiu ce gând te-a hrănit, „Se vii tu, voinice, din ţeri după mine! „Străin eşti şi totuşi mă 'ncrede Zi în tine, „Că ’n ochii tăi fuce tot sufletul lor! ... „Tot una-i cu tine! ’Mi-e dulce să mor!“ Şi Salba ’l-încinge cu braţe de ’ncrederi, Aşa cum s’acaţă mici viţe de iederi De-un pom în grădină, şi dulce rîdea. Atuncea ficiorul lui Fulger o ia De mână, cal-sdravăn nechiază şi sprinten Dă glas loviturii grăbitului pinten------Ficioru-i de flăcări şi calii de vânt; Se duce-armăsarul şi-abia de pământ ’Şi-atinge potcoava, se duce spre casă. De abia însă 'n urmă palatul rămase, Când muget sălbatec pe deal clocoti: E Laur, e Laur! El cât ce veni Din desele crânguri simţesce şi vede, Că-i Salba răpită de-un om; se repede Pe drumuri sălbatec şi lasă din guri Pojaruri şi pară şi-aprinde păduri, Cu negru-’i răsuflet; de temeri înghiaţă Copila lui Codru la Cetină ’n braţă! Crunt vântură Laur câmpia din dos, C'o falcă pe ceruri, c’o falcă pe jos, Şi-i aspru şi negru ca noaptea din groape. El vine, tot vine şi-acuma-i aproape De Cetină-D’albă, voinicul fugând E fulger în cale, ci Laur e gând, Şi-aleargă ’ntr’o clipă pe zarea cea largă, Un drum ce porumbul trei Zde-’l aleargă. Oh, nu-i nici un modru, nu-i drum de scăpat! Ficiorul lui Fulger atunci a lăsat Surceaua din mână şi vorbe vrăjesce: Deodat’o pădure se 'ntinde şi cresce, Mai deasă ca părul pe capul de om — Tot paltin la paltin şi pom lungă pom, Şi-i naltă cât cerul, cât lumea de lungă, Că bate pământul din dungă la dungă Şi ’nchide cărarea lui Laur brodat. Lung Laur mugesce, cât mai aprepat A cerului haină, el urlă şi sbiară Şi ’ncearc’apoi preste pădure să sară, Dar’ nu-i cu putinţă. Şi pieptul seu gol Dă flăcări albastre; el face ocol Pădurii, dar’ capăt şi margini de codru Nu vede. Pe gânduri se pune şi modru Găsesce: să roadă pădurea pe loc Şi drumuri să-’şi taie. Cu flăcări de foc Străbate şi-aprinde copacii pa rînd Şi-’i roade cu dinţii şi, cale roZând, Se duce ’n frunzişuri ca focul în paie. Trei Z‘le tot arde, trei Z^e tot taie Şi-a patra Z* iese, când Ziua sfinţia. Ear’ Cetina-D’albă pe drum se ducea Ca desele neguri; trei Zile tot merge Şi nu-’i mai sta gândul, că trebui s’alerge De frica lui Laur: el strînge cu dor Pe Salba, rîd ambii şi-’n rîsetul lor Se duce cal-sdravăn ca tip de fantomă, Cu spumă 'n zăbală, cu frâul pe comă. Ci-’n Zbia de-a patra, când cerul sfinţi, Voinicul în spate căldură simţi Şi Zice: „Vai, Doamne, că rău mă pătrunde „Căldura de soare!“ Bar’ calul răspunde : „O, Cetină-D’albă, nu-i soarele, nu-i! „Că-i Laur-bălaur, răsufletul lui „Te arde, stăpâne! Dar’ fii tu bărbat „Şi nu-’ţi face temeri!“ Deabia ’şi-a gătat Cuvântul şi cată, că Laur apare Cu groază pe frunte, cu noapte ’n spinare, Şi vino, dar’ vine turbat de nebun. Şi flăcări se ’mpart şi pojaruri s’adun Şi geme pământul, greu zarea voesce, Că Laur acuma puterea ’ndoesce Şi trece ’n văsduchuri ca munte plutind. Dar’ calul se duce cât nici nu-’l cuprind Câmpiile ’n cale, se duce nălucă, Precum scie singur că-i chip să se ducă! Se duce, dar’ Laur e meşter la drum Şi eată-’l! O, eată-’l aproape acum De firul lui Fulger, s’apasă în şea craişorul şi-aruncă şi lasă Bucata de cremini şi vorbe-a vrăjit. — Atunci din pământuri o stânc’a ieșit De cremene toată, mai aspră ca ferul, Mai lungă ca lumea, mai lată ca cerul, De n’avea nici capăt, nici nume de spus. — Crunt Laur aruncă privirile ’n sus Afacerea protopopului Berinde. Ziarul „Magyarság“ din Cluj publică în Noul seu de ieri circularul părintelui episcop Ioan Szabó dela Gherla în afacerea suspendatului protopop Alexie Berinde dela Seini. Dăm REVISTA POLITICA. Sibiiu, 24 Noemvrie st. v. Din parlamentul maghiar, în şedinţa de alaltăieri s’au votat budgetele ministerului „a laters“ şi al celui croato-slavon, trecându-se apoi la desbaterea specială asupra budgetului ministerului de interne. Aici a ţinut noul ministru de interne o vorbire mai lungă, în careşi-a expus planurile sale de reforme. Dăm la alt loc un extras din această vorbire. Opoziţiile prin vorbitorii Hollo din stânga extremă şi contele Apponyi din opoziţia moderată au întimpinat cu bunăvoinţă debutul tânărului ministru. Cel dintâiu a ajuns la conclusiunea, că mai bună ar fi alegerea pe vieaţă a funcţionarilor administrativi, decât numirea lor de cătră guvern, care ar produce un păgubitor birocratism de partid. Contele Apponyi a promis, că va sprijini ideile de reformă ale ministrului, dacă va fi mulţumit cu spiritul, în care vor fi ţinute. La propunerea ministrului-preşedinte a hotărît dieta să întrerupă desbaterile budgetare după votarea budgetului ministerului de interne şi să voteze următoarele proiecte: Acela despre extinderea cercului de activitate al poliţiei din Budapesta preste Pesta nouă şi Rákos-Palota, acela despre prelungirea scutirii de timbre a conversiunilor împrumuturilor hipotecare, acela despre marcele industriale, apoi despre unele căi ferate locale şi în sfîrşit legea recruţilor. După votarea acestora se va trece oare la desbaterile budgetare. La finea şedinţei a presentat ministrul de finance Wekerle un proiect de lege despre îndreptăţirea băncii austro-ungare de a excempta varianţi exmişi de cassele de deposite. Parlamentul îşi va începe vacanţele de Crăciun la 12 i. e. n. De ale patriarchatului sârbesc, „Agramer Ztg.“ scrie, că în poporaţiunea sârbească se manifestă tot mai mult dorinţa, de a se convoca congresul bisericesc sârbesc. Aceasta cu atât mai mult, după ce actuala administraţie a patriarchatului lasă mult de dorit. Drept candidaţi serioşi la scaunul patriarchal sunt priviţi: episcopul Braucovici, episcopul Stoianoviei şi episcopul Zivkovici. Cele mai multe şanse le are episcopul Brancovici, om în vîrsta cea mai bună, de caracter politic corect, real şi un eminent cunoscător al constituţiei bisericesci cu toate bunătăţile şi slăbiciunile ei. El în urma activităţii şi varei sale în episcopia Timişoarei este foarte stimat atât acolo, cât şi în toată Croaţia-Slavonia. Episcopul Stoianovici are puţine şanse, căci este deja de 68 ani, bolnăvicios şi lipsit de iniţiativa astăzi atât de necesară. Zivcovici, al cărui partid în anii din urmă din cause sociale şi politice a scă- zut, a fost ales şi mai nainte patriarch, dar’ n’a obţinut întărirea Coroanei. Din senatul României. După cum am anunţat în Nrul de ieri, senatul României a ales comisiunea însărcinată cu redactarea adresei de răspuns la mesagiul de tron. Această scrie o întregim cu informaţiunile din urmă, după care lista proiectată de aderenţii dlui Lascar Catargiu a obţinut 20 de voturi, iare opoziţia liberală a întrunit 16 voturi. După cum se telegrafează din Bucuresci, acestui vot al senatuluii se dă mare importanţă, concludându-se de la el la atitudinea senatului faţă cu actualul guvern. Dinastia brasiliană. „Pol. Korr.“ primesce următoarea serie telegrafică din L i s s a b o n a : Aici se crede, că împăratul Dom Pedro II, cu familia imperială va sosi la 6 Decemvrie cu vaporul brasilian „Allagoas“ aici. Despre intenţiunea ascunsă împăratului de a exmite după sosire în capitala Portugaliei o proclamaţiune politică, nu este nimica cunoscut în cercurile politice de aici. Tot atât de puţin se scie şi în privinţa alegerii ce a făcut împăratul şi familia sa relativ la viitoarea localitate a ubicaţiunii lor. Din vorbirea ministrului Teleki. La începutul vorbirii sale, ţinută în şedinţa dietei dela 4 Decemvrie a. c., s-a ocupat cu budgetul şi a făcut promisiuni, că va face îmbunătăţiri în privinţa sanitară, se va îngriji de îmulţirea spitalelor, de căutarea alienaţilor şi cu deosebire de cestiunea igienei copiilor, între care mai ales de copiii găsiți. După aceea a continuat precum urmează: Ear’ acum mă rog de atențiunea onoratei case, ca să-mi enumer agendele mele viitoare. înainte de toate am onorul de a anunța onoratei case, că lucrările prealabile, relative la instrucțiunea despre examenele practice administrative, sunt deja atât de înaintate, încât această instrucţiune în scurtă vreme va fi gata. După aceea voiu ave onorul de a pune pe masa onoratei case un proiect de lege despre justiţiabilitatea administrativă. Aceasta va duce la scopul dorit de noi toţi, că se va sista raportul abnormal, că ministrul de multe ori nu stie, când este judecător și când este partid. La detailuri nu mă pot încă demite, dar, cred, ca aceasta nici onorata casă nu va pofti-o. înțelepciunea casei va pute în curând judeca, dacă este corect sau necorect proiectul, între agendele mele mai număr şi posibila regulare a raporturilor generale de drept şi cu deosebire a responsabilităţii funcţionarilor şi celoralalţi impiegaţi. Crearea unei aşa numite pragmatice de seviciu, regularea procedurii poliţenesti şi administrative în comune şi în municipii, regularea legală a execuţiunilor administrative, a dreptului de întrunire, a cestiunii săracilor şi a afacerilor de poliţie edilă şi în contra focului. Mai mult nu pot zice acuma, căci nu sânt obicinuit .