Tribuna, ianuarie 1890 (Anul 7, nr. 1-24)

1890-01-03 / nr. 1

vREVISTA POLITICA. Sibiiu, 2 Ianuarie st. v. Din parlamentul maghiar. Sâmbătă ’şi-a reînceput parlamentul maghiar activitatea după feriile de Cră­ciun şi de anul nou. în această şedinţă s’au resolvat o mulţime de proiecte de căi ferate fără nici o discuţiune. Nici o interpelaţiune nu a fost insinuată şi astfel şedinţa, după o durată de abia de o oară, s’a ridicat fără de cea mai mică agita­ţiune. Mare minune în adevăr. Un lucru, la care, judecând după antecedente, mai puţin ne-am fi aşteptat, dar­ care ar trebui să fie de bun augur pentru ac­tivitatea parlamentară din anul acesta. Şedinţa a doua a fost anunţată pe ieri cu următoarea ordine de z zi: budgetul ministerului de comerciu. Nota circulară a Rusiei. Din incidentul afacerii cu nota de protest a Rusiei în contra împrumutului bulgar declară „Journal de St.-Peters­­bourg“ . Cabinetul împărătesc s’a măr­ginit a-’şi aduce la cunoscinţă punctul seu de vedere faţă cu măsura pomenită ce purcede dela un guvern, a cărui le­galitate nu e recunoscută şi care se poate privi cel mult de un guvern su­ferit. Guvernul bulgar însă, neţinendu-se nici pe departe în reserva ce ’i-o im­pune această situaţie, a zălogit căile ferate bulgare şi rumefiate cu posibili­tatea unei vânzări, şi prin aceasta s’a restrîns în mod simţitor dreptul de prioritate, pe care îl are Rusia asupra hipotecei în virtutea tractatului de Berlin şi a altor convenţii de mai tânji­u. Dealtmintrelea spiritul cercurilor oficioase din Rusia s’ar parea foarte pacinic. Budgetul, pe care ministrul de finance­­l-a presentat pentru anul 1890, conţine trei pasaje marcante despre pace, în special se accentuează î­m­­bunătăţirea esenţială a situa­ţiei generale din Europa. Desarmarea generală, în Francia s’a ridicat o voce ce merită să fie ascultată asupra d­e­s­a­r­­mării generale. Este vocea bătrâ­nului diplomat şi filosof Jules Simon­, ale cărui vederi s’au publicat în „Parti TfetTCRal“ în forma unui interviu. Jules Simon ţine, că desarmarea e necondi­ţionat de lipsă şi e şi executabilă. Pro­iectul ce-’l face­­ el consistă într’aceea, ca fiecare stat să-’şi reducă chieltuelile anuale pentru scopuri de răsboiu cu cincitreci de procente, prin ceea­ ce ra­porturile de putere reciproce nu vor fi atinse. Controla acestei îndatoriri ar fi să se facă prin regimul parlamentar, căruia, după­ cum se scie, numai Rusia nu e supusă. Dar’ şi pentru acest im­periu s’ar afla o controlă. Francia,­­jice Jules Simon, nu poate să iee iniţia­tiva pentru proiectul de desarmare, şi Germania nu e bine să o iee. Filoso­ful francez spune, că el a sufevat jeastă cestiune într’o lucrare mai mare atunci principele de Bismarck ’i-a dat un răspuns personal, în această îsoare cancelarul imperiului german îcând ’mi­ se părea, că sânt mai sigur, de­ltă, eu însuși, fără îndemn extern, vedeam sunt tot atât de departe de scop ca şi fimim 2—3 săptămâni. intr’una din cjile, când simţiam, că car’ stau să mă apuce frământările după Linda Raia, mă trecai pe frunte, ca să­­mi­ le alung pe un moment, şi scosei iute o carte dintre cărţi, ca să cetesc. De câteva­ ori­­mi-a fost SHCces această manoperă; cetiam şi scăpăm de Linda Raia. Luasem din întâmplare chiar un tom din poesiile lui Alexandri, îl deschid pe nimerite, y­ yi pe pagina deschisă văd tipărit negru pe alb, tipărit cu litere mari: LINDA RAIA. Sării oblu în sus de groază. Crezusem că am nebunit. Mă uitai earăşi. iţii literele negre stăteau nemişcate la focul lor. Deodată ’mi­ se făcu lumină în cap. Linda Raia a fost fiica celui din urmă rege maur din Grenada. Alexandri a cântat-o în poesiile sale. Şi de aici­­mi-a rămas mie gumele! Dar’ descoperirea aceasta se petrecu în atât de repede, încât stă­tui un mo­ment ca înlemnit locului. După aceea începui­­să ţip cât m’a luat gura şi să fug cu cartea lîn mână giur împregiur în casă. Bătrâna mea găzdăriţă alergă înspăi­mântată înlăuntru să vadă ce-i cu mine. Eu luat-o în braţe, am sărutat-o şi m i-am ară- t Sfîrşitul acesta vesel al caşului meu tra­gic era pentru mine de mare însemnătate. Căci: 1. Am scăpat de balamuc şi 2. Am constatat, că scriitorii noştri mari n’ar comite nici un anachronism, dacă drept motto ’şi-ar pune în fruntea cărţilor lor cu­vintele rostite acum 137 de ani de Lessing: „Wir wollen weniger erhoben, „Und fleissiger gelesen sein“. Oil. t u a combătut tendența articolului, dar o­­­bservat, ca Jules Simon să propună unei adunări franțuzesci renunțarea Franciei asupra Alsației și Lorenei. Această provocare era ușor să se facă terminează Simon, dar’ argumentul nu a fost destul de tare. E sigur, că în diua, în care toate statele ar semna o conven­ţie de desarmare, nu mai pot avă intenţia, de a urmări ele cu armele cutare sau cutare revendicare. Jules Si­mon sperează, că progresele scientifice pe terenul mijloacelor de răsboire vor aduce în ţeară cu sine necesitatea unei desarmări. Corespondenţa macedoneană a „TRIBUNEI“. Ianina, 21/2 Decemvrie 1889. La Sibiiu. O nouă eră se deschide pentru Românii din imperiul otoman. Se pare, că de acum înainte prigonirile şi persecuţiunile, pe care le îndurau Românii din partea autorităţilor locale, fiind aceste induse în eroare de instrumentele Fanarului, vor înceta. Se vede, că înalţii demnitari ai sublimei Porţi s’au convins în cele din urmă de nevi­novăţia Românilor şi că educaţiunea Româ­nilor, supuşilor M. S. Sultanului, în limba lor maternă este strîns unită cu soartea impe­riului otoman. Odată convinşi de aceasta, vor procede în consecvenţă. De acum deci nu ne mai aş­teptăm a fi tîrîţi pe la tribunale şi închiden­­du-ni-se şcoalele române, pentru­ că nu erau pe placul călugărilor dela Fanar, dar’ că se vor lua măsuri de a se concede deschiderea şi a altor institute românesci pe la centruri române, a se protegia şi a se încuragia. Faptul de curând petrecut, pe care mai la vale îl amintesc, m’a făcut să cred, că de acum înainte va luci­­fiur—senină şi pentru Ro­mânii din împărăţia turcească şi că steaua grecismului de prin părţile aceste va începe a apune şi se va întuneca cu desăvîrşire. Nu se pomenesce, ca­­fiind oficial tur­cesc, anume „Tarik“, să fi luat apărarea causei românismului şi să vorbească în contra intri­gilor, machinaţiunilor şi amestecului instrumen­telor grecesci în imperiu. De astădată însă organul oficial al Turciei vorbesce din con­­vincţiune în contra uneltirilor grecesci, reco­mandă guvernului să iee măsuri eficace în c contra dascălilor greci, care nu sunt altceva,­­decât principalii motori ai machinaţiunilor, şi că să-ş i supraveghieze de aproape. „ Tarik “ însă a uitat să recomande guvernului şi pe călu­gării, adecă pe episcopii şi archiereii şi toţi subalternii acestora, care nu puţin poartă sub rasa lor cea neagră, şi care sunt foarte nu­­măroşi prin toate eparchiile, mai mulţi de­cât ar fi trebuit. Profesorii greci inspiră în spiritul fraged al copiilor români ură şi desgust de tot ce nu este grecesc şi totdeo­dată înalţă până la ceruri slava Grecilor, re­­comandându-le a se cunoasce, că sunt străne­poţi ai vechilor Eleni, care clerul agită nu mai puţin în felul acesta prin familiile şi ca­sele Românilor. Ne aşteptăm insă, ca guvernul să iee măsurile necesare pentru însuşi interesul seu, şi fiindcă, cum am fos, moartea Românilor de­pinde de a guvernului, nu mai încape nici o îndoeală, că şi Românilor se face un bine prin aceea, că îşi pot lumina spiritul în pro­lat cartea, cadenţând mereu cuvintele: Linda Raia, Lin­da Ra-ia, Lin­da Ra-ia. Crezuse că sunt nebun. Ce îmi păsa mie. Eram cel mai fericit om din lume ! Seara ,mi-am invitat prietenii la o ben­­chetueală de bucurie. Erau tot oameni de carte: savanţi, critici, literaţi, poeţi şi îndrep­tători ai diferitelor „direcţiuni greşite“ din vieaţa noastră literară. Oameni cu vederi late şi cu multă lume de carte, vei fi Doamne ca şi mine (!) Ei toţi sc­useră de gărgăunul meu „Linda Raia“ şi toţi m’au fost asigurat, că n’au auzit de un nume ca acesta, că acela eu­­l-am fa­bricat etc. etc. Seara li-am pus pe masă volumul al IlI-lea din poesiile lui Alexandri, deschis la pagina 76. Şi oamenii mei toţi s’au minunat, cum de nu ’şi-au adus aminte de atâta lucru! . . . pria lor limbă şi­’şi pot ai^SB?*perva naţio­nalitatea strămoşească. If ffli Este trist însă, nouiţi funcţionari de prin provinciile imperiului Atică nu s’au pă­truns de acest adevăr şi sunt de multe­ ori lăsaţi a fi traşi în apele* duşmanilor imperiului şi să opereze în interesul inimicilor şi în de­trimentul interes­­lui guvernului, în al cărui serviciu se află. 'V' Ceea­ ce însuşi Ex. Sa ministrul de interne Djevdet-Paşa a observat guver­natorului actual din Monastir prin ordinele sale ce a fost trimis cu afacerea şcoalelor comunale din Clisura. Ce se întâmplă­ în Clisura, comună întreagă românească, unde nici un puiu de Grec nu se pomenesce, partea adversară, care este toată română, deşi toată din Români renegaţi, funcţionarii Turci o consideră de grecească, fiindcă aşa o recomandă archiereul, şi pe basa aceasta s’a oferit şcoala comunală Grecilor. Românii prin reclamaţiu­­nile lor juste au putut obţine ordine din Constantinopol, ca să o recapete, aşa că ace­ste şcoale au trecut alternativ de mai multe­­ori când la Grecomani, când la Români, în scurt timp. Dar’ numai Românii o căpătară din ordin de la Constantinopol, precând Grecii au obţinut-o prin caimacamii, mudurii sau po­liţai din localitate, în cele din urmă Valiul actual găsesce de cuviinţă, pentru­ ca să înceteze certurile aceste între Români şi Grecomani, să închidă şcoa­lele trimiţând ambele părţi să-­şi închirieze case pentru şcoale, lucru irmos! A şi anunţat măsura aceasta ministrului. Deşi a fost desa­­probat şi­­i­ s’a ordonat să aibă în vedere agitaţiunile grecesci şi se ofere şcoala comu­nală din Clisura Românilor, care sânt mai mulţi la număr şi care au drepturi netăgă­duite. Vom vedea, cum se va alege. Fiindcă un lucru să sciţi, că în Turcia dela Constan­tinopol ordonă şi guvernatorii în provincii desordonă, aceasta se întâmplă des. Un fapt recent de tot: în Veria este o şcoală română, care funcţionează de mult timp; de curând ,i-a venit Caimacamului din Veria, se înţelege că archiereul Ta înpins la aceasta, să trimită baş-poliţai, ca să meargă la şcoala Ro­mânească să alunge pe elevi şi să închidă şcoala, aşa fără nici un motiv. Bas-poliţaiul cu semenii sei au îndeplinit în mod barbar ordinul, lovind şi pe institutorul şcoalei. Institutorul a reclamat de-a dreptul printr’o telegramă sublimei Porţi, care a ce­rut îndată informaţiuni dela guvernatorul din Salonic, de care depinde oraşul Veria, şi fi­indcă motivele aduse erau nule, şi că altă causă n’a fost, decât ca voea Caimamul să facă gustul Fanariotului, s’a ordonat filograficesce a se redeschide şcoala. închipuiţi-vă, bietul Caimacam în seara următoare a în­cetat din vieaţă lovit de apoplexie, eară zelosul baş-poliţai destituit din postul seu. Deşi turcjiu s’au convins Turcii, dar’ totuşi este bine. Meciu-Bon.­ ­ CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Din comit. Albei-inferiore, la finea anului 1889 în timpurile de restrişte, în care trăim, este de lipsă, ca măcar la finea anului să ne aducem aminte de cele petrecute între noi. Din cei în­ş fi aflăm, că jurnalistica noastră naţională din răsputeri lucră pentru a ne în­­bărbăta la apărarea drepturilor noastre şi a ne ţină în trezvie despre pericolele, care ne încungiură în mod aşa de ameninţător şi sunt puse la cale de oameni, care dispun de putere de a le şi realiza, de cumva noi vom continua cu nepăsarea sau mai bine a fis cu laşitatea robilor, care nu mai sperează la îmbunătăţirea sorţi­lor. — Ce face însă mulţimea poporului nostru? Ce fac acele persoane, care s’au ridicat la treapta de inteligenţi chiar din sinul poporului? Oare pătrunde la inima lor glasul Cassandrei ? Experienţa ne arată chiar contrarul, căci în loc ca noi să progresăm fie pe un teren, fie pe altul, chiar şi începutele acţiuni de cea mai nevinovată conlucrare pe un teren co­mun, precum este afacerea „Asociaţiunii tran­silvane române pentru literatura română şi cultura poporului român“, la noi nu se îm­­brăţoşază aşa, precum se cere dela un popor doritor de progres. Pe teritorul acestui comitat se află două despărţăminte, fără de a se cunoasce acum de 3 ani vre-o lucrare a lor. Ba s’a întâmplat în un despărţământ, că 2 adunări generale convocate din lipsa de participanţi au rămas fără nici un resultat Atari simptome nu mai au lipsă de nici un comentar. Cei neglijenţi să nu se plângă de urmările naturale, care nu vor pute fi încungiurate. De o vieaţă românească în cele politice nici vorbă nu este şi purtării noastre sânt a se atribui multe rele ce ne apasă; ba şi batjocuri mai avem a suferi, căci nici o societate de ajutor reciproc pentru cas de boală cu caracter românesc nu s’a conces a se­ înfiinţa in A.­Iulia, car’ oraşul Abrud a putut, fără de a se auiji un piotest, să aleagă pe Kosuth de cetăţean de onoare. Aceste fenomene sânt destul de carac­teristice, ca se ne putem explica şi aceea, că în representanţa comitatului de mai mulţi ani nu se mai aude nici o voce românească, şi acest comitat se administrează astfel, că nici nu se mai ia în seamă, că aici locuesc 150 de mii Români. Aruncuri grele apasă poporaţiunea, şi în cea mai mare parte acele se folosesc numai în interesul unei părţi a minorităţii. — Casarme se clădesc în centre cu spese mari, în timp când poporul se luptă cu plătirea dărilor ne mai suportabile şi cu miile ’i­ au lumea în cap de greutăţile ce ’i-a ajuns. Căci care mai au moşii, le-au îngreunat cu datorii, ne mai putând din rodul pământului a plăti dările şi aruncurile. Faţă cu aceste greutăţi şi cu jertfele aduse nici atâta nu validează poporaţiunea română în acest comitat, ca să aibă un funcţionar ro­mân la oficiile centrale ale comitatului, unde ai fi este poate silit bietul om dela sate a se înţelege cu domnii prin tălmaci. Mai toate centrele în ţeară posed aici societăţi de economii şi­­ de împrumuturi în­fiinţate cu bani românesci. Singurul oraş A.­Iulia face o excepţiune. Şi ce poate fi altă causa, decât păcatele unora, care ori­ce lucrare românească cu metechne o împedecă. Aci s’au aflat bărbaţi, cari au fost pregătit statutele, însă în urma pornirii unor strică­­treaba, că nu e la timp şi altele ca aceste­a nici acest început nu avu resultat. A bătut oara a unsprezecea şi nu mai este timp de perdut. Cei cu inima să-­şi strîngă rîndurile şi să se lapede de putrejuri, învăţând a cunoasce pe cei care umblă cu doi bani în trei pungi. Să ne lăpădăm de boala molipsitoare a nepăsării şi să îm­­brăţoşem idea pentru conlucrare la îna­intarea noastră pe acele terene, care ne pot asigura o posiţiune mai deamnă de un popor aspirător la cultură. Aceste să ne fie de busolă în anul, pe care-­l aşteptăm !­a Alpha. CRONICA. Nuntiri. Ministrul reg. ung. de justiţie a numit pe subjudele Carol Jeney din Halmi jude la tribunalul reg. din Elisabetopol, care ministrul reg. ung. de finance a numit pe practicantul Ludovic Müllner de la oficiul de vamă din Sibiiu perceptor de vamă la vama Predealului. Mai departe conducătorul de cărţi fu­nduare loan Ró­sás dela judecătoria cerc. din Şumeag a fost numit conducător de cărţi fun­­duare la judecătoria cercuală din Lendva­­de­ jos. Staţiunile telegrafice ale căilor ferate Almaş—Aleii şi Gurahonţ din comitatul Ciana­­dului şi Aradului s’au împuternicit a primi de­­peşi atât oficiale, cât şi personale. * statute aprobate. Ministrul reg. ing. de interne a provăi­at cu d­ansula de aprobare sub Nr. 78.297 statutele reuniunii din Turda a comercianţilor şi tinerilor comercianţi pentru ajutorare în cas de morb. * Camera advocaţială din Sibiiu aduce la cunoscinţă, că advocatul Cristian Roth din Alba-Iulia, mutându-se cu locuinţa în Sibiiu, a fost înscris în lista camerei de aici, care advocatul Carol Morscher din Mediaş, în urma morţii sale, a fost şters din lista camerei şi curator al cancelariei sale a fost numit advocatul Dr. Rudolf Schuster tot din Mediaş. Camera advocaţială din Oradea­­mare aduce la cunoscinţă, că advocatul Ignatie Stupa din Beiuş, în urma morţii sale, a fost şters din lista acelei camere.­­ * Maghiarisări de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de mime: Minorenii Hugo, Eugen şi Aladár Friedmann în „Gehör“ şi Ioan Schmied în „Sapvölgyi“. * Cestiunea succesiunii de Tron în Austro-Ungaria. Unele Ziare au adus scriea, că Archiducele Carol Ludovic în curând va renunţa la drepturile sale de moştenitor de Tron şi Archiducele Francisc Ferdi­nand va fi proclamat în mod oficial de Prin­cipe de Coroană. Faţă cu aceste scrii ofici­oasa „Bud. Corr.“ împărtăşeşce, că acele sunt lipsite de ori­ce temeiu. * Baronul Desider Bánffy, cornitele su­prem al comitatelor Solnoc-Dobâca şi Bistriţa- Năsăud, a demisionat din oficiul de comite-su­prem al celui dintâiu numit comitat. Se vor­besce, că urmaşul lui va fi deputatul dietal baronul Carol Bornemissa. * Influenţa bântue în Sibiiu încă şi acum. La gimnasiul de stat prelegerile s’au sistat pe timp de o săptămână. De pretudindenea ne sosesc scrii despre ivirea acestei boale, care devine periculoasă numai în caşul, când bol­navul nu se cruţă în destul şi ea pune aşa zicând fitilul pentru alte boale grave, cum e aprinderea de plumâni şi tifusul. * O faptă doamnă de imitat. Proprie­tarul Simeon Niculaeviciu, econom în Liget, a testat partea cea mai mare a averii sale, adecă 127 jugăre (lanţuri) de pământ comassat la un loc, în valoare de 15.000 fl., die­­cesei române gr.-or. a Caransebeşului pentru scopuri culturale-bisericesci. * împărţirea de haine copiilor săraci din Braşov. Cetim în „G. Tr.“ că în aju­u­l Nr. 1 [■u Domnului“ s’au îm­părţit în sala gimiţuilui român, unde se afla şi un frumos poi£ «Crăciun, haine la copii, şcoală şi învaţă bine, împărţit îmbrăcăminte 1127 băieţi, rămânând să băieţi, car’ reuniunea fe­­le 300 fl., colectaţi, la toatea împărţirii s’a înce­săraci, care umbla Biserica Sf. Nicola, în preţ de 500 fl.j* mai capete haine meilor în preţ de­­ 40 de fetiţe. Festi’ put prin cântarea uili rugăciuni de cătră co­rul bisericii Sf. Nicole, a urmat apoi vorbirea parochului, apoi cori« a cântat o colindă şi în fine se făcu îm­inţirea hainelor, primind fiecare copil şi câte"»­ mic cozonac. Un alt număr de copii ar fi îmbrăcat şi de rîndul acesta ca şi în ani premergători: doamna Vilma G. B. Pop 6 fetiţe complet, doamna Eufemia Kertsch 2 băieţi complet şi 2 cu părţi din îmbrăcămii.1a) domnul Nicolae Bidu 20 de copii cu părţi prin îmbrăcăminte. Baluri. Reuniunea femeilor române din Braşov va arangia un bal Marţi în 9 (21) Ianuarie 1890 în salai hotelului „Nr. 1“, în­ceputul la 81/a oare seara, în numele reu­niunii : comitetul arangiator- frilete de întrare a 1 fl. 50 cr. de persană şi locuia fie­ă 2 fl. se pot procura pe basa invitării la d-nii N. I. Ciurcu, M. E. L. László şi fraţii Sim­ay, precum şi seara la cassă. — Reuniunea femeilor române din Abrud, Abrudsat şi giur va arania un bal în Abrud în sala hotelului „La Tuirici"în 23 Ianuarie 1890 st. n. în favorul şcoalei române de fetiţe din loc, începutul seara la 8 oare. Suprasolviri se primesc cu mulţumită şi se vor curta pe calea publicităţii. Preţul intrării de familie 2 fl., de persoană 1 fl. Abrud, în 3 Ianuarie 1890. Comitetul arangiator.* Miseria pe Câmpie, Din Budatelec ni se scrie cu data de 8 Ianuarie n. 1890. Am onoare a raporta, că ultîcioasa boală ce se numesce „influenţa“ şi prin Câmpie s’a ivit ici-colo. Chiar şi în comuna noastră au fost bolnave foarte multe persoane de acea boală şi şi acum bântite cu vehemenţă, cashri de moarte însă nu s’au întâmplat. Dintre inteligenţi încă au suferit. Totodată aduc la cunoscinţă, că bu­catele au fost de tot slabe în anul t­recut, aşa­ încât unul avut n’a adunat în anul trecut atâ­tea, câte a adunat un sărac în anii cei buni. ’Ţi-e mai mare mila, văzend pe bieţii ţerani umblând în toate părţile după bucate­, mulţi caută servicii şi nu capătă, căci Ungurii, unde trebue servitori mai mulţi şi undia deşi cu chiu şi cu vai, dar’ totuşi s’ar pute susţine cumva ţeranul român, îşi aduc servitori de prin Săcuime. Bieţilor Români nu le ră­mâne alta, decât să emigreze în România , în alte părţi, ceea­ ce e foarte trist. Dar’ să faci, căci şi dările îi omoară de tot. In comuna noastră ’şi-au făcut mai mulţi ţera paşapoarte pentru România şi, după cum sfii informată, şi de prin comunele vecine, şi la aci­sta cine-i devină? Nimenea altul decât Stăpâ­nirea ungurească, căci deşi puţine bucate au­ adunat bieţii oameni, totuşi ar face ceva şi mu ’şi ar părăsi ţeara, de nu ar trebui ca din pu­ţinele bucate ce au strîns să vândă pentru dar a se plăti de dare, care tot cresce, în loc săi scadă. Foarte adese aud pe ţerani plângân-] du-se, că bucate au foarte puţine şi şi din-­ tre acelea trebue să vândă, ca să se plătească de c­ontribuţiune, căci la din contră le va veni juguţia pe cap şi trebue să plătească. Bucal­­ele, deşi puţine s’au făcut, totuşi n’au preţ, căci se plătesc cu un preţ bagatel. Pănă acum de câteva săptămâni au fost bolnave şi vitele de unghii şi gură, ceea­ ce a fost un năcaz duplu pe economi, fiindcă au fost împedecaţi oamenii dela tîrguri, dela moară etc. Medicul veterinare Maghiar şi prin urmare nu ’i-a fost milă de poporul român, şi deşi n’a fost boală prin co­mună (căci în fine s’au curat toate vitele), el totuşi nu ’i-a lăsat pănă ce a voit, ba ’i-a fă­cut pe economi să-’şi văruească grajdurile, aşa încât acum toată porecioara, fie cât de mi­­serabilă, e albită. Măriuţa. * Cas de moarte, în Cluj a murit ple­­banul catolic de acolo, canonicul Dr. Carol Eltes, unul dintre cei mai distinşi preoţi ca­tolici din Ardeal. îmormentarea va fi mâne la 10 oare înainte de ani.* în contra salutării cu pălăria, în Graz mai mulţi domni au de gând să for­meze o societate cu scopul, de a cassa salu­tarea cu pălăria şi de a introduce şi pentru civili salutarea militărească. * Scriitorii străini despre România. Rudolf Lindau continuă a scrie în Zorele din Germania despre Ţeara Românescă. Pre­când pământenii zugrăvesc ţeara în culorile cele mai negre, străinii aduc elogii României, numindu-o „focarul de lumină şi progres al Orientului“. •li­starea sănătăţii regelui din Spania. Buletinul oficial dela 11 Ianuarie 10 care seara spune, că regele e mai liniştit, a putut să mănânce mâncări mai uşoare, pe care de repeţite­ ori le cerea. Buletinul dela 12 i. c. la arneazi spune: „După o agitaţiune scurtă, regele a ajuns în stadiul liniştei. Somnul binefăcător a ţinut noaptea întreagă şi în de­plină linişte“. Faţă cu aceste „Börsen Cou­rier“ din Berlin primesce din Madrid scriea cu data de 12 i. c., că regele e lovit de apoplexie cerebrală, ceea­ ce permite numai pu­ţină speranţă de îmbunătăţire. * Regina Natalia. Se scrie din Belgrad: După­ cum s’a putut observa, regina Natalia a trecut de câtăva vreme în cea mai adâncă retragere. Acum exregina vrea să reapară pe scenă, nu politicesce însă. Natalia are de gând să-’şi deschidă saloanele pentru carneval so­cietăţii ei. Regina ’şi-a sfinţit casa în Ziua de Crăciun şi a dat după ceremonia religioasă un prânz, la care au luat parte toţi susţiitorii ei. In ultimul moment se anunţă, că regina a cerut regenţei să permită fiiului ei, ca să o vi­­siteze greganul nou.

Next