Tribuna, aprilie 1890 (Anul 7, nr. 75-97)

1890-04-22 / nr. 92

Anul VII ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., x/, an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/­ an 3 fl. 50 cr., l/a an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V1 an 10 franci, l/, an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Duminecă 22 Aprilie (4 Maiu) 1890 Apare în fiecare zi de lucru Nr. 92 INSERTIUNILE I Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un m­inăr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Sibiiu, 21 Aprilie st. v. (1) „Opinia publică urmează de 20 de ani încoace decentralisarea ta­blelor regesei; după­ ce idea de stat s’a întărit cu desâvîrşire, nu mai pot exista scrupuli, deoare­ce decentralisarea va întări şi mai mult idea de stat maghiar“. Aşa ni-a spus aseară biroul de co­respondenţe, că ar fi motivat deputatul Chor­in, în calitate de referent, pri­mirea proiectului de lege despre decen­tralisarea tablelor regesei, pus acuma în discuțiunea parlamentului. In adever nu se putea face o mo­tivare mai nimerită a acestui proiect de lege! Toată pasărea cârge după pliscul ei, car’ legiuitorul Chorin, care a şe­ţut la picioarele lui Coloman Tisza şi s’a adăpat din înţelepciunea lui po­litică, lucru natural, că nu putea să motiveze necesitatea unei reforme j­u­­diciare, decât prin idea de stat maghiar, pentru care se fac, se dreg şi mai ales se strică toate în fericita şi de Dumnezeu scutita crăie a Stului Ştefan! Ca la noi la nime! Voim să re­formăm o instituţiune, care după cre­dinţa comună tuturor oamenilor cu ve­deri moderne, este menită să servească justiţiei, acestui fundament al tuturor împărăţiilor. Oar’ când înţeleptul uce­nic al marelui Tisza vine să presente proiectul de reformă înaintea legiuitori­lor, habar nu are de justiție, ci spune, că idea de stat maghiar s’a întărit deja destul, pentru­ ca să poată suporta re­forma, prin care se va întări și mai mult. Cel puțin, — și aceasta și mai semnificativ este, — firul telegrafic, pus în serviciul guvernului, numai acest motiv se află îndemnat a-’l trimite în toată lumea, a ni-’l trimite şi nouă. Ear’ idea de stat maghiar însem­nează, vorbind mai lămurit, maghia­­risarea, prefacerea statului poliglot într’unul naţional-maghiar. Aceasta este îndeobşte cunoscut şi nu se mai poate nega. Ei bine, cu putinţă este, că în creerii domnului Chorin şi ai celoralalţi ejusdem farinae acest soiu de idee de stat se va fi întărit şi va fi prins ră­­dăcini. Nu-’i cunoascem biografia şi nu-’i scrutăm genealogia, dar’ numele domnului Chorin ne dă dovadă, că strămoşii d-sale nu au venit cu Arpad din Atelhuz şi că este un neofit con­vertit la ecclesia maghiarismului prin puterile ideii de stat maghiar. Adevă­­rat, că noi în limba noastră simplă ro­mânească ne-am obicinuit să-­i numim renegaţi pe această specie de oameni şi să nu le dăm mare cinste. Dar’ ce are a face. Se poate aşadară, ca în creerii re­negaţilor şi ai maghiaronilor idea de stat maghiar să fi prins rudécini, dar’ oare prins-o în ţeară? Guvernul şi parlamentul nu-’şi pun această întrebare, ci se mulţumesc simplamente a constata de pe înălţimile mamelucului, că da, a prins rudecini, s’a întărit. Dar’ cine voesce se scie adeverul, își pune această întrebare, și ca se afle respunsul cel adeverat, o pane chiar țerii. Poftim, se întrebe înaltul gu­vern ţeara și se-’i dee putința și liber­tatea se respunde cum voesce ea, apoi se judecăm lucrul după acest răspuns. A­ş zice cu graiu de mameluc, că idea de stat s’a întărit, când majorita­tea cetăţenilor ţerii, care positiv perho­­resciază această fatală idee, sânt isbiţi cu putere brutală la pământ şi împe­­decaţi cu forţa de a da expresiune în vieaţa publică convingerilor şi aspira­­ţiunilor sale, este în caşul cel mai bun amăgire de sine. Aceasta nu-o dovedesce însăşi mo­tivarea dlui Chorin, dacă o privim niţel mai deaproape. Căci înainte de toate este un lucru ne­mai­pomenit, că se fac asemenea constatări din partea unui gu­vern şi a partidului seu, împregiurarea, că guvernul ţine a constata întărirea ideii de stat, este cea mai bună do­vadă a slăbiciunii ei. Mai departe mo­tivarea dlui Chorin conţine o superbă contradictio in adjedo. Adecă cum ? „Decentralisăm tablele, pentru­ că idea de stat s’a întărit şi pentru-ca prin de­­centralisare să se întărească“. Nu vede guvernul, cât de prost se potrivesce acest „pentru-ca“ precedat de acel „pen­­tru-că ? “ Privind astfel lucrurile, ne vine a crede, că nu numai idea de stat nu s’a întărit şi că ţeara nu o primesce, dar’ că guvernul şi partidul seu o scie aceasta foarte bine, dar’ constată cu pre­meditare contrarul, pentru­ ca să amă­gească, nu pe sine, ci pe altcineva. Iar’ dacă așa este, apoi nici nouă, celor care combatem „idea de stat ma­ghiar“, nu ne este permis să stăm cu mâ­­nile în sin. Dacă guvernul are interes să constate, că țeara a acceptat idea de stat maghiar, va se­­iică a capitulat îna­intea politicei de maghiarizare, apoi și noi avem interes, avem chiar datorința să ne ridicăm glasul și să arătam lumii adevăratul adevăr. Și acest adevărat adevăr este, că din 16 milioane de cetățeni ungari, cel puţin 10 milioane de Români, Sârbo- Croaţi, Germani, Slovaci şi Ruteni, de­parte de a se da pradă acestei idei de stat, în prima linie şi mai presus de toate stăruesc pentru recunoascerea ade­­vărului, că Ungaria, ca şi întreaga mo­narchie a Habsburgilor, este un stat poliglot, pe care numai recunoascerea şi aplicarea adevăratei egale îndreptăţiri pe toate terenele, dar, mai ales pe cel naţional, îl poate ferici şi con­solida, întrebaţi fiind, aproape două din trei părţi a cetăţenilor vor spune, că ei mai bucuros îşi lasă vieaţa, decât limba şi naţionalitatea, că „idea de stat ma­ghiar“ este o chimeră, o utopie, o min­ciună. Dar’ guvernul poreclit „liberal“ nu-’i întreabă, ci mai vîrtos le pune botniţa la gură şi-’i opresce cu cea mai brutală forţă, ca să nu-’şi poată ridica glasul nicăiri, nici în legislaţiune, nici în municipii, ba chiar nici în presă fără de primejdia temniței, căci îi e teamă guvernului, ca lumea să-ș i audă, să cu­noască adevărul. Acesta este adevăratul adevăr, pe care datori suntem să-­l vestim în toate părțile în lăuntru și în afară, fie chiar cu prețul celor mai grele jertfe. Cât pentru Români, avem spe­ranţă legitimă, că în scurtă vreme Maiestatea Sa Monarchul şi Europa cultă va afla din memorialul comitetu­lui partidului nostru naţional, cât de în­tărită este idea de stat maghiar în păr­ţile sud-estice ale monarchiei. FOIŢA „TRIBUNEI". Material jargon de dialect selagian. De ▼ asilie Vaida. (Urmare.) ... La (a) , acest verb aproape apus din graiul viu îl aflăm la scriitorii vechi adese pentru a exprima conceptul: a spăla, astfel în psal­tirea Scheiană, ed. Bianu, pag. 14, citim: „a­stenntu în suspinele mele şi iau în toate nopţi stratul mieu“, în psaltirea diaconului Coresi (vez fi „Glosarul psaltirii lui Koresi“ de G. Seulescu, pag. 342, „Buciumul-Rom.“ a. 1875) iarăşi: „Faţa ta o fă ca se nu te aveţi ominilor, că agiuni“. Verbul în acest sens se mai obicinuesce şi astăzi în graiul din Selagiu, însă singur atunci, când vorba e de spălarea rufelor, astfel în Se­lagiu se­­dice­­a la hai­nie pentru a spăla rufe; verbul în dialectul din Sălagiu mai are sensul: a se peptena, a peptena, în balada „Ileana Petri“: „Ileana pe cap se la: „Pe fereastă se uita“. Lab­dă, lap­tă , minge, pilă; în Marmaţia se dice şi cotcă, ceea­ ce însemnăm, pentru­ că în dicţionarul de Laurian şi Massim se dice, că nu le este cunoscut, dacă în cutare ţinut locuit de Români se obicinuesce sau ba ? Cuvântul este ungurescul labda. L­a b o ş­i vas de fer sau lut provăcjiut cu trei picioare, diminutivul este: lăboşel. Ungu­rescul lábos. Lăc­a­tă = lăcat. L­a­i­b­ă­r = jiletcă; este germanul Leibel împru­mutat şi de Unguri; diminutivul e: lăibă­­râş, lăibărel. Labghidăuă (e) = talpigile dela răsboiu, în corn. Cosnici li­ se­­fice libideauă (e). (Distr. Şimleului.) Lângalău plăcintă coaptă în gura cupto­rului. Ungur, langale. L­a­m­p­â­s = lampă. L­a­r­d = grăsime. Laptie acru = zară. Lăptură=*un fel de plantă ce cresce pe agri, e foarte zămoasă și rîmătorii o caută tare. L­ă­t­u­r­i = spălături. în balada: „Tânguirea nevestei“, „Noră, norișoara mea, „Du-te spală vasele, „Apoi bea lăturile“. „Tribuna“ Nr. 72 anul 1888. A. B. Lăşcuţă = zupă; „lâşcuţă stoarsă“ balusce. Laghiţă (laviţă) = laiţă. L e a g e = lege ; în limba vechie foarte adese ocură leage pentru lege, astfel în „Pravila cea mare“ tip. la anul 1652 în Tergovişte: „judecătorului i se cade săşi aducă aminte de ceaste trei lucrare, întăi că e pre leage începătoriu . . .“ („Crestomaţia“ de Cipariu, pag. 168); în „Pravila“ tip. la Govora a. 1640 se dice: „Pravila aiesta iaste direp­­tătoriu de leage, tocmeale . . .“ („Cresto­maţia, de Cipariu, pag. 141.) în graiul din Sălagiu numai în comuna Noţig, districtul Cehului, am audit pronunţându-se leage pen­tru lege. L o b i ş ă , un fel de mâncare ce se pregătesce în chipul următor: se pune în oală zară şi se ferbe, în urmă se mestecă cu făină de păpuşoiu astfel, că nu e vîrtoasă ca mămăliga, ci destul de moale ca să se poată întinde. Lebelniţă = harbuz. Lecin = foarte ud. Ungur. locs. Lemn=arbore. în giurul Cehului numirea: arbor nu e obicinuită. Legheleu = păşune. Ungurescul legele. Lenîiş = leneş; lenîişe = leneşe. Libă l­­ i b ă -l i b ă = exclamaţiune cu care chiamă gâscele. Librus = carte de dare; latinescul libellum. L­i­b­r­ă = femeie desfrânată. Linguroiu = gavan. Lipitiu, lipiu = plăcintă. Ungurescul lepény. Lipigheu, lepegheu = linţoliu; ungur, le­pede­­ este exclusiv folosit. Litără = litră (măsură). Liurcă = zamă subţire şi rea. Liburţ = un soiu de pasăre cunoscută sub numirea: nagâț, ciovlică, libuț, bibic etc. (Vedi ornitologia poporală. Marian, tom. II., pag. 292.) Vanellus cristatus. Lontră­= leasa carului. Loi­triță = prăjina ce se atîrnă cu cuşba la leasa carului. Lontre = luntre. Lor în plor în frasa: a umbla ghe­a lora’n ploru = a umbla fără rost, fără cap, degeaba. Lotocesc = fac sgomot prin lovirea apei. Lotru = deştept, treaz, cuminte. Lud, ludă = naiv, nătâng, într’o poesie po­porală din giurul Crasnei: „Ludă eşti, bolundă eşti, „O tu nu te nădăeşti“. „Gaz. Trans.“ Nr. 42, 1888. I. M. L u n g a­ş = lungaciu. L u d ă u =» dovleac. L­u­h­é­r = trifoiu. Loston = un soiu de pasăre mai mare decât rânduneaua, dar’ mai mică decât graurul. în ornitologia poporală a dlui Marian, tom. II., pag. 121, ni­ se spune, că lostunul este un soiu de rândunea ce își face cuibul sub streșini și în maluri de rîuri, în Sălagiu sub numirea aceasta este cuno­scută: drepneaua, cypselus apus. Se obici­nuesce frasa: gras ca lostonul. M. Mâcioc=mâtoc. Mâdăresc = nineresc, răsfăț. Magă = cel puțin, deşi, în sensul dinteiu în­tr’o doină: „Magă măta­r puté face, „Nouă să ne dae pace“. „Gaz. Trans.“ Nr. 152, a. 1888. I. M. M­ăga­n , singur, într’o doină: „Şi leagăn de măgheran „Să mă leagăn de măgan“. „Gaz. Trans.“ Nr. 235, a. 1888. I. M. Aci cuvântul măgan premers de prepo­siţia de are înţelesul: de sine. Mănânţel­ez = dumic. Măi , mai, latinescul magis. Foarte adese­ori se pronunţă în graiul din Sălagiu mai, măi. Măi ai u­n păpuşoiu, pâne de păpuşoiu. Cu­vântul are sensul din urmă în „Prunca şi voinicul“: „O cojiţă de mălai „Făcută de nouă ai“. „Gaz. Trans.“ Nr. 267, an. 1887, în satira următoare: „Nu te ţine-aşa de sus, „Că ce trebe toate nu-s, „Nici ai sare ’n sălăriţă, „Nici ai mălaiu pe poliţă“. Mălăiar = om molatec, papă-lapte. Mângoră, mângură=o ţîră, o schenteie. M â n d r u = frumos. M­a­n­g­o­r­ă = unealtă. Mânzalău = viţelul ce este aproape a fi în­ţărcat. Marhă=vită. Cuvântul este demult intrat în graiul românesc, astfel în „Sicriul de aur“ tip. la a. 1683 în Sebeş citim: „Ga­­beuşii iau lovit pre dânşii, şi marha o au prădat“. (După Crestomaţia de Cipariu, pag. 109.) REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 21 Aprilie st. v. Afaceri interne. Mai trecute „Allgemeine Reichskorrespondenz“ din Berlin a fost respândit scriea, că Imperatul - Rege Francisc-Iosif va merge în decursul lunii lui Maiu la Potsdam spre a cerceta pe Imperatul Wilhelm. Biroul Wolff a desminţit această scrie şi acum „Pester Lloyd“ publică o co­respondenţă din Berlin, din care iese la iveală, că „Allgemeine Reichskorres­pondenz“ nu stă deloc în legătură cu cercurile curţii din Berlin, din contră se află în serviciul paralelor rusesti, şi că scriea răspândită de ea a fost ero­nată şi tendenţioasă. „Pol. Korr.“ primeste din Buda­pesta o scrisoare, după care iarba de puşcă fără fum se va fabrica parte prin industria indigenă privată, parte prin o fabrică ce o va înfiinţa statul, înfiinţarea unui regiment de ca­valerie, lucru hotărît deja de conferen­­ţele ministeriale comune, va costa mai puţin decum se credea la început, de­oare­ce este deja material de cai ne­cesar. Corespondenţa din cestiune spune, că desbaterile delegaţi­on­a­l­e din estan promit a decurge în linişte. După aceeaşi corespondenţă în partidul liberal a produs mare sensaţie tăcerea, pe care o observă foile oposiţionale faţă cu punctul de vedere al episcopatului în cestiunea copiilor din căsătoriile me­stecate. Alegerii de patriarch în Carloveţ au premers, după­ cum spune „Pester Lloyd“, pertractări între libe­rali şi radicali. După­ ce prin votările din urmă s’a fost constatat, că majori­tatea e sigură pentru episcopul Bran­­c­o­v­i­c I, aderenţii episcopului J­i­v­­covici s’au încercat a pune pe acesta de contracandidat faţă cu episcopul Stoicovici. S’a fost lansat versiu­nea, că episcopul Jivcovici ar repăşi şi s’a făcut încercarea de a împreuna voturile liberalilor şi ale radicalilor pen­tru un candidat. Radicalii cereau o de­­claraţiune publică, eventual în scris, că Jivcovici va repăşi, dar’ nu au pu­tut-o câştiga. Liberalii s’au despărţit în trei grupuri. — După­ ce s’a sâvîrşit alegerea, alegătorii lui Brancovici s’au dus în corpore la reşedinţa pa­­triarchului, unde Dr. Stefano­vici, preşedintele partidului moderat, a ţinut un discurs avântat, exprimându-­şi spe­ranţa, că noul patriarch va promova autonomia bisericii şi a şcoalei şi că Maiestatea Sa îi va aproba alegerea. Brancovici a răspuns printr’un dis­curs mai lung, accentuând, că la cas, dacă Maiestatea Sa îi va aproba ale­gerea, el se va insul să justifice prin faptele sale marea încredere și să aducă în regulă raporturile bisericii.­­ Co­misarul reg. a plecat încă joi seara cu trenul accelerat la Budapesta. Se crede, că aprobarea Preaînaltă va sosi la 7 Maiu și la 11 Maiu se va putea face și instalarea noului patriarch. „Pester Lloyd“ dedică un articol acestei alegeri şi crice între altele. De sine se înţelege, că simpatiile, cu care am întimpinat candidatura episcopului din Timişoara George Brancovici, le nutrim şi faţă cu alesul metropolit, care în locul său natal, în oraşele Se­­ghedin şi Carloveţ, unde­­şi-a petrecut anii de studiu, în Zombor şi în Timi­şoara, unde a funcţionat ca preot şi ca prelat, s’a bucurat nu numai de stima conaţionarilor şi coreligionarilor sei, ci şi de stima guvernului central. Ace­leaşi motive deci, de care a fost condus ministrul de culte Trefort acum sânt opt ani, când s’a întrepus pentru ale­gerea lui de episcop în Timişoara, au fost normative şi pentru actualul mi­nistru de culte Csáky, când era vorba, ca se obleascâ calea candidaturii episcopului Brancovici la postul de pa­triarch în Carloveţ. Alesul patriarch George Branco­vici s-a născut la anul 1830 în Zenta, unde tatăl seu era preot gr.­or. Studiile gimnasiale le-a făcut în Seghedin şi a studiat apoi teologia în Carloveţ. După terminarea studiilor a funcţionat un timp ca capelan lângă tată-seu, mai târziu a fost archimandrit în Zombor, la 1882 a fost ales de episcop în Timişoara şi acum stă în fruntea patriarchatului gr.­­or. sârbesc din Carloveţ. Mişcările lucrătorilor. Piua de ântâiu Maiu, aşteptată pre­­tutindenea cu multă încordare, a trecut şi a făcut de minciună pe aceia, care credeau, că lucrătorii se vor folosi de acest prilegiu, spre a înscena tulburări serioase şi spre a conturba ordinea pu­blică. Lucrătorii au avut o atitudine exemplară şi, afară de unele excese mai mici ivite pe ici-colo, au demonstrat cu demnitate şi fără a conturba ordinea publică. In special în Austria, în Viena şi în Budapesta, unde evreii au pus la cale cele mai stricte măsuri de precau­­ţiune, lucrătorii ’i-au blamat, căci ei s’au mărginit pre lângă programul lor sta­bilit. Prin această atitudine lucrătorii au inspirat respect tuturor şi mai ales pa­tronilor şi există speranţa, că în multe locuri li­ se va îmbunătăţi soartea, mai ales prin aceea, că se va respecta re­­pausul de Dumineca şi li­ se va reduce timpul de lucru. în Ardeal lucrătorii nu au demon­strat, singur numai vre­o 400 de in­­dustrieşi din Cluj au ţinut o adunare în hotelul „Panonia“. Excese mai mari cu acest prilegiu nu s’au întâmplat, de­cât excese mărunte, care în Cluj sânt şi altfel la ordinea­­jirii. Guvernul francez şi anarchistul. Guvernul francez desvoaltă faţă cu agitaţiunile anarchiste o energie mare, începând a aresta pe căpeteniile acestora. Nu numai în Paris, dar’ şi în Lyon şi St. Etienne au fost arestaţi ur­zitorii agitaţiunilor anarchiste. Primul pas s’a făcut prin arestarea an­arch­is­­lui de Mor­es, care, în virtutea originei sale aristocratice, a crezut că e îndrep­tăţit a pune la cale o adevârată conju­

Next