Tribuna, mai 1890 (Anul 7, nr. 98-122)

1890-05-04 / nr. 101

Anul VII SibiiUI Vineri 4/16 Maiu 1890 mm ABONAMENTELE Pentru Sibiuu: 1 lună 85 cr., l/ an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., */ an 3 fl. 50 cr., l/* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l/ an 10 franci, la an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru Nr. 101 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bnenresoi primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Maiu st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, Sibiuu, 3 Maiu st. v. De câte ori ni s’a dat nouă Românilor dincoace de Carpaţi pensiunea şi ne-am simţit datori a ne pronunţa asupra stărilor de lucruri în regatul României, totdeauna am văfut în guvernul statului român, ori de cine ar fi fost el condus şi ori din cine ar fi fost el compus, pe representantul adevărat al politicei române, în aprecierile noastre noi nu căutam, care dintre partidele politice din ţeară se află la cârma statului, şi priviam cu indiferentism la luptele de partid ce se purtau şi se poartă acolo şi astăzi cu multă vehemenţă. Pe noi ne preocupa un singur lucru: guvernele României să lucreze pentru consolidarea statului român naţional şi pentru susţinerea de bune relaţiuni cu monarchia noastră. Noi ne griceam: atât conservatorii, cât şi liberalii sunt înainte de toate Români, şi unii şi alţii au simţ pentru patria şi naţiunea lor, şi unii şi alţii au între dînşii oameni luminaţi şi cu vederi înalte. Prin urmare, ori liberalii ori conservatorii la putere, nu poate să ese decât bine. Dacă numele lui Ioan Brătianu are la noi mai multă trecere ca orişicare alt bărbat de stat al României, causa e, că noi vedem în Ioan Brătianu personificarea ideii naţionale, vedem în el întruparea faptelor glorioase ale statului fondat şi susţinut de fraţii noştri de un sânge. Un eveniment regretabil întâmplat înfilele aceste în senatul României ne pune acum pe gânduri şi ne ispitesce cu stăruinţă, ca să ne ocupăm şi de afacerile de partid din România. Iată pe scurt faptul ce ne împinge pe noi a ne abate de la atitudinea noastră de pănâ acum: Un Român din Macedonia cu numele Mu şi cu a venit la anul 1847 pentru a se aşezta în România, unde a făcut avere. La 1870 domnul Muşicu moare şi, în urma testamentului seu, care poartă data de 29 Decemvrie 1869, el lasă pentru universitatea din Bucuresci 4000 de galbini, pentru o şcoală de fetiţe, ce are să se înfiinţeze în oraşul seu natal Vlada din Macedonia 8000 de galbini şi pentru o şcoală de băieţi ce are să se înfiinţeze în oraşul Bitaba (Monastir), tot în Macedonia, 20.000 de galbini. Din aceste legate 7000 de galbini a destinat dl Musieu pentru construcţiunea zidirilor şcolare, iare restul de 21.000 de galbini să formeze fondul de întreţinere, care să se învestească în moşii situate în România. Atât în România, cât şi la noi este îndeobşte cunoscut, că elementul român din Macedonia şi Epir e persecutat mai ales de Greci, care fac acolo o agitaţiune organisată panelină. Nu e mirare deci, dacă Grecii din Macedonia ’şi-au dat toată silinţa, de a trage la sine fondurile însemnate lăsate de Românul Muşicu pentru şcoale românesci şi a le folosi în interesul propagandei lor paneline. Spre acest scop Grecii s’au adresat cătră o rudă a răposatului Musicu, cătră domnul Menelas Ghermani din Bucuresci. Şi într’adevăr, domnul Menelas Ghermani a făcut tot cei-a stat în putinţă şi la 19 Decemvrie 1888 el a încheiat o transacţiune cu văduva răposatului Muşicu, în virtutea cărei transacţiuni doamna Muşicu consimte a număra în loc de 20.000 de galbini pentru şcoale românesci 100.000 de franci pentru şcoale grecesci. Astfel prin mijlocirea dlui Menelas Ghermani fondurile Românului Musica, destinate pentru ridicarea neamului românesc în Macedonia, a ajuns pe mâna acelora, care tind la stîrpirea acestui neam. Dacă domnul Menelas Ghermani ar fi numai un simplu cetăţean român, fapta lui este în tot caşul o faptă neromânească. Dar, domnul Menelas Ghermani este cu mult mai mult decât un simplu cetăţean român, el este, ministrul statului român. Noi ne împotrivim la primirea convingerii, că un ministru român poate să săvîrşească asemenea fapte neromânesci, şi am sta la îndoeală despre adevărul întregei afaceri, dacă n’am vede dovezile sdrobitoare produse prin documente publice în interpelaţiunea făcută în şedinţa plenară a senatului României de un bărbat de stat, ale cărui simţăminte adevărat naţionale sunt mai presus de orice îndoeală. Dacă faptul neromânesc a domnului Menelas Ghermani, ministru de finance al României, ne-a pus pe gânduri, am trebuit să rămânem uimiţi în faţa discursului rostit de dl Teodor Rosetti, ministrul cultelor şi al instrucţiunii publice ad interim, care în răspunsul seu, dat la interpelaţiune, se încearcă a arăta îndreptăţirea colegului seu la procedeul urmat şi dace între altele: „Domnul Ghermani era pe deplin în drept nu numai legalmente, dar şi moralmente să se facă representantul intereselor rudelor şi amicilor sei din ţeara sa de origine“. Acest „drept“ al unui ministru, de a se face representantul intereselor străine, ba chiar duşmănoase ţerii, căreia servesce, noi nu-l putem cuprinde, nici înţelege. Precum noi ca Români nu putem cuprinde şi nu putem înţelege cuvintele de mai sus rostite în senatul României de ministrul român al cultelor şi instrucţiunii publice, aşa şi votul majorităţii senatului dat în această afacere este pentru noi o enigmă. Senatul României a dat atâtea dovezi, că este pătruns de idea naţională, încât ni s-ar parea o crimă a dubita în simţămintele adevărat naţionale ale acestei înalte corporaţiuni. Tocmai din acest motiv nici nu putem presupune, că senatul României aproabă faptul,—la toată întâmplarea neromânescă — al ministrului Menelas Ghermani în afacerea legatului răposatului Musicu, şi cu toate aceste, majoritatea senatului a primit ordinea de a fi simplă. Explicarea procedurii guvernului şi a majorităţii senatului noi, oricât am căuta, numai în interese de partid o putem găsi. Se vede, că dl Menelas Ghermani, deşi om cu simţăminte neromânesci, este astăji om indispensabil şi trebue coperit cu discursul perplex al ministrului de culte şi susţinut cu votul senatorilor, care au trebuit să-şi calce pe inimă. Noi nu cunoascem şi nici că putem cunoaste afacerile interne ale partidului guvernamental din România şi nici treaba noastră nu este a judeca, încât dl Menelaş Ghermani este sau nu indispensabil pentru partid, dar’ constatăm, că numai mari, imens de mari interese pot să fie acele, care ar îndreptăţi pe partid a desconsideri, —fie chiar şi numai în mod trecător, — simţămintele ce după firea lucrului sunt aşezate în inima fiecărui Român, oriunde s’ar afla el, fie în România, fie în Turcia, fie în Austro-Ungaria. Pentru lămurirea desăvîrşită a acestei afaceri importante vom publica în coloanele „Tribunei“ toate actele referitoare: boteze de nou cu un nume, care are accent unguresc. Spre acest scop au să se înfiinţeze societăţi anume. Dar nu numai pe uscat avem să fim maghiarisaţi, ci şi pe mare. Ungaria este o putere şi maritimă. Prin urmare şi marea, încât ea stă sub stăpânirea noastră, are să fie maghiarisată. Spre acest scop, precum ne spune „Budapester Tagblatt“, s’a ţinut ieri în Budapesta o conferenţă de mai mulţi magnaţi şi celebrităţi pentru fundarea unei noue societăţi. In fruntea comitetului executiv stă de astădată o damă, contesa Iuliu Szapâry şi guvernul s’a grăbit a promite tot sprijinul nouei întreprinderi. FOIŢA „TRIBUNEI". Soacra şi nora. Poesie poporală. Culeasă de M. Simulescu. La poartă la Ţărigrad, Este-un ficior de bogat, De Duminecă ’nsurat, Luni cătană ’l-a luat, De Marţi seara ’l-a plecat. El din graiu aşa grăia: „Dragă, măiculiţa mea, „Câştigă-’mi tu nevasta, „Cu colac, cu lapte dulce, „Doară de-aici nu se duce“. — „Câştiga-voiu, câştiga, „Din ciasu-’n care-’i pleca, „Soare ea n’a mai vede, „Apă rece n'a mai be“. El anul ’şi-’l implinia Şi la maica-sa venia: „Dragă măiculița mea, „Unde e nevasta mea?“ — „După apă o-am minat „La fântâna lui Pilat, „A murit, o-am îngropat“. — „Dragă măiculiţa mea, „Haid’ arată-’mi suliţa“. — „Dragul maicii, puiu de domn, „Multe vânturi au bătut „Şi suliţa o au rupt“. — „Dragă măiculiţa mea, „Adă-’mi tu cheiţele „Să descuiu temniţele.— „Da-’n temniţa cea mai mare, „Cine se cântă cu jale?“ — „E o curvă de Ţigan, „N’a mâncat nimic de-un an“. El săcurea o lua, La temniţă se ducea; Până el că ajungea, Uşa 'n două se crepa Şi nevasta ’şi-o vedea; Departe se ’mbrăţişau, Deaproape se sărutau. El din graiu aşa grăia: — „Draga mea, nevasta mea! „De mâncare ce ’ţi-a dat?“ — „Cojile căţeilor“. — „Dar’ de beat ce ’ţi-a da!^— „Gâturile porcilor“. " „Dragă, măiculiţa mea. " „Eu pe tine te-oi legit „De cocile cailor. „Pe la tîrguri te-oiu purta. „Să se ’nveţe soacrele „A robi nevestele“. levestfel Cum învaţă Nemţii românesce. Este îndeobşte cunoscut, că în literatura germană există foarte puţine şi neîndestulitoare gramatici pentru învăţarea limbii româneşci. Afară de Şoimul, Barcian (ediţiune vechie) şi Cionca, abia mai găsea și vre-o carte de asemenea natură. O librărie editoare din Viena, A. Hartleben, publică de o vreme încoace o serie de gramatici străine sub titlul „Bibliotek der Sprachhunde“. Tocmai a 21-a parte din această bibliotecă o formează limba românească. Cartea, care tractează despre această limbă, a apărut de curând şi poartă titlul: „Praktisches Lehrbuch der rumaenischen Sprache zum Selbstunterricht für Anfänger, welche die Sprache in harzer Zeit möglichst gut erlernen wollen, von Theophile Wechsler “. Pe pagina din afară a cărţii este o ilustraţiune, care bag seamă ar avea să dee o idee despre România, în realitate însă e o dovadă de ignoranţă. Chipul acesta ne arată un grup de oameni, între care însă nu e nici un singur Român, dar’ pentru aceea sânt: un Turc, un Arap, un Chinez, un Indian, un Cerchez, un Cazac şi un Tatar, car’ în faţa lor un Iriaş cultural alcătuit din un German (natürlich!), un Francez şi un Englez. Preşedintele clubului Cehilor tineri din Praga, profesorul Tilscher, a adresat soţilor sei de principiu din Boemia un circular, prin care îi provoacă, ca, fie prin resoluţiuni luate în adunări publice ori prin deputaţiuni, fie în alt mod potrivit, se înrîureze asupra deputaţilor dietali ce aparţin partidului cehie în acel înţeles, ca aceia sau să-şi depună mandatele, sau să se deoblige cu cuvântul de onoare, că cu prilegiul desbaterilor dietale asupra resultatelor conferenţei de împăcare din Viena vor vota penîn fundul chipului se vede o biserică în stil romanic, o catedrală gotică (!), apoi piramide, minarete şi ruine, care seamănă cu cele dela Turnul Babilonului. Dar’ să lăsăm simbolul semi-asiatismului şi să vedem gramatica. Nu ştiu, unde a învăţat dl Wechsler românesce, dar’ după ale sale indicări de rostire fiecare elev al seu se face curat de rîs. La introducere ne spune autorul, că limba românească e melodioasă şi moale, dar e diformată prin câteva sunete de origine slavă, aşa că dacă aceste sunete se perondează, limba devine neestetică (unschön). Nu puteam să înţeleg, care să fie aceste sunete slave, care ne desfigurează graiul. Dar’ m’am luminat — din cartea d-sale. Nu voiu înşira aici înţelepciunea autorului, dar’ voiu reproduce câteva din exemplele de deprinderi în rostire, şi se va vedè numai decât, că dl autor sau nu scie românesce, sau nu vrea să scie. E de însemnat, că în exemplele citate litera j, după autor, se citesce ca în cuvântul german ja sau Joch etc. Text românesc. Ales de cătră naţiune, Indic, rostirii. Al/’ esz d jé ketr/e nazi/un/e w Maghiarisare fără sfîrşit. Cercurile societăţii maghiare sunt cuprinse, precum se vede, de o adevărată manie de a maghiarisa pt ce există pe lumea aceasta. Guvernul a maghiarisat învăţământul public, administraţia şi justiţia; societăţile „Kultur-Egylet“-ului lucră din răsputeri pentru maghiarisarea locuitorilor. Toate aceste însă nu sunt deajuns. Noue societăţi au să se înfiinţeze. Cetăţenii Ungariei au să se lapede nu numai de limba lor maternă şi de naţionalitatea lor, ci trebue să se lapede şi de numele lor strămoşesc şi să se REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 3 Maiu st. v. Afaceri Interne. In şedinţa casei deputaţilor de alaltăieri s’a presentat proiectul de lege al deputatului Iványi şi 88 de soţi cu privire la modificarea legii despre incolat. După ce s’a hotărît, ca motivarea acestui proiect să urmeze în şedinţa proximă, s’a proces la alegerea comisiunilor speciale. Şedinţa s’a ridicat la 2% oare din noi. Archiepiscopul S a m a s sa din Erlau, care a fost mers la Roma în afacerea ordonanţei despre matricule, a fost primit de către Papa în audienţă specială. Toată lumea e curioasă de resultatul acestei audienţe, deoarece se stie, că archiepiscopul Samassa stă pe un punct de vedere separat în această afacere şi că vederile lui stau mai aproape de vederile guvernului, ca cele ale celoralalţi episcopi catolici, între aceste preoţimea catolică protestează mai departe. Preoţii din decanatul Szeredului au declarat şi ei, că ordonanţa ministerială e neîndreptăţită, fiindcă ea voeşte să silească pe preoţii catolici a face proseliţi pe seama cetelor ce mereu scad ale protestantismului îngâmfat, împăcarea dintre Cehii şi Germanii din Boemia. tru acele propuneri, pe care le vor face deputaţii Cehilor tineri. Raporturile de partid în Francia. Votarea, care s’a făcut Sâmbăta trecută în camera franceză asupra măsurilor guvernului pentruziua de ântâiu Maiu, e un simptom tot atât de interesant, cât și important pentru clarificarea în ce privește raporturile de partid franceze. Votul de încredere, pe carel-au propus doi conservatori, a fost acceptat cu 374 contra 56 voturi şi 289 republicani (din 374) şi 85 conservatori (din 170) au votat pentru guvern. Minoritatea de 56 voturi şi a fost compus din 33 boulangişti, 21 radicali şi 2 conservatori, precând 64 conservatori, 51 radicali şi 2 boulangişti s’au fost abţinut dela votare. Deoarece camera numără 576 membri, cei 289 republicani pentru sine erau destui pentru a forma majoritatea, cu toate că şi radicalii au votat în contra guvernului şi 51 s’au abţinut dela votare; aceşti 289 deputaţi sunt simburele partidului guvernamental, la care se mai alătură 85 membri ai dreptei, prin aceea pare a se fi apropiat ținta împăcării partidelor demult dorită. Meritul principal e al domnului Constans, căruiai-a succes a sili și pe adversariii republicei a vota pentru politica ministerului republican. Reducerea budgetului ministerului italian. Actualul ministru de finance al Italiei a produs pentru întâia dată vii aprobări din partea deputaţilor! Acest succesl-a dobândit prin anunţarea economisărilor, pe care guvernul italian are de gând să le facă în primăvara viitoare. Aceste se urcă cu totul la mai mult de 26 milioane, dintre care 15 milioane cad pe budgetul de răsboiu şi de marină. Cabinetul e deci hotărît a satisface dorinţei generale a ţerii şi a mai slăbi cu înarmările răsboinice. Dacă dlui Giolitti li va succede a restabili echilibrul finanţelor italiene, prin aceasta se va întări nu numai posiţia lui, ci şi posiţia întregului cabinet, pentru că toate atacurile serioase în contra dlui Crispi vin din cauza situaţiei financiare. Serbia. După învingerea greutăţilor de la început, reconstruirea ministerului sârbesc s’a îndeplinit într’un mod, care nu alterează deloc politica generală şi mai ales politica externă a cabinetului radical Gruil. Tauşanovici a primit definitiv portfoliul de comerciu şi agricultură, consilierul de stat Nicolici portfoliul de culte şi in-