Tribuna, iunie 1890 (Anul 7, nr. 123-147)
1890-06-01 / nr. 123
ag. 490 tură, cerinţele sînt nenumărate, mijloacele ce stau la disposiţiune sînt restrînse şi în acest budget sînt puse numai basele, pe care se va zidi în multe privinţe în anul 1892. Urcări mai mari nu se vor pută evita şi deja de pe acum se poate prevedea, că va trebui să se ţină cont de urcarea statului de pace, întreaga lume lucrează pentru ridicarea puterii armate şi noi nu putem să rămânem cu totul îndărăt, dacă nici nu suntem capabili de sforţări atât de mari, ca bună-oarâ imperiul german. Budgetul ce s’a presentat e minimul extrem, dela care oratorul nu se poate abate. După ministrul Bauer au mai vorbit referentul comisiunii Stefan Rakovszky şi mai mulţi membri ai delegaţiunii şi apoi s’a primit budgetul armatei drept basă pentru desbaterea specială. Şedinţa s’a ridicat pe la 1 Va care d. a. şi pe care eu o aprobez în principiu, se arată de indispensabilă, și, chiar dacă ar fi primită de către corpul legislativ, numai la un asemenea timp poate să devină faptă, pănă când desvoltarea administrațiunii nu poate să panseze fără mari desavantagii, avem imediata datorință, de a asigura condițiile progresului în cadrul actual al posibilităţii. Aceste pasage sunt precât se poate de neclare. Ceea ce resultă din spusele secretarului ministerial nu e altceva, decât, că el ar dori, ca cestiunea reformării administraţiunii să se amâne precât numai se poate. Afaceri interne. Alaltăieri ,şi-a ţinut dieta din Budapesta ultima ei şedinţă înaintea ieriilor de vară, în această şedinţă deputatul Mihail Maurer, care a fost numit comitet suprem al comitatului Braşovului,şi-a depus mandatul de deputat. Preşedintele a presentat nunţiile casei magnaţilor despre proiectele de lege resolvate acolo în şedinţele din urmă. Deputatul baron Ivor Kaas a rugat pe ministrul-preşedinte a răspunde acum la interpelaţiunea, pe care a fost făcut-o el în afacerea pretinselor agitaţiuni panslaviste cu prilegiul alegerii de episcop în districtul evangelic cisdanubian. După ce ministrul a declarat, că el astăzi încă nu poate să dee un răspuns meritorie, deoarece a ordonat cercetare în această afacere, s’a încins o discuţie mai lungă, în care din toate părţile s’a accentuat scutirea intereselor statului periclitate prin agitaţiunile panslaviste din Bulgaria-de-Nord, în urmă dl baron Kaas a luat spre sciinţă declaraţiunea ministrului, care preşedintele a declarat afacerea deocamdată de absolvată. Ministrul-preşedinte Szapáry a predat rescriptul regal, prin care şedinţele dietei se amână pe 1 Octomvrie a. c. Secretarul de stat în ministerul de interne dl Iuliu Szalavszky a 408 discursul seu de intrare în oficiu următoarele despre reforma administrativă: Deoarece atenţiunea naţiunii e îndreptată actualmente mai ales spre activitatea ministerului de interne, dorinţa generală merge într’acolo, ca acest minister să se insuească a-’şi presenta proiectele sale de reformă într’un tempo precât se poate de accelerat şi a face într’aceste disposiţiuni, care sânt potrivite a ridica exerciarea generală a administraţiei cel puţin la nivelul stabilit prin normele legale ce există. Eu nu mă îndoesc, că aceia, care sunt însărcinaţi cu lucrarea proiectelor, nu vor cruţa nici timp, nici osteneală, ca să’şi împlinească la timpul seu greaua lor misiune, deoarece însă introducerea administraţiunii statului, care ’şi-a aflat expresiune în programul guvernului Germania. In şedinţa comisiunii militare cancelarul imperiului Caprici a rostit un discurs mai lung, din care reproducem următorul pasagiu: „Eşirea lui Bismarck din serviciul statului a lăsat în urmă raporturi, care, după firea lor, încă nu sânt aşa de sigure ca pe timpul, când figura lui fascinantă stătea încă înaintea lumii. Mii de lucruri, care încât pentru sine au rămas aceleaşi, apar acum cu un semn al întrebării, precând atunci erau provocate numai cu un semn de exclamaţiune. Eu vă înţeleg, când doriţi, ca să nu se fi întâmplat lucrul aşa, sau ca el să se fi întors; dar’ odată tot trebuia să se întâmple şi aceasta. Cele mai simple lucruri ni se par astăzi foarte grele, pentru că greutatea lui lipsesce din cumpeana. Eu presupun la toți prevedere patriotică, mai lăsaţi să treacă un an, şi apoi eu, dacă e de lipsă, voiu întimpina aci contrastele cu toată plăcerea de a lupta, astăzi însă stau cam încremenit în faţa luptei, în şedinţa sa dela 10. c. dieta imperială ’şi-a ales definitiv presidiul de pănă acum pentru întreaga ei sesiune. Respunzend la interpelaţiunea lui Richter cu privire la afacerea paşapoartelor de la graniţa alsaţiană, dl Caprivi a rostit un discurs important, din care extragem următoarele: Măsura din cestiune are drept scop îngreunarea legăturii Alsaţienilor cu Francia şi accelerarea germanizării, în cei şeptespreZece ani, de când Alsaţia-Lorena se află în posesiunea noastră, simţământul german n’a făcut în aceste provincii nici un pas înainte. Măsurile de paşapoarte nu le putem la nici o întâmplare cassa. Ce privesce în special restrîngerea petrecerii în acele provincii, noi nu putem suferi, ca un număr mare de ofițeri francezi să-și satisfacă pasiunii lor de vânătoare acolo, unde ei pot face observațiuni, care sânt în contra intereselor imperiului german, în teritorii, care, dacă va veni lucrul odată la résboiu, au să fie câmpuri de luptă, în timpul din urmă putem să observăm o îmbunătăţire a raporturilor noastre cu Francia şi ’mi-ar pare foarte rău, dacă ar sta lucrurile altfel şi nu aşa cum stau ele acum. Dar’ nici într’un stat raporturile internaţionale nu sânt atât de dificile şi delicate ca în Germania. Stări de lucruri din Câmpie. Sântem recercaţi a publica următoarele : Sânmihaiul-de-Câmpie, la 10 Iunie n. 1890. Când scriu acest articol informativ pentru pn. cititori ai „Tribunei“, ca să se facă lumină asupra stărilor noastre publice de aici din Câmpie, mă aflu sub impresiunea cuvintelor: „Perirea ta din tine, Israile!“ şi nu fără motiv, deoarece nedreptăţiţi şi asupriţi pe toate terenele vieţii publice cum suntem, ba chiar ameninţaţi acum ca niciodatâ în existenţa noastră naţională, ne incumbă, cred, tuturor, cărora ne place a ne mândri cu frumosul nume de Român, marea şi sacra datorinţă indispensabilă, de a ne validita mai mult ca orişicând cu toată ocasiunea existenţa, ca un popor conseiv de sine şi de drepturile ce ne compet, şi desconsiderând orice interese egoistice personale, să luptăm umăr la umăr şi cu abnegaţiune pentru recâştigarea drepturilor perdute şi promovarea intereselor noastre naţionale. Cu regret însă suntem necesitaţi a constata zilnic, că trista stare politică, în care am ajuns astăzi, ni-a causat-o nu atât forţa inştiinţelor celor ce au decretat ştergerea noastră din cartea celor vii, cât mai mult ţinuta unor bărbaţi de ai noştri, care în lupta de apărare şi conservare ce o purtăm, abusând în mod nedemn de încrederea generală ce au câştigat-o prin făţărirea oarecărui interes de căuşele noastre, în momentele decisive totdeauna parte au părăsit terenul de luptă, parte au tradat sfânta noastră causă naţională. Spre ilustrarea acestor afirmaţiuni, care multora s'ar păra exagerate, mărginindu-mă de astădată la luptele electorale înscenate cu ocasiunea restaurărilor comitatense, cu permisiunea onor. redacţiuni voiu descrie câteva caşuri de această natură întâmplate dela 1883 încoace în cercul electoral al Ormenişului-de- Câmpie, unde, — după cum ne spune „Gazeta Transilvaniei“ în Nr. 250 din an. tr., — merg lucrurile strună de bine şi Românii la toată ocasiunea ei învingători, numai nemernicii de preoţi şi învăţători sunt cam indiferenţi faţă cu căuşele naţionale, după cum susţine acea foaie în urma raporturilor positive ce le primesce. Cu finea anului 1883, timpul defipt pentru restaurările generale pe un period de şese ani, precum în toată ţeara, aşa şi în cercul electoral al Ormenişului-de-Câmpie au fost provocaţi alegătorii a se presenta la alegerea membrilor pentru congregaţiunea comitatensă. De ce moment e acest act se scie din împregiurarea, că dela membrii acestei congregaţiuni pot Zi°e cam atîrnă prosperarea şi fericirea poporaţiunii preste tot şi individual, deoarece ei aleg întreg personalul administrativ şi ei impun sarcinile comitatense, sub care se încovoaie astăzi spinarea bietului contribuabil. Din această cauză alegătorii români, în faţa alegerii, la care erau chiemaţi, doriau o înţelegere prealabilă. Şi într’adevăr, domnul Ludovic Simon, mare proprietar numit român în Sângeorgiul-de-Câmpie, însuşindu-şi rolul de conducător, a şi provocat prin preoţi pe toţi alegătorii români a se presenta la locul de alegere cu o oară mai de timpuriu, ca să se înţeleagă şi să compună lista membrilor care să se aleagă. Alegătorii români nici nu doriau mai mult, pentru aceea în Zorii Zilei de alegere s’au şi văzut în frunte cu preoţii şi învăţătorii lor grăbind spre locul de alegere. Ajunşi însă acolo, ce să vezi?! Domnul Luţan şi numai cu oarecare dificultate primi propunerea să-şi visiteze institutul“. Când ajunserăm, — Zice doamna de Marenholz. — Fröbel îşi începuse lecţiunea şi era atât de preocupat de obiectul ce preda, încât în înferbinţeala propunerii sale nu ne observă când intrarăm în sală. Diesterweg asculta la început cu un uşor surîs de ironie cuvintele lui Fröbel; dar puţin câte puţin această expresiune dispăru, făcând loc expresiunii celui mai viu interes, şi la urmă unei moţiuni, care se traduse în lacrimi. Diesterwag era cucerit. Mişcătoarea simplicitate şi vorbele de apostol inspirat ale acestui bărbat bătrân, care nu trăia, decât pentru o idee, atinseră inima vestitului pedagog, care nu se mişca lesne de orice lucru; şi de atunci Diesterweg, deşi nu aproba toate amănuntele metodului lui Fröbel, deveni şi el un convins ,şi energic sprijinitor al sistemei fröbeliane în ideile ei fundamentale. Diesterweg scrie despre această cunoscinţă: „Cine nu vede, nu poate crede, cât de natural se mişcă copiii în grădina fröbeliana, cât de voioşi şi veseli sânt ei. Cine mai departe n’a avut o pasiune de a vede şi observa, cât de devotat e Fröbel causei sale, cum el an de an, Z* de Zboare de oară trăesce pentru aceasta, cum el — poate veni ori-şi-ce şi ori-şicând, — nu se obosesce, acela nu o crede. Asemenea lui nu am văzut, cel puţin eu, în vieaţa mea, în Fröbel avem aparenţa unui spirit devotat ideii sale“. Aşa ne spune Diesterweg. (Va urma.)dovic Simon şi preotul din Ormeniş Andreiu Vodă, fără a consulta şi pe alţi alegători, au fost încheiat pact cu partidul maghiar oposiţional, compunând lista candidaţilor din Maghiari şi Români în părţi egale, în faţa unei atari fapte mulţi din alegători, cu deosebire preoţi şi învăţători, sciind că Românii sânt în majoritate precumpănitoare, s'au indignat, cărei indignaţiuni s’a şi dat atunci expresiune publică. Cu toate aceste din considerare faţă cu Ilustritatea Sa domnul Alexandru Bohăţel şi Dr. Aurel Isac, care erau între ceialalţi candidaţi deoparte, car’ de alta pentru salvarea onoarei domnului Ludovic Simon şi a preotului amintit, deja angageaţi, s’a primit pactul şi s’a păşit la urnă. Resultatul acestei alegeri însă nefiind verificat, s’a întâmplat a doua alegere, care având tot aceeaşi soarte, pe Ziua de 25 Iunie 1884 a fost ordinată o a treia. Pănă la această dată se părea atunci, că s’a purces cât se poate mai prudent cu pactul, dar’ alegerea din 25 Iunie anul numit ne-a pus în faţa unei triste şi dureroase realităţi, ne-a încredinţat, că domnul Ludovic Simon şi cameralul seu Andreiu Vodă, în actele lor publice nu sunt conduşi de dreptate şi moralitate, ci mai mult de şireţie, dupăcum chiar susţine adecă domnul Ludovic Simon în o epistolă ce o am la mână, că trebue să fie oricare politică. Căci să se vadă numai. Cu data de 18 iunie, adecă cu şepte zile înainte de alegere, domnul Ludovic Simon îmi scrie: „Alegerea efectuată în 20 Februarie în Şopter pentru cei 10 membri ale„gânzi în comitetul comitatens earăşi s’a nimicit, deci nu numai obligământul naţional, „fără şi onoarea şi reputaţiunea noastră pretinde, „ca cu puteri unite şi a treia oarâ să primim „tot cu acelaşi zel şi fac lupta. Aşadar’, după ce alegerea nouă e defiptă în Şopter pe „25 iunie a. c., Te rog şi provoc, ca numai „decât în giurul Domniei-Tale să faci paşii necesari, ca alegătorii pe Ziua amintită negreşit „în număr complet să se presenteze, făcându-Vă totodată cunoscut, că pactul încheiat „cu soluţii domni proprietari de Unguri stă „nealterat“. La primirea acestor rînduri, întrelăsând eu tot, am alergat şi pe alegătorii din şese comune, cu ajutorul preoţilor respectivi, m i-am pus pe picior cătră Şopter, unde ajungând toţi cincizeci şi mai bine de inşi, deşi deştepţi, ne părea că visăm, deoarece, nici domnul Ludovic Simon, nici preotul Andreiu Vodă nu erau de faţă, afară de aceea soluţii domni proprietari de Unguri nu voiau nici să ne cunoască, ba nici alegătorii din alte părţi, ca din Ormeniş, Sângeorgiu şi Milaşulmare, nu au voit a sta nici de vorbă cu noi, ci toţi au întrat la votisare prelânga contracandidaţii candidaţilor Bohăţel şi Isac, pentru care s’a fost înscenat lupta electorală la părere. pic la părere numai, căci dacă domnul Ludovic Simon şi cameralul seu, la încheierea pactului cu oposiţionalii unguri, ar fi avut la suflet numai interesul nostru public, departe de orice interese egoistice personale, precum au susţinut lupta la două alegeri, ar fi stat faţă şi la a treia, şi ca conducători deja angagiaţi nu ar fi dat dosul; căci, după cum se Zi°e în epistola amintită, nu numai obligămentul naţional, ci şi onoarea şi reputaţiunea ne chiema la luptă pe toţi. Cei-a motivat ca să ne facă nebuni pe toţi 50 de alegători de a întră în o luptă, pe care domniile lor au fost părăsit-o deja, şi ce interese au putut fi la mijloc, cu certitudine nu soiu. O epistolă însă scrisă tot de domnul Ludovic Simon, care asemenea o am în posesiune, ne pune pe calea unei presumpţiuni tare aproape de adevăr. în această epistolă se face adecă între altele: „Luaţi în considerare, domnule, că torentului nu putem sta în cale şi că chiar alţii fac sacrificii şi în interesul nostru“. Alexandru Barbulescu. (Va urma.) -------------------------------------------------------------credeau, că Fröbel e rjţiflat de păcatul strămoşesc, care ’i-ar.^nimici toate planurile , ba unii îl suspicionau de păgân, deoarece în grădina de copii nu se aflau nici catechisme, nici cărticele de cântări şi nici biblii, audiţi ? Frebel păgân, căci nu da micilor sei elevi catechisme şi biblii! Unii învăţători îl depingeau ca pe unul ce strică copiii de la şcoală prin grădina sa de copii, deoarece aceasta e în contrazicere cu statutele de organisaţiune ale şcolarilor; grădina de copii îi distrage, îi face închipuiţi — Ziceau ei nu o primim. Ziceau alţii. — Chiar şi acei învăţători, care veniră la recensiune cu o anumită bunăvoinţă, aflată ceva de critisat. Pentru unii din ei erau prea extravagante aşteptările unite cu grădinile de copii; idealismul atât de combătut din partea sistemului lui Fröbel, acel idealism, pe care Fröbel îl chiar nimicia prin sistemul lui naturalistic, mergea la unii atât de departe, încât li se părea, că grădina de copii ar destrăma legătura familiei, ar chiar ruina vieaţa familiară. Fröbel sta însă neclătit ca o stâncă faţă cu nenumăratele întrebări şi apucături; dar în fine, atras de entusiasmul seu şi sprijinit de Middendorf, trebui să împrăşcie adunarea el însuşi şi să aducă hotărîrea, într’o petiţiune cătră adunarea generală ţinândă în Frankfurt, ca să pretindă lăţirea generală a grădinilor de copii. Această petiţiune s’a şi trimis faptice, dar’ nu ’şi-a ajuns scopul, ci se îngropa în actele adunării naţionale. — La anul 1850 merse Fröbel la Marienthal în apropierea băii Liebenstein, în ducatul Saxen-Meiningen, unde cu ajutorul principelui de Meiningen îşi află ultimul şi liniştitul adăpost al activităţii sale, aci începu un nou curs pentru pregătirea grădinilor de copii, punând ideile sale în practică cu micii copilaşi din pregiur; aci se adunară în giurul seu un frumos număr de elevi şi eleve şi se însufleţiră de învăţăturile lui; aci lucră el un sistem bine ordonat de material pentru joc şi ocupaţiuni potrivit c etăţii ante-şcolare şi arătă cu copii de ţerani din satele vecine, cum disposiţiunile copilului sânt dispuse în joc spre desvoltări frumoase. Apropierea renumitelor şi bine frecventatelor băi fu priincioasă lăţirii ideilor sale. „Aci“, — Zice dl M. Străjan în tractatul seu. — „Fröbel avă fericirea să fie cunoscut de cătră baronesa Marenholz şi prin ea de renumitul pedagog Diesterweg. Doamna Bertha de Marenholz-Bülöw se afla la băile de la Liebenstein şi audia vorbindu-se de un „bătrân nebun“, care făcea să joace copiii ţăranilor din apropiere. Fröbel era atunci de 68 de ani. Baronesa, întâlnind într’o 7‘ 1* preumblare pe acest bătrân nebun, vorbi cu el şi rămase uimită de conversarea lui; îl visită la casa de ţeară, unde era stabilit, şi de atunci doamna de Marenholz se făcu cea mai zeloasă elevă şi propăgătoare a doctrinei frebeliane. Prin scrieri, prin conferenţe, prin Zare, prin cuvânt şi faptă, ea a răspândit-o pe urmă, nu numai în toată Europa, ci şi în America. Tot atunci se găsia la Liebenstein şi Diesterweg, directorul şcoalei normale din Berlin. Doamna Bertha de Marenholz-Bülow îi vorbi de Fröbel ; el ’şi’l închipuia ca pe un fel de şar la- TRIBUNA CRONICĂ. Maiestatea Sa Monarchul a inspirat alaltăieri pe câmpul de la Rákos brigada de infanterie compusă din regimentele 68(„Vacat“) şi 6 („Carol, regele României“). După inspicare Maiestatea Sa a exprimat comandanţilor regimentelor mulţumită Sa cu ţinuta excelentă a acestora. Recunoscinţă Preaînaltă. Maiestatea Sa Monarchul a exprimat baronului Fedor Nicolici, pentru activitatea sa ca comisar regesc la congresul bisericesc sârbesc şi pentru serviciile sale bune şi folositoare, recunoscinţă Preaînaltă.* Archiducele Albrecht ca autor. De curând a fost distribuită comandelor militare o broșură anonimă cu titlul „Cooperarea celor trei arme în cadrul divisiunii de trupe de cavalerie“. „Reichwehr“ stie să spună, că autorul acestei broșuri este Archiducele Albrecht.* Numiri. Practicantul de contabilitate Augustin Harezer dela direcţiunea domeniilor din Arad a fost numit oficial de contabilitate cl. III. la cea din Timişoara. Mai de Nr. 123 parte au fost numiţi: diurnistul Iuliu Balgha dela direcţiunea financiară din Cabinul inferior executor de stat şi servitorul adj. Iosif Lőrinczi servitor cl. II. la perceptoratul din D.Sân-Mărtin.# Maghiarisări de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de nume: Minorenul Carol Weiss în „ Varga“ și Carol Jedlicska în „Erdősi“. # Iarba de pușcă fără fum și cu fum. Ministerul de răsboiu a ordonat să se facă în Budapesta probe de foc cu iarba cea nouă fără fum şi totodată şi cu cea vechie, pentru ca să se vadă avantagiile celei dintâiu. Ministrul de răsboiu Kar, Bauer a comunicat comisiunii militare a delegaţiunii ungare, că la aceste probe va învita atât pe delegaţii austriaci, cât şi pe cei unguri. * De ale universităţii din Budapesta. Rector al universităţii din Budapesta pentru anul şcolar 1890/91 a fost ales profesorul de oftalmologie Dr. Wilhelm Schulek. * Concertul „Reuniunii române de cântări din Sibiiu“, dat aseară în sala de la „Musikverein“, a avut un succes desăvîrşit: începutul s’a făcut cu două cântări pentru cor mixt de H. Huber cu text original românesc („Dorinţă“ de Eminescu şi „Din înşiră-te mărgărite“ de Alexandri). Aceste cântări, deşi cunoscute dela altă ocasiune, au fost cu plăcere ascultate şi viu aplaudate. Au şi meritat însă după executarea frumoasă a corului reuniunii, care nicidecum în defavorul seu nu se presentă în estimp întinerit printr’o mulţime de membri noi. A urmat apoi o baladă (As-dur) de Chopin, executată la pian de dl I. Schäfer, noul dirigent al societăţii „Männergesangverein“, o putere nouă pentru publicul românesc. Excelentul pianist, care a cântat fără note, a făcut publicului o adevărată surprindere prin prestaţiunea sa de artist desăvîrşit. Atât după piesa citată, cât şi după al doilea număr al său („Rigoletto- Paraphrase“ de Liszt) a fost acoperit cu aplause nesfîrşite. După piesa din urmă a trebuit să mai dee publicului poftitor o composiie proprie („Albumblatt“), prin care s-a dovedit nu numai pianist, ci şi compositor respectabil. D-na M. C r i ş i a n, nepreţuita sopranistă a reuniunii, a cântat o arie din opera lui Mozart „Fluierul farmecat (Die Zauberflöte), cu care a secerat aplause frenetice şi pe deplin meritate. Partea cea mai mare a programului a fost ocupat cu „Albioara“ (Schoewitchen), poveste dramatică, compusă pentru soli, cor de dame, pian şi declamaţiune de Reinecke. Deşi nu ne încălzesc prea tare composiţiunile acestui musician care la Germani se obicinuesc mai mult în pensionate şi şcoalele de musică, decât în concerte publice, totuşi numai, cu recunoscinţă putem vorbi despre executarea acestei piese prin reuniunea noastră de cântări. Solistele d-na M. Crişian şi d-na A. Moga (alto) prin voce admirabilă şi cântec consumat au dat piesei un timbru de perfecţiune, care şi-a asigurat succesul. Asemenea şi corul şi declamaţiunea dlui I. Stroia, cleric, au fost la înălţimea referinţelor. Observăm, că textul declamaţiunilor ’l-a tradus din nemţesce după F. Rober dl Corneliu Perşinariu, cleric în seminarul de aici, în versuri frumoase şi limbă bună. Nrui final ne-a dat prilegiu să ascultăm pentru întâia oară „Imnul festiv“ compus de dl G. Dima pe o poesie de dl Z. Boiu cu prilegiul jubilețului de 50 de ani al preoţiei răposatului episcop I. Popasu de la Caransebeş. Această composiie a valorosului dirigent al reuniunii noastre are multe accente frumoase şi impunătoare pane prin solemnitatea, parte prin energia lor. Afară de aceea dă tuturor vocilor prilegiu să ajungă la valoare, ceea ce încă credem că este un merit. Publicul ’l-a ascultat cu interes şi ’l-a încununat cu aplause bogate. Şi astfel, deşi poate numerice reuniunea dispune de mai puţine puteri bune ca în anii precedenţi, ea a dat o dovadă nouă despre valoarea, hărnicia şi trăinicia ei, pe care cu vină plăcere ş i le recunoascem şi îi dorim prosperare şi în viitor. * în afacerea matriculelor. Preotul romano-catolic din Gyoma a refuzat să dee un extras matricular despre un copil botezat de el şi aparţinător după lege altei confesiuni. Extrasul matricular a fost luat dela preotul după aceea pe calea execuţiunii, care preotul pedepsit cu o amendă considerabilă în bani. Episcopul diecesan D. L. Schlauch dela Oradea-mare a cerut pentru aceasta satisfacţiune dela ministerul de justiţie şi garanţii, că asemenea caşuri nu se vor mai întâmpla.* Citadela de pe Blocksberg de la Budapesta, după cum scriu foile acolo, de va fi în curând părăsită, respective cedată comunei Budapesta. Comandantul de corp contele Pejacsevich a raportat ministerului de răsboiu, că întreţinerea acestei citadele costă mai mult decât folosul militar ce-l oferă, în urma acesteia în curând se vor începe pertractările relative la luarea în posesiune a citadelei prin comună. * Numărul fiarelor apărute în Ungaria În anul 1889. In anul trecut au apărut în Ungaria 48 foi de Zi politice, 178 locale, 50 beletristice, 266 de specialitate şi 19 foi humoristice; în limba germană au apărut 28 foi de 7, 47 locale, 4 beletristice, 40 de specialitate şi 5 foi humoristice; limba română e representată cu 5 foi politice, cea sârbească cu 5 și cea croată cu 4. * Omoruri. La 7 i. e. n. s’a aflat nu departe de Huedin în o mocirlă cadavrul pândarului Iosif Lang din Hodiş. Cine a a omorît pe pândarul, care nu se bucura de cea mai bună reputaţiune, pănă acum nu s’a