Tribuna, august 1890 (Anul 7, nr. 174-198)

1890-08-05 / nr. 178

Pag. 710­ ­­iarele parisiene împărtășesc, că împăratul Alexandru al III-lea a adresat guvernului francez o invitare specială, spre a se representa prin un trimis special la marile manevre ru­­sesci. Prin această invitare, 4^c 4­a­­rele franceze, Țarul a voit să arete, că întrevederea sa cu împăratul Wilhelm nu are nici un scop politic și că la toată întâmplarea se va zădărnici even­tualele încercări îndreptate în contra Franciei. Afacerea episcopilor bulgari în Macedonia Intr’un articol inspirat, „Odjek“, or­ganul guvernului radical din Serbia, afirmă, că „anumite puteri“, care au sfătuit Poarta a da beratele pentru episcopii bulgari în Macedonia, prin această isbândă a guvernului bul­gar, au voit să producă o derută pen­tru Rusia. Cu un succes eclatant voiau acele puteri să sprijinească un guvern, pe care Rusia îl ureşte şi care ureşte şi el pe Rusia, pentru­ ca lumea să vadă, cât de importantă e Rusia în cestiuni, care au de scop regularea raporturilor politice ale popoarelor din Balcani. Dar’ oamenii s’au înşelat amar. P­u­­ternica împărăţie slavă poate să aştepte în linişte oara, în care îi va fi dat să-’şi valo­reze puterea; de aceea cade toată greutatea cunoscutei disposiţiuni asu­pra Sârbilor şi a sârbismului, care acum în Sârbia­ vechie şi în Macedonia e extrădat intrigilor exarchatului bul­gar. La sfîrşit articolul din cestiune provoacă pe guvernele din Belgrad şi Cettinje a lucra într’acolo, ca mi­siunea episcopilor bulgari să fie precât se poate de paralizată prin numirea ulterioară de episcopi sârbesci în Ma­cedonia. Principale Ferdinand in Bulgaria. Din incidentul aniversării suirii prin­țului Ferdinand pe tronul Bulgariei, la 14 i. c. a avut loc în tabăra din Sofia un Ie-Deum, la care au participat mi­nistrul de răsboiu Mutkuroff, înal­tele dignităţi militare şi civile şi un numeros public. Ministrul de răsboiu a trecut apoi imediat trupa In revistă. Prinţul Ferdinand a primit din toate părţile ţerii o mulţime de telegrame de felicitare. In cercurile bulgare din V­i­e­n­a s’a fost răspândit alaltăieri cu multă si­­guritate faima, că în Sofia s’a în­tâmplat proclamarea indepen­denței Bulgariei. „Pester Lloyd“ primesce însă din Viena o telegramă, după care în cercurile normative de acolo nu se scie absolut nimic de aceasta. Asupra situaţiunii externe se pronunţă „Românul“ dela 14 August precum urmează: Astăzi împăratul Germaniei, unul din suveranii cei mai tineri, mai activi şi, precât se vede, mai cu bune intenţiuni pentru popor, a plecat să facă o visită Ţarului Alexandru al III-lea în Rusia. Această călătorie este un eveniment politic din cele mai importante. Unele altare străine susţin, că vizita imperială nu are nici un caracter politic. Altele văd în intreprinderea tinărului suveran o sondare a intenţiunilor rusesci şi dorinţa pentru o desar­­mare generală. Nu ştim, care din aceste două păreri este în scopul lui Wilhelm al II-lea, însă avem firma convingere, că ceva se va trata la Petersburg. Situaţiunea este destul de în­cordată, pentru­ ca cei doi monarchi, care se vor întâlni şi se vor îmbrăţişa, să nu tracteze nimic pentru îmbunătăţirea situaţiunii. Toate statele vorbesc de menţinerea păcii. Pentru acest scop s-au alipit şi En­­glitera, Turcia şi Suedia la alianţa celor trei puteri centrale. Cu toate aceste Rusia lu­crează în Bulgaria, excită în Armenia şi îm­pinge Serbia la mişcări de protestare contra instituirii de episcopi bulgari în Macedonia, în Bulgaria nu are destul teren, căci inten­­ţiunile rusesci s’au dat prea mult pe faţă cu ocasiunea revoltei dela 9 August, cu ocasiunea conspiraţiunii lui Paniţa şi cu ocasiunea bera­­telor liberate episcopilor bulgari, în Armenia şi Sârbia lucrurile stau altfel. Armenii, deşi au văcjut cum imperiul rusesc a anexat o parte din ţeara lor, dar’ fiindcă s’au produs oare­care brutalităţi turcesci, au găsit cu cale, că ar fi mai bine să facă interesele celor dela Petersburg, decât a îndura oare­ care neajun­suri otomane. Să aid­ă moara, pentru a peri şi şoarecii! Ruşii pe de altă parte încura­­giază mişcarea armenească pentru scopul ei, mergând până a promite aşii şi bani acelora, care ar voi să părăsească Armenia turcească şi să treacă în Rusia, sciind că capătă prin ei agenţi devotaţi şi activi, cu care se va servi în contra Turciei, în Serbia propaganda rusă merge mai departe. Am văzut cele trei protestări adre­sate Ţarului, Sultanului şi patriarchului gre­cesc în privinţa numirii episcopilor bulgari. Acele protestări, prelângă că sunt nedrepte, sunt totdeodată şi nepatriotice, căci expun Serbia la consecinţe dezastroase pentru viitor. Deci manifestarea pacifică a guvernului rusesc şi a s ziarelor moscovite este o curată ironie. Chiar un ziar rusesc ne întăresce în această opiniune. „Grajdanin“ vede un pe­ricol pentru Rusia în adhesiunea Engliterei la tripla alianţă şi consiliază pe cei din Peters­burg de a întreţine cu Francia astfel de ra­porturi, ca cele două puteri să fie în momen­tul hotărît cu desăvîrşire solidare pentru apă­rarea intereselor lor. Pe de altă parte, cu toată mergerea îm­păratului Germaniei în Rusia, puterile cen­trale împreună cu Englitera se ocupă pentru a întimpina ori­ce eveniment. Un a har străin ne spune, că un fel de conferenţă militară a avut loc (joele trecute la Monte-Genero între generalul Gialdini, generalul Ricotti şi mai mulţi oficeri germani, austriaci şi englezi, care se aflau în călătorie pre lângă lacul de Como. Această conferenţă a avut aerul de a fi o în­trunire privată, dar’ ea n’a putut rămână ast­fel în urma discursului ţinut de generalul Pelloux la Oulx. Prin urmare împăraţii celor două mari imperii se vor întâlni 4'^e ac®8'-e 8Pre a discuta asupra evenimentelor politice, care vor urma, dar’ în același timp guvernele tuturor statelor lucrează într’un sens, care seamănă ostil. Englitera, Germania, Austro-Ungaria, Italia, Turcia și Suedia seamănă, că se pre­gătesc a întimpina ori­ce atac. Rusia şi Fran­cia pe de altă parte pare­ că ar voi să pro­voace un conflict. Se­chc®, ca Wilhelm al II-lea s’ar cam teme de asemenea intenţiuni răsboinice ale Franciei şi Rusiei şi de aceea s’ar duce la Petersburg, pentru a arăta lui Alexandru al III-lea pericolul ce ar decurge din o asemenea aventură. Se mai a­ce iarăşi, că tinărul suveran german ar fi dispus, ca să facă oare-care concesiuni Rusiei pentru a asigura pacea în viitor. Poate şi una şi alta din aceste opiniuni să fie adevărate. Dar’ ori­ care din aceste două opiniuni s’ar confirma, este o încredin­ţare, că pacea nu se va tulbura. Dacă Ru­sia nu ar consimţi la un arangeament conform cu dorinţa tuturor puterilor europene, atunci Francia şi Rusia rămân isolate şi este preste putinţă, ca ele să înceapă un răsboiu cu atâtea puteri bine armate şi bine pregătite pentru ori­ce eveniment. Dacă Wilhelm al doilea ar primi să facă niscariva concesiuni, care nu ar conveni celoralalte puteri, atunci iarăşi ar fi imposibil un răsboiu, cel puţin pentru moment, căci imediat Austria, Italia, Englitera şi Turcia ar desaproba şi alianţa de azi s’ar schimba, în locul alianţelor de acum am ave deoparte pe Austro-Ungaria, pe Italia, pe Francia şi Englitera, care de altă parte am ave pe Rusia şi Germania. Aceasta nu ar conveni deloc Germaniei, care doresce preponderanţa în Europa şi prin urmare ar fi imposibilă. Noi credem, că alianţele actuale vor ră­mână astfel cum sânt stabilite. împăratul Ger­maniei de­sigur va propune împăratului tu­turor Ruşilor oare­care arangeri, astfel ca să nu atingă întru nimic nici interesele europene, nici buna armonie a puterilor centrale. Dacă el nu va înţelege şi nu va primi consiliile în­ţelepte ce ni se vor da, atât mai rău pentru dînsul. Wilhelm al II-lea va pleca fără nici un resultat şi lucrurile vor rămâne astfel cum stau astăzi, fără a se produce nici un conflict deocamdată. E greu, după­ cum am mai zâs şi altădată, ca cineva să înceapă un răsboiu, prevăzând mai dinainte consecvenţele lui. Cu armele de azi, cu organisaţiunea şi cu nu­mărul enorm al soldaţilor, avantagiile sânt în­­doioase pentru fiecare şi nimeni nu are cu­­ragiul a se expune să înceapă cel dintâiu o luptă. Deci noi credem chiar de pe acum, că resultatul întrevederii celor doi mari suverani va fi pacinic cu toate intrigile din Bulgaria, cu toate agitările din Armenia şi cu toate conferenţele oficerilor străini dela Monte Ge­­nero din Italia. Ardealului cu mama Ungaria încă n’a fost decretată, nu sancţionată, car’ gimnasiul din Brad, înfiinţat mult mai târziu, a rămas până astăzi necompletat. Şese decenii sunt în vieaţa unui om prea multe; ele cuprind un curs întreg omenesc, din care trei vindică pentru sine: crescerea, desvoltarea şi eformarea, două: activitatea ex­pansivă şi crearea, care un deceniu: conser­varea. — După aceste şese decenii urmează descompunerea lină sau mai repede până la apunere. Câtă speranţă de fericire, câtă insti­­inţâ febrilă şi nobilă, câte fapte generoase, — de altă parte câte pedeci de ale lor umplu cadrul acestor şese decenii! Acelaşi curs de vieaţă se observă şi la institutele culturale, la naţiuni şi la popoare. Decât că vieaţa institutelor culturale nu se poate măsura după ani, ci după decenii, precum vieaţa naţiunilor, popoarelor după secoli. — Nu e mirare, dacă în 40*1« deselor iubiteuri institutul nostru n’a putut iubila, pentru care bucurie îi mai testează patruzeci de ani. Şi când cursul de vieaţă al institutelor şi popoarelor­­l-am asemăna în cele bune cu al unui om, amar s’ar înşela acela, care ar crede, că simptomele rele din vieaţa unui om nu sânt a se căuta în vieaţa şi a institutelor, popoarelor. Slăbiciuni ce petrec pe un om dela leagăn pănă la mormânt, morburi ce îl atacă în tesaurul seu cel mai scump, — în sănătate, de altădată foarte grave, dacă nu chiar mortifere, se ivesc întocmai şi în vieaţa institutelor, în vieaţa popoarelor, într’una ca şi într’alta lucrul de căpetenie este nu consta­tarea simplă, ci lecuirea norocoasă a mor­burilor. Institutele noastre culturale, precât sânt a4i de puţine, pe atât sânt de tinere. — Cel mai bătrân abia întră în deceniul al 16-lea, cel mai tinăr abia în al treilea. Abstrăgend dela institutele medii pre­­parandiale azi ne bucurăm de patru gimnasii superioare, și unul al cincilea inferior. Anume: 1. Archigimnasiul gr. cat. de Blaj (Balâzsfalva), întemeiat de clerul român gr. cat. cu 40 de ani după subscrierea uniunii în 1738, ci s’a deschis numai în an 1754.—­ S’au făcut încercări încă de pe la an. 1772, ca gimnasiul să se completeze după sistemul de atunci cu două cursuri de filosofie, însă rea­­lisarea acestui plan, din cauise­mie necunos­cute, s’a amânat până la an. 1831. — Pe timpul mișcărilor din 1848—1849 a stat doi ani închis. — în 1850 reorganisându-se, s’a ridicat la treaptă de gimnasiu superior cu limbă de propunere română. — Din sinul acestui institut eşiră nenumeraţi bărbaţi pur­tători de lumină, lucrat-au aici cei trei luce­feri ai literaturii noastre. — Nrul şcolarilor îmatriculaţi pe an. şcol. 1888/89 a fost: 372. 2. Gimnasiul gr. cat. de Beiuş (Belenyes) cu începutul din 1828. 3. Gimnasiul gr. or. de Braşov (Brassó), întemeiat în 1850. Cu 15 ani mai târziu în 1865 s’a ridicat la gimnasiu superior cu 8 clase, primind totodată dreptul de publicitate, în 1869 s’a augmentat cu şcoale reale inferi­oare și comerciale cu 3 clase. — Limba de propunere e cea română. — Nrul şcolarilor înscrişi la gimnasiu în 1887/88 a fost: 240. 4. Gimnasiul gr.-cat. de Năsăud (Naszód), întemeiat în 1863 de cele 44 comune grăniţe­­resci rom. aparţinătoare regimentului II. — în 1870 s’a completat în gimnasiu superior cu 8 clase, primind totodată dreptul de publicitate. — Limba de propunere e cea română. — Nrul elevilor îmatriculaţi cu începutul anului şcol. 1887/88 a fost: 181­­5. Gimnasiul inf. gr.-or. de Brad. — întemeiat la anul 1869 prin credincioşii gr.­­orientali din comitatul de odinioară al Za­­randului. Limba de propunere e cea română și în parte cea maghiară. — Numărul ele­vilor înscriși cu începutul anului școlastic 1888/9, 104. încât pentru gimnasiul gre-cat de Beiuş, (Belényes) al patrulea episcop diecesan de eternă memorie Samoil Vulcan (1. Meletiu Kovács 1748—1770; 2. Moise Drágosy 1776—1787; 3. Ignatie Darabanth 1788—1805; 4. Samuil Vulcan 1806—1839.) chiar pe tim­pul mişcărilor ce s’au făcut în Ungaria spre reformarea constituţiunii, poate chiar sub pre­siunea accestora, ’şi-a conceput fericita idee de a înfiinţa în centrul domeniului seu la Beiuş o şcoală medie. Istoriograful nu va putea trece cu ve­derea următoarele periode în vieaţa institu­tului nostru: Periodul I. 1828/9 — 1836/7 inclus, în aceşti 9 ani institutul a trebuit să se lupte cu greutăţile începutului. în 1828/9 s’a des­chis a II-a şcoală capitală poftită după tim­purile de atunci ca pregătitoare pentru clasele gramaticale. Din 1829/30 pănă în 1832/3 s’au deschis succesiv cele patru şcoale grama­ticale, lungând ca gimnasiu inferior pănă cu finea anului şcol 1833/4, — însă intenţiunea fundatorului generos nu s’a extins numai pănă acilea. — Scrut-a prea bine, că miseria, de care erau copleşiţi locuitorii acestui ţinut precât de încântător, pe atât de steril, nu vor fi în stare a-’şi duce băieţii lor pentru con­tinuarea studiilor la alte institute mai înde­părtate. Prin urmare, ca tinerii miseri, care vor fi frecventând acest institut, să nu fie siliţi a-’şi întrerumpe cursurile, abătendu-se prin aceasta dela unele cariere, la care puteau să aspire după facultăţile lor spirituale, ’şi-a propus încă dela început a deschide şi cla­sele humanioare. — Cât de îngrijat, cât de neliniştit a fost în astă privinţă faţă cu spe­ranţele neamului seu, se vede de acolo, că în 1834/6 a lăsat să se şi deschidă clasa V, sau prima şcoală humanioară. — însă din unele pedeci, mie pănă acum necunoscute, între care de­sigur a trebuit să fie şi nesu­­ficienţa fondurilor, această clasă diu­mani­oară cu finea anului şcol. pe un timp a încetat, aşa că în an. 1835/6 şi 1836/7 au fungat iarăşi numai clasa II. normală şi cele patru gramaticale. Periodul II. 1837/8—1850/1. în urmă la 1837/7 delăturându-se pe vecile, clasa V. sau prima humanioară s’a putut redeschide, ear’ în anul şcol. următor şi a VI. clasă sau a doua humanioară. Gimnasiul completat astfel după cerinţele timpului de atunci, funcţiona 14 ani fără de întrerumpere pănă la noua sa re­­organisare din anul 1851. Periodul III. 1851/2—1887/8, în 1851 la stăruințele episcopului diecesan de vrednică memorie Vasilie Erdélyi resolvin­­du-se din fondul cat. al studiilor 3706 fl. 50 cr. v. a. ca ajutor anual spre acoperirea indigențelor, pentru care fondul gimnasial n’a fost deajuns, institutul se reorganisează după sistema nouă, aridicându-se la rangul de gim­nasiu superior cu 8 clase, prevăzut cu drep­tul de publicitate, de care altmintrelea se bu­curase de la prima lui întemeiere. Ajutorul amintit fu pus în curgere neîntrerupt în 26 de ani pănă la finea anului 1877, când cu ordinaţiunea înaltului minister reg. ung. de culta şi instrucţiune publică data 22 Decem­vrie 1877 Nr. 32.628 se sistase sub cuvânt, că fondul gimnasial poate deja suporta indigen­­ţele institutului şi de sine. Gimnasiul reorganisat astfel îşi continuă binefăcătoarea­’i activitate 37 de ani tot în edificiul cel vechiu „Vulcanian“, care avea în frontieră următoarea inscripţiune : Educationi: iuventutis iuius provinciae posuit Samuel Vulcan episcopus g. r. c. magno­­varadiensis. (Va urma) Istoricul gimnasiului din Beiuş. Fiind astăz­­i de cea mai mare ac­tualitate, reproducem următorul studiu din programul institutului beiușan pe anul școlar 1889/90. Trecură şese decenii, de când s’a pus ân­­teiul fundament la până asta și unicul gim­­nasiu românesc complet în toată întinderea vastului regat al Ungariei. Unicul, — vicem, pentru­ că pe timpul urzirii institutului uniunea TRIBUNA CRONICA. Din causa sfintei sărbători de Luni numărul proxim al „Tribunei“ va apără numai Marţi seara. De la Curte, Văduva Principesă de Coroană Ştefania, a mers în 13 i. c. după­­amenzi din Luxemburg în Viena, unde a făcut o visită familiei princiare de Coburg, care se reîntorsese dela Szt.-Antal. — Archi­­ducele F r­i­d e r­i­c­h, care în săptămâna trecută a cercetat pe soţia sa Isabella şi pe copiii sei în Ostende, s’a reîntors în Pojon. * Archiducele Carol Ludovic, general de cavalerie, a primit învoirea Maiestăţii Sale, de a purta ordul danez al elefantului. * Călătoria regelui României. Regele României Carol a sosit în 151. c. dimineaţa la 7 oare 15 minute în Budapesta însoţit de moştenitorul tronului român, prinţul Fer­di­n­a­n­d. Pe peronul gării centrale aşteptau pe înalţii călători următorii domni: consulul ro­mân din Viena Văcărescu, consulul gene­ral din Budapesta principele Ghica, vice­consulul Constantinescu, secretarul de consulat Poruţiu, vicecăpitanul oraşului P­é­­káry, inspectorul detectiv Szombatfalvy, inspectorul de tren Góth şi şeful staţiunii L a c h n i 11. Regele, care era îmbrăcat civil, s’a dat jos din salonul vagonului şi a schimbat foarte afabil câteva cuvinte cu fie­care din cei­ ce ’l-au aşteptat. Pokáry şi Lachnitt au fost decoraţi cu crucea de ofi­ceri ai ordului coroanei României. După de­jun regele şi cu suita Sa ,şi-a continuat la 8 oare şi 40 minute călătoria spre Viena, unde a sosit la 2 oare sub cel mai strict incognito. La gară îl aşteptau membrii legaţiunii române, membrul casei de sus Du­mb­a, fostul consul român în Roma Rosetti, princesa Mavro­­c­ord­at şi mai mulţi membri din colonia română vieneză. Regele era îmbrăcat într’un costum de vară întunecos şi purta pălărie neagră; înalţii oaspeţi şi suita au descins în hotelul „Munsch“. Trenul separat, cu care a călătorit regele spre Ischl, a plecat în ceea­­laltă şi dimineaţa la 8 oare şi 15 minute; reîntoarcerea a fost la 2 oare 40 minute. După prânz regele a primit în o audienţă de două oare pe contele Kálnoky. După au­dienţă regele, prinţul Ferdinand şi suita au mers spre a visita exposiţiunea. Aici au petrecut o oară. Seara s-a dat în hotelul „Munsch“ un dineu, la care au luat parte afară de regele, prinţul Ferdinand şi suita şi legatul Văcărescu, membrii legaţiunii române, R o s e 11 i şi consulul general român L i n d h e i m Din Ischl se telegrafează cu data de 14­­. c.: Regele României şi moştenitorul tronului vor pleca mâne la 2 oare 40 minute cu un tren separat de Curte la Ischl şi vor legea cu oaspeţii Maiestăţii Sale împăratului în hotelul „Elisabeta“. Mâne se va da un mare prânz în vila împărătească, apoi o represen­­taţiune de gală în teatru. Poimâne încă se va * Nr. 178 un da dineu şi apoi se va face o preumblare cu trăsura împregiurul oraşului Is­ol 1. Sâmbătă seara înalţii oaspeţi vor pleca mai departe. « Numiri. Servitorul adj. Ladislau Ki­­czay de la judecătoria cerc. din Sebeşul­ săsesc a fost numit în aceeaşi calitate la tribunalul reg. din Bistriţă, car’ servitorul de 4» Ladi­slau Nyikulás a fost numit servitor adj. la judecătoria cerc. din Careii-mari. * Maghiarisare de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarea schimbare de nume: Minorenii Armin şi Emil Auspitz în „Adorján“. * Sebeşul­ săsesc cu finea acestui an îşi va perde garnisoana sa militară, deşi s’au făcut toţi paşii necesari contra acestei ordi­naţiuni. * Remaghiarisare. Ungurii lucră me­reu, în Reşiţa­ montană, spune „Nemzet“, că cre­dincioşii evang. reformaţi maghiari aproape toţi s’au romanisat. Din causa aceasta epi­­tropul Dr. Király István şi preotul Vörös Zsigmond s’au pus pe muncă, ca să-­i aducă iarăşi în sinul naţiei maghiare. Spre acest scop cei doi domni maghiaroni s’au pus pe cerşite, sau cum am aici! au escris liste pu­blice. Cuminte­’s, Doamne, Ungurii ăştia! Oare nu sânt aceste apucături un pretext pentru maghiarisarea Românilor ? De sigur, că d­a. # Episcopul Karsay ’şi-a dat demisiunea în conventul districtului bisericesc evangelic de dincolo de Tisa. Causa este motivată cu sănătatea­’i sdruncinată. Un respid­ent dat în judecată, în zilele de 28, 29, 30 şi 31 Iulie s’a ţinut, după­­cum ne scrie corespondentul nostru, în comuna Mihăleni (corn. Hunedoarei) investigaţiunea contra fostului respid­ent Balás Vilmos, acusat fiind de mai multe falsificări şi înşelă­torii mari. Ii stă omului mintea în loc, când numai se cugetă la aceea ce a fost In stare să facă acel om. — Nu a fost destulă marea miserie pentru bieţii Români din acest ţinut, ci a trebuit să le vină pe cap şi acel „Secuiu flămând“, care să le stoarcă şi mă­duva din oase. Iată aşa ne fericesc pe noi Ungurii, nobilul popor asiatic ! * Un preot arestat. Preotul evangelic Frideric Stelzer din comuna Kiszács a fost arestat pentru agitare contra autori­tăţilor. Se zice, că Stelzer ar fi agitat într’o adunare în contra unei ordinaţiuni mi­nisteriale. — Repetăm şi de astădată cuvin­tele următoare: „Doamne iartă-mi, că nu ştiu ce fac!“ * Mamuth în Criş. Pescarii din Ghiorna au scos în 28 iulie din Criş capul petrificat al unui mamuth, care este de o mărime colo­sală. Capul a fost trimis museului comitatens din Bichiş. Iarăşi o întâmplare nenorocoasă pe calea ferată. Pe linia ferată dela Bruck s’a rupt în 14 August noaptea asia dela un vagon de povară între staţiunea Kömle şi Wieselburg-Altenburg. Vagonul a derailat, din care causă trenul a trebuit să se oprească și pasagerii s’au dat jos, făcân­­du-se prin aceasta o întârziere de 3 oare. * Insolaţiune. Din Esseg se scrie, că cu ocasiunea unor exerciţii militare făcute în ţi­nutul Koska au murit pe drum doi soldaţi de insolaţiune.* Statua lui Asachi. Citim în „Ro­mânii“: Aflăm, că fondurile pentru ridicarea statuei lui Asachi s’au complectat, graţie muni­­ficenţei metropolitului Moldovei şi Sucevei, Iosif, care a mai oferit Duminecă în 29 iulie încă suma de 1000 lei în mânile dlui C. Climescu, cassarul comitetului, fiind present şi dl Culiano, rectorul universităţii noastre. Locul destinat pentru aşezarea statuei este în faţa bisericii Trei-Ierarchi din Iaşi, se zice, că comitetul se va întruni 4ilele aceste la faţa locului, spre a hotărî anume punctul, unde să se sape fundamentul. * * Un savant român. Citim în „Timpul“: Doctorul Asachi la congresul medicilor ţinut la Berlin a comunicat metodele în­­trebuinţate de d-sa la o operaţiune făcută în Bucuresci asupra unei femei pentru extir­­paţia ficatului. Comunicarea eminentului nostru doctor a fost primită cu mari ovațiuni şi aclamări din partea celor mai mari chirurgi ai Europei.* Nou teatru în Bucuresci. „Universul“ scrie, că ar fi vorba de o societate pe acțiuni, care să întreprindă construirea unui teatru nou în Bucuresci. * Dl Persiani, ministrul Rusiei pre- Itrngă guvernul șerb, care de multă vreme suferia grozav de nervi, a ajuns, după­ cum se anunță din Belgrad, să nu mai fie stăpân pe forțele sale intelectuale. * O scaldă de mare dărâmată. Din Neapol se scrie, că scalda aflătoare pe țer­­murele maritim dela Marinella s’a derimat. Au căzut în apă aproape 100 de oameni, dintre care 2 s’au înecat şi unul s’a rănit; ceialalţi sânt mântuiţi. * Reducerea serviciului militar în Rusia. Din Petersburg sosesce următoarea scrie interesantă: Ministrul de resboiu a ho­tărît reducerea serviciului militar dela 6 ani la 5. Se zice, că la artileria pedestră se va reduce dela 5 la 4 ani. Aceste hotărîri s’au și comunicat armatei prin comandanții de corp. •

Next