Tribuna, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 249-273)

1890-11-25 / nr. 269

'61076 de înstrăinare de cătră propriul neam?! Oare sufletul, dacă 4' de 4' se umple de arpărî­­ciune din cauza nedreptăţii ce trebue să su­poarte, nu se va manifesta el şi în cuvinte amare?! Paeîniea vețuire împreună a deosebitelor naţionalităţi din această patrie s’ar pute cu mult mai bine promova, dacă din legea des­pre asilele de copii s’ar şterge ori­ce silă pen­tru înfiinţarea şi cercetarea lor, precum şi ori­ce preferare a limbii unuia sau altuia dintre popoare. In legea despre asile însă se ascunde încă un pericol cu mult mai mare du­cu­m e înstrăinarea de propriul neam: Molip­­sirea de boale în institutele prea pline. La acest pericol pănâ acum încă nu s’a gândit nimeni şi el un‘ e numai mai mare, dar’ şi mai greu ori absolut imposibil de înlăturat. în statul nostru, majoritatea locuitorilor aparţine bisericii romano-catolice. Cele mai multe grădini, aşile de copii, şi aşile de vară vor fi înfiinţate decătră biserica romano-ca­­tolică, apoi decătră comune, ai căror locuitori, în majoritatea lor, aparţin bisericii romano­­catolice, şi în sfîrşit decătră stat. în cele mai multe din aceste institute nu se vor numi de conducătoare ale acestor „negustorii de stat“ evreice „interconfesionale“, ci catolice smerite, şi aceasta cu tot dreptul. Ce va face femeea menită in institutul con­­cret al conducerii ei? Ea va învăţa pe copii rugăciuni „evlavioase“. Va introduce acum bi­serica rom. cat., cu considerare la copiii de altă confesiune ce se află în institut, rugăciuni „inter­confesionale“ ? Smerita femeie va mai povesti legende de sfinţi foarte mişcătoarere. Ei va arăta şi chipuri de sfinţi şi le va cinsti mai ales copiilor ascultători, şi dacă conducătoarea s’a obosit cu poveştile şi copiii sânt să­­tui a o asculta, pentru variaţiune, ea va arangia cu copiii procesiuni, la care se vor cânta cântece frumoase în onoarea sfinţilor, după­ ce chipurile lor au fost mai nainte lipite pe steguleţe. (A se vede în asi­lele de copii din suburbiile Vienei.) Nici un părinte evangelic, nici o mamă evangelicâ, care e în stare să înţeleagă înrîurirea acestor procederi asupra desvoltării sufletesci a copi­lului, nu va permite copiilor sei a participa la asemenea lucruri. Ce are să se întâmple în institutele rom. cat. cu copii de alte confesiuni? Să-ş i pună poate să stea la uşă pe timpul, când se petrec lucrurile aceste, cum se făcea pe „vremea c. r.“ cu copiii evangelici din şcoalele romano-catolice, precând se ţinea in­strucţiunea din religiune? Ori se înceapă pă­­rinţii deja cu copii de trei ani instruirea deo­sebirii între­ confesiuni ? Sau să facă părinţii ca pantofarul romano-catolic de odinioară, care­­şi-a fost trimis copii la şcoalele Piariştilor şi când copiii îi povestiau acasă de legendele cu sfinţii auzite în şcoală, mereu le striga : „Prostule!“ „Palavre proaste!“ Pe calea asilelor de copii nu se inten­ţionează singur numai restabilirea unităţii de limbă, ci din contră şi unitatea de credinţă a locuitorilor acestei ţeri! Acum seceră ţeara fructele acelei sămnţ­e, care pe timpul con­cordatului şi şi după aceea s’au fost semănat în institutele de crescere ale Tirolului unitar în credinţă în inima m­ultor diplomaţi de mai târziu. Proiectul despre asile va de­veni lege, căci intenţiunile lui corespund as­­piraţiunilor „puterilor“ din acest stat. Ce va ave el drept urmare? Nemulţumire naţională şi confesională! Poesii poporale din Bănat. Adunate de losif Velcean. I. Plângeţi ochi şi lăcrimaţi, Că voi sfinteţi vinovaţi, Ce vedeţi nu mai lăsaţi, Ce iubiţi nu mai z’uitaţi. II. Frunză verde de mor dulce, Am o mândră ca o cruce Şi la lucru n’o pot duce; Dimineaţa-i rouă rece, Preste 4­­86 încălresce. III. Mărită-te, mândra mea, Nu trage nădejdea mea, Că nădejdea de la mine E ca ghiaţa de subţire, Când te sui nu te mai ţine. IV. Poţi tu, mândro, 4ace 4eu, Că nu te-am sărutat eu? — Ba eu, neico, nu pot 4ace? Că ’ţi-o fost guriţa dulce. V. De cine dorul se leagă, Nu-’i mai stă mintea întreagă; Inima îi văcăesce, Tot la mândra se gândesce, VA Decând neică m’a lăsat, Inima ’mi-s’o uscat Și fața ’mi-s’o slăbit, Ochii ’ mi-or pâinginit. Neico cu suflet celăit *) De te-ar bate D-neu, Nici mai bine, nici mai reu, Decât cum voiu face eu. Să n’ai parte d’altă fată Păn’ n’d­u tuna **) eu în groapă. Dar’ cine m’o pus pe mine Se m­e iubesc eu cu tine, Cu tine, c’un călător, Fără milă, fără dor. Me lâsași pe înserat Și te-ai dus și ai plecat. Eu versai sânge ’nchiegat, După tine-un blastemat; Prăpădi-te-ai de pe lume Să nu-’ți mai aud de nume. VII. Las’ mândro să te sărut, Că -ni­ mâne eu me duc, Şi dacă m’oiu depărta, ţ)eu, nu te-oiu mai săruta. VIII. Cântecul cătanei. Săracă inima mea, Prins-a bate-a voe­rea; C’am ajuns în țeară strună, ***) Unde nu cunosc pe nime, Numai frunza și iarba, Cum sânt în toată lumea. Mă uitai cătră Apus *) Celău = înșelător. **) Tuna­­ întră. ***) Strună­­ străină. P’unde domnii m’or adus, Şi în sus la Résarit, La muntele Siminic. Velui codru înfrunzit Şi eu în temniţ’oprit, Goasna*) urlă şi doboară, Codru plânge de s’omoară. Săracele isvoarele Cum plâng şi că mult­­i jele, Că eu nu umblu pe ele. Plâng isvoarele, şoptesc Şi cu codrul se vorbesc: „Codrule, codruţule, „Ce mai faci drăguţule, „Codrule cu frunza rară, „Cine te o umbla la vară, „Că Ionică-i dus din ţeară, „Şi de când el a plecat, „Frunza verde s’o uscat, „Şi când el car’ va veni, „Codrule te-i veseli“. — „Isvorele, „Subţirele, „Cine apa v’o mai be „Şi cine v’o curaţi“ „Tot Ionică d’o veni“, „Pe noi ne va curaţi, „Pe tine te-a veseli“ Frunză verde floricea, Vai săraca puşca mea, Cum va fi de ruginită, Că de mine­­ părăsită Şi de nima îngrijită. *) Groasna, un păreu ce isvoresce din Siminic şi se revarsă în Berzava. Plângi puşcuţă cu oţele, C’ai perdut manile mele, Plângi puşcuţă şi nu prea, Că d’o vrea şi Precesta, Şi maica Dumineca, O să vii în mâna mea. Frunză verde, frunză verde, Dorul mândrei reu me perde. Că mândruţă ca ş’a mea Nu e în toată lumea. Plângi, mândruţă, plângi mereu, Că mă usc de dorul tău, Și roagă pe Dumnezeu Se scap de borneul câi greu. Tu, maică, când m’ai născut, Tare bine ’ți-o părut, Ai voit să-’ți fiu ficior, Ca să-’m­i plângi, maică, de dor. Să-’mi fi frânt, maică, o mână, N’aș umbla’n țeară strună, Earâ tu când m’ai culcat, C’un picior m’ai legănat, Cu gura m’ai descântat Şi scăldătoarea ’m­i-ai dus în grădina cu moli4i Se trăesc fără părinți, in grădina cea cu bra4i Se trăesc fără de frați, în grădina cea cu flori Se trăesc fără surori, în grădina cea cu spini Se trăesc fără vecini; Când vă4uşi, ca sânt ficior, *) Baniță, vițel. Să-’mi fi rupt maic’un picior Numai trage-atâta dor. Se me fi făcut o fată Se torc cu tine în vatră, N’ai fi aşa supărată. Oh, de dor maicele mor Şi eu amar plâng cu jele. Facu-’mi ochii ffintânele După mândruţele mele, După mamă, după tată, După frate, după soră Şi fărtaţi şi după noră. Ca un prunc plâng şi oftez, Vai, măicuţă, să me crezi, Că sunt tare instrunat Şi cu lumea nededat; Păn’ cu lumea m’oiu deda în altă ţeară m’or mâna. * Floricică floricea, Vai săraca mândra mea, Cum rămâne singurea; Eu mă duc în cătănie Şi-’ţi las dorul meu, eu ţie, Floricică doi bujori, C’aşa-i data la ficiori, Când li mai drag se trăească, Cu mândra să se iubească, Atunci casa-’şi părăsesc Şi la drum ’mi­ se pornesc, Trei ani lungi iţi cătănesc. Auzite dela losif Gruescu din comuna V­ăl­i­n­g. Cum putem noi să împedecăm efectele păgubitoare ale acestei legi? Dacă ne facem datorinţa şi dacă facem, ca fiecare membru a! poporului şi al bisericii noastre să fie pătruns de conscienţa marei valori a acestor scumpe testure ale lui, făcându-­l să înţeleagă, că cre­dinţa cătră naţiune şi biserică e suprema ces­­tiune de conscienţă. Dacă ne facem dato­rinţa — fiecare la locul său — nu vom putea, ce e drept, să scutim poporul şi pe urmaşii noştri de toate atacurile, dar­ îi vom întări astfel, că nu vor fi striviţi de ele. Gestiuni economice- Sub titlul „Cum sunt tractate productele noastre la vămile austro-ungare“, citim în „Voinţa Naţională“ din Bucureşti următorul ar­ticol interesant: Acum când a început iarăşi să se ex­­pedeze de la Viena telegrame, prin care se co­munică presiunea ce exercitează com­er­ciul şi industria austriacă pentru o grabnică înţele­gere vamală între Austro-Ungaria şi România ; acum când guvernul de la Viena lasă a se în­ţelege, că este cât se poate de bine dispus pentru a reîncepe negocierile vamale cu noi; când de altă parte se afirmă, că şi la Bucu­­resci guvernul este gata a întră în negocieri, este bine, ca Românii să cunoască, cum sunt tractate productele noastre de către vămile austro ungare. Şi pentru aceasta nu avem decât să cităm 4'S­ de domnului A. Matlekovits fost subsecretar de stat la ministerul de co­­merciu din Pesta şi unul dintre cei mai in­fluenţi bărbaţi de stat ai Ungariei. Ne aducem aminte cu toţii, că după atâtea negocieri abandonate şi iarăşi reluate, când la Bucureşti, când la Viena, a fost cu neputinţă să ajungem la o înţelegere pentru a încheia un tractat de comerciu cu Austro- Ungaria. Domnul Matlekovits şi toţi cei de la Pesta aruncă toată vina asupra noastră, ca cum noi am fi avut vre­un interes ca să se închidă graniţele pentru productele noastre. Dacă nu ne-am putut înţelege causa este, că ni­ s-a cerut mai mult decât interesele noastre ne permit să acordăm. Ori­cât ar fi de regretabil, că nu am ajuns la o învoire, noi însă nu am făcut nici o deosebire între Austro-Ungaria şi celelalte ţeri, am aplicat şi productelor sale taxele ta­rifului nostru general, fără se cârtim, fără să acusăm. Pare-­mi-se, că urma, ca şi Austro- Ungaria să procedeze faţă cu noi în acelaşi mod, cum procedează cu alte ţeri, adecă se aplice productelor noastre importate la dînsa taxele cuprinse în tariful seu general. Din nenorocire nu s’a urmat aşa. Austro-Ma­­ghiarrii sub impresiunea supărării, au creat un regim vamal excepţional pentru produc­tele române. Şi ca să nu se creadă, că inventez ceva, las să vorbească însuşi dl Matlekovits: „După expirarea tractatelor de comercial guvernul român aplică productelor provenite din Austro-Ungaria tariful autonom foarte ur­mat, la care măsură Austro-Ungaria răspunse aplicând productelor române artfelul de re­torsiune III. din legea vamală în toată greu­tatea sa. „Iată drepturile de vamă, care dela acea epocă isbesc mărfurile sosite din Ro­mânia : Orz, ovăs, secară . . fi. 3.— pentru suta chil. Porumb...........................n 1­— * n ii Grâu, alac, amestecătură „ 3.— „ „ „ Mein...............................fl. —50 pentru suta chil. Malt...................................... 3.— „ _ _ Leguminoase, (fas. maz.) „ 3.— „ „ „ Legumi, fructe, plante. „5.— „ „ „ Hemeiu . . . . „ 10.— „ „ „ Oi......................................„ 1.— de cap Porci......................................» 12-— „ „ Purcei................................„ 2. „ „ Animale vii și moarte „ 10. — pentru suta chil. 0,10........................................» 5 — n­r. re Pei brun te..............................„20.­ „ „ „ Producte de animale . „ 20 — „ „ „ Uat........................................ 25.— „ „ „ Carne proasp. sau prep. „ 25.— „ „ „ Peste sărat . „ 10.— „ „ „ Lână brută . . . . „ 20.— „ „ „ Etc., etc. „Se decretă“, adaogă dl Matlekovits, „o prohibiţiune, o proprire a transitului de plante şi părţi vegetale, se propun transitul porcilor, oilor, caprelor şi mieilor din România, în scurt, s’a paralizat în mod complet traficul dintre România şi Austro Ungaria. „Dacă se ţinea în seamă, că importul vitelor române s’a făcut imposibil, pentru­ că România nu putea să exporteze în ţerile ve­cine, în Rusia, Turcia, în Bulgaria şi Serbia, ţeri, care au vite, că exportaţi­uni în Occident trebuia să se facă prin Austro-Ungaria, care refuză transitul, şi că transportul pe Marea­ Neagră, atât de furtunoasă, este prea costisi­tor, — trebue cineva să se mire, că România a suferit isolarea la timp atât de îndelungat şi nu a căutat o soluţiune pentru aceste ne­norocite certuri de vamă“. Se se noteze, că dl Matlekovits era la guvern, precând s’au luat acest­e măsuri atât de aspre, după­ cum singur o recunoasce. Din cele scrise de dl Matlekovits resultă: 1. Că de îndată ce nu ne-ara putut învoi, Austro-Ungaria nu s’a mărginit să aplice productelor noastre taxele tarifului seu general, dar’ a aplicat cu toată greutatea sa articolul de retorsiune din legea vamală, adecă că a sporit foarte mult taxele vamale. 2. Atât n’a fost deajuns: s’a proprit cu desăvîrșire transitul productelor române prin Austro-Ungaria, pentru­ ca să nu putem trans­porta nimic în Occident, precum şi al porcilor, oilor şi caprelor. 3. într’un cuvănt s’au luat cele mai as­pre măsuri vamale şi de transport, pentru­ ca productele române nu numai să nu se des­facă în Austro-Ungaria, dar’ nici să treacă în alte ţeri. (Va urma.) TRIBUN­A OKON 10 A. Sosirea Maiestăţilor Lor in Viena. Părechia noastră domnitoare a sosit în 4­­. c. dimineaţa din Mi­ram­are în Viena O primire oficială a fost interzisa la dorinţa Preaînaltă. Maiestatea Sa împărăteasa, care timp de trei luni a fost absentă, se bucură de o deplină sănătate. Părechia domnitoare dela gară a mers direct în Hofburg. * Numire Subnotarul Nicolau L. Ké­p­es dela judecătoria cerc. din Élesd a fost nu­mit subjude la judecătoria cerc. din Beiuș. * Maghiaristri de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de nume: Mauriciu Kohn în „Kemény“ ; mino­renul Augustin Ioan Jäkler în „Erdélyi “ Scrie teatrală. Mâne, Duminecă în 7­­. c. se vor da pe scena teatrului oraşe­nesc de aici două representaţiuni, şi anume: după ameazi va ave loc piesa poporală „Von Stufe zu Stufe“, car’ seara „Die Gigerin von Wien“. Pe Marţi, in 9­­. c, se studiază cea mai nouă comedie a lui Koeiser „Die Kukuks“. Călcare de casă în Răşinari, în Nrul 265 a! „Tribunei“ s’a publicat sub acest titlu o notiţă, care s’a străcurat în foaie fără soi­rea redacţiunii. Modul acesta de a răspândi o scire este destul de caracteristic pentru tendenţa ei. Spunem dar, bucuros, că ni se cere acum a rectifica notiţa aceea în înţele­­sul, că nu s’a tractat aci de o „călcare de casă“, nici de un „jaf“, ci de dreptul de proprietate şi de posesiune al unei case, în care locuesce acel Bucur Muntean din Ră­­şinari. * Noii locuitori ai Clujului. Citim în „Ellenzék“: După­ ce direcţiunea poş­telor şi a telegrafelor din Sibiiu se mută la primăvara viitoare în Cluj,­­ este interesant să stim, că din câte persoan­e con­sistă. Mai anteiu urmează 1 director, 1 con­silier, 1 secretar, 3 inspectori, 1 concipient, 2 concipienţi auxiliari, 1 inginer, 1 revisor, 3 oficiali de comptabilitate, 1 cassar, 1 con­trolor, 5 oficiali şi vre­o câţiva diuruişti Tabla regească numără un personal şi mai mare. Ministrul de justiţie a declarat, că scopul lui este, ca tabla reg. din Cluj în privinţa mulţimii personalului să urmeze ime­diat după Pesta. Vor fi circa 20—25 luni. Afară de aceştia procuratura supremă, exac­­toratul, precum şi concipienţii constituesc un personal considerabil. Se poate face? CĂ aceste două oficii îmulţesc numărul inteli­genţei clujene cam cu o sută de persoane. * Necrolog. Anna Mangiuca născută Miletici ca soţie, Elena Mangiuca mărit, Méheş, Cornelia Mangiuca ca fiice, Dr. Lu­dovic Méhes, medic, ca ginere, Moise Man­giuca, neguţător, ca frate şi fiii sei Dr. Ioan Mangiuca, medic, şi Dr. Alexiu Mangiuca, când, de adv., ca nepoţi în numele lor şi al nume­roşilor consângeni şi amici, cu inimă înfrântă de durere fac cunoscut, că mult iubitul lor soţ, tată, socru, frate şi unchiu Simeon Mangiuca, advocat şi membru al Academiei române din Bucureşti, la 22 Noemvrie (4 Decemvrie) 1890 dim. la 81/2 oare, în etate de 59 de ani, după un morb greu şi îndelun­gat a răposat. îmormentarea se va îndeplini după ritul gr.-or. la 23 Noemvrie (5 .De­cemvrie) 1890 după ameazi la 3 oare. Fie-mi ţărîna uşoară şi memoria eternă 1 * funcţiuni de căi ferate. „Curierul Financiar“ din București cuprinde următoarea serie: Legătura căilor ferate române cu cele din Austro-Ungaria pe la pasul Turnului-roşu şi Palanca în principiu pare a fi hotârîtă. O comisiune este însărcinată cu studiul punctelor de legătură. Aceste puncte vor fi: unul pe la Turnul-roşu preste Olt şi al doilea pe la Pa­lanca. îndată­ ce comisiun­ea va isprăvi lucră­rile sale, cu această afacere se va ocupa şi consiliul de miniştri, apoi se va subşterne ca­merei deputaţilor spre desbatere şi primire. * îm­prumântarea regelui Olandei. Din Haaga se telegrafează cu data de 4 Decem­vrie a. c. următoarele: Imormântarea re­gel­ui a fost foarte imposantă. Un public nu­meros î şi a manifestat în mod respectuos sim­patiile faţă cu răposatul rege. Carul funebru era de tot acoperit cu cununi. Acestuia îi urma incă un al doilea car încărcat 3 metri înălţime cu cununi, în fruntea conductului păşiau­­ principele W­a­l­d­e­ck-P­y­m­m­o­n­t cu marii­ duci de Sachse­n-W­e­i­m­a­r şi Luxemburg, cărora le urmau celelalte persoane princiare şi trimişii ţerilor străine. # Serviciu divin în memoria regelui Olandei. Din Cluj se telegrafează cu data de 5 Dec. a. c.. Corpul oficerilor din regi­mentul de infanterie Nr. 63, care poartă nu­mele regelui Olandei, a arangiat astăzji în bi­serica reformată un serviciu divin în memo­ Nr. 269 fia răposatului rege Wilhelm. în biserica îmbrăcată în negru erau presenţi o mulţime de oficeri în frunte cu FML ul Galgoczy. Gerhard Szász a ţinut o mişcătoare vorbire funebrală. * Cas de moarte. Gustav Zl­a­m­a I, co­lonel în armata teritorială şi fost comandant al unei ju­stâţi de brigadă din Cluj, a ră­posat la 3 Decemvrie noaptea în Gilău. * Din România. Din o corespondenţă a „Gaz. Trans“, primită din Bucureşti, extra­gem următoarele: Ministrul de culte şi in­strucţiune publică a primit demisiunea dlui Lazar Şăineanu din postul de profesor su­plinitor la catedra de istoria şi literatura Ro­mânilor până la Mihaiu-Viteazul de la uni­versitatea din Bucureşei. — Mai mulţi Ro­mâni ardeleni din Bucuresei au felicitat prin o telegramă pe Excelenţa Sa metropolitul şi archiepiscopul Dr. Ioan V­a­n­c e­a din inci­dentul jubileului seu de 25 de ani al sfinţirii sale de episcop. — Luni în 26 Noemvrie, stu­denţii universitari sunt convocaţi pentru a discuta statutele şi memorandul întocmit de comitetul executiv în cestiunea ardelenească. Co­mitetul executiv, compus din dnii Mehedinţ, Lupulescu, Negulescu, Policrat, Rădulescu, Mândrescu, Iordan Bogdan şi Dragomirescu, a luat măsuri,­ pentru­ ca întrunirea să fie cât se poate mai populată şi mai solemnă. Au fost invitate la această întrunire mai multe persoane marcante din Bucuresei, mai ales profesori, care se interesează de situaţia Ro­mânilor de dincolo. Probabil, că va asista şi dl Al. Orăscu, rectorul universitar. * Sinucidere în Bucureşei, în 21 No­emvrie­­. pe la oarele 3 şi jum., în odaia Nr. 18 a hotelului „Metropol“ din Bucureşei, se auzi o detunătură de pistol. Chelneriţa ho­telului şi un ficior alergând, găsiră uşa în­chisă. în acea odaie şedea un pa­­ger venit de vre­o z­­mie. Când servitorii bătură la uşa odăii, pasagerul le deschise. El abia se mai putea ţine pe picioare şi era plin de sânge, îndată autorităţile fură însciinţate. Cercetân­­du se, se află, că acest pasager, venit la hotel sub un alt nume, era un fost sergent-furier în armată, la gendarmii călări; el se numia Robert Babic şi era căutat de poliţie, căci de­lapidase 1000 lei de la dl Francisc Walser, fa­bricant de pompe. Lovitura­­şi-a tras-o sub ţîţa stângă. El era în vîrstă de 30 de ani. Rana era făcută cu un glonţ dintr-un revolver calibru 18. Condus la spitalul Colţea, neno­rocitul a încetat din vieaţă imediat. * Poporaţiunea Berlinului, după cea mai nouă circumscripţiune, este fixată cu 1.574.485 suflete * Moştenitorul tronului grecesc dim­preună CU Soţia sa au sosit la 4 luna cu­rentă d. a. în Petersburg. Tinera părechie a fost primită la gară de cătră Ţarul şi Ţa­­revna, înalţii oaspeţi au descins în palatul ma­­relui­ principe Paul Alexandro­­vici. * O lege în contra fum­atului. Cu 1 Septemvrie a acestui an în statul New-York a intrat în vigoare o lege, care opresce co­piilor fumatul în locuri publice. Punctul 7 din a­ul 291 al legii penale sună: „Nici unui copil, care de fapt sau la aparenţă este sub 16 ani, nu-­i este iertat să fumeze sau să fo­losească într’un mod oare­care țigări, țigarete sau tăbac pe stradă şi în alte locuri publice. Violarea acestei disposiţiuni este considerată ca crimă, care se pedepsesce cu 2­40 dolari“. * Corăbii nenorocite. Din Halifax (Schott­­landa nouă) se telegrafează cu data de 4 i. a. e. n. următoarele: în urma unor putern­ce furtuni la ţermure, de Luni şi Marţi, s’au cufundat 4 corăbii. Douăsprezece per­soane au căzut jertfa valurilor înfuriate. La ţeară furtuna încă a causat mari stricăciuni. Nu­meroase poduri au fost rupte, care circulația-

Next