Tribuna, aprilie 1891 (Anul 8, nr. 75-97)

1891-04-02 / nr. 75

Pag 298 aparele contramemorandului tinerimii maghiare, deasemenea nu trebue s lipsească spiritele fruntaşilor politici şi sociali naţionali maghiari, apartea mişcării deasemenea să fie urmărită de atenţiunea şi participarea publicului celui mare“. „Lucrul nu e de despreţuit . . . „„Stările zugrăvite aici,— 4'ce n^re u z' zeutung“, sunt de astfel de natură, încât politicienii aceia din Europa, care de zeci de ani ’şi au ţinut de datorinţă a nu scăpa din vedere lucrurile din ţerile balcanice, odinioară turcesci, trebue să-’şi întindă atenţiunea şi asupra ţerilor coroanei unguresci. Pentru că aceleaşi dificultăţi, care se pun în calea unei deslegări definitive a cestiunii orientale, este învederat, că sunt de a se căuta în Croaţia şi în Transilvania, întocmai ca in Macedonia“. „Foaia amintită face responsabili pentru stările aceste pe Ovrei şi pe Maghiarii, care sunt sub tutela Ovreilor, şi e convinsă, că Ovreii maghiarisaţi vor recunoasce de problema lor a răspunde în faţa Europei pentru trecutul acestor stări ilegale ardelene“. „Nu suntem aplecaţi a întră în polemie cu „Kreuzzeitung“. Foaia aceasta, care a fost organul permanent al văietăturilor săsesci ardelene şi ca atare maghiarofagă oficială, cu sentimentalismul ei comic cade acum în cursa memorandului, nebăgând seamă, că irredenţa română, care este îndreptată contra Maghiarilor, ameninţă şi naţionalitatea săsească. Nu este de lipsă să perdem vorbe serioase cu foaia Junker-ilor, careşi-a perdut influenţa şi reputaţiunea politică, nici cu modul ei bursicol de cugetare şi cu invidia ei fără de minte. Nu credem, că la provocarea foii „Kreuzzeitung“ se va pune întreg Schulverein-ul în mişcare sau în Anglia bătrânul Gladstone va începe a pune la cale meetingurile masselor din causa atrocităţilor contra Ungariei şi în interesul D a co-Rom â n ie i, cum au fost cu 13 ani înainte adunările protestătoare ale Bulgarilor“. Articolul încheie mulţumind diarulu’ „Kreuzzeitung“ şi atrăgând atenţiunea, că in Occident sânt mulţi, care sânt seduşi prin calomnii, şi stăruesce prelfingă publicul maghiar să sprijinească tinerimea maghiară nu numai cu sfatul, ci şi cu mijloace materiale, ca precât se poate mai curând să poată expeda contra-memorandul. Sub titlul „Prietenia“ germană cetim în „Kolozsvár“ de la 11 Aprilie. următorul articol: „în actuala situaţie internaţională avem fără îndoeală trebuinţă de alianţa germană. Germania însă orişicând are trebuinţă, de a trăi în bune relaţiuni cu o naţiune, care formează stavila de despărţire între marea germană şi între cea slavă. „Şi noi suntem o stavilă sigură şi tare. Pentru că rasa maghiară posede calităţi probate în decurs de un milleniu în ceea ce priveşte susţinerea unui stat, ea nu se află nici într’un fel de înrudire cu slavismul, nici în ce priveste originea, desvoltarea, obiceiurile şi religiunea sa, şi e poate unica rasă vitală pe lume, care — fără nici o înrudire de sânge — a primit cultura germană şi o propagă. „Nu putem spune, că numai nu demult am fi făcut prea tare pe placul Germanilor, în trecut şi în cel mai apropiat trecut regimului austriaci-a succes a produce în Ungaria o propagandă antigermană, care singur numai prin faptul transacţiei nu se putea şterge din inimile Maghiarilor. In §§-i se pot multe de toate cuprinde, însă niciodată tinereţe purta numele de Don-Juanul capitalei și de anecdotele lui de bonvivant nu se contenia a se vorbi prin saloanele aristocratice pănă la ale lui bătrânețe. Ear’ la urmă acele sburdăciuni trecând, au lăsat din el un schelet ars, într'ale cărui oase clipia încă o schinteie de focul stîns al pasiunilor, care’l consumară. Neputând mai mult a simţi plăcerile amorului, el se schinguia în saţiul acestui efect, şi fiind bogat în tortura fantolei, ţinea în mână cupa plină a voluptăţii, fără de a fi în stare să o ducă la gură. Deci iritat şi furios îşi vărsa veninul pe toţi care-’l încungiurau, fiind necontenit mânios şi posomorit. Aşal-am vătat şil-am înţeles pe şeful meu, când am venit ântăiaşi dată la dînsul cu portofelul de la senat, care a trebuit să mi-l înmanuez. Cu o mişcare automatică a luat portofelul, a scos din el hârtiile, apoi punându-l şi ochelarii a început a le trece în revistă, dar’ la una din foi s’a oprit, petrecând cu degetul şirurile de pe ea şi, precum se vede, neputând descifra scrisoarea, încreţind sprîncenele, a lovit mănios cu pumnul în masă şi m’a întrebat cu insolenţă: — Ce dobitoc neerudit a scris aşa hieroglife în raportul acesta, că nu este chip de a-l ceti? — Nu pot să scrii, Excelenţa Voastră,i-am răspuns înspăimântat, — portofelul cu hârtiile ’mi’l-a îmaniat secretarul departamentului, ca să le aduc Excelenţei Voastre, simpatie şi atragere amicală. Aceste trebue câştigate. Şi după ce timp de vre-o câteva veacuri nu noi am fost aceia, care au servit la eludarea simpatiilor individuale, ci Austro- Germanul a fost acela, care a sădit în noi înstrăinarea, — ar fi deci de datorinţa Germanilor să fee iniţiativa pentru împrăşciarea disposiţiunilor neplăcute ce s’au înrădăcinat în noi. „Şi cu toate că aceasta nu s’a întâmplat şi din partea Germanilor numai ca de sămânţă auejim declaraţiuni amicale, naţiunea maghiară a trecut în deceniile din urmă prin multe schimbări în ce privesce sentimentele antigermane. Se vede, că a fost destul ca ei să nu ne conturbe, să nu ne strice și să ne dee pace — şi noi ne-am îndreptat spre ei cu mai multă prietenie. Ceea ce însă nu era lucru uşor. Nu numai din causa trecutului ce numai cu încetul se poate uita; dar’ nici din causa acelei atitudine antipatice, ba de multeori chiar pline de ură, pe care o experiem mereu din partea rasei germane. „De geaba n’am greşit şi nici că am putu greşi vreodată în contra lor ; de geaba frmăm noi pentru ei aşa zricând fortăreaţa de apărare în urma isolării noastre de rasă şi în urma poziţiei noastre geografice, fortăreaţa a cărei păzire şi întărire pentru ei e de intens cardinal; degeaba a primit ţeara noastră şi propagă cultura lor şi a dat un adăpost amical şi liber deosebitelor fracţiuni ale rasei germane, careşi-au părăsit patria strămoşească şi care desigur nu pot nicăiri trăi aşa de liber şi în pace ca şi între noi. — Degeaba sunt toate aceste, pentru că în opinia publică germană se propagă pe nedreptul şi fără cruţare antipatia faţă cu Maghiarii, care dela întemeierea patriei lor nu le au făcut neplăceri decât cel mult în formă de dojamă îndreptăţită, dar’ niciodată din propriul lor îndemn şi la iniţiativa lor. „Presa din Germania nu se exclude de la nici un fel de atac ce se îndreaptă în contra rasei maghiare, fie acela o minciună cât de bruscă şi cât de învederată. La timpul seu ei au tăbărît asupra noastră cu un grozav răsboiu 4areohe interesul Saşilor „apăsaţi“, cu o astfel de vehemenţă, încât în urmă înşişi Germanii din Ungaria îşi au ridicat vocile de protestare în contra defăimării patriei lor. De curând pe „aliaţii“ noştri germani ii doare capul de Valachi şi cele ce le aruncă spre noi în această materie sunt adevăratul gunoiu al neadevărurilor. în fiecare timp, cu fiecare prilegiu, când e vorba de mişcări antimaghiare, presa germană e cel mai fidel canal de scurgere. Aşa se întâmplă aceasta mai de curând în privinţa memorandului bucurescean, pe care foile germane îl răspândesc şi sprijinesc cu mai mult zel, ca de exemplu presa rusească. Şi aşa e asta totdeauna. De când ne-am aliat cu Germania, de atuncia duşmanii noştri au rămas aceiaşi. Am sacrificat prietenia franceză şi stăm în faţa aspiraţiunilor slave. Interesele noastre externe noi le aducem fidel în consonanţă cu interesele germane şi suntem gata a păşi la o apărare comună în fiecare direcţie, de unde suntem atacaţi; şi după ce Germania e mai mare şi mai puternică, ea în oricare procedere comună primesce partea cea mai mare din biruinţă; dacă e bătută, ea are de aceasta bătaie parte mai mică, decât ar avu ţeara noastră mai mică; şi după ce reţeaua intereselor sale e mai extinsă ca a noastră, e permanent mai constantă eventualitatea, că mai curând trebue să purtăm noi pentru ea, decât ea pentru noi vreun răsboiu paeînic sau înal . Să se afle cine a scris, şi pe neghiobul scriitor am să-’l trimit la şcoala vreunui caligraf, să înveţe a scrie raporturile ministeriale. Mergi! — a adaus el aruncându-’mi hârtiile, care au picat jos. Ridicând hârtia m’am închinat cu supunere şi m’am îndreptat spre uşe. — Stai ! Unde te duci ?mi-a strigat el în urmă. — Mergi îndată și-’mi adă aici pe negociantul Romazanov, care locuese în casa proprie nr. 17 strada Voznesuska, Severul marinei. — Eu earăși m’am închinat, vrând a mă retrage. — Unde te duci, nărodule? — Cu mănie m’a întors earăși. — Vei uita adresa, scrie-’ţi-o acum îndată. Eu cu grăbire am scos din buzunar un portret şi deschiftându-l am voit să scriu adresa, dar’ prin o mişcare neghioabă am scăpat din el un portret ce-l cumpărasem la un fotograf. Portretul era al unei cântăreţe de operetă, ale cărei debuturi încântau tot publicul capitalei. Deci portretul lunecând pe parchet, se opri cu faţa în sus lângă piciorul mândrului dignitar, care arătând cu vîrful finei sale cismuliţe m’a întrebat cu o ciudată grimasă: — Cine este asta? Simţind o ferbinţeală ce ’mi s’a urcat in obraji şi, se vede, că mă roşise pănă la urechi, într’atâta mă cuprinse ruşinea, încât mai. Ea e cel mai tare cu toate avantagiile acestuia, noi sântem cel mai slab cu o mulţime de desavantagii în alianţa Europei centrale. Şi noi sântem cu toate aceste credincioşi şi de acelaşi înţeles în această cestiune ; ea însă e neamicală şi de multe ori pătimaşe până aproape la infidelitate. Admitem şi cu plăcere credem, că conducătorii politicei germane stau departe de acele goane, care se urmează prin 4 care Ș* prin adunări în contra noastră, — arătând, că noi încă tot nu am putut fi norocoşi a dobândi simpatia opiniei publice germane, pe care, nu știm din ce cauză, am perdut-o. Dar’ e fără îndoeală foarte rău, că în Germania interesul politicei de stat nu poate să ajungă la o consonanţă suficientă cu valurile de sentiment ale opiniei publice. Şi în prima linie nu noi, rasa maghiară, am păgubi, dar’ în urma acestei disarmonii s’ar puta nasce vre-odată amărîciuni şi tulburări în ce privesc raporturile „amicale“, care există între noi şi ale căror legături Germanii rău le păzesc. în semioficiosul „Neues Pester Journal“ (numărul din 11 Aprilie n.) cetim următoarele : „Precum se scie tinerii români au compus un memoriu, în care acasă pe Maghiari înaintea tribunalului Europei, că apasă fără seamăn pe Românii, care trăesc aici. în acest memoriu seface între altele, că Maghiarii voesc „a modela pe copiii români după calapodul naturii maghiare brutale“ şi altele mai multe. Europa a rămas pănă înziua de aeri mută faţă cu aceste acuse, pănăce n’a produs „Kreuzzeitung“ din Berlin, cunoscuta amică zeloasă a Ungariei, un fel de ecou la încercările stilistice ale tinerimii române. Drept un apărător prevăitător şi cu tact al României, „Kreuzzeitung“ provoacă politicianii Europei, care se ocupă cu cestiunea orientală, a-şi îndrepta în sfîrşit atenţiunea lor şi la Ungaria, căci greutăţile cestiunii orientale sînt a se căuta întocmai în Croaţia şi în Transilvania ca şi în Macedonia. Deoarece însă „Kreuzzeitung“ nu prâmtesce niciodată fără a înghiţi şi un Ovreu îşi termină şi de astădată articolul cu observarea, că Ovreii sunt responsabili pentru aceste stări şi provoacă pe Ovreii maghiari să justifice înaintea tribunalului european nedreptăţile comise. Acest galimathias ne revoacă foarte viu în memorie pe preaînţeleptul profesor Wattenbach, care în discursul seu în „Schulverein"1, unde vorbind despre asupririle Saşilor transilvăneni, a luat asemenea partea Românilor şi a citat între altele din pretinsul memoriu cuvintele împărtăşite mai sus, — fără îndoeală din motivul, că ele şi-au făcut multă plâcere. Cum se întâlnesc spiritele frumoase! Sau dl Wattenbach se multiplică însuşi pe sine pentru a agita în contra noastră aci ca conducătorul „Schul vereini-ului, aci ca omul lui „Kreuzzeitung“ ? Aceea, se înţelege, domnii nu o sciu, că Saşii din Transilvania n’au duşmani mai periculoşi ca tocmai pe Românii, de care ei încetul cu încetul vor fi mistuiţi! Numai să-’şi poată vărsa ura lor stupidă contra Ungariei . Nu ne trece prin minte a întră într’o polemie cu „Kreuzzeitung“; n’o putem lua în serios întocmai ca şi pe tinerii români nematuri, care fac în Europa un comerciu crâsnaş neproductiv cu plângerile lor. Cu toate acestea Curios, că un 4iare care e organul cercurilor conservative din Germania, agitează în mod nemaipomenit şi perfid contra unui stat, care cu trup şi suflet ţine ca aliat credincios la Germania şi care n’a dat nici-odată nici cel cu vocea tremurătoare am răspuns, că este o rudenie a mea. — Arată! ’mi-a 48 el, întinzând mâna spre podile. Eu m’am plecat şi luând de jos portretul ’i’l-am dat. El ’l-a pus dinaintea sa pe masă, apoi iarăşi aşezându-'şi ochelarii pe nas, Ta luat în două degete, s'a uitat mult la dînsul, apoi înapoiându-’mi-'l a ţintit la mine o căutătură atât de rece şi de odioasă, că simţiam cum 'mi se înghiaţă sângele în vine. Eu stăm dinaintea lui ca o biată veveriţă surprinsă de un bălaur, cu pofta deschisă, că vrea să o înghită. — Minciuni! ... a strigat el amenințător. — Este Rose Pampon, cântăreaţa de operete. Sau doară ea îţi este rudnic ? Dar’ mai la urmă voia sei, în ce fel de legături te afli cu dînsa. Mergi! — şimi-a arătat uşa. Când am eșit pe stradă, măcar că afară era un ger înfricoşat, simțiam câ’mi curgeau de pe frunte picături de sudori. Trebue să-’ți spun, ca Rosa-Pampon era o femeie, care se deosebia din rîndul acelor marionete de culise, împodobite cu tarţamuri și petri scumpe, care dansează sub flueraşul de aur al adoratorilor, pe care îi înşeală cu dragoste fictivă, încurcându-’i întregi şi nu odată împingându-’i pănă la crimă. Din contră Rose-Pampon era o voluptoasă Messalină, dar’ totodată şi o neînvinsă Lucreţie Ea avea un farmec misterios şi totodată ire- i mai mic prilegiu pentru vre-o îndoeală în credinţa sa de alianţă. Se va zice, că „Kreuzzeitung'1 nu e organul guvernului. Aceasta o seim noi prea bine. Dar’ noi mai ştim, că cercurile pe ale căror interese le representă „Kreuzzeitung'1 în continuu ne duşmănesc şi ne persecută şi că afară de ele sentimentele neamicabile faţă cu Ungaria se găsesc în cercuri largi mai ales în Prusia. Sau doară „Nationalzeitung“, „Vossische“ „Allgemeine“, „Kölnische“ obicinuesc a ne tracta prietenesce? Ce să însemneze aceasta ? Ce impresie ar face în Germania, dacă noi ne-am încerca a răspândi sistematicesce simţăminte nesimpatice contra imperiului sau a părţilor lui? Se vorbesce totdeauna, când au lipsă de noi, despre alianţa noastră ca una ce e întemeiată în mod firm şi pe opiniunea popoarelor. E aceasta calea pentru aliarea popoarelor. Germanilor le place a se plânge, că nu sunt întimpinaţi cu simpatii deosebite în ţeri străine. Ar fi timpul, ca ei să se examineze pe sine şi cerce, ce contribue ei pentru a-şi câştiga aceste simpatii; o asemenea scrutare proprie li-ar ajuta a deslega în curând enigma“. TRIBUNA CRONICA Maiestatea Sa Monachal se va muta în 15 l. c. în castelul din Schönbrunn. # Deputați mireni la sinodul archidiecesan din Sibiiu pe periodul anilor 1891—1894 au fost aleși următorii domni: Parteniu Cosma, director de bancă ; Dr. Ioan Moga, medic; Dr. Liviu de Leményi, protopretor; Ioan Măcellariu, proprietar; Dr. Nicolau Olariu, advocat; Zevedeiu Murăşan, învățător; Dr. Vasilie Bologa, profesor; Victor Tordăşian, cancelist cons.; Dr. Ioan Mihu, advocat; Daniil David, senator mag.; George Dănilă, primar corn.; Ambrosiu Bârsan, primar corn.; Dr. Silviu Moldovan, advocat; Pavel Oprişa, profesor; Pantaleon Lucuţa, căpitan ces. reg. în pensiune; Silvestru Moldovan, funcţionar de bancă; Petru Nemeş, notar public; Vasile Almăşan, advocat; Dr. Absolon Todea, advocat; George Şandor, proprietar; Dr. Nicolae Vecerdea, advocat; George Dima, profesor; loan Şandru, senator mag.; Zaharia Tătar, vice notar regesc; Diamandi Manole, comerciant; Nicolau Străvoiu, advocat; loan Cav. de Puşcariu, jude la curte şi Dr. Iancu Meţian, proprietar; loan Turcu, protonotar comitatens; Aldulean Meţian, protopretor; Alexie Olariu, advocat; N. Borha, protopretor; Iosif Orbonaş, pretor; Pompiliu Piposiu, publicist; Gerasim Candrea, ases. consist., Dr. Basiliu de Preda, advocat; Dr. Nicolau Olariu, advocat; Victor Cupşa, doctorand în drepturi; Iosif Puşcariu, advocat, şi Valeriu Bologa, dirigintele filialei „Albina“. * Sfîrșitul unui procuror şi jude „patriotic“. Din Alba-Iulia s’au trimis jurnalelor idele aceste o depeşă despre sinuciderea judelui de tribunal din Bichiş Ciaba, Gustav Tribus. Iată acum amănunte despre acest cas: Tribus era mai înainte procuror prelângi tribunalul din Alba-Iulia, dar a fost îndepărtat deodată din acest post însemnat, în curând s’a scos la iveală, că din cassa temniţei, pe care o administra el, lipsesc 1200 fl. S’a introdus cercetare în contra lui şi deoarece afacerea s’a predat spre pertractarea mai departe tribunalului din Alba- Iulia, Tribus a fost citat acolo. Cătră 9 care el se anunţă judelui de instrucţie, care şi-a făcut declaraţiunea, că ar fi silit a-l ţinea în închisoare pănă la finalisarea totală a afacerii sale. Această declaraţiune a primit-o Tribus cu o aparentă linişte, a rugat însă pe colegul seu a-’i mai da puţin timp, deoarece are a-’şi pune în ordine niste însemnate afaceri private. Judele de instrucţie ’i-a acordat terminul cerut. Câteva minute mai târziu a răsunat în curte o puşcâtură. Tribus se împuşcase. Nenorocitul Gustav Tribus a fost mai înainte, anume prin a. 1884—86 subprocuror reg.sistibil asupra tuturor bărbaţilor, care întrau în cercul ei încântător, şi ca o domnitoare iscusită îi plăcea să-ş i împlinească şi cele mai ciudate ale ei capriţuri, pentru care nu odată adoratorii îşi puneau în joc vieaţa. Ea se juca cu dînşi ca o copiliţă cu păpuşile, bucîndu-’le, svîrlindu-Ie şi rîzînd cu hohot, când vr’una din ele rămânea! cu capul spart sau cu vre-un picior frânt. Rose-Pampon nu era de vre-o frumseţă deosebită, dar’ de stat şi de farmec fin era o Venere. Blondă, cu năsuşorul cam ridicat de vîrf, cu ochişori albaştri şi plini de foc, cu o guriţă mititică roşie, a cărei zimbire desvălia două rînduri de dinţi ca mărgăriterul. Cântecul ei limpede şi patetic nu producea vr’un deosebit efect musical, dar’ la cea dinteiu notă îţi atrăgea sufletul în niste mregi încântătoare, trezindu-ţi în inimă dorul bătrânilor dorul de vremea trecută, tinerilor frageda dorinţă de a o iubi. într’un cuvânt, cântecele ei păreau un fel de ipnotism aurit, aşa că la ultima notă ce se stingea cătinel de pe a ei buză, publicul multă vreme părea ca înţepenit, ca şi când ar asculta încă pe cântăreaţa, care demult se retrăsese după culise. Apoi trezindu se ca din somn, isbucnia în aplausuri şi chiemări frenetice. Din această causă piesa pătimia în efectul jocului, şi directorul teatrului nu odată devenia furios, dar’ la urmă se liniştia, când scotea din cassa teatrală beneficiul ce era totdeauna îmbelşugat. Aristocrat înalt şi cantftreaţa. Cetim în „Pester Lloyd“ (10 Aprilie): „De repeţite ori a fost prin care vorba, că contele George Károlyi, în etate de 21 ani, fiiul contelui Stefan Károlyi, ar fi plecat în America cu fosta membră a teatrului poporal din Budapesta, Boriska Frank. Deoarece nu ar audia nimic de tânăra părechie, contele Stefan Károlyi a plecat în Vineria mare din Hamburg spre New-York, unde a şi sosit în 4 Aprilie. Ieri, după cum cetim în „Nemzet“, a încunosciinţat telegrafice pe toate rudeniile sale, că după o lungă cercetare ’şi-a aflat copilul şi ’şi-a câştigat încredinţarea, că acesta într’adevăr s’a căsătorit cu d-şoara Frank. Tineră părechie rămâne câtva timp în America. — Observăm, că numita Borisca Frank e Ovreică, car’ tinărul conte e fiiul celui mai ţanţoş aristocrat românofag, a aceluiaşi Károlyi Pista, care singur singurel dintre toţi deputaţii din casa deputaţilor a parlamentului maghiar, nu vrea se tutue şi nu primesce a fi tutuit de colegii sei dietali, deşi aceştia conform unui os vechiu se tutuesc între sine fără deosebire. Mare bucluc această căsătorie pentru inaccesibilul magnat lung. în Sibiiu. Aici a fost acusator în două procese de presă intentate ziarelor române „Observatoriul“ şi „Tribuna“, respective în contra dlui George Bariţiu şi a dlor Ioan Slavici şi Cornel Pop Păcurariu, îşi aduc cetitorii aminte de avântatele discursuri ale acusatorului. Foile „patriotice“, d. ex. „Pester Lloyd“ şi astăzi nu se pot reţine a aduce elogii răposatului ap rat şi pentru atitudinea subprocurorului sibian Tribus. Cu prilegiul acesta oficioasa fruntaşă pestană comite însă o eroare, pe care ne simţim datori a o îndrepta. Anume „P. Lloyd“ ,fice, că „Observatoriul“ dlui G. Bariţiu a fost mai apoi înlocuit cu „Tribuna“. Este sciut, că „Tribuna“ nu numai a existat un timp oarecare lânga „Observatoriul“, ci a fost combătută de acesta chiar în starea sa embrională. * Platină în munții metalici ai Transilvaniei. După cum se scie, platina se găsia pănă acum numai în munţii Ural. în timpul din urmă însă s’a descoperit platină şi în minele dala Pianul românesc, car’ de curând laboratoriul din Freiberg a aflat în minele dela Băiţa platină în cantitate foarte mare. * Doamna Telkessy — a dispărut. Sentenţa tablei regesei în procesul de loterie al lui Farkas s’a publicat la 9. c. în Timişoara. La publicare d-na Telkessy n’a fost presentă. Apărătorul îşi explica această absenţă prin aceea, că numita n’ar fi fost citată la timp. După cum anunţă însă diarul „D. K.“, citaţiunea a fost înapoiată din Tószeg, unde locuia dna Telkessy, cu observarea, că numita a plecat de acolo dimpreună cu familia sa. Unde? nu se scie. * Nr. 75 Adelina Patti şi Ungurii. „Românul“ scrie : „Ungurii nu-şi desmint firea nici chiar atunci, când au a face cu un artist sau artistă. Nepoliteţa lor, ca să nu întrebunţăm un termin mai tare, a ajuns proverbială. Iată probe, luate chiar dintr’un ziar unguresc, din „Egyetértés“, despre nepoliteţa ce au avut-o faţă cu artista Adelina Patti în ziua de 6 Aprilie. Dăm în traducere fidelă cuvintele ziarului unguresc: Dimineaţa la oarele 9 au deşteptat-o din somn prin bătăi neplăcute şi nepoliticoase în uşa iatacului ei. Diva speriată se sculă şi strigă după cameriera ei, aceasta la rîndul ei fugi după secretarul Morini dealături, şi numai după aceea deschiseră uşa străinului, care bătea în uşe. Era un agent fiscal, care venia să încasseze dela diva 400 fiorini taxă pentu representaţiile ce le va da. Astfel a fost Patti deşteptată din somn de cătră agentul dela percepţie. Acesta a fost primul incident, după care a urmat îndată un al doilea. Foaia ungurească spune apoi neplăcerea divei, când n’a găsit în hotel para anul trebuincios la îmbrâcare. A trebuit să trimită prin oraş să-i aducă. Şi totuşi foaia maghiarii spune, că diva a rămas încântată de capitala Ungariei. Nu credem“. * Sume de bani însemnate şi giuvaieruri de preţ erau depuse de galanterii capitalei la picioarele cântăreţei Rose-Pampon, însă ea cu graţie naivă întorcea darurile adoratorilor, lăsându-i cu această faptă în uimire şi desperaţie. O aşa candoare neaşteptată părea a dovedi, că ţinta ei era să -şi găsească un mire dintre junimea nobilă, care o încungiura, vrând prin legăturile căsătoriei să-şi înalţe originea, ce eşia din rîndul poporului mojic. Tatăl ei, Francez cofetat pe o stradă neînsemnată din Paris, eară mama ei, Poloneză din Galiţia, fiica unui cismar din Cracovia, înzestrând unicul copil al lor numai cu o educaţie musicală şi dându-’i binecuvântarea, au trimis-o prin lume, ca să-’şi caute norocul. Şi iată dar’, că această fată săracă, de pe o stradă uitată a Parisului, deodată s’a ivit ca o cometă strălucitoare pe prisontul capitalei Nordului, plutind cu mândreţă printre stelele presărate pe piepturile adoratorilor, care o urmau ca niste sateliţi. Eu nemernicul mă uitam de departe la arena amorului, pe care cavalerii își rumpeau lăncile în luptă pentru câştigul preferenţei ce va da o perta culiselor, netrecându-mi nici prin vis, că voiu fi aruncat de soarte pe acea arenă şi călcat în picioare de luptători. (Va urma.)