Tribuna, mai 1891 (Anul 8, nr. 98-122)

1891-05-04 / nr. 101

Anul Till Sibiiu, Sâmbătă 4/16 Maiu 1891 ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 lună 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., /* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., l/­ an 3 fl. 50 cr., l/­ an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: '/* an 10 franci, */a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Nr. 101 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Euonresol primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau ÎS bani rom. La Abonament lunar pentru Mail! st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea Ziarului „TRIBUNA“. Toleranţa Europei şi Ovreii. Pe timpul când România în in­teresul consolidării sale ca stat a fost necesitată a lua măsuri contra perico­lului ce ameninţa prin invasiunea lă­­pădăturilor ovreesti din toată lumea, Europa întreagă de la un capăt pănă la celalalt era cuprinsă de o adâncă in­­dignaţiune din causa „intoleranţei“ mi­cei şi tinerei Românii. Humanitatea şi­­ liberalismul erau înscrise pe drapelul statelor mari, care luau partea evreilor expulsaţi şi persecutaţi. Astăzi ni­ se present­ă aceleaşi state europene faţă cu o asemenea afacere într-o lumină cu totul diferită. Rusia, puternica şi marea Rusie, este ţeara, care expulsează astăzi vre­o câteva Zeci de mii de Ovrei. Deşi Zia­ristica, care în partea sa cea mai mare este pe mâna Ovreilor, a făcut destul sgomot şi a agitat pentru a pune în mişcare diplomaţia europeană, totuşi nici un stat n’a găsit de cuviinţă a face vre-un pas pentru evreii persecutaţi în Rusia, precum se făcuse atunci sub de­­visa humanităţii şi liberalismului în contra României. O privelişte prea interesantă ne oferă astăzi imputările ce-­şi fac reci­proc popoarele mari europene din causa neintervenţiunii lor pentru evreii din Rusia. Francia, care se mândria, că stă în fruntea civilisaţiunii şi cuprinde în sine cel mai liberal popor, se face a nu vedea cele­ ce se petrec în Rusia şi a rămas neutrală. Despre Englezi „Allgemeine Zeitung“ din Mün­chen se pronunţă într’un articol, care se ocupă de eşecul ministrului de fi­nance rusesc, dl Wisnegradski, în urmă­torul mod: „Ovreimea puternică şi cu vara din Londra se teme nu fără causă, că o crescere şi mai mare a invasiunii ovreesci ar pute fi urmată de mişcări antisemite, şi îşi dă deci silinţă de a ţine pe emigranţi cu ori­ce preţ departe de Anglia; dacă s’ar pute, ea ar influenţa pentru­ ca în Rusia să se creeze astfel de împregiurări, care fac cu putinţă rămânerea evreilor în patria lor. Deoare­ce însă cu toate promisiunile hotărîte ale dlui Wisnegradski împregiurările se înrăutăţesc în loc de a se îmbunătăţi, şi emigraţiunea cresce din săptămână în săptămână, s’a luat hotărîrea de a păşi cu toată autoritatea. Casele comer­ciale din Paris, înfricate prin antisemitismul din Francia-de-Sud, s’au alăturat direcţiunii din Londra şi astfel Rusia va avea se simtă toată tăria puterii capitalului, pe care a provocat-o prin măsurile sale cele mai recente. „Dealtcum afacerea are şi partea sa veselă. Precând acum vreo câţiva ani Ger­mania a luat asemenea măsuri contra in­vasiunii ce venia din Polonia, nicăiri nu s’a făcut atâta larmă, ca în Londra. Acum s’a întors foaia. Anglia se silesce a ridica un zid de scutire şi va păşi, dacă Rusia nu va capitula, la o controlă a invasiunii, care stă în contrazicere cu tradiţiunile de pănă aci. . . .“ Noi am răspunde organului ger­man cu aceleaşi cuvinte, care le adre­sează el astăzi poporului englez: „Precând acum vre-o câţiva ani Ro­mânia a luat asemenea măsuri contra invasiunii ovreesci ce venia din Rusia, nicăiri nu s’a făcut atâta larmă ca în Berlin. Foaia s’a întors însă îndată­ ce invasiunile ameninţă interesele statului german“. „Humanitatea“ şi „liberalismul“ se văd a fi deci concepte, care sânt apreciate după cuviinţă nu numai între Francezi, Englezi şi Germani, ci şi între Români; ele însă sânt consi­derate în categoria a doua atât la unii, cât şi la alţii de o potrivă, îndată­ ce interesele ţerii şi ale poporului sânt în joc. Dar’şi Maghiarii noştri, numai DU ti** ' ?’ V' A odată „Europeni“, s’au ocupat cu ces­­tiunea „ce are să se aleagă din Ovreii rusesci persecutaţi?“ O revistă săptă­mânală ce se numesce „Egyenlőség“ adecă publică un articol, din care re­­sultă, că mai mulţi parlamentari ma­ghiari fruntaşi au ţinut în această afa­cere o anchetă formală. Nici unul din aceşti fruntaşi parlamentari n’au con­statat, după numita foaie, vre-un pe­ricol pentru Ungaria din causa acestei invasiuni, dar’ unii dintre ei, precum Horváth Boldizsár şi György An­drás au accentuat concurenţa păgubi­toare ce s’ar crea pentru ovreimea Căci mila, care s’a dospit Cu sângele ce arde ’n vine­’mi, într’un moment ’mi-a covîrşit Tot valul urii ce-a ’ncreţit Adâncul blândei inimi, maghiară prin o nouă invasiune ovreească. Pentru şoviniştii maghiari ovreimea din Ungaria e un mărgăritar, căci acesta e, care mai ales le face tre­burile. Ea trebue deci scutită şi apă­rată. Toţi parlamentarii maghiari s’au pronunţat deci pentru o intervenţie di­plomatică, care să silească pe Rusia a ţină pentru sine Ovreii sei. Se înţelege în numele „humanităţii“ şi al „libera­lismului“ ! Noi altcum nu înţelegem pe Ma­ghiari, pentru­ ce n’ar deschide ei por­ţile Ungariei şi braţele lor celor cinci- Zeci de mii Ovrei expulsaţi? Ei ar do­bândi în două direcţiuni. Odată dl K­e­­leti n’ar mai trebui să aştepte Zece ani pentru a pută constata o altă enormă sporire a elementului „maghiar“ în Un­garia. Dacă în cei din urmă Zece ani Sighetul­ Marmaţiei, cel mai aproape oraş de graniţa rusească, a sporit, astfel, încât stă în ceea­ ce pri­­veşte procentul cresterii poporaţiunii în fruntea tuturor oraşelor din Ungaria, va să zică a întrecut chiar capitala ţerii, pentru­ ce să nu crească ţeara întreagă tot aşa de repede? Şi Sighetul­ Marmaţiei e un orăşel destul de patriotic! De a doua ei ar câştiga o armată întreagă de şovinişti, cu care­­şi-ar pută întări posiţiunea mai ales în contra naţionalităţilor. De altă parte evreii vin bucuros în Ungaria, căci ei cunosc prea bine slăbiciunile Ma­ghiarilor şi le exploatează în socoteala­­ patriei, care e a noastră tuturor. Deocamdată s’a pus la mijloc pu­ternicii Rothschilei Şi se încearcă a face Rusiei greutăţi pe terenul finan­ciar, pentru a o sili să cedeze în ces­­tiunea expulsării Ovreilor. Acum nu se poate încă prevedă, dacă Rotschild­ul 1 Mi AU Al f»« * *LUCO S3a. UU lucru e sigur şi s’a dovedit cu această ocasiune pe deplin, că fiecare stat, şi de ar fi el cât de mare, cât de puter­nic şi cât de înaintat în cultură, în­ceată cu toleranţa şi cu liberalismul, îndată­ ce e vorba, ca Ovreii expulsaţi dintr’o ţeară să vină în ţeara sa; fie­care găsesce fel de fel de motive pen­tru rămânerea Ovreilor în patria lor. Ear’ mica Românie are astăzi deo­sebita satisfacţiune, că şi ea odinioară n’a făcut altceva, decât ceea­ ce fac acum toate statele mari euroene. FOIŢA „TRIBUNEI“ Poesii. De George 91 urna. Sub steag. Nenorocos copil, perdut, Şi încărcat de ura lumii, Sărac, un rege ’mi-am părut Şi vrut-am vecinie să ’mprumut Un suflet chiar la mumii. C’un mare steag, eu un pitic, Am scris să ’mpart amor de frate Celui mai aprig inimic, Pe cel­ ce cade, să-’l ridic, Rănit, să-’l port pe spate. Căci nu-i noroc mai dulce — am 7­8 — Decât a face vecinie bine ; Şi sufletul ’mi-’l-am deschis Şi ’mi-am pus vieaţa într’un vis Şi tot ce-avui în mine. Dar’, amăgire,­­mi-ai ascuns Păharul cu venin de moarte, Ca plumb, plăcerea­­mi-ai pătruns Şi într’o clipă am ajuns De-’s visurile sparte. Dar’ tot nu-i rupt sfinţitu-’mi steag, învins, voiu fi învingătorul. De-oiu fi să mor pustiu, pribeag, înfrânt de ură tot cu drag Privi voiu muritorul. Vin. Lira-’mi se cânte-acum vrea. Lira-’mi nu cântă decât, Tocmai, ca inima mea, Tot de urît, de urît. Dacă sorb cupa mereu Plină de vin cu miros, Tocmai ca sufletul meu, Lira mea cântă voios. Cântă dar’, liră, tot vin, Dulcele sânge-al lui Crist, Unde-i el, totul e plin, Fără el totul e trist. Tot am dorit... Tot am dorit o soarte bună Şi-am tot isbit în stânca vieţii, Se văd sărind în unde clare Isvorul dulce-al tinereţii. Şi deşi braţele trudite îmi cad, eu supt de-o sete arsă Isbesc mereu, dar’ înainte-­mi Nici picul umed nu se varsă. Şi gândurile-’mi rupte 'n două Smulg şoapta vecinică a buzii: Monedă-i vieaţa, pe o faţă E vis şi pe-altă desilusii! Povesti tu'cesci. — Traduse— de loan Russu­­iianul. II. A fost, unde-a fos­t fost odată un om, car’ omul acesta a alt, un băiat. Omul prindea paseri, le vindea: din banii­ astfel câștigați trăia el, băiatul soția sa. S’a bol­năvit tuse odată și a unit. Băiatul fiind încă mic, nu stia ce meșug avusese tatăl seu. întrebă deci pe maă-sa: „Mamă, din ce trăia tata ? Dar’ dacaș putea să urmez și eu cu meşteşugul lui“ Mama spuse băiatu, că tatăl lui a fost păsărar. „Cu ce prindea piile“, întrebă bă­iatul. „E în pod laţul,­­ care le prindea“, răspunse aceasta. Băiatul se urcă atu, în pod, luă laţul, se coborî, se duse apoi pădure şi-­l puse într’un arbore. Nu trec mult şi cată vine o cioară, şi trosc, se prii în laţ. Băiatul se urcă în arbore se iee pasă. Aceasta începe Inse a se plânge, a­’l a se n’o prindă, căci îi va aduce în sel o pasere mult mai prețioasă. Se învoirîBăiatul puse din nou lațul, și abia stătu va clipe la pândă, cată vine o pasere, și , lațul o înhață. Băiatul se urcă se o iee se o pună în co­livie. Ce bucurie pe era o pasere fru­moasă, cum nu mai ve. O ia în mână şi începe să o netezească fulgi. Cum o desmerda astfel, iată căe cioara şi-­i zice băiatului: „Ia pasérea sou regelui. O să iai bani mulți pe ea“. Cu privire la cuvântarea ministrului imperial de finance K a 11 a y, ținută la Academia maghiară în memoria con­telui Andrássy, „Allgemeine Zeitung“ din München constată, că ea conţine o poentă remarcabilă politică. „Dl de Kállay“, continuă foaia germană, — „a declarat adecă, că singura greşeală po­litică a contelui Andrássy ar fi fost, că el după congresul de la Berlin a ţinut cu putinţă o mergere împreună a Au­stro- Ungariei cu Rusia la pret, când căile ambelor imperii în Orient merg în direcţiuni divergente. Nu e ni­mic nou ceea­ ce a pronunţat aci mi­nistrul austro-ungar de finance, cu toate aceste nu te poţi apăra în contra unui simţământ neplăcut faţă cu faptul, că un personagiu atât de înalt al Austro-Un­­gariei declară cu atâta francheţă impo­sibilitatea complanării unor contrarie­­tâţi în Orient, a căror existenţă înseamnă o periclitare cronică a păcii. Acest sim­ţământ se atenuează numai prin aceea, că enunțarea dlui de Kállay se poate privi drept o desavoare hotărâtă a fai­­melor ce se ivesc din când în când și Băiatul puse atunci paserea cea fru­moasă în colivie şi o duse regelui. Acesta nu mai putea de bucurie. Dete băiatului un pumn de galbini, și porunci ca pasérea să fie pusă într’o colivie de aur. O îngrija chiar el singur, nedepărtându-se nici noaptea de ea. Regele avea un mare Vizir, care începu a pismui pe paserar, și Z'se într’o­ Zi rege­lui: „E frumoasă, ce e drept, paserea acea­sta, dar’ eu cred, că­­i-ar merge mai bine, dacă-’i pune-o într’un palat de os de elefant“. „Dar de unde se iau eu atâta os de elefant“, întrebă regele. „Cel care a adus paserea, o să poată aduce și os de elefant“, răspunse Vizirul. Pasorarul fu chiemat atunci la curte, și­­i­ se porunci să aducă os de elefant. „Dar’de unde pot eu să aduc atâta sală de os“, în­trebă acesta. „Asta-i treaba ta“, răspunse regele. „îţi dau patruZeci de Zile- Dacă în atâta vreme nu aduci osul trebuincios, am să-’ţi taiu capul“. Băiatul se întoarse acasă întristat. Cum stătea aşa, dus pe gânduri, vine cioara şi-’l întrebă, că ce s’a întâmplat. El îi spune: „Ei, pentru atâta nu trebue să te întristezi. Ci te du de grabă la regele şi cere-’i sâ-’ţi dee patruZeci butoaie de vin“. Băiatul face după povaţă. Regele-’i dă vinul cât a cerut. Pe drum băiatul se întâlnesce cu cioara, care-’i spune să meargă cu cele patruZeci care de vin în pădure, la o fântână mare secată. Se toarne toate vasele din care în fântână, şi-o să vină acolo patruzeci de elefanţi, care o se bee vin în loc de apă. Când va vede, că elefanţii au căzut toţi de pe picioare de beţi ce-or fi, să le scoată dinţii şi să-­i ducă re­gelui. Cu ocaziunea desbaterii asupra budgetului ministerului de externe În şedinţa din 13 Mai, a camerei ita­liene, deputatul maior M a r a z z i a expus relaţiile militare a triplei alianţe faţă cu o eventuală alianţă francezo-rusească într’un sens foarte pesimist. Marazzi a declarat, că bărbaţii Italiei, care în anul 1882 s’au alăturat la tripla alianţă, au binemeritat de patrie,, însă combatanţii, care pe atunci erau cu 30.000 mai mulţi ca astăzi, s’au redus cu timpul necontenit, aşa că Francia şi Rusia covîrşesc armata triplei alianţe tocmai cu 45.000 ficiori. Şi în celelalte privinţe militare impor­tanţa Franciei şi Rusiei s’a urcat enorm. In faţa acestor factori de o parte, car’ de alta în faţa ambiţiei şi procederii incalculabile a împăratului german, Italia va lucra bine să-’şi tragă foarte bine seama când cu reînoirea triplei alianţe. Oratorul a fost întrerupt de cameră prin a larmă vehementă, când între altele a cutezat să afirme, că armata italiană nu ar fi în stare să ţină piept cu năvala arma­tei franceze. Marazzi a încheiat de­clarând, că alianţa nu se poate conti-Toate se întâmplară aşa cum spuse cioara. Ce bucurie pe rege, când băiatul păst­­rar veni cu carele pline de oase la curte. Regele făcu din ele un palat frumos și puse într’însul pasérea. Decât el numai acum ob­serva, că aceasta n’a cântat încă pănă acum nici-odată. „Oare de ce nu cântă pasérea nici-odată“, întrebă regele pe Vizirul seu. „Are stăpân și nu cântă decât atunci, când stăpânul ei este lângă ea“, Zise Vizirul. „Și cum am putea da de urmele stăpânului ei“, întrebă car’ re­gele. „Băiatul, care a adus osul de elefant, o să găsească și pe stăpânul paserii“. Regele chiema atunci la curte pe băiat și-­i porunci să caute pe stăpânul paserii. „Dar’ cum pot eu să sciu cine a fost stăpâ­nul ei, căci eu am prins-o în pădure?“ „Asta e treaba ta. Se scu­­­nse, că dacă în patruZeci de Zile nu ’mi-’l aduci, ’ți­ se va reteza capul“. Bietul băiat, câtă pacoste pe el cu pa­serea. Ajungând acasă începu să plângă cu amar. Vine înse cioara și-’l mângâie, Z'c®n' du-’i: „Pentru asemenea fleac se plângi? N’ai frică de nimic! Dar’ te da și cere regelui o corabie mare, în care se încapă pa­truZeci de fete, car’ în mijlocul corăbiei să fie o grădină cu fântână, și stăpânul paserii are să vină“. Paserarul făcu tocmai după­­cum îl povățui cioara. Regele îi dete cora­bia cerută și precând băiatul umbla așa pe mare, fără­ ca să scie încotro să plece, veni cioara și-’i zise : „Mergi numai înspre dreapta, pănă­ ce-’i da de un deal. Aici te opresce. Stăpânul pasării este una din cele patruZeci de Zâne, care se plimbă în toată seara pe malul mării. îndată­ ce le vei vede, ia-’ţi o luntre şi mergi spre ele. Şi fiindcă ele nici­. REVISTA POLITICA. Sibiiu, 3 Maiu st. v. Afaceri interne. Camera a ţinut ieri o scurtă şe­dinţă, în care s’a presentat raportul co­­misiunii administrative despre legea comitatensă, care s’a predat comi­­siunii financiare. La propunerea minis­­trului-preşedinte s’a luat înţelegerea, ca înainte de 20 i. e. n. să nu se mai ţină şedinţe meritorice. Daniil Irányi a in­terpelat pe ministrul-preşedinte despre revoltele din Bichiş. Ministrul­­preşedinte a răspuns, că va purcede cu toată rigoarea pentru a restabili auto­ritatea autorităţilor publice de acolo şi va cerceta după căuşele mişcării pro­duse, care nu sânt a se căuta numai în cercurile lucrătorilor. S’a mai presentat parlamentului, atât celui din Budapesta, cât şi celui din Viena, două scurte proiecte de lege, care cuprind o modificare a legii mi­litare. Modificarea se cuprinde în dis­­posiţiunea, că în viitor ofiţerii de re­­servă pot fi transferaţi în statul activ al miliţiei teritoriale. Politica austriacă în Orient, care supun cabinetului vienez intenţia, că ar ţinti să ajungă preste capul Ger­maniei la o înţelegere cu Rusia“. Raporturile între Germania şi Austria. „Nordd. Allgem. Zeitung“ publică în extenso la loc de frunte expecto­­raţiunea din 11 Maiu a Ziarului vie­­nez „Fremdenblatt“ contra „Hamburger Nachrichten“. Afiarul „Militaer-Wochen­blatt“ scrie asupra broşurii contra ar­matei austro-ungare: „Negreşit, că fiecare armată, aşadar, şi cea austro­­ungară, îşi are slăbiciunile ei, care prin o organizaţie înţeleaptă şi mână cruţă­­toare se pot în cursul anilor îmbună­tăţi şi complana. Despre gravitatea acestei lucrări autorul are o idee foarte încurcată. Sigur, că cercurile noastre conducătoare cunosc mai bine armata austro-ungară şi vor fi trebuind să res­pingă ori­ce completare a cunoscinţei lor în această formă. Este de regretat, că „Hamburger Nachrichten“ se dejo­­sesc de repeţite­ ori direct şi indirect la rolul de organ mijlocitor pentru aspira­­ţiuni, care sânt de natură a sdruncina străvechiul renume despre fidelitatea Germanilor în menţinerea tractatelor.“ Italia şi tripla alianţă.

Next