Tribuna, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 194-217)
1891-09-19 / nr. 208
P, 830 pieaie. Pretutindenea se compară discursul lui Ca privi cu al lui Ribot şi se recunoasce în amândouă tendenţa comună de a linişti opinia publică. Un pretendent mai puţin. Lui „Extrablatt“ din Viena ’i se telegrafează dela Bruxela, că într’o adunare a bărbaţilor de încredere ai partidului bonapartist prinţul Victor Napoleon s’ar fi exprimat, că are intenţia de a renunţa la toate drepturile sale la tron şi a recunoaşte republica franceză. In curând prinţul va publica un manifest în înţelesul acesta. Din Alsaţia-Lorena, „Gaulois“ din Paris publică o convorbire ce a avut un corespondent al seu cu deputatul alsaţian Petri, în care acesta a dus: Majoritatea covîrşitoare a Alsaţienilor şi Lotaringienilor voesce să rămână germană, căci schimbarea în această privinţă s’ar pută face numai în urma unui răsboiu sângeros, al cărui teatru ar fi eară Alosaţia-Lorena. Convenţiunile comerciale ale Serbiei „Pol. Corr.“ publică analiza notei sârbe sei, care s’a predat ministrului austro-ungar din Belgrad, baronului Themmel relativ la negocierile pentru convenţia comercială. Nota declară, că nu este trebuinţă de a începe negocierile cu Germania, căci convenţia cu aceasta expiră numai în 1893 şi nu a fost denunţată pănă acum din nici o parte. Afară de aceea Sârbia nu este pregătită pentru negocieri cu Germania. Mai departe nota accentuează dorinţa de a începe dftt de curând negocierile cuAustro-Ungaria şi închee cu aşteptarea, că Austro- Ungaria va provoca în curând pe Sârbia să-’şi trimită delegaţii la Viena sau într’alt loc. Maghiarii în Croaţia. Pentru „dragostea“ şi „simpatiile“ ce ’şi-au soitit câştiga Maghiarii în decursul stăpânirii lor de un pătrar de secol la celelalte popoare conlocuitoare, este foarte concludentă primirea ce li s-a făcut oaspeţilor maghiari din Budapesta, care au fost trecute să visiteze exposiţia provincială croată din Agram. Reproducem raportul acestei epocale primiri chiar după foile „patriotice“ . Piua ântâiu (26 Septemvrie) a petrecerii oaspeţilor maghiari în capitala Croaţiei a dezamăgit numai pe câţiva optimişti dintre dînşii, care au sperat că vor fi primiţi cu entusiasm de poporaţiunea de acolo şi vor fi tractaţi cu ospitalitatea covîrşitoare, cu care se primesc oaspeţii în Ungaria. Trebue constatat dela început, că publicul din Agram, cu excepţiunea persoanelor oficiale, toată viua nu a eşit din marginile curteaomului, şi este silită a abdice de toate bucuriile şi plăcerile vieţii omeneşci, pentru a întră de vie într’un mormânt neastupat. Gând se gândia bine la toate aceste ar fi dorit, cafilele vieţii sale amare şi pline de suferinţe să se sfîrşească cât mai în grabă. O singură nădejde îi insufla curagiu şi tărie: profeţirea lui Priessnitz. Dar’ vremea înainta tot mai tare; frunzele începeau a îngălbini, din văi se ridicau neguri reci şi umede, car’ crivăţul începea să se furişeze obrasnic prin sumane. Mulţi începeau a se îndoi de reînsănătoşarea domnişoarei Maria şi de multe ori întrebau în ascuns pe Priessnitz, ori de este în adevăr nădejde, ca copila să-şi redobândească vreodată lumina ochilor. Priessnitz rămase totdeauna pe lângă prima lui profeţire şi în cuvintele lui era atâta siguranţă şi convingere, încât oamenii începeau iarăşi a nădăjdui. Toamna se lăsase demultişor pe această ţeară muntoasă, oaspeţii începeau a se rări şi Grotenbergul se gătia de iarnă. Părinţii Măriei încă trebuiau să se gândească la plecare şi la lucrurile lor casnice. Se vede că de astădată Priessnitz nu are dreptate; apoi e şi bolnav, nu se mai poate interesa după trebuinţă de bolnavii sei, — îşifăceau ei şi credeau că va fi bine a consulta încă din vreme pe un specialist în boalele de ochi. Astfel nu le rămânea alta decât să meargă acasă şi au hotărît chiarziua plecării pe Lunia viitoare. Duminecă înainte de a meaiji totul era pachetat şi trăsura era comandată pe a douazi dimineaţa. Era o frumoasăfi de toamnă, Gräfenberg, în 25 Sept. 1891. I. T. Mera siei reci, ci simplamente nu a avut grija societăţii respectabile a oaspeţilor unguresci. Disposiţia poporului din Agram pare a fi tălmăcită numai prin articolii de fond ai foilor oposiţionale de aicea, care la întimpinarea oaspeţilor unguresci ’şi-au impus cea mai hotărîtă reservă. Cu totul altmintrelea au fost primiţi aicea nu domnii Dalmatinii! Când trenul separat a adus la 26 Septemvrie, oarele 8 dimineaţa pe Unguri în gara din Agram, numărul persoanelor venite întru întimpinare abia a fost mai mare decât al oaspeţilor sosiţi în număr de 84, şi acest mic public s’a recrutat în partea cea mai mare din membrii coloniei maghiare. Se înţelege, că în asemenea împregiurări nu poate fi vorba de manifestaţiuni sgomotoase. Strigările de „zsmo“ şi „éljen“, care au însoţit discursurile de întimpinare şi de mulţumită ale dlor croaţi şi unguri, au fost de caracter foarte modest. Câteva doamne maghiare au împărţit între oaspeţi mici buchete în colori unguresci, car’ după aceea oaspeţii şi cinii din Agram s'au urcat în trăsuri şi au plecat în oraş, într’aceea oraşul nici decât nuşi-a schimbat caracterul său calm, în apropiere de gară stau sporadice grupe de oameni, atraşi de curiositate, dar aceştia au lăsat muţi să treacă convoiul şi numai câţiva domni şi dame, legitimându-se prin pronunţare corectă, că sunt buni Maghiari, au strigat cu sfieală .Eljen a Magyaroké în strade era numai circulaţia obicinuită, nu se vedeau nici măcar oameni curioşi. Foile de aici se simt îndemnate a excusa absenţa publicului prin aceea, că oaspeţii au sosit cu un sfert de oară prea de timpuriu. Aceasta este adevărat. Trenul separat avea să sosească numai la 8’/*, dar’ se scie, că la asemenea ocasiuni, dacă publicul voesce să fie de faţă, ocupă locurile cu care mai înainte. Dar’ aici totul a fost în linişte. Poporul din Agram a ignorat simplamente pe oaspeţii maghiari. Singurele manifestaţiuni de bucurie au fost steagurile croate, arborate în mod sporadic, mai numai la clădiri publice. în drum cătră Agram, la unele staţiuni mici s’au făcut câteva manifestaţiuni, dar’ în Agram, unde se aştepta şi mai mult, a urmat reacţiunea. La oarele 11 Maghiarii s’au dus in corpore să visiteze exposiţia. Aici acelaşi lucru. Numai când contele Zichy la întimpinare a îmbrăţoşat pe presidentul comitetului de exposiţie V uk o t i n o v i c b, s’au auifit câteva „zsmo“ mai cordiale, însă la scena aceasta afară de comitet au fost de faţă numai câţiva Croaţi. La dineul comun, care s’a luat într’o restauraţiune din exposiţie, au luat parte membrii comitetului de exposiţie, mai mulţi consilieri comunali şi deputatul Cinkovich cu soţia şi fata, primarul Amrus şi viceprimarul Stankovics au rămas acasă. Masa a decurs în tăcere şi monotonie, numai melodiile croate şi unguresci ale capelei militare au fost aclamate din amândouă părţile. Nici un toast nu s’a rostit. Cu aceasta programulidei a fost terminat. Atât Ungurii, cât şi Croaţii au observat şi comentat mult lipsa Banului, care a cerut era senin, car’ soarele somnoros răspândia o căldură molatecă şi plăcută. Pe la ameaifi Maria exprimă părinţilor sei dorinţa, ca să mai meargă odată la „Isvorul Prusienilor“, unde în primele săptămâni a petrecut atâtea ciasuri frumoase şi plăcute. Părinţii conduseră la focul dorit pe copila lor, acum slăbită, palidă şi cu brazdele suferinţelor săpate în faţă. Se aşeztară toţi în apropierea isvorului pe o bancă de marmoră la umbra bravilor bătrâni, care răspândeau un miros plăcut şi fără saţ. Dedesupt pârâiaşul luneca sprinten la vale murmurând doios şi tainic, care deasupra lor vântul şuiera prin crengile bravilor legănându-i lin şi moale. Dumnezeu nu mai poate să stie câte gânduri se vor fi străcurat în sufletul Măriei, seifend astfel tăcută şi melancolică în acel loc de o idilică frumseţă; trecutul şi viitorul se vor fi măsurat unul cu altul, car’ presentul jalnic, amar şi dureros îi va fi cernit inima. Ei au stat astfel mai bine de un cias tăcuţi, nemişcaţi, striviţi de o groasnică durere, când deodată Maria tresări se ridică în picioare, privi uimită în, toate părţile apoi cuprinsă de un extas şi frică exclamă : — Mamă, tată, ... eu văd! . . . Părinţii săriră ambii în picioare, priviră la ochii copilei lor şi când îi văzură deschişi bine strălucind în focul vieţii, se aruncară unul în braţele altuia cuprinşi de o fericire mare şi nesfîrşită. TRIBUNA stat în Hedervar. Foile oposiţionale fac despre aceasta multe observări ironice. Seara la 8 a fost în exposiţia iluminată, un concert dat de reuniunile de cântări. S-au executat numai cântece patriotice croate, care au fost mult aplaudate. A doua zi, după cum raportează foile unguresci, reîntorcendu-se şi Banul I la Agram, a mai fost niţică fraternisare, oraşul a dat un banchet etc., la care însă au participat numai persoane oficiale şi guvernamentale. în fine oricum ar fi, atitudinea cea dintâiu şi spontană a publicului croat arată în ce consistă frăţia croată-maghiară. Cestiuni naţionale. Sub acest titlu publică „Deutsches Volksblatt“ din Viena următorul prim articol, care va interesa şi pe cetitorii noştri: Pe cât de realistă pare a fi una dintre cestiunile de căpetenie ale timpului nostru, cestiunea socială, pe atât de ideală se pare ceealaltă: cea naţioisilă, care cu deosebire pentru monarchia noastră este de cea mai mare importanţă. Amândouă însă se unesc într’un punct: sunt cestiuni de putere. Cum se luptă atât în Austria, cât şi în Ungaria diferitele naţiuni pentru putere! Ce luptă teribilă, înfuriată! Şi care va fi sfîrşitul ? La aspiraţiunile naţionale ale unui popor poate fi vorba de două lucruri: a se susţine şi a cuceri, a-şi apăra naţionalitatea, sau a desnaţionaliza alte naţiuni. Noi Germanii din Austria avem datorinţa cea dintâiu. Maghiarii din Ungaria ţintesc spre problema a doua. Pentru orice om nepreocupat este cu desăvîrşire sigur, precum e sigură roşeaţa colorii roşie pentru cel ce vede, că Maghiarii maghiarisează! Germani, Slavi, Români — pe toţi voesc să-i desnaţionaliseze, sub cuvânt de interesul „ideii de stat maghiar“, în faptă însă în onorul ideii naţionale maghiare! Dar este o deosebire grozavă între unitate politică şi de stat şi între contopire naţională. Când trebue deci să privim cum oraşe vechi germane, ca Timişoara, Buda, Pojonul, Oedenburgul etc. sunt maghiarizate cu zor şi forţă, cum sarele şi politicii maghiari totdeauna scot urlete de bucurie, când în vr’o şcoală poporală sau secundară germană se introduce limba maghiară ca limbă de propunere; cum în locuinţele multor învăţători dela sate atîrnă diplome de recunoscinţă, în care pentru „meritele sale în favorul statului maghiar“ li se dă laudă oficială, că a maghiarisat cutare sat vechiu german, dacă cetim memorialul Românilor şi aflăm acolo dovedită maghiarizarea sistematică prin oficiu, judecătorie, şcoală şi biserică, — ceea ce răspunsul Ungurilor nu a putut combate, — atunci sigur nu vom mai crede povestea despre „periclitarea Maghiarilor“, însă Maghiarii sunt atât de cutezători — sau naivi a susţine, că în şcoalele secundare maghiare limba germană se învaţă în câte 4 oare, pe când cea maghiară numai în câte 2—3. Uită însă a spune, că limba generală de propunere, spiritul in care se propune istoria Ungariei, în care peste tot se cresce tinerimea, este archimaghiar, numai maghiar, maghiar în toată puterea cuvântului. Admitem să fie o „limbă de stat“, care aceasta fie cea maghiară; în consecvenţă după putinţă au să înveţe toţi cetăţenii acest idiom, au să respecteze constituţia şi integritatea statului. Dar’ mai mult să nu se pretindă în oraşele germane să se înveţe unguresce, să se cultive idea statului ungar nedespărţit, — dar’ Germanilor să li se lase naţiunea, şcoalele lor şi în cele din urmă şi limba lor internă oficială germană. Aşadară nu voim să se desmaghiariseze cetăţenii de naţiune maghiară, ci voim să fie scutiţi de desgermanisare (etc.) cetăţenii unguri de naţiune germană (etc.). Aşadară numai apărare, nici un atac! Idei analoge, ca răspunzătoare numai celei mai primordiale dreptăţi, a desfăşurat nu demult „Münchner Allgemeine Zeitung“, luând în apărare valoroasă pe Saşii din Ardeal, pe Românii din Ardeal şi Ungariade-Ost şi pe Slovacii din Ungaria-de-Nord, gratulând contelui I. Szapáry la politica sa mai amicabilă faţă cu diferitele naţiuni şi advertizând a nu se trece peste măsura permisă în cestiuni naţionale, dar totodată desmântând şi de la tendenţe irredentiste. Numaidecât foile ungureşci, „ameninţate în unghiarismul lor“, au atacat pe „Münchner Allgemeine Zeitung“, şi-au imputat că are tendenţe germanizătoare, au ironisat „patria comună“ etc. Aşadar, cea mai calmă şi mai dreaptă apărare este atacată în modul cel mai turbat ! Apoi să nu ataci singur? — O foaie germană vorbesce despre stingerea rapidă a germanismului în ţinuturi pănă acum curat germane — numaidecât este nimicită ! Prin urmare Românii în memorandul lor au hotărîtă dreptate, că în privinţa Gestiunii naţionale în Ungaria s’au adresat cătră străinătatea întreagă, pentru a pune odată sfîrşit confusiei ce se face cu noţiunile „atentat“ şi „apărare“. Şi Germanii Ungariei, adecă cetăţenii unguresci de naţiune germană, ar trebui să se adune, şi basaţi pe dreptul lor, în înţelesul legii naţionalităţilor, care pănă acum a rămas numai pe hârtie, să pretindă şcoalele, bisericile, oficiile şi representanţii lor proprii, înainte de toate ar trebui să se apere de maghiarizarea continuă şi să cugete, că germanismul ar trebui să fie în toată privinţa mai preţios, cu deosebire pentru ei ca G e rmani. CRONICĂ 31. S. 3 Monarchul la Praga. Iată cum M. S. Monarchul a petrecut ziua dela 27 i. c. în Praga. Dimineaţa la 7 oare s’a dus să asiste, însoţit de Archiducele Francisc Ferdinand, la liturgia săvîrşită de cardinalul contele Schönborn. La parele 9 a primit deputaţiunea germană a adunării provinciale, pe primarii din Praga şi Reichenberg şi pe delegaţii nemţi şi cehi ai tuturor districtelor. La intrarea în sală M. S. Monarchul a fost primit cu strigăte de „Slava“ şi „Hoch!“ După cei-au fost recomandaţi apoi toţi cei de faţă, a convorbit mai mult timp cu dînşii, întrebându-i despre relaţiunile lor personale şi de prin districte. A primit apoi în audienţă privată de o jumătate de oară pe preşedintele adunării provinciale. La oara 1 a făcut plimbare cu trăsura prin oraș, ducându-se să vadă ântâiu podul Carol, de unde s’a dus la preparandia de fete cehă. Aici consilierul Hrys ’l-a primit cu un discurs omagial, cărui M. S. Monarchul a răspuns: ’Și-a scris apoi numele în limba cehă în cartea din capela istorică. La parele 6 s’a dat un prânz cu 56 tacâmuri. A fost invitată aristocraţia şi mai mulţi deputaţi, între care Smeykal şi Rieger. — z ziua de 28 i. e. M. S. Monarchul a petrecut o visitând toate institutele cehe şi germane din oraş. Dela exposiţia de tablouri a cumpărat 14 tablouri. * Scrii personale. Contele Albin Csáky a sosit dela Budapesta la Agram. — Baronul Fejérvári a sosit în capitală. * Archiducele Iosif la Timișoara. Sosirea şi primirea la Timișoara a Archiducelui Iosif s’a făcut după programul anunţat şi de noi. Seara la 27 c o miie de pompieri au făcut retragere cu torţi şi musica pe dinaintea palatului episcopesc, unde era găzduit Archiducele, care eşind pe balcon, a fost salutat cu intusiasm de popor. A primit apoi delegaţia pompierilor condusă de viceprimarul Nagy László, care a ţinut un discurs. Archiducele a răspuns. La exposiție s’a arătat a doua fii foarte satisfăcut de celece a văzut. După exposiție a visitat pe generalul Waldstätten. La oarele 12 s’a dat apoi la episcopul catolic un prânz pentru 42 persoane, după care Archiducele a plecat spre BoroşIneu,în comitatul Aradului. * Archiducele Iosif August în Ardeal. Archiducele Iosif August a sosit la Haţeg, pentru vânătoare. El a fost găzduit de baronul Nopoia, pe moşia cărui, la Săcel, se va face vânătoare de urşi. * Foiţa noastră. Cu începere de mâne vom publica în foiţa noastră romanul „ Valurile primăverii11, scris de Ivan Turghienev și tradus de amicul nostru Ioan Russu-Siriariul. * Contele Apponyi în Ardeal. Contele Apponyi, după cum scriu foile unguresci, va veni în Ardeal, la Murăș-Oşorheiu, pentru a asista la ședințele „Kultur-Egylet“-ului. * Afacerea Uzelac. Pe bisa anchetei ce s’a făcut, ministrul-president contele Szapáry va răspunde în una din primele şedinţe ale dietei interpelărilor deputaţilor Horánszky şi Ugrón în afacerea Uzelac. * Wie hajszt! S’au mai botezat în apele Iordanului „kultur-egylet“-ist „herr von“ Alexandru Eisenkraut, schimbându-’și numele în Erös, Leopold Weiss în Vas, Adolf Kohn ín Kollár, Aladár Fried ín Vas, Coloman Spitzer ín Ervin, Moritz Schlesinger (Schlesingerii nu se lasă!) ín Szél, Desider Hirschfeld în Erdei și Desider Iritzín Irányi (o să se bucure Irányi Dániel, că ’i s’a sporit neamul!).* Regele României la 3 Monza. După depeşile foilor vieneze și budapestane, regele Carol va visita azi la Monza pe regele Italiei. * Sciie desiulinţită. Scirea dată de foile unguresci, că Maria Wilt ar fi lăsat 200 mii fiorini pentru opera din Budapesta, se desminte. Numita artistă n’a lăsat decât 5000 floreni pentru fondul de pensiune. * Concert. D-şoara I. de Brennerberg virtuosă pe vioară, bine cunoscută deja și afară de patria sa, va cânta joi în 1 Octomvrie n. a. c. într’un concert ce se va da în „Gesellschaftshaus“, în Paris, Viena şi Berlin dşoara de Brennerberg a fost primită în mod foarte măgulitor, aşa că artista, deşi foarte tânără, ocupă între virtuoşii pe vioară un loc foarte distins. Bilete pentru acest concert se vind în neguţătoria de hârtie a lui Drotleff, strada Cisnădiei. * Conferenţa despre Români. Dupăcum cetim în „Le Memorial Diplomatique“ din Paris, de George Ocuşa nu va ţine acolo în săptămâna aceasta * Călcaţi de tren. O mare nenorocire s’a întâmplat alaltăieri la staţia Rákó-Pribotz, în comitatul Zolyom: trenul a călcat doi cai prinşi la trăsură şi pe doi oameni din trăsură, facându-’i bucăţi, iar’ pe alţi trei ’i-a rănit greu. * Sinuciderea unui olicei. La Viena a făcut mare sensaţie sinuciderea sublocotenentului Albert Künzig din regimentul 55 de infanterie. El ’şi-a tras un glonţ în cap din causa miseriilor ce a întimpinat în armată. * Greco-catolicii și St. Loyola. Se telegrafeazâ din Lemberg, că sinodul greco- catolic s’a declarat contra introducerii lui Ignatie Loyola între sfinţii acestei biserici, şi contra celibatului clerului, căci —jice sinodul — aceste lucruri ar produce numai indiferentism cătră religie și ar da prilegiu la scandale.* Cismar asasin. La Viena cizmarul Albert Worsowsky din Leopoldstadt luânduse la ceartă cu calfa sa, a tras în acest din urmă cu pușca, omorîndu-l pe loc. * Regele Serbiei. Scirea despre logodna regelui ALxandru I, cu principesa Elena de Muntenegru se desminte printr’un comunicat oficios al guvernului din Belgrad. * Regina României. Un comunicat al Drului Theodori medicul curţii regale române, zice că starea de sănătate a reginei României se menţine în condiţiuni mai satisfăcătoare; totuşi îmbunătăţirea este înceată. Din Atena se telegrafeazâ cu data de 15 Septemvrie: „Circulă spirea aci, că regina României va merge să petreacă iarna la Corfu“. { * Sciri din Bucovina. Cetim în „Gazeta Bucovinei“. Societatea doamnelor române din Bucovina, care are scopul nobil şi salutar de a ridica nivelul cultural la Româncele din ţeara noastră şi să sporească industria naţională, a hotărît ca în filialele ei din ţeară să fie taxa anuală pentru membrii de sexul femenin cuota minimală de 20 cr., care pentru bărbaţii care sprijineac interesele societăţii chiar numai 10 ci. Sub aceste condiţiuni atât de favorabile ar fi uşor, posibil ca să seafle în fiecare comună românească din Bucovina câte o damă inspirată de simţământ naţional, care să înfiinţeze câte o filială cu câte 100 de membri. Am dori numai ca să se modifice numele societăţii într’un nume mai general, sub care s’ar pute subsuma Româncele din toate stările şi de toată vîrsta. — Aceeaşi foaie spune, că la gimnasiul superior ort.or. din Suceava au fost primiţi cu începutul anului şcolar curent. 1891/92: 458 de elevi publici. Aceştia se repartisează după clase în chipul următor: I. rom. 52; I. germ. 65; II. rona. 32; 2 germ. 43; III. rom. 27; 3 germ. 52; IV. rom. 13; 4 germ. 31; V. 33, între care 16 Români; VI. 38, între care 11 Români; VI. 28, între care 12 Români, și VIII. 34, între care 14 Români, între elevii acestui gimnasiu sunt ort.orientali 186, catolici 71, Armeni 15, Evangelici 9 şi Ovrei 177. La gimnasiul din Suceava s’au supus examenului de maturitate în terminal de toamnă la 16 Septemvrie, şi anume din toate obiectele 2 externi, dintre care 1 Român, 8 abiturienţi, între care 5 Români, au avut se coreagă câte un obiect. Toţi candidaţii interni şi externi au fost declaraţi maturi.* Baroul bucurescean. Făcându-se alegerea decanului baroului bucurescean şi al consiliului de disciplină al advocaţilor din Bucuresci a fost ales cu 114 voturi din 147 votanţi dl D. Gianni, fost ministru sub regimul liberal şi advocat, care ca membrii în consiliul de disciplină au fost aleşi dnii N. Fieva, V. Lascăr, M. Ghimpa N. Dărăscu, Al. Vladescu şi G. Meitani. * * Scrii şcolare (lin Bucuresci. Ieri s’au început în Bucuresci examenul de bacalau,creat (maturitate). Supt 200 candidaţi şi can- I didate. — Consiliul general de instrucţie în şedinţa de Luni seară a luat în discuţie proiectul idomnului P. Poni pentru reforma învăţământului primar. Au luat parte la discuţie dinHaliţă, profesor în Bârlad; V. Arion, Mihăilescu, profesori îa Galaţi, Tacii din IBucuresci, Enescu din Ploiesci şi Arboredin Iaşi.* ] Scrii militare din România. Concentrările din toamna aceasta ale oştirii române sevor face pe regimente, fiecare regiment cota III * Nr. 128 în sala Capucinilor o conferenţa, în care va vorbi despre originea poporului român, unitatea sa etnică, literatura şi limba română şi despre situaţia noastră politică din present, începând de la 1848. * Duel. Un duel cu pistolul a avut loc la Budapesta între Steinacker, secretarul camerei de comerciu din capitală și Réthy Dezső, foști concipient la această cameră, din causa unei polemice ce se urmează și acum prin ziare. Foile unguresci car’ se năpustesc contra lui Steinacker, în duel nici unul nu s’a rănit. Fată furată, în Méhkerék, comitatul Bihorului, a pricinuit mare sensaţie faptul, că Netye Gábor a furat pe fiica de 15 ani a unui alt țeran de acolo. S’a făcut arătare la solgabirău.* Sinucidere. La Budapesta s’a sinucis alaltăieri advocatul Okolicsanyi Ödön, om foarte bogat de altfel.