Tribuna, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 194-217)

1891-09-19 / nr. 208

P­, 830 pi­eaie. Pretutindenea se com­pară discursul lui Ca privi cu al lui Ri­bot şi se recunoasce în amândouă tendenţa comună de a linişti opinia publică. Un pretendent mai puţin. Lui „Extrablatt“ din V­i­e­n­a ’i se telegrafează dela Bruxela, că într’o adunare a bărbaţilor de încredere ai partidului bonapartist prinţul Vic­­tor Napoleon s’ar fi exprimat, că are intenţia de a renunţa la toate drepturile sale la tron şi a re­­cu­no­a­şte republica franceză. In curând prinţul va publica un ma­nifest în înţelesul acesta. Din Alsaţia-Lorena, „Gaulois“ din Paris publică o convorbire ce a avut un corespondent al seu cu deputatul alsaţian Petri, în care acesta a dus: Majoritatea co­­vîrşitoare a Alsaţienilor şi Lotaringie­­nilor voesce să rămână germană, căci schimbarea în această privinţă s’ar pută face numai în urma unui răsboiu sângeros, al cărui teatru ar fi eară Al­o­­­saţia-Lorena. Convenţiunile comerciale ale Serbiei­ „Pol. Corr.“ publică analiza no­tei sârbe sei, care s’a predat ministru­lui austro-ungar din Belgrad, baro­nului Themmel relativ la negocierile pentru convenţia comercială. Nota declară, că nu este trebuinţă de a începe negocierile cu Germania, căci convenţia cu aceasta expiră numai în 1893 şi nu a fost denunţată pănă acum din nici o parte. Afară de aceea Sârbia nu este pregătită pentru nego­cieri cu Germania. Mai departe nota accentuează dorinţa de a începe dftt de curând negocierile cu­­Aus­tro-U­n­g­a­­ria şi închee cu aşteptarea, că Austro- Ungaria va provoca în curând pe Sâr­bia să-’şi trimită delegaţii la Viena sau într’alt loc. Maghiarii în Croaţia. Pentru „dragostea“ şi „simpatiile“ ce ’şi-au soitit câştiga Maghiarii în de­cursul stăpânirii lor de un pătrar de secol la celelalte popoare conlocuitoare, este foarte concludentă primirea ce li­ s-a făcut oaspeţilor maghiari din Buda­pesta, care au fost trecute să visiteze exposiţia provincială croată din Agram. Reproducem raportul acestei epo­cale primiri chiar după foile „patrio­tice“ . Piua ântâiu (26 Septemvrie) a petrece­rii oaspeţilor maghiari în capitala Croaţiei a dezamăgit numai pe câţiva optimişti dintre dînşii, care au sperat că vor fi primiţi cu entusiasm de poporaţiunea de acolo şi vor fi tractaţi cu ospitalitatea covîrşitoare, cu care se primesc oaspeţii în Ungaria. Trebue con­statat dela început, că publicul din Agram, cu excepţiunea persoanelor oficiale, toată v­i­u­a nu a eşit din marginile curtea­om­ului, şi este silită a abdice de toate bucu­riile şi plăcerile vieţii omeneşci, pentru a în­tră de vie într’un mormânt neastupat. Gând se gândia bine la toate aceste ar fi dorit, ca­­filele vieţii sale amare şi pline de suferinţe să se sfîrşească cât mai în grabă. O singură nădejde îi insufla curagiu şi tărie: profeţirea lui Priessnitz. Dar’ vremea înainta tot mai tare; frun­zele începeau a îngălbini, din văi se ridicau neguri reci şi umede, car’ crivăţul începea să se furişeze obrasnic prin sumane. Mulţi începeau a se îndoi de reînsănă­­toşarea domnişoarei Maria şi de multe ori în­trebau în ascuns pe Priessnitz, ori de este în adevăr nădejde, ca copila să-­şi redobândească vre­odată lumina ochilor. Priessnitz rămase totdeauna pe lângă prima lui profeţire şi în cuvintele lui era atâta siguranţă şi convingere, încât oamenii începeau iarăşi a nădăjdui. Toamna se lăsase demultişor pe această ţeară muntoasă, oaspeţii începeau a se rări şi Grotenbergul se gătia de iarnă. Părinţii Măriei încă trebuiau să se gân­dească la plecare şi la lucrurile lor casnice. Se vede că de astădată Priessnitz nu are dreptate; apoi e şi bolnav, nu se mai poate interesa după trebuin­ţă de bolnavii sei, — îşi­­făceau ei şi credeau că va fi bine a consulta încă din vreme pe un specialist în boalele de ochi. Astfel nu le rămânea alta decât să meargă acasă şi au hotărît chiar­­ziua plecă­rii pe Lunia viitoare. Duminecă înainte de a meaiji totul era pachetat şi trăsura era comandată pe a doua­­zi dimineaţa. Era o frumoasă­­fi de toamnă, Gräfenberg, în 25 Sept. 1891. I. T. Mera­­ siei r­e­ci, ci simplamente nu a avut grija societăţii respectabile a oaspeţilor unguresc­i. Disposiţia poporului din Agram pare a fi tălmăcită numai prin articolii de fond ai foilor oposiţionale de aicea, care la întimpi­­narea oaspeţilor unguresci ’şi-au impus cea mai hotărîtă reservă. Cu totul altmin­trelea au fost primiţi aicea nu domnii Dalmatinii! Când trenul separat a adus la 26 Sep­temvrie, oarele 8 dimineaţa pe Unguri în gara din Agram, numărul persoanelor venite întru întimpinare abia a fost mai mare decât al oaspeţilor sosiţi în număr de 84, şi acest mic public s’a recrutat în partea cea mai mare din membrii coloniei maghiare. Se înţelege, că în asemenea împregiurări nu poate fi vorba de manifestaţiuni sgomotoase. Strigările de „zsm­­o“ şi „éljen“, care au în­soţit discursurile de întimpinare şi de mulţu­mită ale dlor croaţi şi unguri, au fost de ca­racter foarte modest. Câteva doamne maghiare au împărţit între oaspeţi mici buchete în colori unguresci, car’ după aceea oaspeţii şi cinii din Agram s'au urcat în trăsuri şi au plecat în oraş, într’aceea oraşul nici decât nu­­şi-a schimbat caracterul său calm, în apropiere de gară stau sporadice grupe de oameni, atraşi de curiositate, dar­ aceştia au lă­sat muţi să treacă convoiul şi numai câţiva domni şi dame, legitimându-se prin pronunţare corectă, că sunt buni Maghiari, au strigat cu sfieală .Eljen a Magyaroké în strade era numai circulaţia obicinuită, n­u s­e vedeau nici măcar oameni curioşi. Foile de aici se simt îndemnate a ex­­cusa absenţa publicului prin aceea, că oaspe­ţii au sosit cu un sfert de oară prea de tim­puriu. Aceasta este adevărat. Trenul separat avea să sosească numai la 8’/*, dar’ se scie, că la asemenea ocasiuni, dacă publicul vo­esce să fie de faţă, ocupă locurile cu care mai înainte. Dar’ aici totul a fost în linişte. Po­porul din Agram a ignorat simpla­­mente pe oaspeţii maghiari. Singurele manifestaţiuni de bucurie au fost steagurile croate, arborate în mod sporadic, mai numai la clădiri publice. în drum cătră Agram, la unele staţiuni mici s’au făcut câteva manifestaţiuni, dar’ în Agram, unde se aştepta şi mai mult, a ur­mat reacţiunea. La oarele 11 Maghiarii s’au dus in cor­pore să visiteze exposiţia. Aici acelaşi lucru. Numai când contele Zichy la întimpinare a îmbrăţoşat pe presidentul comitetului de ex­posiţie V uk o t i n o v i c b, s’au auifit câteva „zsm­­o“ mai cordiale, însă la scena aceasta afară de comitet au fost de faţă numai câţiva Croaţi. La dineul comun, care s’a luat într’o restauraţiune din exposiţie, au luat parte membrii comitetului de exposiţie, mai mulţi consilieri comunali şi deputatul Cinkovich cu soţia şi fata,­­ primarul Amrus şi vicepri­­marul Stankovics au rămas acasă. Masa a decurs în tăcere şi monotonie, numai melo­diile croate şi unguresci ale capelei militare au fost aclamate din amândouă părţile. Nici un toast nu s’a rostit. Cu aceasta pro­gramul­­idei a fost terminat. Atât Ungurii, cât şi Croaţii au observat şi comentat mult lipsa Banului, care a cerut era senin, car’ soarele somnoros răs­­pândia o căldură molatecă şi plăcută. Pe la ameaifi Maria exprimă părinţilor sei dorinţa, ca să mai meargă odată la „Isvorul Prusi­­enilor“, unde în primele săptămâni a petrecut atâtea ciasuri frumoase şi plăcute. Părinţii conduseră la focul dorit pe co­pila lor, acum slăbită, palidă şi cu­ brazdele sufe­rinţelor săpate în faţă. Se aşeztară toţi în apropierea isvorului pe o bancă de marmoră la umbra bravilor bătrâni, care răspândeau un miros plăcut şi fără saţ. Dedesupt pârâ­iaşul luneca sprinten la vale murmurând doios şi tainic, care deasupra lor vântul şu­iera prin crengile bravilor legănându-­i lin şi moale. Dumnezeu nu mai poate să stie câte gânduri se vor fi străcurat în sufletul Mă­riei, seifend astfel tăcută şi melancolică în acel loc de o idilică frumseţă; trecutul şi viitorul se vor fi măsurat unul cu altul, car’ presentul jalnic, amar şi dureros îi va fi cer­nit inima. Ei au stat astfel mai bine de un cias tăcuţi, nemişcaţi, striviţi de o groasnică du­rere, când deodată Maria tresări se ridică în picioare, privi uimită în, toate părţile apoi cu­prinsă de un extas şi frică exclamă : — Mamă, tată, ... eu văd! . . . Părinţii săriră ambii în picioare, priviră la ochii copilei lor şi când îi văzură des­chişi bine strălucind în focul vieţii, se arun­cară unul în braţele altuia cuprinşi de o fe­ricire mare şi nesfîrşită. TRIBUNA stat în Hedervar. Foile oposiţionale fac despre aceasta multe observări ironice. Seara la 8 a fost în exposiţia iluminată, un concert dat de reuniunile de cântări. S-au executat numai cântece pa­triotice croate, care au fost mult aplau­date. A doua zi, după­ cum raportează foile unguresci, reîntorcendu-se şi Banul I la Agram, a mai fost niţică fraternisare, oraşul a dat un banchet etc., la care însă au participat numai persoane ofi­ciale şi guvernamentale. în fine ori­cum ar fi, atitudinea cea dintâiu şi spontană a publicului croat arată în ce consistă frăţia croată-maghiară. Cestiuni naţionale. Sub acest titlu publică „Deutsches Volksblatt“ din Viena următorul prim articol, care va interesa şi pe ce­titorii noştri: Pe cât de realistă pare a fi una dintre cestiunile de căpetenie ale timpului nostru, ces­­tiunea socială, pe atât de ideală se pare ceea­­laltă: cea naţioisilă, care cu deosebire pentru monarchia noastră este de cea mai mare im­portanţă. Amândouă însă se unesc într’un punct: sunt cestiuni de putere. Cum se luptă atât în Austria, cât şi în Ungaria diferitele naţiuni pentru putere! Ce luptă teribilă, înfuriată! Şi care va fi sfîr­­şitul ? La aspiraţiunile naţionale ale unui po­por poate fi vorba de două lucruri: a se sus­ţine şi a cuceri, a-­şi apăra naţionalitatea, sau a desnaţionaliza alte naţiuni. Noi Germanii din Austria avem datorinţa cea dintâiu. Ma­ghiarii din Ungaria ţintesc spre problema a doua. Pentru ori­ce om nepreocupat este cu desăvîrşire sigur, precum e sigură roşeaţa colorii roşie pentru cel­ ce vede, că Maghiarii maghiarisează! Germani, Slavi, Români — pe toţi voesc să-­i desnaţionaliseze, sub cuvânt de interesul „ideii de stat maghiar“, în faptă însă în onorul ideii naţionale ma­­ghiare! Dar­ este o deosebire grozavă în­tre uni­tate politică şi de stat şi între conto­pire naţională. Când trebue deci să privim cum oraşe vechi germane, ca Timişoara, Buda, Pojonul, Oedenburgul etc. sunt maghiarizate cu zor şi forţă, cum s­arele şi politicii ma­ghiari totdeauna scot urlete de bucurie, când în vr’o şcoală poporală sau secundară ger­mană se introduce limba maghiară ca limbă de propunere; cum în locuinţele multor învă­ţători dela sate atîrnă diplome de recunoscinţă, în care pentru „meritele sale în favorul sta­tului maghiar“ li­ se dă laudă oficială, că a ma­­ghiarisat cutare sat vechiu german, dacă ce­tim memorialul Românilor şi aflăm acolo do­vedită maghiarizarea sistematică prin oficiu, judecătorie, şcoală şi biserică, — ceea­ ce răs­punsul Ungurilor nu a putut combate, — atunci sigur nu vom mai crede povestea despre „periclitarea Maghiarilor“, însă Maghiarii sunt atât de cutezători — sau naivi a susţine, că în şcoalele secundare maghiare limba germană se învaţă în câte 4 oare, pe când cea ma­ghiară numai în câte 2—3. Uită însă a spune, că limba generală de propunere, spi­ritul in care se propune istoria Ungariei, în care peste tot se cresce tinerimea, este ar­­chimaghiar, numai maghiar, maghiar în toată puterea cuvântului. Admitem să fie o „limbă de stat“, care aceasta fie cea maghiară; în consecvenţă după putinţă au să înveţe toţi ce­tăţenii acest idiom, au să respecteze constitu­ţia şi integritatea statului. Dar’ mai mult să nu se pretindă­ în oraşele germane să se înveţe unguresce, să se cultive idea statului ungar nedespărţit, — dar’ Germanilor să li­ se lase naţiunea, şcoalele lor şi în cele din urmă şi limba lor internă oficială germană. Aşa­­dară nu voim să se desmaghiariseze cetăţenii de naţiune maghiară, ci voim să fie scutiţi de desgermanisare (etc.) cetăţenii unguri de na­ţiune germană (etc.). Aşadară numai apărare, nici un atac! Idei analoge, ca răspunzătoare numai celei mai primordiale dreptăţi, a des­făşurat nu demult „Münchner Allgemeine Zeitung“, luând în apărare valoroasă pe Saşii din Ardeal, pe Românii din Ardeal şi Ungaria­­de-Ost şi pe Slovacii din Ungaria-de-Nord, gratulând contelui I. Szapáry la politica sa mai amicabilă faţă cu diferitele naţiuni şi ad­­vertizând a nu se trece peste măsura per­misă în cestiuni naţionale, dar­ totodată des­­mântând şi de la tendenţe irredentiste. Numai­decât foile ungureşci, „ameninţate în un­ghia­­rismul lor“, au atacat pe „Münchner Allge­meine Zeitung“, şi-au imputat că are tendenţe germanizătoare, au ironisat „patria comună“ etc. Aşadar, cea mai calmă şi mai dreaptă apărare este atacată în modul cel mai turbat ! Apoi să nu ataci singur? — O foaie germană vorbesce despre stingerea rapidă a germanismului în ţinuturi pănă acum curat germane — numai­decât este nimicită ! Prin urmare Românii în memorandul lor au hotă­rîtă dreptate, că în privinţa Gestiunii naţio­nale în Ungaria s’au adresat cătră străină­tatea întreagă, pentru a pune odată sfîrşit confusiei ce se face cu noţiunile „atentat“ şi „apărare“. Şi Germanii Ungariei, adecă cetă­ţenii unguresci de naţiune germană, ar trebui să se adune, şi basaţi pe dreptul lor, în înţelesul legii naţionalităţilor, care pănă acum a rămas numai pe hârtie, să pre­tindă şcoalele, bisericile, oficiile şi represen­­tanţii lor proprii, înainte de toate ar trebui să se apere de maghiarizarea continuă şi să cugete, că germanismul ar trebui să fie în toată privinţa mai preţios, cu deosebire pentru ei ca G e r­­m­­a­n­i. CRONICĂ 31. S. 3 Monarch­ul la Praga. Iată cum M. S. Monarchul a petrecut ziua dela 27 i. c. în Praga. Dimineaţa la 7 oare s’a dus să asiste, însoţit de Archiducele Francisc Fer­dinand, la liturgia săvîrşită de cardinalul contele Schönborn. La parele 9 a primit deputaţiunea germană a adunării provinciale, pe primarii din Praga şi Reichenberg şi pe delegaţii nemţi şi cehi ai tuturor districtelor. La intrarea în sală M. S. Monarchul a fost primit cu strigăte de „Slava“ şi „Hoch!“ După ce­­i-au fost recomandaţi apoi toţi cei de faţă, a convorbit mai mult timp cu dînşii, întrebându-­i despre relaţiunile lor personale şi de prin districte. A primit apoi în audienţă privată de o jumătate de oară pe preşedintele adunării provinciale. La oara 1 a făcut plim­bare cu trăsura prin oraș, ducându-se să vadă ântâiu podul Carol, de unde s’a dus la pre­parandia de fete cehă. Aici consilierul Hrys ’l-a primit cu un discurs omagial, cărui M. S. Monarchul a răspuns: ’Și-a scris apoi numele în limba cehă în cartea din capela istorică. La parele 6 s’a dat un prânz cu 56 tacâ­muri. A fost invitată aristocraţia şi mai mulţi deputaţi, între care Smeykal şi Rieger. — z ziua de 28 i. e. M. S. Monarchul a pe­trecut o visitând toate institutele cehe şi ger­mane din oraş. Dela exposiţia de tablouri a cumpărat 14 tablouri. * Scrii personale. Contele Albin Csáky a sosit dela Budapesta la Agram. — Baronul Fejérvári a sosit în capitală. * Archiducele Iosif la Timișoara. So­sirea şi primirea la Timișoara a Archiducelui Iosif s’a făcut după programul anunţat şi de noi. Seara la 27 c­ o miie de pompieri au făcut retragere cu torţi şi musica pe dinain­tea palatului episcopesc, unde era găzduit Ar­chiducele, care eşind pe balcon, a fost salu­tat cu intusiasm de popor. A primit apoi delegaţia pompierilor condusă de viceprima­­rul Nagy László, care a ţinut un dis­curs. Archiducele a răspuns. La exp­osiție s’a arătat a doua fii foarte satisfăcut de cele­­ce a văzut. După exposiție a visitat pe ge­neralul Waldstätten. La oarele 12 s’a dat apoi la episcopul catolic un prânz pen­tru 42 persoane, după care Archiducele a ple­cat spre BoroşIneu,în comitatul Aradului. * Archiducele Iosif August în Ardeal. Archiducele Iosif August a sosit la Haţeg, pentru vânătoare. El a fost găzduit de ba­ronul Nopoia, pe moşia cărui, la Săcel, se va face vânătoare de urşi. * Foiţa noastră. Cu începere de mâne vom publica în foiţa noastră romanul „ Valu­rile primăverii11, scris de Ivan Turghienev și tradus de amicul nostru Ioan Russu-Siriariul. * Contele Apponyi în Ardeal. Contele Apponyi, după­ cum scriu foile unguresci, va veni în Ardeal, la Murăș-Oşorheiu, pentru a asista la ședințele „Kultur-Egylet“-ului. * Afacerea Uzelac. Pe bisa anchetei ce s’a făcut, ministrul-president contele Sza­páry va răspunde în una din primele şedinţe ale dietei interpelărilor deputaţilor Horánszky şi Ugrón în afacerea Uzelac. * Wie hajszt! S’au mai botezat în apele Iordanului „kultur-egylet“-ist „herr von“ Ale­xandru Eisenkraut, schimbându-’și nu­mele în Erös, Leopold Weiss în Vas, Adolf Kohn ín Kollár, Aladár Fried ín Vas, Coloman Spitzer ín Ervin, Moritz Schlesinger (Schlesingerii nu se lasă!) ín Szél, Desider Hirschfeld în Erdei și Desider Iritzín Irányi (o să se bucure Irányi Dániel, că ’i­ s’a sporit neamul!).* Regele României la 3 Monza. După depeşile foilor vieneze și budapestane, regele Carol va visita azi la Monza pe regele Italiei. * Sciie desiulinţită. Scirea dată de foile unguresci, că Maria Wilt ar fi lăsat 200 mii fiorini pentru opera din Budapesta, se des­­minte. Numita artistă n’a lăsat decât 5000 floreni pentru fondul de pensiune. * Concert. D-şoara I. de Brenner­berg virtuosă pe vioară, bine cunoscută deja și afară de patria sa, va cânta joi în 1 Oc­­tomvrie n. a. c. într’un concert ce se va da în „Gesellschaftshaus“, în Paris, Viena şi Berlin d­şoara de Brennerberg a fost primită în mod foarte măgulitor, aşa că artista, deşi foarte tânără, ocupă între virtuoşii pe vioară un loc foarte distins. Bilete pentru acest con­cert se vind în neguţătoria de hârtie a lui Drotleff, strada Cisnădiei. * Conferenţa despre Români. După­­cum cetim în „Le Memorial Diplo­matique“ din Paris, de George O­c­u­­ş­­­a n­u va ţine acolo în săptămâna aceasta * Călcaţi de tren. O mare nenorocire s’a întâmplat alaltăieri la staţia Rákó-Pribotz, în comitatul Zolyom: trenul a călcat doi cai prinşi la trăsură şi pe doi oameni din trăsură, facându-’i bucăţi, iar’ pe alţi trei ’i-a rănit greu. * Sinuciderea unui olicei. La Viena a făcut mare sensaţie sinuciderea sublocote­nentului Albert Künzig din regimentul 55 de infanterie. El ’şi-a tras un glonţ în cap din causa miseriilor ce a întimpinat în armată. * Greco-catolicii și St. Loyola. Se telegrafeazâ din Lemberg, că sinodul greco- catolic s’a declarat contra introducerii lui Ignatie Loyola între sfinţii acestei biserici, şi contra celibatului clerului, căci —­­jice sinodul — aceste lucruri ar produce numai indiferentism cătră religie și ar da prilegiu­ la scandale.* Cismar asasin. La Viena cizmarul Albert Worsowsky din Leopoldstadt luându­­se la ceartă cu calfa sa, a tras în acest din urmă cu pușca, omorîndu-­l pe loc. * Regele Serbiei. Scirea despre logodna regelui ALxandru I, cu principesa Elena de Muntenegru se desminte printr’un comunicat oficios al guvernului din Belgrad. * Regina României. Un comunicat al Drului Theodori medicul curţii regale române, zice că starea de sănătate a reginei Româ­niei se menţine în condiţiuni mai satisfăcă­toare; totuşi îmbunătăţirea este înceată.­­ Din Atena se telegrafeazâ cu data de 15 Septemvrie: „Circulă spirea aci, că regina României va merge să petreacă iarna la Corfu“. {­­ * Sciri din Bucovina. Cetim în „Ga­zeta Bucovinei“. Societatea doamnelor române din Bucovina, care are scopul nobil şi salutar de a ridica nivelul cultural la Ro­mâncele din ţeara noastră şi să sporească in­dustria naţională, a hotărît ca în filialele ei din ţeară să fie taxa anuală pentru membrii de sexul femenin cuota minimală de 20 cr., care pentru bărbaţii­ care sprijineac interesele societăţii chiar numai 10 ci. Sub aceste con­diţiuni atât de favorabile ar fi uşor, posibil ca să se­­afle în fiecare comună românească din Bucovina câte o damă inspirată de sim­ţământ naţional, care să înfiinţeze câte o fili­ală cu câte 100 de membri. Am dori nu­mai ca să se modifice numele societăţii într’un nume mai general, sub care s’ar pute sub­suma Româncele din toate stările şi de toată vîrsta. — Aceeaşi foaie spune, că la gimnasiul superior ort.­or. din Suceava au fost primiţi cu începutul anului şcolar curent. 1891/92: 458 de elevi publici. Aceştia se repartisează după clase în chipul următor: I. rom. 52; I. germ. 65; II. rona. 32; 2 germ. 43; III. rom. 27; 3 germ. 52; IV. rom. 13; 4 germ. 31; V. 33, între care 16 Români; VI. 38, între care 11 Români; VI. 28, între care 12 Români, și VIII. 34, între care 14 Români, între elevii acestui gimnasiu sunt ort.­orientali 186, catolici 71, Armeni 15, Evangelici 9 şi Ovrei 177. La gimnasiul din Suceava s’au­ supus examenului­ de maturitate în terminal de toamnă la 16 Septemvrie, şi anume din toate obiectele 2 externi, dintre care 1 Ro­mân, 8 abiturienţi, între care 5 Români, au avut se coreagă câte un obiect. Toţi can­didaţii interni şi externi au fost declaraţi maturi.* Baroul bucurescean. Făcându-se ale­gerea decanului baroului bucurescean şi al consiliului de disciplină al advocaţilor din Bu­curesci a fost ales cu 114 voturi din 147 votanţi dl D. Gianni, fost ministru sub regimul liberal şi advocat, care ca membrii în consiliul de disciplină au fost aleşi dnii N. Fie­va, V. Lascăr, M. Ghimpa N. Dărăscu, Al. V­lade­scu şi G. Mei­tani.­­ * * Scrii şcolare (lin Bu­curesci. Ieri s’a­u început în Bucuresci examenul de bacalau,­­c­reat (maturitate). Supt 200 candidaţi şi can- I didate. — Consiliul general de instrucţie în şe­­­­dinţa de Luni seară a luat în discuţie proiectul idomnului P. Poni pentru reforma învăţămân­tului primar. Au luat parte la discuţie din­­­Haliţă, profesor în Bârlad; V. Arion, Mi­­­hăilescu, profesori îa Galaţi, Tacii din IBucuresci, Enescu din Ploiesci şi Arbore­­din Iaşi.* ] Scrii militare din România. Concen­trările din toamna aceasta ale oştirii române se­­vor face pe regimente, fiecare regiment cota­ III * Nr. 128 în sala Capucinilor o conferenţa, în care va vorbi despre originea poporului român, unitatea sa etnică, literatura şi limba română şi despre situaţia noastră politică din present, începând de la 1848. * Duel. Un duel cu pistolul a avut loc la Budapesta între Steinacker, secretarul ca­merei de comerciu din capitală și Réthy Dezső, foști concipient la această cameră, din causa unei polemice ce se urmează și acum prin ziare. Foile unguresci car’ se năpustesc contra lui Steinacker, în duel nici unul nu s’a rănit. Fată furată, în Méhkerék, comitatul Bihorului, a pricinuit mare sensaţie faptul, că Netye Gábor a furat pe fiica de 15 ani a unui alt țeran de acolo. S’a făcut arătare la sol­­gabirău.* Sinucidere. La Budapesta s’a sinucis alaltăieri advocatul Okolicsanyi Ödön, om foarte bogat de altfel.

Next