Tribuna, februarie 1893 (Anul 10, nr. 24-46)
1893-02-02 / nr. 24
putea să-şi expună jelbile şi plângerile lor. Aceasta e constituţional, ca cetăţenii care nu aparţin neamului stăpânitor, se rămână fără representaţie! în loc să condamne guvernul că lucrurile au ajuns acolo; în loc să-şi dee seamă, că tăcerea aceasta mormăntală nu poate să fie stare naturală, în loc să fie apărarea legii şi dreptăţii, încă se făleşte cu ea şi înfăţişează această privelişte condamnabilă ca o isbândă a partidului din care face parte! Şi nu poate fi altfel, când aşa face, atunci trebue să stigmatiseze de nereali pe aceia care au apărat naţionalităţile nemaghiare. Dar’ să vedem ce a răspuns ministrulpresident Wekerle la această felicitare. (Citează răspunsul dlui Wekerle, pe care cetitorii deasemenea îl cunosc). Am citat ideile principale din acel răspuns, deoarece era de nevoie, pentru ca să vedem, ce confusie domneşte în cercurile competente privitor la cestia naţionalistă. Câtă vreme naţionalităţile nemaghiare erau representate în parlament, sus citatele cercuri au puse toate la cale ca să le alunge de acolo. In urma urmelor ’şi-au ajuns scopul, dar’ dacă naţionalităţile nemaghiare în urma acestui fapt au amuţit, ele însă n’au murit de loc. Ce poate fi mai natural, decât când ele dau dovadă că mai trăesc? De sigur Românii n’ar concepe memorande,dacă ar ave în parlament bărbaţi de ai lor, care ’i-ar representa acolo. Foarte bine a zis ministrul de interne Hieronymi în discursul-program al seu, că poate lucrurile lor ar sta mai bine, dacă cercurile electorale ar fi împărţite aşa încât representanţii naţionalităţilor nemaghiare să între în parlament, unde de ’şi-ar aşterne convingerile; Dar’ fiindcă nu o pot face astăzi, tinerimea nematură a lor strigă şi slială în toată Europa. Acest discurs cuprinde oarecare adevăr şi dacă comparăm cu discursul lui Jókai, vom vedea ce confesie ridicolă domneşte în cestia naţionalistă Opoziţia maghiară cultivă şovinismul şi se foloseşte de el pentru ajungerea scopurilor sale de partid. Astfel induce în eroare opiniunea publică şi împinge guvernul să fie „energic“ faţă cu naţionalităţile. De acolo porneşte toată goana şi năpustirea asupra naţionalităţilor ; de acolo bănuelile ce li se aruncă în toate zilele. Orice mişcare a lor se interpretează rău. Putem să ne închipuim, în ce rătăcire se află, când ministrul-preşident Wekerle ameninţă cu măsuri excepţionale numai şi numai pentru că Românii au început a se mişca niţel. Nici un bărbat de stat cuminte, care cunoaşte firea Ţerii Ungureşti, n’ar trebui să vorbească astfel. Dar’, furia şoviniştilor maghiari nu trebue să le confunde pe naţionalităţile nemaghiare întru a nu-’şi îndeplini datoria faţă cu viitorul lor. Solidaritatea naţionalităţilor nemaghiare e într’adevăr o idee măreaţă; ea însă niciodată nu s’a manifestat pe deplin, numai atâta că a existat odată în parlament un club naţionalist, dar şi acesta a fost de mare folos, căci representanţii naţionalităţilor nemaghiare se înţelegeau mai lesne între ele, când era nevoie să pornească o acţiune comună în parlamentul ungar. Naţionalităţile nemaghiare nu mai sunt representate în parlament, de aceea lucrarea comună e cu atât mai trebuincioasă. „Varga e tare când e mănunchiu“ — aceasta se adevereşte şi în privinţa naţionalităţilor, care cu puteri unite pot duce cu mult mai mare succes lupta constituţională şi cu mult mai lesne dobândi resultate favorabile în politică. Vedem deci, cum se prefac vorbitorii maghiari,, par’că n'ar şti că naţionalităţile nemaghiare au plângeri justificate, în orice caz trebue să-i înştiinţăm pe vorbitorii lor despre dorinţele naţionalităţilor. Se vadă că naţionalităţile nemaghiare nu sânt mulţumite cu situaţia lor şi că faţă cu ele nu se aplică nici acea lege care pentru ele a fost creată. Solidaritatea naţionalităţilor nemaghiare le va ridica prestigiul. Vedem şi în Austria că popoarele mici de acolo representate în Reichsrath s’au unit cu clubul Hohenwart, prin care fapt au devenit fiecare un factor, de care trebue să se ţie seamă, în general, nu ştim pentru ce atâta larmă în ziarele maghiare?! Apoi ceea ce se întâmplă în toate ţerile, trebue să fie permis şi naţionalităţilor nemaghiare să o facă. Vedem că în Austria popoarele singuratice se unesc spre a porni o acţiune comună; aceasta există şi în alte state, unde domneşte libertatea constituţională şi nimeni nu se simte împedecat din cauza aceasta. Şoviniştii noştri maghiari însăşi-au perdut minţile, aşa încât nu ştiu nici ce fac, nici ce vorbesc. Dar’ nişte asemenea năpustiră nu trebue să confunde naţionalităţile, dacă voesc să isbutească. Dee Domnul să ajungă la o înţelegere deplină şi la înfrăţire, pentru ca să prindă odată trup idea aceea mântuitoare: solidaritatea ■popoarelor nemaghiare. Guvernul, dacă voeşte să păstreze Ungariei caracterul unui stat de Din parochia părintelui Dr. Lucaciu. De la un prieten al poporului din Şişeşti ni se trimite următorul comunicat : Convinşi fiind credincioşii fii ai părintelui Dr. Vasile Lucaciu, că bunul lor păstor sufletesc cât de fără drept şi dreptate e osândit să sufere în temniţă, tot despre aceea îşi bat capul, tot despre aceea se sfătuesc, că cum, Doamne, ’l-ar pută ajuta, cum ’l-ar pută scăpa din osânda cea grea a vrăşmaşului viclean. Cu groază văd că cum s’au unit toate puterile ca să-’l sdrobească, să-’l nimicească pentru totdeauna şi cum dela munca şi isprava asta diavolească s’a făcut coadă la topor chiar acela, a cărui cinste şi diregătorie ar fi să apere pe cei asupriţi şi cu nedrept purtaţi. De nu, vlădica Szabó János se pune şi el, şi încă cel dintâiu, de loveşte în fiiul seu, în părintele bun al unui popor harnic, şi loveşte cu atâta nemilă şi neruşinare, de astăzi chiar şi el stă îngrozit de fapta sa, şi stă ascuns, topindu-se în conştienţa sa de Cain pentru că suflet nevinovat a vrut să nimicească. Şi harnicii Şişeşteni tot nu se lasă, ci luptă din răsputeri, fac tot pentru iubitul părinte. Cu o nespusă plăcere vin să aduc la cunoştinţa marelui public, un nou act al poporului credincios din parochia părintelui Lucaciu, un act măreţ şi care ar trebui să fie imitat de toţi Românii, din toate laturile. Şi asta se şi face, se face nu numai de comune întregi, ci se face chiar şi prin singuratici ori corporaţiuni. încă în luna trecută a înaintat poporul din Şişeşti următorul recurs de agraţiare la Maiestatea Sa în Viena, un recurs, scris numai în româneşte şi şi adresat numai în această limbă dată recursul: înălţate împărate şi Apostolică Regală Maiestate ! Preaîndurate Stăpâne ! Fiii celui mai credincios popor de sub sceptrul glorios al Maiestăţii Voastre, subsemnaţii locuitori din comunele Şişeşti, Unguraş, Dăneşti şi Bontăeni, cu omagială supunere şi cu fiească încredere se apropie de treptele gloriosului Tron al Maiestăţii Voastre, ca să depună expresiunea nestrămutatei lor credinţe şi a alipirii tradiţionale cătră Maiestatea Voastră şi câtră înalta Casă Domnitoare, şi totodată venim cu fiească încredere şi umilinţă a propune o rugare prea modestă, cu dulcea speranţă de a fi ascultaţi de Maiestatea Voastră, părintele nostru iubit. Am avut în mijlocul nostru pe iubitul nostru paroch Dr. Vasile Lucaciu. Acest paroch şi păstor sufletesc a fost lumina şi fericirea vieţii noastre. Ca preot m-a învăţat cu zel de adevărat preot al bisericii lui Christos în doctrina religiunii gr.-cat. Ca cetăţean mi-a premers ca exemplu strălucit în tot ce se poate numi vîrtute cetăţenească: credinţă cătră înaltul Tron, Augusta Casă Domnitoare, iubire cătră patrie, observarea legilor, împlinirea tuturor datorinţelor cetăţeneşti. Ca Român ni-a deşteptat a ne iubi limba naţională, a ne cultiva în cultura noastră naţională, a ne respecta drepturile noastre naţionale. Sub sufleteasca lui păstorire ni-a fost dulce şi fericită vieaţa, pe cât poate să fie întregiurstările în care trăim. Sistemul politic însă care ne tirăneşte, n’a putut suferi această stare de lucruri între noi şi preotul nostru, buna conţelegere dintre noi şi respectul reciproc, vieaţa lui virtuoasă, iubirea lui pentru poporul apăsat, care toatel-au făcut iubit pe preotul nostru, nu numai între noi, ci înaintea întregului popor românesc, au făcut ca bunul nostru paroch să fie luat la prigonire, s’a cercat cu de-a sila vină într’însul, ca să-’l poată pedepsi, să-’l poată lua din mijlocul nostru. Această ură a spiritului da nedreptate în contra parochului nostru a devenit înverşunată mai ales din momentul, când noi Românii, ne mai putând suferi nedreptăţirile şi asupririle ce ni se fac zilnic, am hotărît să mergem la Maiestatea Voastră, şi să spunem Părintelui nostru, ca fii credincioşi, durerile poporului românesc, să spunem ce ni s’a luat cu nedreptul, cum sântem împedecaţi cu forţa brutală în desvoltarea noastră culturală, în lucrarea noastră spre bunăstare, în desvoltarea spiritului nostru naţional. Aceia care ne-au împedecat, care ni-au închis calea să nu putem ajunge cu Memorandul nostru înaintea Maiestăţii Voastre sdrobiţi de adevărurile covîrşitoare ce se conţin în acel Memorand, au început a-’i prigoni pe acei Români, care mai mult lucră pentru binele poporului, ca şi când acel Memorand ar fi numai născocirea unora dintre noi, şi nu ar fi, precum este într’adevăr, carte scrisă din inima întreg poporului românesc. Noi mărturisim, Maiestate, că acel Memorand conţine dreptele noastre postulate, şi cuprinde adevărul curat în toate vorbele sale, arată în toată sinceritatea adevărata stare a lucrurilor, şi spune numai tristul adevăr, când zice, că pe toată linia vieţii noastre publice sântem neîndreptăţiţi, şi că sistemul de ocârmuire, sub care gemem, vrea să ne nimicească vieaţa naţională. Dar, expunerea pe faţă a acestor adevăruri îi înverşunează pe cei ce ne duşmănesc, şi aşa am văzut că în Turda, Arad, Şimleu şi în alte locuri, s’au răsculat asupra fraţilor noştri români, le-au dărîmat locuinţele,i-au batjocorit, ’i-au insultat pe faţă. Şi toate acestea vandalisme s’au făcut, Maiestate, sub ochii autorităţilor publice în ţeară, şi nici pănă astăzi nu s’au pedepsit nici unul din cei ce au săvîrşit acele cruzimi şi atentate în contra vieţii şi a averilor fraţilor noştri români. în această stare de lucruri, iubitul nostru paroch a convocat o conferenţă publică în Şişeşti pe 6 iulie 1892, în care era să raporteze despre însemnătatea subşternerii Memorandului nostru la Maiestatea Voastră, şi totodată era prevăzut să ne consfătuim ce avem de a face în faţa situaţiunii ne maipomenite, când pentru un act de prudenţă politică, de lealitate cătră Tron şi patrie, de înaltă datorinţă cetăţenească, cum a fost subşternerea Memorandului, concetăţenii noştri maghiari, negenaţi şi nepedepsiţi îşi permit cele mai condamnabile excese, în contra vieţii averilor, a onoarei fraţilor noştri români, şi că precum s’au întâmplat în Turda, Arad şi Şimleu etc se poate întâmpla şi cu noi, dacă nu vom lua măsurile corespunzătoare de apărare, de cu bună vreme. Şi atâta a fost destul, Maiestate, ca conferenţa proiectată să se spargă de către oficiile administrative, nu numai, ci iubitul nostru paroch, pentru convocatorul inofensiv şi inocent la conferenţă proiectată, a fost dat în judecătă şi curtea cu juraţi din Dobriţin, sub pretext, că parochul nostru ar fi agitat la ură în contra naţionalităţii maghiare, s-a osândit la un an de închisoare şi 500 fi. v. a. amendă. Iată, Maiestate, cum se face dreptatea în Ungaria, cei ce ne insultă, ne batjocoresc, atentează la vieaţa, la averile noastre, la onoarea noastră cetăţenească, sânt în largul lor, şi nime nu-’i urmăreşte, car’ cel ce lucră pentru ordinea, pacea, buna înţelegere între cetăţeni, pentru drepturile noastre, pentru libertatea noastră naţională, trebue să sufere pedepse grele, cu care îi persecută şovinismul sălbatic, care a ajuns la putere în nefericita noastră patrie. Aceste însă, Maiestate, nu slăbesc nici credinţa noastră cătră înaltul Tron, nici virtutea noastră patriotică, nici alipirea neclintită cătră drepturile noastre naţionale răpite, ci din contră cu atât mai vîrtos ne îndeamnă să ne strîngem în giurul Tronului glorios al Maiestăţii Voastre, bine ştiind, că virtutea noastră şi fidelitatea cătră Maiestatea Voastră şi Augusta Casă domnitoare trebue să fie răsplătite după cum merită, şi acea Casă augustă care poartă de devisă „ Viribus unitisu şintus titlu est regnorum fundamentum“ nu poate să nu asculte cu părintească solicitudine justele noastre revendicaţiuni. De aceea şi acum, când inima noastră sângeră de cea mai dreaptă durere pentru osândirea iubitului nostru paroch, venim cu omagială supunere şi cu fiească umilinţă la treptele înaltului Tron al Maiestăţii Voastre cu acea preaumilită rugare, ca Maiestatea Voastră Preagraţios să vă înduraţi din deplinătatea puterii suverane a-’l agraţia pe iubitul nostru paroch, şi rădându-ni-’l să ne budrept, desigur nu poate se găsească nici un motiv, nici o causă pentru a interveni. Noi nu cunoaştem amănuntele programului, pe basa căruia naţionalităţile au să se unească, sântem însă încredinţaţi, că representanţii lor nu vor manifesta în programul lor aspiraţiuni contra statului. Naţionalităţile nemaghiare trebue să se mărginească, şi ele se chiar mărginesc în cadrele statului, căci ele doresc ca în aceste cadre să-şi asigureze viitorul. în lupta lor constituţională se vor folosi de arme legale, şi pănă vor proceda aşa, nu le e teamă de nimica. în zadar ameninţă şoviniştii maghiari, căci nimeni nu se sparie de ameninţările lor, nici nu vor opri pe nimeni. Ba ce e mai mult, prin ele ideea solidarităţii naţionalităţilor cu atât mai curând se va realisa. Se înţelege, că amănuntele s’ar pută stabili numai printr’o discusiune publică comună unde s’ar împărtăşi ideile din partea fiecăruia, şi unde s’ar pută elabora program comun. Dar’ despre aceasta avem încă vreme să mai stăm de vorbă. N’am voit deocamdată decât să relevăm cât de superficial judecă politicii maghiari despre cestia naţionalistă şi că tocmai de aceea e nevoie de o acţie solidară a naţionalităţilor nermaghiare, acţiunea însă să fie bine chibzuită, publică şi reală, ceea ce ar fi cea mai tare pavăză în contra dorinţelor de represiune ale şoviniştilor maghiari. TRIBUNA curăm şi noi de graţia părintească a Maiestăţii Voastre. Reînoindu-ne preaumilita rugare cu omagială reverenţă şi supunere sântem Ai Maiestăţii Voastre cei mai credincioşi şi supuşi servi şi fii locuitori din Şişeşti, Unguraş, Dăneşti şi Bontăieni cât soţiile, fii şi fiicele noastre. (Urmează peste 2000 iscălituri.) Pe rubru: Cătră Maiestatea Sa Imperială şi Apostolică Regală Francisc Iosif., împărat al Austriei şi Rege Apostolic al Ungariei etc. etc. etc. în Viena. Umilita rugare a poporenilor români din Şişeşti, Unguraş, Dăneşti şi Bontăieni, în care cu omagială şi fiească supunere se roagă pentru agraţiarea parochului lor Dr. Lucaciu, şi adecă cu îndurarea Prea graţioasă a pedepsei de un an închisoare de stat, la care a fost osândit de curtea cu juraţi din Dobriţin, sub pretext de a fi agitat la ură în contra naţionalităţii maghiare.* Iată fapta lăudabilă şi glasul bărbătesc al Românilor din Şişeşti şi giur De e cerul ca pasul lor să aducă fructul dorit, dar, oricum ar fi imitatori mulţi să aibă ca să se ştie şi la cercurile mai înalte, că una sântem în cugete, una şi în simţiri. „Unul pentru toţi şi toţi pentru unul“. Un Român. Gestiunea româna în presa franceza. Sub titlul „Libertate relativă“, ziarul parisian „Le Matin“ publică următoarea scrisoare a unui zelos amic al causei noastre: Paris, 4 Februarie 1893. Dlui director al ziarului „Le Matin“. Domnule! în scrisoarea dlui de Păzmándy, deputat în Budapesta, pe care o publicaţi în nul de azi al stimatului d-voastre ziar, autorul afirmă ceva ce nu corespunde cu realitatea. Dl de Pázmándy zice adecă „că presa în Ungaria este absolut liberă“. Dacă naţionalităţile nemaghiare (Croaţi, Români, Slovaci etc.) care formează marea majoritate în regatul Sf. Ştefan ar ceti aceste rînduri ale dlui Pázmándy, ele sigur ar protesta în unanimitate contra unei asemenea afirmaţiuni. Da, presa în Ungaria este liberă, ba chiar prea liberă pentru Maghiari; pentru celelalte naţionalităţi însă ea nu este deloc liberă. Pe când jurnalele maghiare pot insulta după plac naţionalităţile nemaghiare din regat, „bieţii publicişti ai acestor nenorocite naţionalităţi nu pot scăpa un cuvânt care să nu placă guvernului unguresc fără să fie întemniţaţi şi condamnaţi la amende mari. Exemplu: nenumăratele procese politice ale ziarelor române, sârbe, slovace etc., care li s-au intentat succesiv de cătră guvernul din Budapesta de când cu era „dualismului“. O probă recentă despre aceasta este și procesul de acum o lună al publicistului slovac Svetozar Hurban Vajansky, care a fost condamnat la un an de închisoare şi la o grea amendă în bani. Basat pe sentimentele d-voastre de justiţie şi imparţialitate, vă rog în interesul adevărului să binevoiţi a publica acestea într’un număr al preţuitului d-voastre ziar. Primiţi, die director, expresiunea sentimentelor mele devotate. George Moroianu. Crisa în Francia. Situaţia Franciei s’a schimbat cu totul după cel naai nou eveniment parlamentar, signalisat în telegrama noastră de Vineri seara. Fiind vorba despre un lucru, căruiai se atribue cea mai mare importanţă, lăsăm se urmeze în resumat raportul următor: Şedinţa camerei franceze de la 9 i. e. n. a fost foarte importantă şi a pus în evidenţa pe deputatul Cavaignac, făcând chiar pe unii deputaţi să-l desemne ea pe viitorul preşedinte al republicei. Iată scurtul resumat al şedinţei. Gussot, bulangist, întreabă guvernul dacă va aplica în contra dlui Rouvier, care a mărturisit că a primit bani de la Panama, articolul din constituţiune asupra responsabilităţii miniştrilor. Bourgeois răspunde că justiţia lucrează în deplină şi absolută independenţă. E timp de a se proclama că toţi cetăţenii trebue să se încline înaintea decisiunilor justiţiei. Guvernul ’şi-a făcut datoria, dar’ pentru manopere făţişe, el nu va da arme adversarilor republicei. Dl Cavaignac zice că resultatul atins nu poate satisface în de-ajuns opiniunea publică. Guvernul n’are nevoe de pomană sau de daruri, din partea financiarilor, nici să supravegheze împărţirea oarecăror sume. Dl Cavalinac depune un ordin de zi prin care camera e hotărîtă să susţină cu CRONICĂ Din causa sfintei sărbători de mâne numărul proxim al „Tribunei“ va apără numai Mercuri seara. •* Călătoria M. Sale împărătesei. După o ştire din B a r c e lo n a a lui „ Pol. Gorr.u, yachtul „Miramar“, pe care călătoreşte M. Sa a avut de gând să facă o excursiune la Marsilia, dar, din causa unei epidemii ce a isbucnit acolo, a renunţat la aceasta. X Ştiri militare. „Reichswehr“ anunţă că în adjustarea armatei se vor face în curând unele modificări. Modificările vor consista în următoarele : La c a v a l e r i e şi la tren, pantalonii cei roşii vor fi înlocuiţi cu pantaloni cenuşii, resp. albaştri întunecaţi; u 1 a nilo r li se vor da care surtucurile tradiţionale de coloare verde întunecată cu pieptar roşu. Artileria va primi surtucuri cu două rînduri de nasturi, car’ trupele de tren penis de păr de cal în chivăre. Aceste modificări s’au proiectat şi primit în ultimele conferenţă militare. * ‹ ‹• › „Hazafias oláhok“. Ca adaus la cele publicate în corespondenţa noastră din anul trecut, despre ţinuta românească a poporului, mai bine a capilor lui din Giula, primim dela corespondentul nostru de acolo următoarea informaţiune: A putut „Egyetértés“ şi alte gazete ungureşti să chiue de bucurie luând ştirea, că în Giula membrii casinei româneşti ’şi-au ales de preşedinte pe un „Tör gyökeres magyar“ CU numele Csaus Tisza. — Au putut ele să cioplească articoli ca ,Hazafias oláhok“ din „Egyetértés“ şi „Román kör“ — „Magyar elnök11 din „Békés megyei lapok* (apare în Giula, şi e redactată de un român de Dr. László Frankó), în care lăudau „patriotismul valahilor“ din Giula în sensul lor şi cum observă cu multă bucurie dl Dr. Franko că între Românii din Giula şi Unguri nu sânt divergenţele ce le-a produs Memorandul şi Replica între alţi Români etc. Au putu să o facă aceasta, că lucrul aşa stă cum ele (gazetele) vorbesc. Când a reprodus „Tribuna“ după „Egyetértés“ această ştire, nu ’i-a venit să creadă dacă Românii din Giula sânt Români; car’ de au făcut-o, atunci nu sânt Români. — Pentru ca onoraţii cetitori ai „Tribunei“ să poată fi în dar cu aceşti oameni, viu a-şi încredinţa despre adeveritatea lucrului. Românii din Giula au ales cu unanimitate pe Csausz Pista — şi Românii din Giula nu sânt Români, ci patrioţi valahi în sensul luat de Unguri. Sub conducerea lui Csaus Pista uşor va înţelege oricine. Spre sporirea fondului ce-l are(?) societatea, comitetul societăţii va arangia în 12 Februarie a. c. o petrecere, spre care scop a şi distribuit deja între membrii casinei invitările formulate în limba ungurească Iată cum: Meghívás. A „Nagy román városi olvasókör “ folyó évi februar 12 én saját helyiségében zártkörű tánczvigalmat rendez, melyre N. N. urat és családját tisztelettel meghívja az igazgató választmány nevében : a rendező bizottság. Beléptidíj: személyenkint 50 év. Családjegy 1 frt. Kezdete 7 órakor, belül fizetések köszönettel vézetnek a hírlapikig nyugtáztatnak Da, aşa merg lucrurile casine româneşti din Giula, când au în frunte pe Csausz Pista şi pe Joneszky János. Atâta însă despre cei ce conduc trebile Românilor din Giula. Un fost membru casinei. X Nr. 24 vernul l n înf r ân a r eA corupţiunii şi de a impede ca usul practicelor guvernamentale, pe care le desaproabă, trece la ordinea zilei. Ribot zice că şi el ca dl Cavaignac crede că e necesar a studia măsurile de luat pentru aceasta. Deocamdată e vorba de a aplica legile şi de a asigura opera suverană a justiţiei. Dl Ribot primeşte ordinul de zi al dlui Cavaignac, care e adoptat cu 446 voturi contra 3. Dl Sichard propune ca guvernul să restitue succesiunii Reinach suma primită de dl Rouvier pentru fondurile secrete. Urgenţa e adoptată, discuţiunea însă e imediat respinsă. Camera ordonă cu 367 voturi contra 102 afişarea discursului dlui Cavaignac. Svonul despre demisiunea cabinetului sau despre retragerea unui ministru, este desminţit în mod oficial; cu toate acestea se asigură că ministerul va profita de cea dintâi aiscasiune pentru a obţine un vot lămurit asupra sentimentelor camerei. Discursul dlui Cavaignac a făcut o mare impresiune, manifestată prin aplausele unanime şi reptate. Un deputat al stângei a zis: „Acesta e limbagiul unui ministru al Republicii“. D. Dărculăde a ripostat: „a unui preşedinte“. Această observaţiune a produs o mişcare foarte vie în culoarele camerii, unde discursul dlui Cavaignac e considerat ca un eveniment important. Petrecerea sodialilor. Meseriaşii noştri ni-au procurat oare o seară plăcuta. Aseară a avut loc petrecerea anunţată a reuniunii meseriaşilor români în sala de la „ Gesellschaftshaus“. Ca şi cu alte ocasiuni aşa şi de astădată petrecerea a întrunit un public foarte număros: sala cea mare de la „Gesellschaftsbaus■“ era aproape plină Ce priveşte producţiunea, aceasta a reuşit peste aşteptare. Meseriaşii noştri au dovedit şi de astădată un progres îmbucurător pe terenul musicei vocale. Programul a fost executat cu destulă claritate şi precisiune. De astă dată un nou coristşi-a încercat puterile ca solist. D-şoara Eugenia Grecu a executat solo „A fost