Tribuna, septembrie 1893 (Anul 10, nr. 194-217)

1893-09-01 / nr. 194

Anul X ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., an 2 fl. 50 cr., 1/s an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */s an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 franci, Vs an 20 franci, 1 an 40 franci. Sibiiu, Mercuri 1/13 Septemvre 1893 Nr. 194 Abonamente se fac numai plătind­u­-se înainte.TRIBUNĂ Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primeşte abonamente Ioan Bianu, profesor, Bucureşti. Calea Victoriei nr. 135. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Septemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită: Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, Maiestatea Sa Monarchul BOROŞ-ŞEBIŞ. Ca şi alte­ dăţi aşa şi acum Mon­archul a primit deputaţiuni diverse de întimpinare, la adresele căror a dat răs­punsuri, în monarchia austro - ungară, în special în partea aceea a monarchiei, în care ne aflăm noi, răspunsurile Mon­­archului cu importanţa lor stau mai pe sus de cum stau formalităţile din alte ţeri la asemenea ocasiuni. In ele caută şi află publicul un fel de barometru al situaţiunii politice interne, în intervalul de când Monarchul n’a avut ocasiune a da răspunsuri de acestea s’au petrecut în ţerile ungureşti multe lucruri care au importanţa unor evenimente mari politice. Curiozitatea nu era mică despre aceea, că evenimentele acestea vor fi atinse în răspunsurile Monarchului şi ce timbru au să primească. Compatrioţii noştri din ceata şo­­viniştilor maghiari erau nerăbdători, aşteptau cu oare­care sete ocasiunea, în care să vadă căzând fulgere şi să audă tunete la adresa celor­ ce după ei aveau lipsă de învăţături „patriotice“. Ocupându-ne cu răspunsurile Mon­archului nu trebue să scăpăm din ve­dere un moment foarte considerabil. De când şovinismului maghiar ’i-a succes a se pune între Coroană şi po­poarele nemaghiare din Ungaria, mi­niştri ungureşti, împinşi şi ei de şovi­nism, ţineau de datorinţă patriotică na­ţională a abusa de posiţiunea lor. Cu deosebire în era „sdrobitoru­­lui“ de naţionalităţi, în era lui Tisza Kálmán, a fost foarte la modă, ca la ocasiuni ca cea de acum dela Boroş- Sebiş, deputaţiunile Românilor de amân­două confesiunile să ese dela Monarch şi dela clironomul seu apostrofate ca ne­­patriotice. Judecând după răspunsurile Mon­archului cum le vedem publicate, deo­sebire mare între atunci şi acum nu aflăm. Se simte şi acum posiţiunea şo­vinismului maghiar între Coroană şi popoarele nemaghiare. Cu toate acestea pare că tot este oare­care schimbare între timpul trecut, şi cel present. Căci, deşi se simte şi acum scutul ministerial, după care conaţionalii mi­nistrului rămân scutiţi de fulgerile şi tunetele, care le-ar merita ca autori ai certelor şi diferenţelor politice în sinul patriei, totuşi de astă-dată n’au putut scăpa cel puţin indirect de imputările meritate. Se vede că ceea­ ce a fost permis până acum să se poată, acum nu se­ mai poate. Coroana n’a mai permis mi­nistrului să ascundă „trasele goale ale unui şovinism exagerat“ şi să nu condamne „demonstraţiunile con­damnabile de st­add, care stau departe de patriotismul adevărat“. Cupa răbdării se vede că este plină şi sus precum este şi jos, şi de aceea s’a făcut începutul ca lucru­rile să se numească aşa precum le chiam­ă. De aceea nici cetăţenii Aradului, nici representanţa oficială a comitatului Aradului, de astă-dată nu se va fi dus încântată de la Boroş-Sebiş, cu toate­ că ministrul la conceperea răspunsului se vede că a mers cu părtinirea până unde a putut să meargă. Şi şoviniştii din cetatea Aradului ca şi cei din comitat au avut de astă­dată ocasiune să înţeleagă, că au lipsă de a-­şi manifesta alipirea cătră Mo­narch prin aceea, că poporaţiunea fără deosebire de religiune şi naţionalitate, care stă aproape de inima Monarchului, să fie întărită, dar’ nu desmântată în fidelitatea ei şi spre sfîrşitul acesta să fie cruţată de ori-şi­ce agitări şi de­­monstraţiuni, cum s’a întâmplat în em­­poriul „culturii“ din Arad. Nu ştim încă întrucât se va fi stâmpărat curiositatea şovinismului ma­ghiar din regatul întreg. Nu ştim dacă simţământul său patriotic este satisfăcut. După cât cunoaştem noi firea ace­lui şovinism, este anevoie de împăcat, mai ales acum după un răsfăţ con­tinuu de mai bine de două decenii şi jumătate. Românii însă, care au conştienţă liniştită, şi ştiu că n’au comis nici un păcat contra patriotismului adevărat, pot fi mulţumiţi, pentru­ că au avut o pasiune să facă acea plăcută experienţă, că în fine adevărul şi dreptatea, deşi în măsură mică, tot au început să în­vingă. Dacă din evenimentele câte s’au petrecut în anii din urmă demonstra­ţiunile condamnabile au fost timbrate cum se cuvine, este semn că şi ziari­stica, care le aproabă şi le presentă ca fapte patriotice încă este timbrată în­tocmai ca şi demonstraţiunile şi sigur ca şi demonstranţii. Pentru cine înţelege aceasta este o indegetare foarte elocventă. Din acea­sta putem deduce multe. Putem de­duce, că este zadarnică toată opintirea şovinismului maghiar de a ne face pe noi Românii să credem în infalibilitatea lor politică, în toate răspunsurile Sale câte Mo­narchul li-a dat deputaţiunilor la Bo­roş-Sebiş, a accentuat concordia tu­turor naţionalităţilor, care toate în­­tr’un chip sânt aproape de inima Sa părintească. Monarchul a şi mo­tivat. El a zis, că numai prin con­cordie şi lucrare pacinică se asigură binele comun şi se realizează interesele adevărate. Combinând accentuarea aceasta cu condamnarea demonstraţiunilor ce sen­timent trebue să cuprindă pe Români ? Au voit sau dorit Românii vre­odată altceva decât ceea­ ce voeşte Monarchul şi doreşte dela toate naţionalităţile ? Au demonstrat ei cum au demonstrat Maghiarii la Turda, la Oradea-mare şi în alte locuri. Românii niciodată n’au voit alt­ceva decât aceea­ ce voeşte şi doreşte Monarchul. Ear’ voind aceasta ei au împlinit cea mai sublimă datorinţă pa­triotică, plus că s’au reţinut chiar şi dela macularea plină de ispite a răs­­bunării. Deci luând notiţă despre cele­ ce s’au rostit la Boroş-Sebiş, eventualele resonamente ale şovinismului maghiar deloc să nu ne confunde. Să mergem calea noastră înainte cu o mână clă­dind şi cu una apărându-ne şi vom ajunge la ţintă. Barometrul arată, ce e drept, încă timp schimbăcios, mai ales în direc­ţiunea Clujului, însă să sperăm că merge spre înseninare politica în sens de egală îndreptăţire nemeşteşugită, mai puţini Români, — pe preoţii care formau suita episcopilor Pavel şi Meţianu, — în par­tea opusă însă a gării, acolo unde Maiestatea Sa Monarchul s’a urcat în trăsură, câmpul întreg de Români era plin, toţi în haine de sărbătoare. „ Se trăească împăratul /“ Se tră­­ească naţiunea română“ suna cu atâta putere că Maiestatea Sa Monarchul s’a uitat şi de două-trei ori împrejurul seu, peste poporul român, care cu lealitate dăr’' şi cu mândrie ’l-a primit. Ce va fi întrebat de primul ministru Wekerle, care-’l însoţia în trăsură şi ce ’i-a fi răspuns primul seu consilier maghiar, greu nu e de ghicit. Şi multă osteneală­­şi-au dat Ungurii să-’i facă pe Români a se manifesta ungureşte, strigând „elten“. Era dată poruncă dela ad­ministraţie. în vânt a sunat însă porunca, ecou în piepturile româneşti, ascultare îna­intea populaţiei viguroase de aici, n’a găsit. Poporul român de pe Criş, e ca o armată disciplinată. Ea r’­comandă numai dela mai marii sei bisericeşti şi fireşti primeşte. Un lucru totuşi ajunsese administraţia. Adusese dela Socodor, comună pe Câmpie, ca la 200 călăreţi, pe care ’i-au instruat să strige „elten“, car’ şubele le-au luat, ca să nu se deosebească de călăreţii unguri. Cu­rentul celalalt însă, românesc, sincer şi drept, a luat cu sine şi pe călăreţii puşi sub pază un­gurească, aşa că Românii au însoţit trăsura Maiestăţii Sale strigând într’una „să trăească!“ Comuna de asemeni toată ziua gemea de lumea românească adunată aici până şi din Bihor, între oficeri numai nemţeşte se aude, care „cătanele“ se simt acasă în căsu­ţele româneşti. Acum, când scriu aceste rînduri, plouă. Ar trebui însă ca să cadă mâne­ca din gă­leată, pentru­ ca să ţină acasă pe zecimile de mii Români ce vor coborî iarăşi a vedèa pe Împăratul. întâlnirea lor e proiectată pe piaţa dinaintea bisericii româneşti. Va fi un tablou admirabil. Ca M. Sase simtă şi mai mult că între credincioşi români se gă­seşte, aproape din toate comunele ’I­ s’au trimis adrese, despre care v’am avisat telegrafic şi a căror copie vi­ se va tri­mite de sigur. Fidelitatea cătră Tron şi iubirea pentru naţiune, t­eată ce se accentuează în toate adresele, acoperite de nume­roase iscălituri. Referitor la sosirea M. Sale aici, aceasta s’a întâmplat conform programului:, la oarele 71/,. M. Sa este foarte bine la faţa, îndată­ ce s’a dat jos din vagon s’a oprit şi a vorbit cu comandantul corpului de armată Waldstätten. La discursul de bineventare al vicecomitelui Szatmăry a răspuns scurt, cu voce tare, ba­riton A adresat apoi câteva cuvinte contelui Wenkheim, episcopului catolic Desewffy, după care s’a oprit în faţa episcopului Pavel. S’a uitat lung la dînsul, a dat semnifi­cativ din cap şi­­l-a întrebat: „ Vii dela Oradea?“ „Nu Maiestate, viu dela Beiuş“,­­ a răspuns episcopul Pavel. Co­legii mei din presa ungurească cred a vedea în semnificativa întrebare o introducere la „dorgatoriul“ ce episcopul Pavel va primi mâne. Noi, Românii toţi, credem altfel. Am avut ocasiune să vorbesc cu Excelenţa Sa episcopul Pavel. Preasfinţia Sa, nevinovat cum se simte în toate de câte ziarele ungureşti păcătoase îl acasă, spunea deasemenea că nu-­i vine a crede ca guvernul să iee asupră-’şi o asemenea răspundere: să încuragieze încă pe cei­ ce au spart biserica ro­mânească. Părintele episcop al Aradului deaseme­nea ’mi-a spus, că discursul seu, în care se accentuează naţionalitatea bisericii gr.­or. române a trecut prin mânile guvernului fără a fi scurtat ori schimbat la censură, cu toate­­că Excelenţa Sa vorbeşte în numele bise­ricii române, lucru pe care la trecuta primire a Monarchului guvernul nu­­l-a admis să-­l accentueze, obiectând că Sfinţia Sa representă numai eparchia ort. rom. a Aradului. Despre primiri veţi fi avisaţi telegrafic Dau aci numai numele ataşaţilor mili­tari care vor asista la manevre. Iată ata­şaţii : Căpitanul Hain (America), căpitanul Hugo Dienes (Germania), maiorul Leon M­a­­vrocordato (România), căpitanul de Ber­­cheim (Francia), colonelul Duglas Davio (Englitera), colonelul P­o­rt­­­o (Italia), colonelul W o r o n i n (Rusia), colonelul Espinosa de los Monte­ros (Spania), Sabribey (Turcia), căpitanul Axenstienax (Suedia). La manevre vor lua parte două divi­­siuni: ântâia compusă din regimentul 61, 43 și 83, precum și un batalion dela regimentul 29.­ car’ a doua din regimentul 33, şi 40 precum şi a 7-a brigadă de artilerie. Mai bine de său­mii dintre ficiori sânt deci Ro­mânii Serviciul de onoare îl face o companie de la regimentul 61, cu ofițerii căpit. Jäger, locotenentul Jupsinsky, Cob­eig şi aspi­rantul Henzel (Român). Compania în­treagă e română! Manevrele încep Luni şi pe o întindere de vre-o 15 oare. Divisiunea contrară celei sălăşluită pe aici vine prin munţii Bihorului. La primirea pe mâne a prelaţilor ro­mâni va fi faţă o număroasă delegaţie. E negru oraşul de preoţi şi e alb de „na­ţiune !“ la Maiestatea Sa între Români­(Raport special al „Tribunei“.) Sebiş, 6 Septemvrie. Maiestatea Sa Monarchul petrece între noi numai de azi-dimineaţă. N’a primit încă delegaţiunile române, n’a fost prin romanti­cele vai, care comune româneşti adăpostesc, comune care la rîndul lor adăpostesc pe „că­­tanele împăratului“, o impresie puternică to­tuşi a trebuit deja să primească, că se află numai între Români, că acei câţiva magnaţi, unii adevăraţi, alţii falşi, câţi cu „ălten“-uri ,l-au întimpinat în gara de la Sebiş, sânt o insulă mică în marele ocean românesc. Aceasta mai ales la primirea de azi­­dimineaţă s’a văzut Pe peron au lăsat un­ Deputaţiunile române la Boroş-Sebiş. Deputaţiunea clerului greco-oriental al eparchiei Aradului, condusă de Preasfinţia Sa domnul episcop Ioan Meţianu, a constat din următorii membri ai eparchiei: protosincelul Augustin Ilamsea, părinţii protopresbiteri : Moise Bocşan, loan Groza, Vasiliu Beleş, Constantin Gurban, George Popoviciu, Ignatie Papp, părintele­. Pionisiu Popoviciu, asesor consistorial; loan Besan, administrator proto­­presbiteral; preoţii: loan Gurban, loan Mo­­rariu, Dr. Demetriu Barbu, Iosif Ursu, Za­­haria Halic, Augustin Mihulin, loan Avram, Augustin Beleș, loan Giulani, George Lupşa, Gavriil Lazar, Lazar Oprea, Teodor Coloja, Axente Chirilă, Simeon Cornea, Arseniu Cir­cus, Arseniu Leuca, Teodor Bodea, loan Mera, Traian Mageru, loan Drăgancea, loan Mun­tean, Col’m­îc Teazar, Damaschin Ştefan, Leon­­tin Belidchi, Teodor Rada, Marchiş, loan Cimpoilvnu şi­ diaconul Enea Joldea. Depurţiunea clerului gr.-cat. al epar­chiei Orăzii-mari condusă de Preasfinţia Sa dl episcop Mihail Pavel a consistat din ur­mătorii membri ai eparchiei: Augustin Lauran, canonic, loan Buteanu, director gimnasial de Beiuş, loan Papp, protopop de Chercheş, loan Papp, protopop de Bocoig, loan Puşcaşiu, preot în Mocrea, Alexandru Gera, eşactor do­minat în Beiuş, Teodor Driugo, preot în Si­­mand, Vasile Zsiroş, preot în Gurba, Teodor Bulcu, profesor gimnasial în Beiuş, Vasile Dumbrava, profesor gimnasial în Beiuş, Co­­riolan Ardelean, profesor gimnasial în Beiuş, George Sălăgean, preot în Felmeneş, Vasile Anca, preot în Crestameneş, George Pop, pro­fesor în Arad, Demetriu Pop, preot în Galşa, Marcu Păscuţiu, preot în Şiria, Petru Mun­tean, preot în Smirea, împăratul între Români. Fruntaşii români din E.­Simand » au înaintat Maiestăţii Sale următoarea adresă de omagiu: Maiestatea Voastră! Iubirea de naţiune şi credinţă cătră Tron sânt două însuşiri despre care noi Românii am dat dovezi. Profităm de fericita ocazie, când Maie­statea Voastră sânteţi în mijlocul nostru, a Vă aduce omagiile noastre de supuner­e în­tocmai atât de sincere, pe cât de tare ne e alipirea cătră dulcea noastră limbă românească, să trăiţi, Maiestatea Voastră, mulţi fericiţi ani! E.­Sim­and, 7 Septemvrie 1893. Supuşi credincioşi: Augustin Belles, paroch ort. rom , Petru Grozda, preot şi proprietar, Maximilian Leucuţa, preot, Pavel Stana, învăţător, loan Velenti, învăţător, loan Moţi, Petru Popa, Tatar Paşc, loan Te­­lecan, Flore Merce, Todor Maricilla, Mitru Merce, Petru Faur, George Suciu, Rie Ve­­lentir, Ispas Mitru, Petru Chişi, loan Pârjol, Mitru Pacea, loan Capra, loan Miclăuşi, loan Borz, Hotaran Nicoara, Mitru Şandor, Petru Şimon, Ştefan Suciu, Vicentiu Hotaran, Ispas Crăciun, Floare Crișan, Dimitrie Capra, Floare Ciobătă, Andrei Baba, Vasilie Balta, Mitru Mornoiilă, George Simon, Ilie Anghel, Dema Floare, Petru Balles, Petru Monac, Ioan Un­gurean, Floare Herede, Ilie Varsandan, Tom­a Merce, George Belles, Todor Suciu, Ioan Borza, Petru Siisiana, Vasilie Angel, Petru Angel, Floare Angel, Iosif Mornailla, loan Balta, Pe­tru Ivan, loan Merce, Todor Ger­vasie, George Mornailla, loan Mate, Petru Mornailla, Nico­­lau Mornailla. * Aderență condamnaţilor REPLICEI. * Ni­ s’au mai trimis spre publicare: Domnului Drd. Aurel C. Popovici, în zile de grea urgie junimea academică ţinut­a de a sa datorinţă a veni în ajutor mult cercatului nostru popor prin publicarea Replicei. A protestat în faţa lumii contra nelegiuirilor duşmanului secular, acum la pu­tere, sub ale cărui loviri barbare geme şi iu­bitul nostru popor de trei milioane. Clasicul op, basat pe fapte şi date ne­­răsturnabile, a aflat viu răsunet pretutindenea, unde viează libertatea, dreptatea şi adevărul. Dar o molochul şovinist nu doarmă. Lovit-a în Tine, brav stegar al româ­nismului, care totdeauna cu foc juvenil ai apărat sfânta noastră causă şi în mod distins ai manifestat lumii simţămintele noastre. Osânda e îngrozitoare, dar’ tocmai prin aceasta ’Ţi au făcut numele neperitor. De aceea noi nu­’Ţi deplângem soartea, ci mai vîrtos Te felicităm din inimă, bine ştiind că numai prin multe jertfe vom pută libera poporul nostru din catenele sclăviei moderne ce ni­ se impun aproape zi de zi. Primeşte, vrednic representant al tine­rimii academice, expresiunea recunoştinţei, iu­birii şi alipirii noastre până la moarte! Poporul, care are astfel de fii, nu pere! Sibiiu, 10 Septemvrie n. 1893. Vasile Neagoe, Ioan Baptist Boiu, Er­mil Borda, Nicolau Cristea, George Dușoiu, Vic­tor Tordășianu, Anastasiu Boiu, T. L. Albini, Drd. T. L. Tilea. * Domnului Nicolau Roman Bistrița. Nu este virtute mai frumoasă decât jert­firea de bunăvoe a fiiului pentru fericirea mamei sale naţiuni. Şi Tu, iubitul nostru frate, ai fost unul din aceşti nobili fii ai bravului nostru popor. Şovinismul barbar, care în faţa lumii acopere planurile sale infernale cu frase min­cinoase, dar­ în ascuns lucrează cu atât mai violent, Te-a ajuns şi pe Tine cu una din lo­viturile sale condamnabile. Poartă-o cu răbdare, fii convins de solidaritatea noastră şi ai speranţă nefrântă în isbânda adevărului şi a dreptăţii! Sibiiu, 10 Septemvrie n. 1893. Vasile Neagoe, Ioan Baptist Boiu, Nicolau Cristea, Victor Tordăşianu, George Duşoiu, Anastasiu Boiu, T. L. Albini, Ermil Borda, Drd, T. L. Tilea. * Domnului Drd. Aurel C. Popovici , în Sibiiu. Formele comune nu sânt regule pentru sufletele mari. Sufletul Tău mare a căutat martiriul pentru naţiune. Invidiem cununa de spini ce Ţi-au pus-o pe cap duşmanii nea­mului românesc. Par’că vedem cât sânteţi de mândri Voi care o purtaţi. Pui, 9 Septemvrie 1893, în numele mai multora: loan Bocaniciu, Petru Voin, paroch, loan Opriş, A. Bologa. *­­ Domnul­ui Aurel C. Popovici în Sibiiu. Vestit-a aurora ivirea dimineţii, La vieaţă ’ntunecată, când ei Te-au osândit, — Osânda Ta vesteşte întregii românimi Vieaţă luminată, un soare strălucit! Giula, 10 Septemvrie 1893. I­. Voniga, Ilie Voniga, Ioan Voniga, Nicolau Voniga, Teodor Voniga, Petru Soboslai, Ilie Marian, George Russu, Petru Vlăduţ, Teodor Dudaş, David Ardelean, Floren Pantea, Ioan Alb, George Ardelean, George Suciu.

Next