Tribuna, decembrie 1893 (Anul 10, nr. 267-271)

1893-12-01 / nr. 267

Pag. 106O denţa ei ar linişti furtunile înainte de a fi isbucnit „Ministrul-preşedinte Wekerle sperează, că îi va vota proiectele de politică biseri­cească. . . . In cadrul constituţiei maghiare înte­meiată pe representanţa naţională nu se mai cuvine să stie legislatori după naştere . . .­­ . „Egyetértés“ pare că ar voi a se pune prin casa magnaţilor greu por­nirilor neastemperate ale deputaţilor. Din cuprinsul articolului lui „Egyetértés“ gă­sim însă, că aievea organul kossuth­­ ist e supărat pe o parte a magnaţilor, pentru­ că dânşii sînt crescuţi la Paris şi Viena, pentru­ că nu vorbesc întotdeauna ungu­rește, pentru­ că — cum e obiceiul tuturor boierilor — boierii unguri nu s’ar prea fi ocupând exclusiv numai cu­­ graiul maghiar. In tot cașul, ori­care ar fi gându­rile reservate ale celor din jurul lui „Egyet­értés putem să luăm act de declaraţia că se simte nevoia de a reorganisa casa magnaţilor, pentru a opri în loc pornirile învrăjbitoare ale camerei deputaţilor. La aceasta se mai adaugă lipsa de magnaţi maghiari îndestul de bogaţi pen­­tru­ ca, în virtutea organisaţiei de azi a acestui corp legiuitor al Ungariei, să poată f chemaţi la locurile ajunse în vacanţă. Oficioasa „Pester Correspondent“, din al cărei articol am împrumutat ştirea, că se simte lipsa de magnaţi maghiari plătind censul cerut de lege pentru a fi admişi în acest corp legiuitor, e mai sinceră de­cât ,,Egyetértés“. Articolul ei scris în trei limbi, franţuzeşte, ungureşte şi în limba germană — acelaşi articol — măr­turiseşte fără încunjur lipsa de magnaţi. Dacă nu se reformează legea de reorga­­nisare a acestui corp legiuitor al Ugariei, poporul maghiar e în primejdia de a vedea în caua magnaţilor o majoritate de Ovrei. Se ştie, că o parte a membrilor ace­stei case o formează membrii numiţi de Maiestatea Sa, care ceealaltă parte stă din nobili — baroni, conţi şi prinţi — care plătesc contribuţie cătră stat dela 3000 fi. în sus. Nobili maghiari care să aibă o avere după care să plătească acest bir nu sunt îndeajuns, deşi chiar în trecut mulţi au mai voit să plătească contribu­ţie peste puterile lor, numai pentru­ ca se între de drept ca membri în casa mag­naţilor. E probabil, că acum aceştia nu mai pot face faţă şi traiului boieresc şi se poarte şi greutăţile contribuţiei ce­rute de legea de admisibilitate în casa magnaţilor. Guvernul se găseşte dar­ în faţa unei încurcături. Ori face din străinii bogaţi — şi aceştia sunt evreii — magnaţi, ori aduce o lege pentru reorganisarea casei magnaţilor. Simţind încurcătura în faţa căreia stă, guvernul a pus la cale ca ju­deţele să ceară această reorganisare. Românii dela Nir. Nir-Adon (cttul Sabolciu) 1893. Onorată redacţiune! Datorinţa mea sfântă de învăţător este, a demasca înaintea Europei culte fărădelegile ungureşti, comise faţă cu poporul român din Nir, despre care afirmă cu toată neruşinarea, că sânt Unguri.­ Drept­ aceea mă simt provocat de simţul recunoştinţei al naţiunii mele de a face un acuma credea de bună-seamă că generalul a intrat la câre­ma lui Busuioc. Deci a şchio­pătat şi el mai departe prin sat încolo, dar’ nici la Busuioc nu era nici un general. După aceea s’a întors năcăjit acasă, dar’ acolo n’a aflat pe nimenea dintre ai lui. ’Şi-a schim­bat apoi hainele şi ’şi-a spălat faţa, spăriin­­du-se singur, când ’şi-a văzut nasul şi coco­rul în oglindă, măcar că oglinda era atât de murdară, încât nu prea mult putea vede în­­tr’însa. Acum a început se lărmuească ca un taur turbat, de ciudă că oamenii casei toţi erau duşi. într’un târziu veni slujnica abia răsuflând şi strigă: „La dascălul a venit un împărat de cei mari, dacă n’o fi chiar craiu. Tot satul s’a adunat la poarta lui!“ Zăvod nu ştia ce să facă. Dar’ în cele din urmă tot a plecat şi el cătră casa învă­ţătorului. După o jumătate de clas a eşit generalul din casă, ţinend de mână pe Anuţa şi de ceealaltă pe Gheorghiţă, cu care vorbia foarte vesel şi prieteneşte. Ear’ după­ ce s’a urcat în trăsură, generalul li-a mai întins odată mâna de rămas bun, apoi a plecat în fuga cailor, înaintea trăsurii alergând călăre­ţul cu care se întâlnise Zăvod. Tot satul privia cu pălăria în mână şi cu gura căscată la întâmplarea aceasta. Dar’ acum era în sat lucru hotărît, că învăţătorul ştie ce ştie. Generalii altcum nu prea vin pe la dascălii de pe sate, numai aşa ca să-­i vadă şi nu de­geaba vorbesc atât de (Va urma,) memorand despre starea nefericiţilor Români din Nir, şi în special din Nir-Adon, Nir-Ad­ad şi Sânt-Georgiu-Abram­. Reproducând cât se poate de fidel de la începutul colonisării lor aici până în ziua de azi, mă voiu insul a da o icoană cât se poate de fidelă, deşi am foarte puţine documente oficioase la îndemână, dar­ documentul cel mai puternic îmi este la în­demână şi acela este poporul român. Românii din Nir îşi datează începutul de la nişte bărbaţi emigraţi şi colonisaţi aici din timpurile racoţiene din Ardeal şi din Un­garia de prin comitatele Bihor, Sătmar şi S­t­­­a­gi­u, formând mai multe comune româneşti anume: Biri, Kalo-Şemin, Călăul-mic, Fejér- Tó, Bököny, Napkor, Pocs-Leta, Lugoj, Nir- Adon, Nir-Ad­ad, şi Sânt-Georgiu-Abram­; toate aceste comune au fost române; pe lângă toate că au fost supuse sub ierarchia episcopatului din Muncaciu, aveau preoţi şi învăţători ro­mâni trimişi din partea respectivului episco­pat, dar’ vai! azi sânt perdute, sânt maghia­­rizate cu totul, afară de 2 comune (Nir-Adon şi Abram­), pe care episcopul de pre memorie Samuil Vulcan la anul Domnului 1827 prin data de 27 octomvrie le-a anexat diecesei sale din Oradea-mare. Că aceste comune au fost române ne arată cărţile române bisericeşti păstrate până în ziua de azi în sfintele bise­rici, dar’ azi numai bătrânii mai vorbesc limba străbună, car’ mlădiţele cele tinere numai după nume o mai cunosc. Dar’ pe locuitorii români din Nir-Adon şi Abram­ pe lângă toate opintirile lor nu ’i-au putut maghiarisa, deşi azi foile maghiare şi mai vîrtos cele comitatense sbiară neîncetat, că Românii din Nir-Adon şi Abram­ toţi sânt Unguri, pentru­ că vorbesc mlădiţele cele ti­nere puţin ungureşte, deoare­ce cei bătrâni nu vorbesc deloc ungureşte, ci numai româ­neşte,­­l-a sedus pe bietul popor român din Nir cu aceea, că nu mai există alţi Români pe toată suprafaţa pământului şi să-’şi lapede limba lor străbună, căci n’au lipsă de ea. Dar’ poporul român, care îşi iubeşte mai presus de toate limba sa dulce, nu li-a dat ascul­tare, şi aşa s’au făcut odioşi înaintea lor, şi acum voesc cu ori­ce preţ a stîrpi limba ro­mânească a alor 3000 Români din Nir, îmbă­tată fiind toată presa lor de şovinismul ma­­ghiarisârii cu aceea, că azi prin Nir nu mai există nici un suflet de Român, îmi ţin de cea mai sfântă datorinţă a arăta acest nea­devăr. Sânt în posiţie a da o icoană cât se poate de fidelă despre starea Românilor din Nir-Adon, Nir-Ad­ad şi S.­G.-Abram­. Comuna Nir-Adon este aşezată mai în centrul Sabolciului, unde şi D-zeu e Ungur, după­ cum s’a exprimat Măria Sa inspectorul Sabolciului. Că locuitorii acestei comune au fost şi sânt Români adevăraţi ne dovedeşte memorabilul an 1762. Din acest an se află sfânta evangelie şi toate cele­lalte cărţi bisericeşti, cumpărate de un ţeran român, care sunt păstrate până în ziua de azi în sfânta biserică din Nir-Adon, pe care se află următoarea inscripţiune: „Această sfântă evangelie a cumpărat-o Taloş Crăciun şi cine va cuteza să înstrăineze această sfântă carte de la biserică să fie afurisit“. Această inscripţiune este scrisă în graiu ro­mânesc cu litere cirile de preotul de atunci Terenţiu Ioan, şi această inscripţiune se află scrisă pe toate cărţile bisericeşti, prin urmare acesta este un document destul de puternic ca să răstoarne afirmarea domnilor maghiari din Sabolciu, care zic, că în Nir-Adon la anul 1762 nime nu ştia vorbi româneşte, ci de atunci încoace s’au romanisat. Astfel voesc să-’şi formeze „stat naţional maghiar“, prieteneşte cu un om mărunt ca Gheorghiţă. Dar’ domnilor celor mari le trebue mulţi bani şi de aceea caută prietenia păcălitorilor care ştiu face aur şi scoate comori. Şi apoi se ştie că domnii cei mari nu sânt tocmai cei mai bise­­ricoşi oameni pe lume, şi nu le prea pasă ce va fi pe lumea ceealaltă, numai într’asta să le meargă bine. Vorbe ca acestea şi altele de felul acesta au început să se svonească prin sat, purtate de sdrenţoşii şi beţivii satului. Şi tot vorbind de acestea, câte unul a început să le spună celoralalţi prin cârcime: „ Dacă aş şti numai cum s’o fac, nici eu nu m’aş gândi mult. Aş face şi eu legătură cu necuratul, dacă n'ar fi încotro, numai să scap de datorii şi să am banii câţi îmi trebue. Dar­ eu alt­cum aş face nu ca învăţătorul. El e prost că stă aici şi trăeşte ca şi noi. Eu aş umbla în caleasă ca generalul cela, aş ţine inaş ca el, aş trăi bine şi aş ţină pivniţi pline cu vin. Zeu că eu aş face-o.“ Asemenea vorbe păcătoase au început să-’şi vorbească oamenii fără nici o sfieală, ziua în ameaza mare. Bogăţia strică inima, dar’ sărăcia o strică şi mai mult. Iar­ când sărăcia şi prostia şi poftele necurate se adună la un loc, atunci ele formează trifoiul în trei foi al dracului. Aşa este în multe sate şi zeu aşa a fost şi în Valea­ aurului. TRIBUNA în Nic-Adon însă înainte de aceasta cu 131 de ani locuitorii acestei comune, deşi erau supuşi sub ierarchia episcopatului din Mun­caciu, aveau preoţi români şi în biserică ser­viciul divin se făcea în limba românească, de­oare­ce şi cărţile bisericeşti erau româneşti. Ear’ matricula botezaţilor (morţilor şi cum­naţilor) se află numai dela anul 1782, şi ca toată lumea se vadă, că în Aden sânt tot acele viţe de Român, care au fost înainte de aceasta cu 111 ani, citez câteva nume din matricula botezaţilor din anul 1782: Arde­leni, Selăgeni, Merceni, Pinteni, Terdiceni, Cirieceni, Crişeni, Meseşeni, Lăzăreni, Bărnu­­ţeni, Păuşeni, Şerbăneni, Verdeşeni, Cheţă­­neni, Taloşeni, Degerăneni, Lucăceni, Stăn­­ceni, Urseni, Cuibuşeni, Mătuşeni, Costineni şi Drăgoşeni, care numele de botez erau: Ursu, Toader, Pascu, Lupu, Eufemia, Dochie, Parasca, Sîmina, Irina, botezaţi de popa sa­tului loan Vicmandi. Şi astăzi tot aceleaşi numiri se află în Adon ca şi înainte de aceasta cu 111 ani cu acea deosebire, că astăzi numele de Ardeleni şi Selăgeni le-au maghiarisat, aşa pe Ardelean în Erdei, pe Selăgian în Szilágyi. Dar’ pe celelalte, pe lângă toate opintirile lor, ,nu li-au putut maghiarisa. Mai departe pe clopotul dela sfânta bi­serică făcut în anul 1792 se află următoarea inscripţiune cu litere cirile: „Acest clopot ’l-a cumpărat loan Puianu cu soţia sa Cira­­nia dela Tritul-de-sus din Ardeal 1792“. Ear’ despre zidirea bisericii se află în sfânta evangelie o inscripţiune cu următorul cuprins: „înştiinţare se dă că această sfântă biserică s’a început a se zidi sub păs­torirea preotului Teodor Bohodi Nodin fiind paroch în Nir-Adon, şi s’a zidit în şepte ani şi s’a sfinţit în al 7-lea an sub preoţia lui, fiind jude loan Cuibus, car’ curator Crişan Lupu, care lucru cu mare strădanie s’a făcut spre lauda şi cinstea lui Dumnezeu, şi s’a sfinţit prin Anton Baniani, fiind archidiaconul districtului de Dorog (cortul Haidu) unde ase­meni s’au maghiarisat vr­o 2000 Români fi­ind Dorogul înainte de acestea cu 100 de ani o comună mare românească ca şi Nir-Adonul, pe care Pituk Béla nu o cunoaşte nici nu se află în broşura sa murdară precum nici cele­lalte comune române maghiarisate din Sabolci în anul 1812, 22 Septemvrie, şi cine nu s’ar încrede caute cele patru icoane mari care­’s dinaintea altarului, care cu Bohodi Nodin Teodor le-am făcut şi zugrăvit spre lauda şi cinstea lui Dumnezeu din al meu câştig In anul, 1813 Aprilie 21“. Şi acum pun întrebarea cine ar putea afirma că Românii din Adon nu sânt Români adevăraţi ? Locuitori din­ Nir-Adon au format ma­joritatea întotdeauna Români, şi de present ei formează, mai locuesc în Nir-Adon şi alte naţionalităţi. Sânt •• Georgiu - Abram­ asemenea este comună românească aşezată în buza Nirului dinspre Bihor, este înfiinţată din 1800, şi matriculele botezaţilor (cum­naţilor şi mor­ţilor) sunt din acelaşi an, scrise româneşte cu litere cirile, poporul este român ca şi înainte de aceasta cu 100 de ani, cu acea deosebire, că azi vorbesc puţin şi ungureşte, care atunci nimic, precum spun bătrânii din popor, ci numai româneşte. Nir-Ad­ad, comună rusească­ rom­ânească, aşezată între Nir-Adon şi Abram­. Locuitorii acestei comune formează majoritatea Ruteni şi Români, în număr de 1200 din această sumă 500 sânt Români adevăraţi care ’şi-au păstrat şi­’şi păstrează flimba dulce strămo­şească pe lângă toate uneltirile duşmane, până când Rutenii toţi s’au maghiarisat. Preotul Georgiu Daraboş nu mai cugeta cu poporul român din comuna sa, ci îl lăsa prada furiei ungureşti, nu le mai zice câte o predică românească, ci tot ungureşte, nu le mai ceteşte câte o sfântă evangelie în limba lor frumoasă românească, ci numai tot ungu­reşte, din când în când se mai scapă fost capelanul Victor Bistran se le mai cetească câte o sfântă evangelie şi românească, pentru care principalul seu ’l-a ocărit în modul cel mai barbar, ba ce e mai mult, ’l-a separat de la s­­altar şi ’i-a făcut alt altar. Oare este iertat unui preot să facă astfel de lucru ? Atrag atenţiunea veneratului consistor asupra acestui om, care nu bagă în seamă co­munele bisericeşti. G. B. Vancu, învăţător. funcţionarului civil care intervine la încheierea căsătoriei Funcţionarul civil, care colucră la în­cheierea unei căsătorii contrare dispoziţiilor legii actuale, comite un delict, şi întrucât fapta sa nu constitue o acţiune ce invo­lvă o pedeapsă mai aspră, trebue pedepsit cu tem­niţă de la 2 la şese luni şi cu perderea pos­tului. Funcţionarul civil, care a comis fapta amintită în punctul premergător din neglijenţă, întrucât fapta lui nu constitue o acţiune ce invo­lvă o pedeapsă mai aspră, va avea să fie pedepsit pentru delict cu o amendă până la o mite coroane; în cas de recidivă e a se decreta şi perderea postului. §. 145. Preotul sau altă persoană în­dreptăţită la săvîrşirea unei ceremonii reli­gioase, care funcţionează la o populare biseri­cească înainte ca logodnicii să fi dovedit că au încheiat căsătoria înaintea funcţionarului civil, comite un delict, pentru care va avea să fie pedepsit cu o amendă de o miie coroane; în cas de recidivă fapta va fi pedepsită cu temniţă de una până la două luni şi o amendă până la o miie coroane. Resultă însă, că căsătoria înaintea funcţio­narului stării civile s’a încheiat mai înainte, In casul acesta fapta se va pedepsi ca trans­gresiune cu o amendă până la trei sute de coroane. Fapta nu atrage după sine pedeapsă, dacă copularea se face In decursul unei boale ce lasă a se prevede un sfîrșit iminent letal a unuia dintre logodnici. §. 146. Cel care, contrar unei pedeci cuprinse în legea actuală înch­eie, cu ştirea o căsătorie, acela, întrucât fapta nu constitue o acţiune ce invo­lvă o pedeapsă mai aspră, co­mite un delict şi va fi pedepsit cu temniţă până la 3 luni şi cu o amendă până la 1000 coroane. §. 147. Dispoziţiile penale privitoare la căsătoria fără consimţământ ale art. de lege VI . 1889 despre legea de apărare rămân şi de aci încolo în vigoare. §. 148. în caşurile delictelor circum­scrise în paragrafu­ de mai sus, procedura aparţine jurisdicţiunii tribunalului. In cas de transgresiune însă circumscripțiuniii judecă­toriei cercuale. (Va urma.) Proiectul de lege despre dreptul matrimonial. (Urmare.) Capitolul al optulea. Dispoziții penale. §. 144. Dispozițiile §§­lor 252, 253, 256 și 257 ai legii penale despre crime și delicte, începând din ziua intrării în vigoare a acestei legi, se vor aplica cu modificarea, că afară de perderea libertăţii e a se stabili şi pedeapsa perderii oficiului avut şi asupra Reuniunea femeilor române din Braşov­ (Raport special al „Tribunei" ) (Urmare.) Cu privire la socotelile reuniunii, comi­tetul comunică, că averea reuniunii în decur­sul anului expirat s’a urcat dela 38,878.01 fl. la 40,025.56 fl.; prin urmare a crescut capi­talul cu 1147.55 fl. Comitetul mai împărtă­şeşte, că a pregătit un proiect de budget al reuniunii pe anul 1893/4 și altul pentru inter­­natul­ orfelinat tot pe a 1893/4 şi că şi aceste proiecte urmează la ordinea zilei. După aceasta comitetul presentează prin raportul seu hârtia onoratei eforii cu data 28 Iulie a. c. Nr. 132, prin care această on. eforie declară, că nu poate renunţa la sub­­venţiunea de 800 fl., acordată până acuma, deoare­ce pe basa acestei subvenţiuni s’a în­fiinţat clasa IV­ şi a V-a de fetiţe. Aseme­nea se presentează şi hârtia vener, consistor metropolitan cu data Blaj, în 12 August a. c. Nr. 2676, prin care se roagă, ca să reasu­­meze cond­usul privitor la detragerea subven­­ţiunii de 200 fl. Deoare­ce aceste subvenţiuni s’au detras în urma hotărîrii adunării generale din 24 iunie a. c . şi pe basa acestei hotărîri comi­tetul a reorganisat internatul înfiinţând pe lângă el şi un orfelinat, comitetul e de pă­rere, că în împrejurările de astăzi o resumare a cond­usului adus în sus menţionată adunare ar aduce reuniunea într’o posiţie foarte cri­tică ; apoi întocmirea internatului­ orfelinat, precum e astăzi, e o necesitate, precum s’a arătat, pentru poporul nostru şi ce răspunde pe deplin nobilului scop statorit în §. 1 al statutelor noastre: „De a sprijini creşterea fetiţelor orfane şi sărace prin înfiinţarea de şcoale de lucru şi de învăţătură“. De aceea comitetul e de părere, ca adunarea generală se binevoească a susţină conclusul adus în adunarea generală din 24 iunie a. c. Cu privire la hotărîrea adunării gene­rale ordinare, ţinută în 7/19 Noemvrie a. c., ca comitetul să tipărească în fiecare an ra­portul său general, precum şi socotelile reu­niunii şi ale internatului, asemenea şi budge­tele reuniunii şi a internatului şi acestea să le împărţească între membrele reuniunii. Co­mitetul se roagă, ca adunarea generală se binevoească din consideraţiuni de economie, se reasumeze acest conclus şi reuniunea în privinţa aceasta să păstreze praba de până acuma, adecă să facă adunării generale un raport în scris şi după adunarea generală să publice o dare de seamă despre activitatea comitetului, dimpreună cu socotelile şi bud­getele reuniunii şi ale internatului­ orfelinat, în fine comitetul, în raportul seu, să roagă, ca onorata adunare generală să ia la CRONICĂ Foile sârbeşti şi slovace aduc un es­tract din scrisoarea domnului E. Brote, publicată în numărul nostru dela 14/26 No­emvrie, însoţindu-­l cu aprecieri foarte juste asupra activităţii d-sale. * Budgetul Ungariei pe anul 1894 pre­vede la cheltueli suma de 465.192.942 fl., eare la venituri 465.303.942 fl. * Ă în contra programului partidului naţional. Ni­ se spune că pe la şcoalele su­perioare se cer din partea unui domn „în numele tinerimii universitare române“ semnaturi pentru a cere partidului nostru naţional eli­minarea celui mai de căpetenie postulat din programul partidului naţional: Autonomia Transilvaniei. Cu acest prilej se face încer­carea a discredita pe unii dintre fruntaşii noştri. Când cineva îşi dă semnătură e bine să se uite ce semnează. * Nr. 267 cunoştinţă raportul seu, şi după­ ce va per­­tracta şi obiectele referitoare la socotelile reu­niunii şi ale internatului, să binevoească a-ş i da absolutor cu privire la gestiunea aface­rilor în anul administrativ 1892/93. Adunarea generală ia la cunoştinţă acest raport şi aproabă toate disposiţiunile cuprinse într’însul, şi în special dispune: a) Să se exprime mulţumită din partea adunării generale onoratei doamne Elena Po­­povici pentru donaţiunea sa de 1000 lei. b) Hotăreşte, ca suma aceasta se se administreze separat pe seama internatului­ orfelinat şi ve­nitele acestei instituţiuni. c) Să se răspundă onoratei eforii a şcoalelor medii din Braşov şi venerabilului consistor din Blaj, că reuniunea nu se poate abate de la hotărîrea sa luată de adunarea­­generală ţinută în 24 iunie a. c., deoare­ce pe basa sumelor detrase a înfiinţat şi a pus în lucrare internatul-orfelinat al reu­niunii. La ordinea zilei urmează raportul cassei despre averea şi socotelile reuniunii cu înche­ierea anului administrativ 1892/3. a) averea reuniunii în 11/23 Octomvrie a. c. a fost: Obligaţiuni private 4327.65 fl. Hârtii de valoare 23.420 fl. Casa din tîrgul boilor 10.000 fl. Depuşi la „Albina“ 1772.91 fl. Chirii restante 95 fl. Subvenţie anticipată la internat 275 fl. O cassă de fer 135 fl. Total 40.025,56 fl. b) Starea venitelor și a cheltuelilor: a) Venite: Dela obligațiuni private 259,66 fl. Dela hârtii de valoare 1165 fl. Chiria casei 780 fl. Interese capitalizate 52,24 fl. Taxele membrelor ordinare 120 fl. Venitul curat al balului 27 fl. Donaţiunea răposatului Cioflec 90 fl. Dela 2 membre fundatoare 500 fl. Câş­tigul prin urcarea cursului 542,85 fl. Total: 3086 fl 75 cr. b) cheltuelile: Subvenţiunea şcoalei din Braşov 600 fl. Subvenţionarea şcoa­­lei din Braşov 200 fl. Subvenţionarea şcoalei din Blaj 200 fl. Subvențiunea internatului 550 fiorini. Onorarul actuarului 100 fl. Serviciu 35 fl. Dajde 208 fl. Reparatul la casă 100 fiorini. Asigurare 1070 fl. (Va urma.) Interpelare în camera română. Dl deputat Moruzzi a adresat în ședința din 27 Noemvrie următoarea interpelaţiune pre­şedintelui consiliului de miniştri. Am onoare a interpela pe dl preşedinte al consiliului: 1. Dacă este adevărat că la poliţia capitalei s’a primit o telegramă în limba ungară şi prin care un subprefect oare­care din Ungaria ordonă poliţiei din Bucureşti să trimită pe un individ la un regiment de honvezi şi dacă faptul este adevărat ce măsuri a luat guvernul în faţa acestui act atentator la suve­ranitatea statului român? 2. Ce mă­suri a luat sau crede că trebue să fie dl pre­şedinte al consiliului faţă cu declaraţiile fă­cute în parlamentul din Budapesta şi prin care regatul România este ameninţat de o de­claraţie de răsboiu ?* Şedinţa festivă a societăţii „Andreiu Şaguna“ s-a ţinut aseară. Ca şi de altă­dată şedinţa a fost cercetată de un public ales de domni şi mai ales dame din Sibiiu. Sala mare a seminarului era îndesuită. Programul a fost executat spre deplină mulţumire. „Cu­vântul ocasional“ rostit de domnul Aron Ro­man, cleric a. III, a fost o vorbire frumoasă, lucrată cu zel şi succes, în ton poetic şi atră­gător, şi a fost predat cu multă pricepere. Bine declamată a fost „Despina Doamna“ prin George Penan, ped. a. III., după care a urmat disertaţia domnului Mihail Gandrea, cler. a. III. şi în urmă anecdota „Ţiganul îm­părat“, declamată de dl Teodor Orlea, care a produs colosal efect, fiind anecdota inter­pretată de la început până la sfîrşit în mod admirabil şi producând un rîs homeric în public, pentru ceea­ ce declamatorul a şi fost mult aplaudat. în privinţa cântărilor, însemnăm, că ele au fost punctuos şi cu succes executate de corul seminarial sub conducerea vrednicului ei şef de prof. Gerge Dima. Cu deosebire a făcut mare efect cântarea solo a domnului Vasilie Popovici, cler. III., pe care era adevărată plăcere să-’l asculţi cântând pe „ElR’baa“. Dl Popovi­ci are o voce cum rar se dă se auzi, şi cântă perfect şi sigur, mulţumită instrucţiei îngrijite a artistului seu maestru. Publicul s’a depărtat deplin mulţu­mit, poate cu singura părere de rău, că scurte au fost momentele petrecute la şedinţă şi că

Next