Tribuna, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 208-231)

1894-10-14 / nr. 219

Anul XI ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducere* la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: »/* an 10 franci, »/» an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibliu, Vineri 14/26 Octomvrie 1894 Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază în numer «astfe­l crr.ceri v. a. «au 15 bani rom. Guvernul maghiar ţi cel român. Organul guvernamental „Pesti Na­ple“ în numărul seu de la 23 octom­­vrie scrie un prim-articol, care începe astfel : „Totuşi a avut un efect discuţia provo­cată de delegaţii maghiari în chestia naţiona­lităţilor: guvernul român a auzit şi înţe­les ponosurile Maghiarilor, apucându-se ime­diat se dee satisfacţie câtorva învinuiri de ale noastre. „Demonstraţiunile studenţeşti le-a înă­buşit cu forţa. Ear’ ca să prevină pe viitor asemenea demonstraţiuni, pe conducă­torii mişcării ’i-a tras în cercetare dis­ciplinară, pe o mare parte dintr’Inşii ’i-a eli­minat dela universitate, celoralalţi deasemenea li-a pus în vedere această perspectivă, dacă li-ar mai veni în minte să continue cu agi­taţiunea. „Un alt fenomen îmbucurător al schimbării lăudabile de la Bucureşti este, că Liga culturală valahă e spre sfirr­­şite. Probabil din pricină, că guvernul şi-a detras ori­ce subvenţie, căci pe propriile sale picioare nici­odată n’a stat Liga... La tot caşul, mişcarea naţională valahă este supusă unei fluctuaţiuni, şi după creşterea de mai n­a­i­n t­e, azi se observă o descreş­tere, lucru la care după discutunile din de­­legaţiuni a contribuit în primul rînd guvernul român.“ Nu ştim cum vor fi primite de gu­vernul român aceste laude ale boierilor maghiari, după­ cum e îndoelnic dease­­meni, dacă atestatul dat de guvernul maghiar celui român, îi va îmbucura pe Români. Ştim însă următoarele. Primirea, ce n i­ s’a făcut tinerimii noastre universitare în Bucureşti din partea poliţiei, n’a fost de natură a ne îmbucura. Dimpotrivă, cei mai mulţi studenţi de ai noştri au rămas opri­maţi atât de „libertatea“ cu care şi-a tratat poliţia română, cât şi de batjo­cura ce a pus-o apoi pe ei ziaristica maghiară. N’am comentat însă nici modul copilăros — a stinge felinarele — cum poliţia a crezut să împedece manifesta­ţia tinerimii universitare, nici bătăile întâmplate la statua lui Mihaiu-Viteazul, pentru­ câ ori­ce comentar am fi făcut. Ungurilor numai bucurie li-am fi pro­curat. Deasemenea nu ne-am rostit nici asupra cercetării disciplinare ce li­ s’a făcut capilor din mişcarea studenţească. Cade în competenţa ministrului instruc­ţiunii publice şi a rectorului universi­tăţii din Bucureşti să respalve chestia. In faţa exagerărilor din presa ungu­rească n’ar fi stricat însă, ca agenţia română, pusă la dispoziţia guvernului român, să desmintă ştirile, că au fost eliminaţi o mulţime de studenţi pen­­tru­ că­­şi-au manifestat iubirea faţă cu colegii lor de aici. Aceasta cu atât mai osebit, cu cât ştirea fiind trimisă de un corespondent, care este în ser­viciul guvernului român şi al ce­lui maghiar, este crezută de Unguri, îi face deci mai î­n­­drăsneţi, mai agresivi faţă cu noi şi cu întreaga noastră ti­nerime universitară. Cât despre „fenomenul îmbu­curător“, că „mişcarea naţio­nală valahă descreşte“, noi deşi ştim cât optimism este în această afir­­maţiune maghiară, totuşi nu putem să ne ascundem îngrijirile, văzând că un organ guvernamental din Bucureşti îşi pune ţintă de atac tocmai pe venera­bilul preşedinte al Ligei, despre care se ştie, câtă muncă a desvoltat în in­teresul românismului, cât a veghiat şi veghiază ca Liga să stee deasupra luptelor politice militante din regat. Nedumerirea noastră este cu atât mai mare, cu cât articolii injurioşi din organul guvernamental sunt acrişi de un nenorocit, pe care guvernul nici pentru chestii mărunte n’ar trebui să-’l folosească, dar’ mite să-’l lase să tra­teze chestia naţională. Dureros ne-a atins şi demisia din comitetul Ligei a primarului capitalei române. Şi aceasta nu pentru­ că ne-am teme, că Liga are să se disolve prin demisia dlui N. Fiii pese­u, ci pen­tru­ că s’a dat eară Ungurilor o armă puternică nu numai în contra Ligei, dar’şi contra noastră, pe Ligă o pre­­senţă slăbită, sfîrşită, car’ pe noi fără razim, fără ajutor frăţesc... Dacă dl Fili­pesc­u ar ceti articolii plini de bucurie ai foilor ungureşti, de sigur ar regreta că s’a retras de pe terenul de luptă, unde îl vedeam cu atâta drag. Deasemeni ar dojeni pe ziariştii guver­namentali, cari au pus în circulaţie svonul, că dnii I. Neniţescu şi N. Cosăcescu ’iau urmat exemplul: au demisionat şi domni­a-­­or din comitetul Ligei, în această informaţie falsă, — căci dnii Neni­ţescu şi Cosăcescu nu ’şi-au dat demisiile, — noi am văzut o insinua­re, o presiune chiar, care dacă ar fi avut efect, de sigur că nu causei naţionale ar fi folosit. Tot atât de adevărat este, că acre­­ditându-se ştirea, că „în primul rînd guvernului român ’i­ se poate mulţumi potolirea mişcării naţionale“, causei noastre numai bine nu l i­ s’ar aduce. Potolirea mişcării naţio­nale pentru noi ar însemna a renunţa la luptă, a ne decreta înşine perire­a. Fraţii noştri de dincolo nu pot să dorească aceasta. Ar fi ele dorit deci, ca în toate părţile, chiar şi între partizanii guver­nului român, atitudinea faţă ca Ungurii să fie de aşa natură, încât să nu li­ se m­a­i d­e­a presei maghiare gu­vernamentale prilegiu să laude pe guvernul român tocmai atunci, când procurorii maghiari duc cea mai sălbatică goană con­tra luptătorilor români de aici. Nici­odată în puşcăriile ungureşti nu au gemut atâţia luptători români, ca azi. Am dat şi dăm jertfe fără a ne plânge. Durere mare am simţi numai când am vene, că presa maghiară prea îl laudă mult pe guvernul român. I^snmiunl r.îo*A? illnî kiilnnliv -----------­este foarte mult discutat până acum mai ales de presa italiana. „La Capitale“, organul special al eternei cetăţi, consideră răspunsul Ligei ca o pagină stabilită a istoriei politice a neamului românesc. O asemenea apreciare ar fi putut pără mai m­ult o bunăvoinţă de­cât o profundă convingere, dacă „La Capitale“ n’ar fi consacrat, în pagina ântâiu, locul articolului de fond întregului răspuns al Ligei. Despre „La Svegliau şi „La Difense“ am luat deja o notiţă. „La Lega Lombar­da“ şi „La Sera“, ziare politice din Millano, precum şi “11 Resto del Carlino“ din Bolonia, tustrele publică partea finală din răspunsul Ligei. Acestea sînt dovezi de fapt că nu numai răspunsul Ligei este bine, cuminte şi cu demnitate făcut, dar, în primul rînd, că marea causă românească este pe deplin înţeleasă de aceia, cari conduc publicitatea în Occident.­ ­ Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE. De George Bogdan. IL Chestia economică. 3. Fluctuaţiunea moşiilor. (Urmare şi fine.) Dintre părţile de ţeară cu poporaţiune compact română, prefectura Sucevei are cele mai multe proprietăţi mari, a Câmpulungului şi a Rădăuţului cuprind o mare suprafaţă din proprietăţile fondului religionar. E dureros că şi la Suceava străinismul a ocupat o bună parte din marea proprietate, ca de pildă la Buneşli, Braşca, Chilişeni, Găureni etc. etc. De altă parte pe moşiile fondului religionar se practică un metod de arendare, de exploa­tare, care contribue aproape exclusiv la în­tărirea elementelor străine, numai braţul ţe­­rănesc fiind încă şi azi pus la dispoziţia străi­nului, care arondează moşiile şi pădurile. Adaug aici un conspect asupra proprie­tăţilor mari, în raport cu mărimea locului La 1890 numărul mai exact calculat al proprietăţilor mari era 199, al comunelor 335. Procesul, ce l-am indicat mai sus, s’a petrecut cu excepţiunea anului 1848 fără crişe, ci într’o lentă desvoltare continuă. Ar­menii, negustori cu bani, profitară de noua stabilitate a relaţiilor sub dominaţiunea aus­triacă pentru a deveni proprietari de pămănt, ei alcătuesc azi, împreună cu Polonii, majori­tatea relativă a proprietarilor mari fiind, după un calcul din Mai 1894, vre-o 65; Polonii, cuprinşi în suma de 65, sânt vre-o 16 ; Ro­mânii sânt vre-o 52 ; Evreii, care în Bucovina au obţinut dreptul de­ a ave proprietăţi de pă­mănt cu câţiva ani mai curând decât în mai multe părţi din Austria — un fapt pe care un ziar în foarte intime relaţii cu politicianul Br. N. Mustatza îl taxează azi drept un »me­rit« al partidului autonomist­ român, care a votat la 1865 în unanimitate pentru acordarea acestui drept*) — sunt vre-o 32. Prin acest drept Evreii au putut agonisi pămănt mult, care fiind proprietate mare le dă o fatală importanţă politică, care fiind proprietate mică a servit şi mai serveşte ca o vatră, dela care Evreul se întinde ca polip distrugător, cămătărind asupra vecinilor şi cocoţându-se pe ruinele bieţilor creştini până la gradul de mare proprie­tar. Acţiunea din urmă este cea mai primej­dioasă. Polonii înaintează în marea proprie­tate cu tendenţe incontestabil foarte suspecte, în urma legalei divisibilităţi a proprie­tăţii, a împregiurărilor expuse până aici şi­ a altora, pe care le voiu arăta la capitolul special despre chestia evreiască, fluctuaţiunea proprie­tarilor mici este în Bucovina foarte mare. Nu am, nici nu puteam avea date speciale asupra proprietăţii româneşti, dar­ avem date sigure asupra fluctuaţiunii generale, din care putem conchide în general asupra mişcării, în care se află şi proprietatea română. *) *) titulcowinaer Pasti, Nr. 86. Şi anume ,ca­­ probă de toleranţă religioasă (!) şi simţemimt human*,­­ Vom vedea dacă se află şi la Ovreii Bucovinei aceste­i calităţi. **) Datele sünt luate dintr’un act parlamentar ministerial din 1893 : »Beilagen der Erlaüternden Cu proprietatea mare nu mă mai ocup. Perderile ei actuale nu sunt apariţiuni nume­roase şi prin urmare statistica nu are multe­­ de observat. Dar’ cifrele sunt mari la pro­­­­prietatea mică, sub care înţeleg tot ce nu-­i proprietate mare. Ele vor vorbi lămurit, deşi comentarul meu va fi foarte scurt. Dela 1875 încoace datoriile hipotecare ale proprietăţii mici se sporesc mereu ; de atunci până azi în nici un an sumele dato­riei achitate nu au întrecut pe ale datoriilor contractate de :nou. Dela 1888 cifrele sânt complete. La finea lui 1888 datoria propr. mici isra 6,089.153 fl. » » » 1889 » » X› » 6,852 728 » » » » 1890 To t› » » 7,624.817 » » » » 1891 » T › » 8,099.997 » » »­ » 1892 » » » » 8,638.224 » Schimbarea proprietarilor mici prin exe­ Bemerkungen zu den Gesetzentwürfen betreffend die Errichtung von Berufsgenossenschaften der Land­wirte etc. Wien, 1893. Adaus la protocolul steno­grafie al sesiunii XI. în medie s’a perdut din capitalul inta­bulat pe aceste moșii, în anii de mai sus, 97, 314, 307, 21­3, 24­7 procente din capitalul împrumutat. Media încasărilor la proprietăţile vân­dute prin execuţie a fost în cei cinci ani, pentru care avem cifre complete, mică, »nu­mai«, zice isvorul oficial din care scot aceste date, 295, 453, 344, 455 şi 570 fl. Schimbarea proprietarilor în proprietă­ţile mici, în aceiaşi ani, prin vînzare s’a făcut de 7440, 7357, 7722, 8100, 9688 ori. Prin întabularea restului din preţul cumpărării s’au mai încărcat datoria în aceiaşi ani la 90, 98, 185, 135, 236 moşii în sumă de fl. 47.170, 27.126, 77.928, 103.696, 87.280. Aceste două forme de perderi (cu încăr­carea de datorie) sânt suficiente pentru a arunca o rază de lumină asupra fluctuaţiunii frecvente. »Omul mic« cade des. Ca dovadă foarte re­gretabilă fie însemnat şi faptul că datornicii până la numai 100 fl. erau în aceiaşi cinci ani: 1.066, 1.391, 1.665, 1.428, 1.621.’ »Omul mic« cade tot mai des. Media preţurilor de vînzare a fost în 1892 — 570 fl., media sumelor intabulate 757 fl. Care sânt conclusiile din aceste cifre? Când atâţia proprietari mici nu sânt capabili se-’şi salveze moşioarele micii fiind îngreunate şi mulţimea comunelor după statistica de la t—‘ 0) 00 r­ P 2 «□ T«j 1_3 09 1­ 09 09 1— O «♦£— o. E S ca E u *3 L. *_O Q. Z<E E o.O Cernăuți . . 9.263 24 42 80.997 Câmpulung . 23.5436 29 23.543 Coțman. . . 8.112 46 53 81.087 Rădăuți . . 21.2915 40 81.410 Seret . . . 5.179 24 39 49.804 Storojineţ . . . 11.508 32 36 61.344 Suceava . . . 10.176 36 61 76.210 Vijniţa. . . 14.999 17 33 56.517 Suma tetală . 104.071 190 333 526.071 cutie s’a făcut în moșii cu datorie de perzend creditorii 1888 la 152 49.308 4.489 f1. 1889 » 97 64.102 70.126 » 1890 » 97 48.181 14.813 » 1891 » 140 80.976 17.297 » 1892 » 134 101.417 25.031 » Causa noastră în străinătate. „ Voinţa Naţională“ scrie: Dl V. A. Urechiă, preşedintele Ligei, a primit de la deputatul suedez Edvard Wavrinsky o cartă, prin care îl roagă să-şi trimită cât mai repede răspunsul dat contelui Kálnoky de cătră co­mitetul central al Ligei. Carta deputatului suedez se termină cu dorinţa lui vie de „a vedea triumfând dreapta causă a Românilor“. Procesele „Foii Poporului“. Recursul de nulitate înaintat de domnul George Moldovan, în urma condamnării sale la o lună temniţă ordinară, pentru articolul „ Adrese, de alipire“ din nr. 1 al „Foii Po­porului“ din estan, a fost luat de Curie în desbatere la 23 octomvrie n. c. şi, ca de re­gulă, — a fost respins! Adevărat că nici nu ne aşteptam la altceva! Ministrul Hieronymi — luat­­le scurt. Cu ocazia pertractării budgetului mi­nisterului de interne, deputatul Horánszky Nándor ’l-a luat pe Hieronymi la întrebare, pentru­ ce a făcut fatalul turneu politic în Ardeal? Desaproabă totodată şi ameninţările făcute în delegaţiuni, referitor la chestia naţionalităţilor, precum şi aceea, că reforma electorală s’a adus în legătură cu chestia română. Cere imperios, ca ministrul Hieronymi să expună în formă concretă dispoziţiile ce le crede cuviincioase pentru sanarea relelor, ce se observă pe terenul lup­telor naţionaliste. Disolvarea parlamentului. „Nemzeti Újság“ scrie : „în cercurile guvernamentale de mai multe zile se vorbeşte deja de disolva­rea parlamentului. Ministrul Hieronymi însă a declarat categoric în şedinţa comisiunii financiare, că guvernul nici­cănd n’a avut cugetul se disparve parlamentul, acum în timpul mm din urmă. Relativ la această declaraţie categorică a ministrului observăm, că ceialalţi membri ai guvernului deja demult s’au adre­sat cătră deputaţii guvernamentali, cerendu-le părerea cu deosebire relativ la chestiunea, că oarece resultat ar avă alegerile dacă ele s’ar face în decursul, şi atunci dacă la În­ceputul iernii? Faptul acesta dovedeşte, că gu­vernul la tot caşul s'a ocupat serios cu idea disolvării parlamentului. „ Declaraţia catego­rică“ a ministrului de interne înseamnă dlar’, că ministrul sau că demontează planuri intr’ade­­văr existente, sau ca membrii conducători ai cabinetului nu ţin de necesar să-­i comunice toate şi ministrului de­­ interne“. Deputaţii saşi şi guvernul maghiar. „Magyarország“ spune, că deputaţii saşi au ţinut o conferenţă şi au hotărât că vor paşi din sinul partidului guvernamental îndată­ ce guvernul ar­ară se execute planul, ca în proiectul despre organizarea comunelor să se concreadă conducerea comunelor oficialilor numiţi din partea guvernului. Decisiunea lor o moti­vează astfel, că ei văd prin asta vătă­mată autonomia comunelor, şi cu deosebire pentru­ că pe teritorul „fundus regius“ oficialii comunei sunt totodată şi administratorii fon­dului universităţii săseşti. Guvernul li-a răs­puns că va afla modus in rebus ca autonomia comunelor şi dreptul de alegere al oficialilor să rămână neatinse şi mai departe pe întreg teritorul „fundus regius“. Aşadar, deputaţi­lor saşi li-a succes să-’şi salveze autonomia comunelor săseşti şi guvernul s’a plecat îna­intea voinţei deputaţilor saşi — zice „Ma­gyarország“ — pe când dinaintea dorinţei noastre a întregii naţiuni nu se pleacă“. Sărmani de voi! Proiectele de lege despre libera exer­­etare a religiunii şi despre recepţiunea nefe­ricită a Ovreilor, s’au înapoiat în 23 c. Casei­ Magnaţilor, unde în 29 i. c. vor fi tratate în comisiunea de trei. Tot atunci comisiunea Nr. 219 îşi va alege preşedinte şi se crede, că în 4 Noemvrie se va conchema plenul Casei pen­tru definitiva deliberare. Di misticismul lui Kossuth — junior. „Neue Freie Presse“ spune, că partidul 48-ist a decis că nu-’l va întimpina în corpore pe fiiul „guvernorului“, când acesta va veni „acasă“, ca nu cumva să dee ansă unei suspiciuni, că Kossuth Ferencz s’ar identifica cu acest par­tid înainte de a-’şi fi determinat ţinuta sa po­litică. Organul partidului 48-ist, „Magyaror­szág“, desminte aceasta, zicând că partidul n’a luat nici o hotărire în sensul acesta, dar’ spune că membrii partidului îl vor întimpina cu dra­goste. „Dacă Kossuth Ferencz ar consimţi — zice „Magyarország“ — cu ideile incom­patibile ale tatălui său, nu ar veni acasă. Ne temem însă, că deşi Kossuth Ferencz va nu­tri cele mai reale sentimente şi va fi deplin credincios uniunii personale, totuşi, dacă ar încerca să re­violeze pactul de la 67 şi ar vră să critice paritatea dualismului (sic !), atunci vor fi care vor trage la Indoeală sinceritatea realităţii sale“. — Se­­noriîAai* »io ol 8 o urnim 1 ' --- '“O* Vvwv/ v»v v* «w uouut şi îl scuză în tot chipul aderenţii detona­torului Maiestăţii Sale. Politica maghiară şi — armata. Pázmándy — ear’ el! — a zis în comisia budgetară a parlamentului că: „pe lângă în­mulţirea gendarmeriei ar fi mai ales în Ardeal necesar ca miliţia să fie dislo­cată în despărţăminte mai mici in mai multe puncte“. Asta-i un­­ „of!“ Al doilea, „of“ ironic urmă, comu­nicat fiind de Hieronymi, nu fiind el ironic bine înţeles: „Dislocaţiunea armatei în cor­puri mai mici este întimpinată de autorită­ţile militare din punct de vedere al instrucţiei, cu oposiţie“. Adecă de cercat au cercat, însă şi ministrul a fost lăsat cu „of“-ul In pept. Ce ’i­ s’a dat? A mai zis el tot după „Pester Lloyd“ : „Ministrul observă, că el a găsit tot­deauna cea mai mare prevenire, când astfel de dislocări provisorice au fost ne­cesare“. Când au fost chiar necesare, noi nu ne aducem aminte. O mărturisire. „Budapesti Hirlap“ dela 23 Octomvrie scrie, într’un articol de fond, următoarele: »Ș’apoi la urma urmelor, ori­care patriot maghiar doreşte încă vremurile de înainte de Mohaciu. Nu se găseşte un singur Ungur, care să nu ofteze cu duioşie aducându-şi aminte de regatul independent al lui Mateiu• Şi când vom avi împlinite toate condiţiunile unei Ungarii independente, în acel minut in­dependența, care azi ne este un dor numai, va fi un fapt împlinit­.

Next