Tribuna, octombrie 1894 (Anul 11, nr. 208-231)
1894-10-14 / nr. 219
Anul XI ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducere* la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: »/* an 10 franci, »/» an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibliu, Vineri 14/26 Octomvrie 1894 Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază în numer «astfel crr.ceri v. a. «au 15 bani rom. Guvernul maghiar ţi cel român. Organul guvernamental „Pesti Naple“ în numărul seu de la 23 octomvrie scrie un prim-articol, care începe astfel : „Totuşi a avut un efect discuţia provocată de delegaţii maghiari în chestia naţionalităţilor: guvernul român a auzit şi înţeles ponosurile Maghiarilor, apucându-se imediat se dee satisfacţie câtorva învinuiri de ale noastre. „Demonstraţiunile studenţeşti le-a înăbuşit cu forţa. Ear’ ca să prevină pe viitor asemenea demonstraţiuni, pe conducătorii mişcării ’i-a tras în cercetare disciplinară, pe o mare parte dintr’Inşii ’i-a eliminat dela universitate, celoralalţi deasemenea li-a pus în vedere această perspectivă, dacă li-ar mai veni în minte să continue cu agitaţiunea. „Un alt fenomen îmbucurător al schimbării lăudabile de la Bucureşti este, că Liga culturală valahă e spre sfirrşite. Probabil din pricină, că guvernul şi-a detras orice subvenţie, căci pe propriile sale picioare niciodată n’a stat Liga... La tot caşul, mişcarea naţională valahă este supusă unei fluctuaţiuni, şi după creşterea de mai nain te, azi se observă o descreştere, lucru la care după discutunile din delegaţiuni a contribuit în primul rînd guvernul român.“ Nu ştim cum vor fi primite de guvernul român aceste laude ale boierilor maghiari, după cum e îndoelnic deasemeni, dacă atestatul dat de guvernul maghiar celui român, îi va îmbucura pe Români. Ştim însă următoarele. Primirea, ce n i s’a făcut tinerimii noastre universitare în Bucureşti din partea poliţiei, n’a fost de natură a ne îmbucura. Dimpotrivă, cei mai mulţi studenţi de ai noştri au rămas oprimaţi atât de „libertatea“ cu care şi-a tratat poliţia română, cât şi de batjocura ce a pus-o apoi pe ei ziaristica maghiară. N’am comentat însă nici modul copilăros — a stinge felinarele — cum poliţia a crezut să împedece manifestaţia tinerimii universitare, nici bătăile întâmplate la statua lui Mihaiu-Viteazul, pentru câ orice comentar am fi făcut. Ungurilor numai bucurie li-am fi procurat. Deasemenea nu ne-am rostit nici asupra cercetării disciplinare ce li s’a făcut capilor din mişcarea studenţească. Cade în competenţa ministrului instrucţiunii publice şi a rectorului universităţii din Bucureşti să respalve chestia. In faţa exagerărilor din presa ungurească n’ar fi stricat însă, ca agenţia română, pusă la dispoziţia guvernului român, să desmintă ştirile, că au fost eliminaţi o mulţime de studenţi pentru căşi-au manifestat iubirea faţă cu colegii lor de aici. Aceasta cu atât mai osebit, cu cât ştirea fiind trimisă de un corespondent, care este în serviciul guvernului român şi al celui maghiar, este crezută de Unguri, îi face deci mai îndrăsneţi, mai agresivi faţă cu noi şi cu întreaga noastră tinerime universitară. Cât despre „fenomenul îmbucurător“, că „mişcarea naţională valahă descreşte“, noi deşi ştim cât optimism este în această afirmaţiune maghiară, totuşi nu putem să ne ascundem îngrijirile, văzând că un organ guvernamental din Bucureşti îşi pune ţintă de atac tocmai pe venerabilul preşedinte al Ligei, despre care se ştie, câtă muncă a desvoltat în interesul românismului, cât a veghiat şi veghiază ca Liga să stee deasupra luptelor politice militante din regat. Nedumerirea noastră este cu atât mai mare, cu cât articolii injurioşi din organul guvernamental sunt acrişi de un nenorocit, pe care guvernul nici pentru chestii mărunte n’ar trebui să-’l folosească, dar’ mite să-’l lase să trateze chestia naţională. Dureros ne-a atins şi demisia din comitetul Ligei a primarului capitalei române. Şi aceasta nu pentru că ne-am teme, că Liga are să se disolve prin demisia dlui N. Fiii peseu, ci pentru că s’a dat eară Ungurilor o armă puternică nu numai în contra Ligei, dar’şi contra noastră, pe Ligă o presenţă slăbită, sfîrşită, car’ pe noi fără razim, fără ajutor frăţesc... Dacă dl Filipescu ar ceti articolii plini de bucurie ai foilor ungureşti, de sigur ar regreta că s’a retras de pe terenul de luptă, unde îl vedeam cu atâta drag. Deasemeni ar dojeni pe ziariştii guvernamentali, cari au pus în circulaţie svonul, că dnii I. Neniţescu şi N. Cosăcescu ’iau urmat exemplul: au demisionat şi domnia-or din comitetul Ligei, în această informaţie falsă, — căci dnii Neniţescu şi Cosăcescu nu ’şi-au dat demisiile, — noi am văzut o insinuare, o presiune chiar, care dacă ar fi avut efect, de sigur că nu causei naţionale ar fi folosit. Tot atât de adevărat este, că acreditându-se ştirea, că „în primul rînd guvernului român ’i se poate mulţumi potolirea mişcării naţionale“, causei noastre numai bine nu l i s’ar aduce. Potolirea mişcării naţionale pentru noi ar însemna a renunţa la luptă, a ne decreta înşine perirea. Fraţii noştri de dincolo nu pot să dorească aceasta. Ar fi ele dorit deci, ca în toate părţile, chiar şi între partizanii guvernului român, atitudinea faţă ca Ungurii să fie de aşa natură, încât să nu li se mai dea presei maghiare guvernamentale prilegiu să laude pe guvernul român tocmai atunci, când procurorii maghiari duc cea mai sălbatică goană contra luptătorilor români de aici. Niciodată în puşcăriile ungureşti nu au gemut atâţia luptători români, ca azi. Am dat şi dăm jertfe fără a ne plânge. Durere mare am simţi numai când am vene, că presa maghiară prea îl laudă mult pe guvernul român. I^snmiunl r.îo*A? illnî kiilnnliv -----------este foarte mult discutat până acum mai ales de presa italiana. „La Capitale“, organul special al eternei cetăţi, consideră răspunsul Ligei ca o pagină stabilită a istoriei politice a neamului românesc. O asemenea apreciare ar fi putut pără mai mult o bunăvoinţă decât o profundă convingere, dacă „La Capitale“ n’ar fi consacrat, în pagina ântâiu, locul articolului de fond întregului răspuns al Ligei. Despre „La Svegliau şi „La Difense“ am luat deja o notiţă. „La Lega Lombarda“ şi „La Sera“, ziare politice din Millano, precum şi “11 Resto del Carlino“ din Bolonia, tustrele publică partea finală din răspunsul Ligei. Acestea sînt dovezi de fapt că nu numai răspunsul Ligei este bine, cuminte şi cu demnitate făcut, dar, în primul rînd, că marea causă românească este pe deplin înţeleasă de aceia, cari conduc publicitatea în Occident. Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE. De George Bogdan. IL Chestia economică. 3. Fluctuaţiunea moşiilor. (Urmare şi fine.) Dintre părţile de ţeară cu poporaţiune compact română, prefectura Sucevei are cele mai multe proprietăţi mari, a Câmpulungului şi a Rădăuţului cuprind o mare suprafaţă din proprietăţile fondului religionar. E dureros că şi la Suceava străinismul a ocupat o bună parte din marea proprietate, ca de pildă la Buneşli, Braşca, Chilişeni, Găureni etc. etc. De altă parte pe moşiile fondului religionar se practică un metod de arendare, de exploatare, care contribue aproape exclusiv la întărirea elementelor străine, numai braţul ţerănesc fiind încă şi azi pus la dispoziţia străinului, care arondează moşiile şi pădurile. Adaug aici un conspect asupra proprietăţilor mari, în raport cu mărimea locului La 1890 numărul mai exact calculat al proprietăţilor mari era 199, al comunelor 335. Procesul, ce l-am indicat mai sus, s’a petrecut cu excepţiunea anului 1848 fără crişe, ci într’o lentă desvoltare continuă. Armenii, negustori cu bani, profitară de noua stabilitate a relaţiilor sub dominaţiunea austriacă pentru a deveni proprietari de pămănt, ei alcătuesc azi, împreună cu Polonii, majoritatea relativă a proprietarilor mari fiind, după un calcul din Mai 1894, vre-o 65; Polonii, cuprinşi în suma de 65, sânt vre-o 16 ; Românii sânt vre-o 52 ; Evreii, care în Bucovina au obţinut dreptul de a ave proprietăţi de pămănt cu câţiva ani mai curând decât în mai multe părţi din Austria — un fapt pe care un ziar în foarte intime relaţii cu politicianul Br. N. Mustatza îl taxează azi drept un »merit« al partidului autonomist român, care a votat la 1865 în unanimitate pentru acordarea acestui drept*) — sunt vre-o 32. Prin acest drept Evreii au putut agonisi pămănt mult, care fiind proprietate mare le dă o fatală importanţă politică, care fiind proprietate mică a servit şi mai serveşte ca o vatră, dela care Evreul se întinde ca polip distrugător, cămătărind asupra vecinilor şi cocoţându-se pe ruinele bieţilor creştini până la gradul de mare proprietar. Acţiunea din urmă este cea mai primejdioasă. Polonii înaintează în marea proprietate cu tendenţe incontestabil foarte suspecte, în urma legalei divisibilităţi a proprietăţii, a împregiurărilor expuse până aici şi a altora, pe care le voiu arăta la capitolul special despre chestia evreiască, fluctuaţiunea proprietarilor mici este în Bucovina foarte mare. Nu am, nici nu puteam avea date speciale asupra proprietăţii româneşti, dar avem date sigure asupra fluctuaţiunii generale, din care putem conchide în general asupra mişcării, în care se află şi proprietatea română. *) *) titulcowinaer Pasti, Nr. 86. Şi anume ,ca probă de toleranţă religioasă (!) şi simţemimt human*, Vom vedea dacă se află şi la Ovreii Bucovinei acestei calităţi. **) Datele sünt luate dintr’un act parlamentar ministerial din 1893 : »Beilagen der Erlaüternden Cu proprietatea mare nu mă mai ocup. Perderile ei actuale nu sunt apariţiuni numeroase şi prin urmare statistica nu are multe de observat. Dar’ cifrele sunt mari la proprietatea mică, sub care înţeleg tot ce nu-i proprietate mare. Ele vor vorbi lămurit, deşi comentarul meu va fi foarte scurt. Dela 1875 încoace datoriile hipotecare ale proprietăţii mici se sporesc mereu ; de atunci până azi în nici un an sumele datoriei achitate nu au întrecut pe ale datoriilor contractate de :nou. Dela 1888 cifrele sânt complete. La finea lui 1888 datoria propr. mici isra 6,089.153 fl. » » » 1889 » » X› » 6,852 728 » » » » 1890 To t› » » 7,624.817 » » » » 1891 » T › » 8,099.997 » » » » 1892 » » » » 8,638.224 » Schimbarea proprietarilor mici prin exe Bemerkungen zu den Gesetzentwürfen betreffend die Errichtung von Berufsgenossenschaften der Landwirte etc. Wien, 1893. Adaus la protocolul stenografie al sesiunii XI. în medie s’a perdut din capitalul intabulat pe aceste moșii, în anii de mai sus, 97, 314, 307, 213, 247 procente din capitalul împrumutat. Media încasărilor la proprietăţile vândute prin execuţie a fost în cei cinci ani, pentru care avem cifre complete, mică, »numai«, zice isvorul oficial din care scot aceste date, 295, 453, 344, 455 şi 570 fl. Schimbarea proprietarilor în proprietăţile mici, în aceiaşi ani, prin vînzare s’a făcut de 7440, 7357, 7722, 8100, 9688 ori. Prin întabularea restului din preţul cumpărării s’au mai încărcat datoria în aceiaşi ani la 90, 98, 185, 135, 236 moşii în sumă de fl. 47.170, 27.126, 77.928, 103.696, 87.280. Aceste două forme de perderi (cu încărcarea de datorie) sânt suficiente pentru a arunca o rază de lumină asupra fluctuaţiunii frecvente. »Omul mic« cade des. Ca dovadă foarte regretabilă fie însemnat şi faptul că datornicii până la numai 100 fl. erau în aceiaşi cinci ani: 1.066, 1.391, 1.665, 1.428, 1.621.’ »Omul mic« cade tot mai des. Media preţurilor de vînzare a fost în 1892 — 570 fl., media sumelor intabulate 757 fl. Care sânt conclusiile din aceste cifre? Când atâţia proprietari mici nu sânt capabili se-’şi salveze moşioarele micii fiind îngreunate şi mulţimea comunelor după statistica de la t—‘ 0) 00 r P 2 «□ T«j 1_3 09 1 09 09 1— O «♦£— o. E S ca E u *3 L. *_O Q. Z<E E o.O Cernăuți . . 9.263 24 42 80.997 Câmpulung . 23.5436 29 23.543 Coțman. . . 8.112 46 53 81.087 Rădăuți . . 21.2915 40 81.410 Seret . . . 5.179 24 39 49.804 Storojineţ . . . 11.508 32 36 61.344 Suceava . . . 10.176 36 61 76.210 Vijniţa. . . 14.999 17 33 56.517 Suma tetală . 104.071 190 333 526.071 cutie s’a făcut în moșii cu datorie de perzend creditorii 1888 la 152 49.308 4.489 f1. 1889 » 97 64.102 70.126 » 1890 » 97 48.181 14.813 » 1891 » 140 80.976 17.297 » 1892 » 134 101.417 25.031 » Causa noastră în străinătate. „ Voinţa Naţională“ scrie: Dl V. A. Urechiă, preşedintele Ligei, a primit de la deputatul suedez Edvard Wavrinsky o cartă, prin care îl roagă să-şi trimită cât mai repede răspunsul dat contelui Kálnoky de cătră comitetul central al Ligei. Carta deputatului suedez se termină cu dorinţa lui vie de „a vedea triumfând dreapta causă a Românilor“. Procesele „Foii Poporului“. Recursul de nulitate înaintat de domnul George Moldovan, în urma condamnării sale la o lună temniţă ordinară, pentru articolul „ Adrese, de alipire“ din nr. 1 al „Foii Poporului“ din estan, a fost luat de Curie în desbatere la 23 octomvrie n. c. şi, ca de regulă, — a fost respins! Adevărat că nici nu ne aşteptam la altceva! Ministrul Hieronymi — luatle scurt. Cu ocazia pertractării budgetului ministerului de interne, deputatul Horánszky Nándor ’l-a luat pe Hieronymi la întrebare, pentru ce a făcut fatalul turneu politic în Ardeal? Desaproabă totodată şi ameninţările făcute în delegaţiuni, referitor la chestia naţionalităţilor, precum şi aceea, că reforma electorală s’a adus în legătură cu chestia română. Cere imperios, ca ministrul Hieronymi să expună în formă concretă dispoziţiile ce le crede cuviincioase pentru sanarea relelor, ce se observă pe terenul luptelor naţionaliste. Disolvarea parlamentului. „Nemzeti Újság“ scrie : „în cercurile guvernamentale de mai multe zile se vorbeşte deja de disolvarea parlamentului. Ministrul Hieronymi însă a declarat categoric în şedinţa comisiunii financiare, că guvernul nicicănd n’a avut cugetul se disparve parlamentul, acum în timpul mm din urmă. Relativ la această declaraţie categorică a ministrului observăm, că ceialalţi membri ai guvernului deja demult s’au adresat cătră deputaţii guvernamentali, cerendu-le părerea cu deosebire relativ la chestiunea, că oarece resultat ar avă alegerile dacă ele s’ar face în decursul, şi atunci dacă la Începutul iernii? Faptul acesta dovedeşte, că guvernul la tot caşul s'a ocupat serios cu idea disolvării parlamentului. „ Declaraţia categorică“ a ministrului de interne înseamnă dlar’, că ministrul sau că demontează planuri intr’adevăr existente, sau ca membrii conducători ai cabinetului nu ţin de necesar să-i comunice toate şi ministrului de interne“. Deputaţii saşi şi guvernul maghiar. „Magyarország“ spune, că deputaţii saşi au ţinut o conferenţă şi au hotărât că vor paşi din sinul partidului guvernamental îndată ce guvernul arară se execute planul, ca în proiectul despre organizarea comunelor să se concreadă conducerea comunelor oficialilor numiţi din partea guvernului. Decisiunea lor o motivează astfel, că ei văd prin asta vătămată autonomia comunelor, şi cu deosebire pentru că pe teritorul „fundus regius“ oficialii comunei sunt totodată şi administratorii fondului universităţii săseşti. Guvernul li-a răspuns că va afla modus in rebus ca autonomia comunelor şi dreptul de alegere al oficialilor să rămână neatinse şi mai departe pe întreg teritorul „fundus regius“. Aşadar, deputaţilor saşi li-a succes să-’şi salveze autonomia comunelor săseşti şi guvernul s’a plecat înaintea voinţei deputaţilor saşi — zice „Magyarország“ — pe când dinaintea dorinţei noastre a întregii naţiuni nu se pleacă“. Sărmani de voi! Proiectele de lege despre libera exeretare a religiunii şi despre recepţiunea nefericită a Ovreilor, s’au înapoiat în 23 c. Casei Magnaţilor, unde în 29 i. c. vor fi tratate în comisiunea de trei. Tot atunci comisiunea Nr. 219 îşi va alege preşedinte şi se crede, că în 4 Noemvrie se va conchema plenul Casei pentru definitiva deliberare. Di misticismul lui Kossuth — junior. „Neue Freie Presse“ spune, că partidul 48-ist a decis că nu-’l va întimpina în corpore pe fiiul „guvernorului“, când acesta va veni „acasă“, ca nu cumva să dee ansă unei suspiciuni, că Kossuth Ferencz s’ar identifica cu acest partid înainte de a-’şi fi determinat ţinuta sa politică. Organul partidului 48-ist, „Magyarország“, desminte aceasta, zicând că partidul n’a luat nici o hotărire în sensul acesta, dar’ spune că membrii partidului îl vor întimpina cu dragoste. „Dacă Kossuth Ferencz ar consimţi — zice „Magyarország“ — cu ideile incompatibile ale tatălui său, nu ar veni acasă. Ne temem însă, că deşi Kossuth Ferencz va nutri cele mai reale sentimente şi va fi deplin credincios uniunii personale, totuşi, dacă ar încerca să revioleze pactul de la 67 şi ar vră să critice paritatea dualismului (sic !), atunci vor fi care vor trage la Indoeală sinceritatea realităţii sale“. — SenoriîAai* »io ol 8 o urnim 1 ' --- '“O* Vvwv/ v»v v* «w uouut şi îl scuză în tot chipul aderenţii detonatorului Maiestăţii Sale. Politica maghiară şi — armata. Pázmándy — ear’ el! — a zis în comisia budgetară a parlamentului că: „pe lângă înmulţirea gendarmeriei ar fi mai ales în Ardeal necesar ca miliţia să fie dislocată în despărţăminte mai mici in mai multe puncte“. Asta-i un „of!“ Al doilea, „of“ ironic urmă, comunicat fiind de Hieronymi, nu fiind el ironic bine înţeles: „Dislocaţiunea armatei în corpuri mai mici este întimpinată de autorităţile militare din punct de vedere al instrucţiei, cu oposiţie“. Adecă de cercat au cercat, însă şi ministrul a fost lăsat cu „of“-ul In pept. Ce ’i s’a dat? A mai zis el tot după „Pester Lloyd“ : „Ministrul observă, că el a găsit totdeauna cea mai mare prevenire, când astfel de dislocări provisorice au fost necesare“. Când au fost chiar necesare, noi nu ne aducem aminte. O mărturisire. „Budapesti Hirlap“ dela 23 Octomvrie scrie, într’un articol de fond, următoarele: »Ș’apoi la urma urmelor, oricare patriot maghiar doreşte încă vremurile de înainte de Mohaciu. Nu se găseşte un singur Ungur, care să nu ofteze cu duioşie aducându-şi aminte de regatul independent al lui Mateiu• Şi când vom avi împlinite toate condiţiunile unei Ungarii independente, în acel minut independența, care azi ne este un dor numai, va fi un fapt împlinit.