Tribuna, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 232-255)

1894-11-25 / nr. 251

Anul XI Sibiiu, Vineri 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1894 Nr. 251 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l0 an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 18 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., V« an 3 fl. 50 cr., »/« an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: i/1 an 10 franci, l/1 an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costa 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. V. A. Urechii şi generalii Tu­ri. Mai zilele trecute dl V. A. Ure­­chiă, preşedintele Ligei, a adresat ge­neralului Ti­ri la Paris o scrisoare, pe care am reprodus-o şi noi în coloa­nele „tribunei“. Avem multă stimă pentru dl Ure­­chiă, şi ne bucurăm totdeauna când vedem zelul ce-­l desvoaltă în apărarea intereselor naţionale. In virtutea iubirii şi prieteniei cu care ne onorează dl Urechiă, şi mai ales că salevează o chestie de mare importanţă, trebue să ne precisăm însă punctul nostru de vedere politic, fiind vorba de noi şi de soartea noastră, a ce­lor de dincoace de munţi, chiar şi atunci, când n’am fi cu totul de aceeaşi părere. Nu ne împotrivim ca generalul Türr să lucreze şi el pentru o bună înţelegere între Maghiari şi Români, dacă poate, insă ne lipsim prea bucu­ros de conlucrarea sa, ba o vom com­bate ca şi până acum, când ţinta ei ar fi o distrugere a baselor politicei noas­tre. „O federaţiune de Români şi de Maghiari cu popoarele balcanice“ poate să fie o idee foarte frumoasă, pentru care Tu­ri a lucrat şi până acum cu soţul seu Klapka, şi mai ales cu stă­pânul lor comun Kossuth. Poate­ că „n’am fi asistat azi, trişti, la dureroa­sele evenimente, care se desfăşură în Transilvania“, dacă „guvernul ungu­resc ar fi realizat cel puţin o parte din ce aţi promis principelui Cuza“. Poate­­ că, dacă Kossuth, Klapka şi Tu­ri ar fi fost oameni de bună cre­dinţă, astăzi „Ungaria ar fi mai aproape de idealul său“. Toate acestea se poate să se fi întâmplat, fiindcă nimeni nu poate să ştie, ce curs ar fi luat lu­crurile în alte condiţiuni date. Insă una o ştim cu toată positivitatea, că poporul român s’a ferit totdeauna şi se fereşte şi acum a da concursul seu la o politică de aventurieri. Bar’ Tu­ri şi soţii sei au făcut totdeauna o politică de aventurieri, şi atenei când au dat promisiuni principelui Cuza. E o greşeală a zice, că „idealul Ungariei“ e independenţa ţerii în în­ţeles kossuthist. Ea poate să fie un ideal al Maghiarilor, dar­ nici­odată al Ungariei, care peste jumătate e alcă­tuită din nemaghiari. A sprijini acest ideal înseamnă a colabora — fie şi in­voluntar — la consolidarea maghiaris­mului intolerant şi exclusivist. Din acest motiv şi din multe altele Românii au fost totdeauna duşmani ai „idealului Ungariei“ şi la 1848 ei au stat pe partea „absolutismului austriac“ contra „kossuthismului liberal“(?). Pe Dra­­goş, care venise la Câmpeni cu pro­puneri de pacificare din tabăra genera­lului Türr, Românii ’l-au considerat de trădător naţional. Nu corăspunde cu adevărul, că „Românii n’ar fi fost nici­odată amicii inimicilor Ungariei“; din contră ei totdeauna au fost inimicii unei Ungarii, în chipul precum Türr şi soţii sei voiau să o alcătuească. Ei au fost aceşti inimici, şi nu în mod ascuns, ci pe faţă; ei au vărsat chiar sângele lor pentru această inimiciţie, întemeiată pe divergenţe mari şi principiale. Nici­odată noi n’am negociat cu kossuthiştii, fiindcă ori­ce ni-ar oferi ei, ei oferă stând pe ruinele monarchiei habsbur­­gice, car’ politica noastră naţională se întemeiază pe consolidarea şi tă­ria monarchiei habsburgice unitare. Iată de ce atitudinea noas­tră dela 1848 n’are trebuinţă de nici un fel de se­nse, cu atât mai puţin voim să se facă aceste sense înaintea generalului Türr, care e cunoscut ca un comis voyageur in materie de­­ distru­gere a Austriei. Nu numai că nu re­gretăm atitudinea noastră de la 1848, ci e şi îndeobşte cunoscut, că partidul naţional român de astăzi stă pe aceleaşi base, pe care a stat adunarea naţională de pe Câm­­pul­ Libertăţii la 8/15 Maiu. Românii nici nu sufer, ca cineva dintre ai lor să iisuească la schimba­rea acestor base. Dovada cea mai nouă, pe lângă cele multe ce s’au dat până aci, e in­dignarea generală ce s’a produs cu oca­­siunea adunării naţionale de la Sibiiu contra dlui Alexandru Mocsonyi. Din acest punct de vedere noi când auzim de o „federaţiune de Ro­mâni şi de Maghiari“ ne gândim la o utopie sau la o tradare. Presupunând că Kossuthismul ar isbuti să-­şi reali­­seze „idealul“ seu, va fi atunci „mica Românie“ dispusă să-­şi jertfească in­dependenţa sa de astăzi, încheiând o federaţiune cu „marea Ungarie“? Va pută „mica Românie“ federată să si­lească pe „marea Ungarie“ a respecta drepturile noastre naţionale, pe care as­tăzi, pe când nu e „mare“, le calcă zilnic ? Lui Ioan Bratianu, fără îndo­­eală cel mai însemnat bărbat de stat ce ’l-a produs statul român modern, sau bărbatul de stat care a produs statul român modern, nu l i­ se poate tăgădui competenţa în judecarea stărilor po­litice româneşti. Dl Urechiă o ştie şi mai bine decât noi, o constată chiar prin documentele inedite publicate în opul său „L’Alliance des Rou­­mains et de Hongrois“ (Bucarest 1894), că tocmai Ioan Brătianu ’şi-a dat multe silinţe pe lângă principele Cuza şi împăratul Napoleon III, ca generalul Klapka să nu isbutească la Bu­cureşti cu planurile sale de federaţiune între „mica“ Ro­mânie şi „marea“ Ungarie a lui Kossuth. Regele Carol, care, în cei 27 ani ai guvernării sale, a dat linvin­­ d p a n r p î n­w w*'/ ’ -----------tr - -----­ţelepciunea sa, când a primit în audienţă tocmai pe genera­lul Türr, a luat ko­ssuthiştilor ori­ce speranţă la concursul României pentru realizarea scopurilor lor. Aşadar, cei mai competenţi bărbaţi de stat, Domnitorul României, întreg poporul român de dincoaci de munţi, se pronunţă în con­tra unei asemeni „federaţiuni de Români şi de Maghiari“. Tot aşa, nu vom spune generalului Türr ca nouă Românilor de aici „pu­ţine, de tot puţine concesiuni“ sânt a se face. înainte de toate noi nu cerem dela nimeni, cu atât mai puţin dela kos­­suthişti, nici un fel de concesiune, nici mare, nici mică, nici multe, nici puţine. Noi cerem şi pretindem drepturile noas­tre, nu numai în virtutea legilor în vi­goare, ci în virtutea posesiunii lor din trecut. Programul partidului na­ţional nu cuprinde nici un sin­gur punct, prin care s’ar pre­tinde un drept, ce nu ’l-am fi avut deja; nu pretinde nimic ce alte popoare, care alcătuesc îm­preună cu noi acest stat, n’ar avă deja. Nu dela aventurieri poli­tici, nici dela Maghiari pretindem ace­ste drepturi, ci le pretindem dela statul nostru şi în interesul bine înţeles al acestui stat. Dacă statul ne lipseşte de aceste drepturi fireşti şi bine înscrise, va fi rău pentru noi, dar’ va fi şi mai rău pentru statul poliglot, care ar trebui să se sprijinească pe mulţumirea nu nu­mai a Maghiarilor, ci a tuturor popoa­relor ce-­l alcătuesc. Numai în acest înţeles putem noi să apelăm la concursul cuiva, şi dacă altfel se înţeleg lucrurile în străinătate şi în regatul României, chiar de băr­baţi, care ne sânt buni amici şi foarte binevoitori, vina principală ia­­răşi noi o purtăm. Prea puţin ni-am dat silinţa până acum, ca lupta no­a­s­t­r­ă, ca p­r­i­n­ci­pi­i­l­e noastre politice să fie în­dea­­juns cunoscute şi exact apre­­ciate în toate părţile, dar, mai ales în cercurile politice din România. Flourens în Ungaria. Fostul ministru de externe francez Flourens a petrecut mai multe zile in Budapesta. S’a interesat, spune ■ ^gyptérién“, mai ales de proiectele relîgio­­nare, dar’ şi de raporturile generale, de ches­tiunea română şi de mişcarea agrară. Din Praga s’a semnalat deja ziarelor vieneze că Flourens va visita şi pe Cehi. După o telegramă a unui ziar din Cluj, el va veni şi un Ardeal. Toate ziarele maghiare exploatează ve­derile lui Flourens In sensul proiectelor reli­­gionare, a căror nesancţionare ar însemna o ştirbire a parlamentarismului — mai bine zis janiciarismului — maghiar. Nu ne îndoim, că şi părerile lui asupra chestiei române vor fi cel puţin tot atât de exploatate. Pentru aceea noi nu punem nici un te­­meiu pe spusele ziarelor maghiare şi aştep­tăm ca Flourens se­’şi exprime î­n­­tr’un chip autentic vederile sale. Fiind şi scriitor politic, el o va şi face de sigur. Observăm deocamdată, că visita făcută numai Maghiarilor şi Cehilor va fi de sigur chiar în privită — din Viena, acusaţilor şi astfel toţi patru vor trebui se în­tre nu peste mult în temniţă, în acelaşi timp dl George Moldovan, care după­ cum se ştie a fost condamnat în cele trei procese de presă din urmă ale „Foii Poporului“ la opt luni temniţă de stat şi la­­ resp. 3 luni temniţă ordinară, a primit citaţiune, ca pe 1,9 De­cemvrie n. să se presente înaintea tribunalului din Cluj, unde se va ţină pertractarea pentru cumularea pedepselor sale. FOIŢA „TRIBUNEI: Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE De George Bogdan. V. Naţionalităţile Bucovinei şi politica lor. 1. Rutenismul. Programul rutean. (Urmare.) «11. Toate comunele parochiale, în care trăesc minorităţi însem­nate naţionale de cel puţin 500 suflete, se fie împărţite pe temeiul naţionalităţii şi lipirii de conversare în două parochii, şi această împărţire -i se înceapă în Cernăuţi, unde una din cele două parochii gr.-or. existente să fie destinată pentru Ru­teni şi alta pentru Români». Notă. Acest punct al programului ru­tean este foarte şiret formulat. Pentru a vedea ce ascunde el în dosul unei formule la aparenţă foarte puţin vinovate, voiu face câteva calcule, voiu da câteva pilde potrivite cu principiul exprimat aici. Mai ântâiu o serie de parochii cu po­­poraţiune mixtă s’ar despărţi în două, una ruteană şi alta română; astfel în cele mai multe locuri mixte s’ar lua Românilor ori­ce prilegiu de a mai pută contribui prin bise­rica română şi preotul roman la susţinerea elementului român în perdere. Aşa ar fi, luând ca temei­­arăşi cam inexacta statistică de la 1890 în Ceahov, Cuciurmare, Molodia, Catica, Camenca, Broscăuţul, Bănila moldo­venească, Panca, Petrouţ, Mitoca etc. Ce-­i însă temerar, este gândul, că în acest chip Rutenii ar reuşi să obţină deja acum ori în curând şi pentru totdeauna preoţi ruteni în Seret, Storojineţ, unde la 1890 erau 902 su­flete de Ruteni faţă cu 1932 Români, Ră­dăuţi, unde erau 443 Ruteni, Suceava, unde erau 644 suflete rutene faţă cu 2417 Români, în acest chip s’ar crea în toate* capitalele de districte, afară — până acum­­— numai de Câmpulung centre de rutenisare susţinute pe spesele fondului religionar — la care Rutenii dau dat nici o pară, nici un petec de loc! Dela această construcţie până la crearea me­­tropoliei independente, — idee propagată în presa lor, dar’ ca să nu­’şi facă, în considera­ţie la valoarea ei, programul ridicol, eliminată din acesta — ar fi drumul mai scurt. Perderile pe partea Românilor ar fi însă şi altele. Câteva pilde ne vor lămuri. Botuşaniţa cuprindea la 1880 171 (la 1890 încă amâni şi 226 (la 1890 392) Ruteni. Gropana avea numai r­uteni şi nume la 1890 250. Amândouă localităţile fac o singură comună bisericească. Rutenii sunt 642 şi pot face, conform principiului din pro­gram, o comună bisericească-ruteană, pe când în urma principiului lor, Românii sunt aban­donaţi şi perduţi. Exemplele de acest fel sunt foarte multe. Eu le-am calculat cu multă răbdare pe toate şi am găsit, că Românii ar perde foarte mult şi mult mai puţin ar perde Rutenii. Dar’ să ne închipuim, că s’ar concre­­tisa principiul Rutenilor, şi că ei ar obţine un resultat splendid. Ar mai fi posibil, că după aceea Ro­mânii să schimbe uşor starea lucrurilor odată­­ consacrate ? Nu li­ s’ar opune mari pedeci ? Nu ar trebui să lupte cumplit pentru recâştigarea terenului odată răpit ? De pildă: Slătioara, Geminea şi Ostra fac o co­mună bisericească. Slătioara este română şi are (la anul 1890) 322 Români, Ostra are 133 Români şi 297 Ruteni, care Geminea 156 Români şi 454 Ruteni. La 1880 încă Slătioara ar fi trebuit să fie, conform principiului ru­tean, abandonată şi cuprinsă într’o parochie ruteană, şi numai la 1890, crescând şi populaţia română până la cifrele date mai sus, ea ar fi putut să obţină iarăşi o parochie română, în acest chip s’ar face posibil ca admi­­nistraţia bisericească şi politică să aibă des­­tuile prilegiuri pentru a-’şi manifesta simpatiile şi antipatiile naţionale. Al treilea soiu de perderi ar fi în pa­­rochiile ce nu cuprind decât o singură comună politică, dar’ nu au 500 Români. Şi aici Ru­tenismul ar înghiţi o mulţime de popor român, în acest chip am calculat şi ce ar perde Rutenii cătră Români şi am găsit că în acest rr­inct­i­m manifestat, deşi ascunsă într'o formă amăgitoare, tendenţa de a invoca interve­nirea guvernului pentru a crea o formă, o consti­tuţie bisericească, în care cumplit de mulţi Ro­mâni s'ar perde cu siguranţă. »12. Pentru creşterea unui număr de preoţi de naţionalitate ruteană corespunzător numărului de credincioşi gr.-or. ruteni, să fie consideraţi la primire, în seminarul clerical în special teologii de naţionalitate ruteană, şi ei se fie primiţi toţi, dacă nu-ai constatat nici un temeiu legal de excludere, şi tuturor as­piranţilor ruteni la starea preoţească să li­ se uşureze intrarea în seminarul clerical prin mă­suri corespunzătoare. »13. Dintre cei doi preoţi, care sunt numiţi în consiliul şcolar al ţerii ca represen­­tanţi ai confesiunii gr.-or., unul să fie tot­deauna rutean. »14. La facultatea gr.-or. teologică pre­legerile să se ţină şi în limba ruteană şi pen­tru acest scop să se sistemiseze catedre pro­prii cu limbă de propunere ruteană pentru toate specialităţile principale«. Notă: Observ şi aici iarăşi tendenţa de a crea tot pe spesele românescului (după ori­gine) fond religionar, inteligenţă ruteană şi agresivă. »15. Ordinul dat pentru teologii semi­­nariului gr.­or. relativ la cercetarea prelegeri­lor asupra limbei şi literaturei rutene se se retragă imediat şi dimpotrivă cercetarea pre­legerilor de limba şi literatura ruteană să fie declarată ca obligată pentru toţi clericii de na­ţionalitate ruteană. »16. Pentru tinerimea gr.­or. de naţio­nalitate ruteană să se sistemiseze la toate şcoa­­lele medii din ţeară profesori proprii cu limba de propunere ruteană şi ocupate cu Ruteni. La şcoalele populare, care sunt cercetate şi de şcolari gr.-or. de naţionalitate ruteană, să se aplice ca catecheţi gr.-or. numai astfel de preoţi care pot se dovedească în chipul legal pomenit mai sus că cunosc cu temeiu limba ruteană«. Notă. De pildă, la gimnasiul din Su­ceava, o şcoală medie şi el, au fost în 1893 cu toţii — 10 Ruteni. Pentru aceşti 10 Ru­teni să cere însă un profesor rutean de reli­gie !! ! Ce-ar zice atunci Polonii, care la Su­ceava au avut în acelaşi an 31 de gimnazişti ?! La gimnasiul din Rădăuţi Rutenii au fost în anul 1892/93 tocmai­­­20 de elevi. Pentru aceştiea să cere deci un profesor ru­tean special!! Polonii având aici 23 de elevi, ar fi trebuit să ceară deja şi ei ! Asta-­i de sigur culmea impertinenţei de venetic! »17. La şcoala cantorală să se creeze pentru şcolarii de naţionalitate ruteană clase proprii paralele, în care instrucţia în reli­­giune şi în celelalte obiecte de învăţământ să se facă exclusiv numai în limba ruteană. Ca învăţător de limba ruteană să se pună la acest institut un Rutean, care are cualificaţia necesară pentru aceasta. »18. Şcoala gr.-or. populară din Cer­­năuţi să se dividă în două părţi independente, în care să se introducă la una exclusiv limba ruteană, la alta exclusiv limba română ca limbă de propunere». Notă. O propunere de acest cuprins s’a făcut deja în dieta Bucovinei. Ea a fost res­pinsă. Dar’ semn a fost că Rutenii caută să­’şi şi realiseze programul — nu ca Ro­mânii! „19. Toate catechismele şi cărţile de religie folosite până acum la şcoalele populare, medii şi speciale şi scrise într'o neînţeleasă limbă amestecată să se inlocuească fără amî­­nare cu altele corespunzătoare scrise în limba curat ruteană si uşor la înţeles. » I » »20. în fine peste tot, unde noi am ce­rut aplicarea limbii rutene, să se şi folosească în adevăr limba curat ruteană, dar’ la nici un cas neînţelesul amestec de limbă ruteană­­bisericească-rusească ce s’a folosit până acum, şi pe care consistorul l-­a favorisat«. (Va urma.) Cereri de nulitate respinse. Ieri li­ s’a înmannat domnilor Andreiu Babteş şi Ioan Popa Necşa sentenţa Curiei reg. adusă în ultimul proces de presă al „Tribunei“. Tot ieri li­ s-a înmannat şi domnilor George Mol­dovan şi Tit Liviu Albi in sentenţa Curiei în procesul din urmă al „Foii Poporului“. Curia a respins toate cererile de nulitate ale Desperaţi că sancţionarea proiectelor religionare întârzie, cei din seminţia israilo­­arpadină se tânguesc grozav în numărul dela 4 Decemvrie al lui „Pesti Naplda. Ea“ In nu­mărul dela 5 c, același ziar guvernamental sfătuește pe stăpânii sei să-’şi dee de­misia. Vom reveni. Proces aiuînat. Din causă că Luni a fost sărbătoare, procesul „Zastavei*, sorocit pe această zi, s’a amânat până la 17 De­cemvrie. Organul casei Mocsonyi în numărul seu dela 6 Decemvrie scrie: „Noi însă, care am luat o posiţiune deosebită faţă cu acea adunare, care şi astăzi apreciem din aceleaşi consideraţiuni principiale adunarea, o spunem franc, câm­ suntem mulţumiţi cu resultatele adunării şi sun­­tem convinşi că nu e bine ceea­ ce s’a făcut“. Aşa vorbeşte şi­­ Pázmándy. Presa engleză despre adunare. Marele ziar „Times“ scrie în nu­mărul seu dela 30 Noemvrie 1894, sub titlul „Situaţiunea în Unga­ria“ un articol, din care ni­ se trimite următorul pasagiu, privitor la noi şi adunarea din Sibiiu . Reformele administrative în Ungaria sânt cunoscute de a fi de o necesitate ur­gentă. Românii din Transilvania nu dau de loc semne că ar fi pacificaţi, partidul liberal va ave deci a-­şi măsura capabilitatea sa pen­tru arangiarea acestei chestiuni, care să satisfacă populaţiunea română fără a periclita unitatea ţerii. Asupra acestei chestiuni, miniştrii ungureşti ei înşişi sunt sanguini, dar­ ei nu trebue să uite, că această chestiune invo­lvă con­sideraţiuni internaţionale, şi ca atare, este poate cea mai serioasă din toate dificultățile cu care ei au să se lupte.

Next