Tribuna, noiembrie 1894 (Anul 11, nr. 232-255)
1894-11-25 / nr. 251
Anul XI Sibiiu, Vineri 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1894 Nr. 251 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l0 an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 18 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., V« an 3 fl. 50 cr., »/« an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: i/1 an 10 franci, l/1 an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costa 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. V. A. Urechii şi generalii Turi. Mai zilele trecute dl V. A. Urechiă, preşedintele Ligei, a adresat generalului Tiri la Paris o scrisoare, pe care am reprodus-o şi noi în coloanele „tribunei“. Avem multă stimă pentru dl Urechiă, şi ne bucurăm totdeauna când vedem zelul ce-l desvoaltă în apărarea intereselor naţionale. In virtutea iubirii şi prieteniei cu care ne onorează dl Urechiă, şi mai ales că salevează o chestie de mare importanţă, trebue să ne precisăm însă punctul nostru de vedere politic, fiind vorba de noi şi de soartea noastră, a celor de dincoace de munţi, chiar şi atunci, când n’am fi cu totul de aceeaşi părere. Nu ne împotrivim ca generalul Türr să lucreze şi el pentru o bună înţelegere între Maghiari şi Români, dacă poate, insă ne lipsim prea bucuros de conlucrarea sa, ba o vom combate ca şi până acum, când ţinta ei ar fi o distrugere a baselor politicei noastre. „O federaţiune de Români şi de Maghiari cu popoarele balcanice“ poate să fie o idee foarte frumoasă, pentru care Turi a lucrat şi până acum cu soţul seu Klapka, şi mai ales cu stăpânul lor comun Kossuth. Poate că „n’am fi asistat azi, trişti, la dureroasele evenimente, care se desfăşură în Transilvania“, dacă „guvernul unguresc ar fi realizat cel puţin o parte din ce aţi promis principelui Cuza“. Poate că, dacă Kossuth, Klapka şi Turi ar fi fost oameni de bună credinţă, astăzi „Ungaria ar fi mai aproape de idealul său“. Toate acestea se poate să se fi întâmplat, fiindcă nimeni nu poate să ştie, ce curs ar fi luat lucrurile în alte condiţiuni date. Insă una o ştim cu toată positivitatea, că poporul român s’a ferit totdeauna şi se fereşte şi acum a da concursul seu la o politică de aventurieri. Bar’ Turi şi soţii sei au făcut totdeauna o politică de aventurieri, şi atenei când au dat promisiuni principelui Cuza. E o greşeală a zice, că „idealul Ungariei“ e independenţa ţerii în înţeles kossuthist. Ea poate să fie un ideal al Maghiarilor, dar niciodată al Ungariei, care peste jumătate e alcătuită din nemaghiari. A sprijini acest ideal înseamnă a colabora — fie şi involuntar — la consolidarea maghiarismului intolerant şi exclusivist. Din acest motiv şi din multe altele Românii au fost totdeauna duşmani ai „idealului Ungariei“ şi la 1848 ei au stat pe partea „absolutismului austriac“ contra „kossuthismului liberal“(?). Pe Dragoş, care venise la Câmpeni cu propuneri de pacificare din tabăra generalului Türr, Românii ’l-au considerat de trădător naţional. Nu corăspunde cu adevărul, că „Românii n’ar fi fost niciodată amicii inimicilor Ungariei“; din contră ei totdeauna au fost inimicii unei Ungarii, în chipul precum Türr şi soţii sei voiau să o alcătuească. Ei au fost aceşti inimici, şi nu în mod ascuns, ci pe faţă; ei au vărsat chiar sângele lor pentru această inimiciţie, întemeiată pe divergenţe mari şi principiale. Niciodată noi n’am negociat cu kossuthiştii, fiindcă orice ni-ar oferi ei, ei oferă stând pe ruinele monarchiei habsburgice, car’ politica noastră naţională se întemeiază pe consolidarea şi tăria monarchiei habsburgice unitare. Iată de ce atitudinea noastră dela 1848 n’are trebuinţă de nici un fel de sense, cu atât mai puţin voim să se facă aceste sense înaintea generalului Türr, care e cunoscut ca un comis voyageur in materie de distrugere a Austriei. Nu numai că nu regretăm atitudinea noastră de la 1848, ci e şi îndeobşte cunoscut, că partidul naţional român de astăzi stă pe aceleaşi base, pe care a stat adunarea naţională de pe Câmpul Libertăţii la 8/15 Maiu. Românii nici nu sufer, ca cineva dintre ai lor să iisuească la schimbarea acestor base. Dovada cea mai nouă, pe lângă cele multe ce s’au dat până aci, e indignarea generală ce s’a produs cu ocasiunea adunării naţionale de la Sibiiu contra dlui Alexandru Mocsonyi. Din acest punct de vedere noi când auzim de o „federaţiune de Români şi de Maghiari“ ne gândim la o utopie sau la o tradare. Presupunând că Kossuthismul ar isbuti să-şi realiseze „idealul“ seu, va fi atunci „mica Românie“ dispusă să-şi jertfească independenţa sa de astăzi, încheiând o federaţiune cu „marea Ungarie“? Va pută „mica Românie“ federată să silească pe „marea Ungarie“ a respecta drepturile noastre naţionale, pe care astăzi, pe când nu e „mare“, le calcă zilnic ? Lui Ioan Bratianu, fără îndoeală cel mai însemnat bărbat de stat ce ’l-a produs statul român modern, sau bărbatul de stat care a produs statul român modern, nu l i se poate tăgădui competenţa în judecarea stărilor politice româneşti. Dl Urechiă o ştie şi mai bine decât noi, o constată chiar prin documentele inedite publicate în opul său „L’Alliance des Roumains et de Hongrois“ (Bucarest 1894), că tocmai Ioan Brătianu ’şi-a dat multe silinţe pe lângă principele Cuza şi împăratul Napoleon III, ca generalul Klapka să nu isbutească la Bucureşti cu planurile sale de federaţiune între „mica“ Românie şi „marea“ Ungarie a lui Kossuth. Regele Carol, care, în cei 27 ani ai guvernării sale, a dat linvin d p a n r p î nw w*'/ ’ -----------tr - -----ţelepciunea sa, când a primit în audienţă tocmai pe generalul Türr, a luat kossuthiştilor orice speranţă la concursul României pentru realizarea scopurilor lor. Aşadar, cei mai competenţi bărbaţi de stat, Domnitorul României, întreg poporul român de dincoaci de munţi, se pronunţă în contra unei asemeni „federaţiuni de Români şi de Maghiari“. Tot aşa, nu vom spune generalului Türr ca nouă Românilor de aici „puţine, de tot puţine concesiuni“ sânt a se face. înainte de toate noi nu cerem dela nimeni, cu atât mai puţin dela kossuthişti, nici un fel de concesiune, nici mare, nici mică, nici multe, nici puţine. Noi cerem şi pretindem drepturile noastre, nu numai în virtutea legilor în vigoare, ci în virtutea posesiunii lor din trecut. Programul partidului naţional nu cuprinde nici un singur punct, prin care s’ar pretinde un drept, ce nu ’l-am fi avut deja; nu pretinde nimic ce alte popoare, care alcătuesc împreună cu noi acest stat, n’ar avă deja. Nu dela aventurieri politici, nici dela Maghiari pretindem aceste drepturi, ci le pretindem dela statul nostru şi în interesul bine înţeles al acestui stat. Dacă statul ne lipseşte de aceste drepturi fireşti şi bine înscrise, va fi rău pentru noi, dar’ va fi şi mai rău pentru statul poliglot, care ar trebui să se sprijinească pe mulţumirea nu numai a Maghiarilor, ci a tuturor popoarelor ce-l alcătuesc. Numai în acest înţeles putem noi să apelăm la concursul cuiva, şi dacă altfel se înţeleg lucrurile în străinătate şi în regatul României, chiar de bărbaţi, care ne sânt buni amici şi foarte binevoitori, vina principală iarăşi noi o purtăm. Prea puţin ni-am dat silinţa până acum, ca lupta noastră, ca principiile noastre politice să fie îndeajuns cunoscute şi exact apreciate în toate părţile, dar, mai ales în cercurile politice din România. Flourens în Ungaria. Fostul ministru de externe francez Flourens a petrecut mai multe zile in Budapesta. S’a interesat, spune ■ ^gyptérién“, mai ales de proiectele relîgionare, dar’ şi de raporturile generale, de chestiunea română şi de mişcarea agrară. Din Praga s’a semnalat deja ziarelor vieneze că Flourens va visita şi pe Cehi. După o telegramă a unui ziar din Cluj, el va veni şi un Ardeal. Toate ziarele maghiare exploatează vederile lui Flourens In sensul proiectelor religionare, a căror nesancţionare ar însemna o ştirbire a parlamentarismului — mai bine zis janiciarismului — maghiar. Nu ne îndoim, că şi părerile lui asupra chestiei române vor fi cel puţin tot atât de exploatate. Pentru aceea noi nu punem nici un temeiu pe spusele ziarelor maghiare şi aşteptăm ca Flourens se’şi exprime într’un chip autentic vederile sale. Fiind şi scriitor politic, el o va şi face de sigur. Observăm deocamdată, că visita făcută numai Maghiarilor şi Cehilor va fi de sigur chiar în privită — din Viena, acusaţilor şi astfel toţi patru vor trebui se între nu peste mult în temniţă, în acelaşi timp dl George Moldovan, care după cum se ştie a fost condamnat în cele trei procese de presă din urmă ale „Foii Poporului“ la opt luni temniţă de stat şi la resp. 3 luni temniţă ordinară, a primit citaţiune, ca pe 1,9 Decemvrie n. să se presente înaintea tribunalului din Cluj, unde se va ţină pertractarea pentru cumularea pedepselor sale. FOIŢA „TRIBUNEI: Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE De George Bogdan. V. Naţionalităţile Bucovinei şi politica lor. 1. Rutenismul. Programul rutean. (Urmare.) «11. Toate comunele parochiale, în care trăesc minorităţi însemnate naţionale de cel puţin 500 suflete, se fie împărţite pe temeiul naţionalităţii şi lipirii de conversare în două parochii, şi această împărţire -i se înceapă în Cernăuţi, unde una din cele două parochii gr.-or. existente să fie destinată pentru Ruteni şi alta pentru Români». Notă. Acest punct al programului rutean este foarte şiret formulat. Pentru a vedea ce ascunde el în dosul unei formule la aparenţă foarte puţin vinovate, voiu face câteva calcule, voiu da câteva pilde potrivite cu principiul exprimat aici. Mai ântâiu o serie de parochii cu poporaţiune mixtă s’ar despărţi în două, una ruteană şi alta română; astfel în cele mai multe locuri mixte s’ar lua Românilor orice prilegiu de a mai pută contribui prin biserica română şi preotul roman la susţinerea elementului român în perdere. Aşa ar fi, luând ca temeiarăşi cam inexacta statistică de la 1890 în Ceahov, Cuciurmare, Molodia, Catica, Camenca, Broscăuţul, Bănila moldovenească, Panca, Petrouţ, Mitoca etc. Ce-i însă temerar, este gândul, că în acest chip Rutenii ar reuşi să obţină deja acum ori în curând şi pentru totdeauna preoţi ruteni în Seret, Storojineţ, unde la 1890 erau 902 suflete de Ruteni faţă cu 1932 Români, Rădăuţi, unde erau 443 Ruteni, Suceava, unde erau 644 suflete rutene faţă cu 2417 Români, în acest chip s’ar crea în toate* capitalele de districte, afară — până acum— numai de Câmpulung centre de rutenisare susţinute pe spesele fondului religionar — la care Rutenii dau dat nici o pară, nici un petec de loc! Dela această construcţie până la crearea metropoliei independente, — idee propagată în presa lor, dar’ ca să nu’şi facă, în consideraţie la valoarea ei, programul ridicol, eliminată din acesta — ar fi drumul mai scurt. Perderile pe partea Românilor ar fi însă şi altele. Câteva pilde ne vor lămuri. Botuşaniţa cuprindea la 1880 171 (la 1890 încă amâni şi 226 (la 1890 392) Ruteni. Gropana avea numai ruteni şi nume la 1890 250. Amândouă localităţile fac o singură comună bisericească. Rutenii sunt 642 şi pot face, conform principiului din program, o comună bisericească-ruteană, pe când în urma principiului lor, Românii sunt abandonaţi şi perduţi. Exemplele de acest fel sunt foarte multe. Eu le-am calculat cu multă răbdare pe toate şi am găsit, că Românii ar perde foarte mult şi mult mai puţin ar perde Rutenii. Dar’ să ne închipuim, că s’ar concretisa principiul Rutenilor, şi că ei ar obţine un resultat splendid. Ar mai fi posibil, că după aceea Românii să schimbe uşor starea lucrurilor odată consacrate ? Nu li s’ar opune mari pedeci ? Nu ar trebui să lupte cumplit pentru recâştigarea terenului odată răpit ? De pildă: Slătioara, Geminea şi Ostra fac o comună bisericească. Slătioara este română şi are (la anul 1890) 322 Români, Ostra are 133 Români şi 297 Ruteni, care Geminea 156 Români şi 454 Ruteni. La 1880 încă Slătioara ar fi trebuit să fie, conform principiului rutean, abandonată şi cuprinsă într’o parochie ruteană, şi numai la 1890, crescând şi populaţia română până la cifrele date mai sus, ea ar fi putut să obţină iarăşi o parochie română, în acest chip s’ar face posibil ca administraţia bisericească şi politică să aibă destuile prilegiuri pentru a-’şi manifesta simpatiile şi antipatiile naţionale. Al treilea soiu de perderi ar fi în parochiile ce nu cuprind decât o singură comună politică, dar’ nu au 500 Români. Şi aici Rutenismul ar înghiţi o mulţime de popor român, în acest chip am calculat şi ce ar perde Rutenii cătră Români şi am găsit că în acest rrinctim manifestat, deşi ascunsă într'o formă amăgitoare, tendenţa de a invoca intervenirea guvernului pentru a crea o formă, o constituţie bisericească, în care cumplit de mulţi Români s'ar perde cu siguranţă. »12. Pentru creşterea unui număr de preoţi de naţionalitate ruteană corespunzător numărului de credincioşi gr.-or. ruteni, să fie consideraţi la primire, în seminarul clerical în special teologii de naţionalitate ruteană, şi ei se fie primiţi toţi, dacă nu-ai constatat nici un temeiu legal de excludere, şi tuturor aspiranţilor ruteni la starea preoţească să li se uşureze intrarea în seminarul clerical prin măsuri corespunzătoare. »13. Dintre cei doi preoţi, care sunt numiţi în consiliul şcolar al ţerii ca representanţi ai confesiunii gr.-or., unul să fie totdeauna rutean. »14. La facultatea gr.-or. teologică prelegerile să se ţină şi în limba ruteană şi pentru acest scop să se sistemiseze catedre proprii cu limbă de propunere ruteană pentru toate specialităţile principale«. Notă: Observ şi aici iarăşi tendenţa de a crea tot pe spesele românescului (după origine) fond religionar, inteligenţă ruteană şi agresivă. »15. Ordinul dat pentru teologii seminariului gr.or. relativ la cercetarea prelegerilor asupra limbei şi literaturei rutene se se retragă imediat şi dimpotrivă cercetarea prelegerilor de limba şi literatura ruteană să fie declarată ca obligată pentru toţi clericii de naţionalitate ruteană. »16. Pentru tinerimea gr.or. de naţionalitate ruteană să se sistemiseze la toate şcoalele medii din ţeară profesori proprii cu limba de propunere ruteană şi ocupate cu Ruteni. La şcoalele populare, care sunt cercetate şi de şcolari gr.-or. de naţionalitate ruteană, să se aplice ca catecheţi gr.-or. numai astfel de preoţi care pot se dovedească în chipul legal pomenit mai sus că cunosc cu temeiu limba ruteană«. Notă. De pildă, la gimnasiul din Suceava, o şcoală medie şi el, au fost în 1893 cu toţii — 10 Ruteni. Pentru aceşti 10 Ruteni să cere însă un profesor rutean de religie !! ! Ce-ar zice atunci Polonii, care la Suceava au avut în acelaşi an 31 de gimnazişti ?! La gimnasiul din Rădăuţi Rutenii au fost în anul 1892/93 tocmai20 de elevi. Pentru aceştiea să cere deci un profesor rutean special!! Polonii având aici 23 de elevi, ar fi trebuit să ceară deja şi ei ! Asta-i de sigur culmea impertinenţei de venetic! »17. La şcoala cantorală să se creeze pentru şcolarii de naţionalitate ruteană clase proprii paralele, în care instrucţia în religiune şi în celelalte obiecte de învăţământ să se facă exclusiv numai în limba ruteană. Ca învăţător de limba ruteană să se pună la acest institut un Rutean, care are cualificaţia necesară pentru aceasta. »18. Şcoala gr.-or. populară din Cernăuţi să se dividă în două părţi independente, în care să se introducă la una exclusiv limba ruteană, la alta exclusiv limba română ca limbă de propunere». Notă. O propunere de acest cuprins s’a făcut deja în dieta Bucovinei. Ea a fost respinsă. Dar’ semn a fost că Rutenii caută să’şi şi realiseze programul — nu ca Românii! „19. Toate catechismele şi cărţile de religie folosite până acum la şcoalele populare, medii şi speciale şi scrise într'o neînţeleasă limbă amestecată să se inlocuească fără amînare cu altele corespunzătoare scrise în limba curat ruteană si uşor la înţeles. » I » »20. în fine peste tot, unde noi am cerut aplicarea limbii rutene, să se şi folosească în adevăr limba curat ruteană, dar’ la nici un cas neînţelesul amestec de limbă ruteanăbisericească-rusească ce s’a folosit până acum, şi pe care consistorul l-a favorisat«. (Va urma.) Cereri de nulitate respinse. Ieri li s’a înmannat domnilor Andreiu Babteş şi Ioan Popa Necşa sentenţa Curiei reg. adusă în ultimul proces de presă al „Tribunei“. Tot ieri li s-a înmannat şi domnilor George Moldovan şi Tit Liviu Albi in sentenţa Curiei în procesul din urmă al „Foii Poporului“. Curia a respins toate cererile de nulitate ale Desperaţi că sancţionarea proiectelor religionare întârzie, cei din seminţia israiloarpadină se tânguesc grozav în numărul dela 4 Decemvrie al lui „Pesti Naplda. Ea“ In numărul dela 5 c, același ziar guvernamental sfătuește pe stăpânii sei să-’şi dee demisia. Vom reveni. Proces aiuînat. Din causă că Luni a fost sărbătoare, procesul „Zastavei*, sorocit pe această zi, s’a amânat până la 17 Decemvrie. Organul casei Mocsonyi în numărul seu dela 6 Decemvrie scrie: „Noi însă, care am luat o posiţiune deosebită faţă cu acea adunare, care şi astăzi apreciem din aceleaşi consideraţiuni principiale adunarea, o spunem franc, câm suntem mulţumiţi cu resultatele adunării şi suntem convinşi că nu e bine ceea ce s’a făcut“. Aşa vorbeşte şi Pázmándy. Presa engleză despre adunare. Marele ziar „Times“ scrie în numărul seu dela 30 Noemvrie 1894, sub titlul „Situaţiunea în Ungaria“ un articol, din care ni se trimite următorul pasagiu, privitor la noi şi adunarea din Sibiiu . Reformele administrative în Ungaria sânt cunoscute de a fi de o necesitate urgentă. Românii din Transilvania nu dau de loc semne că ar fi pacificaţi, partidul liberal va ave deci a-şi măsura capabilitatea sa pentru arangiarea acestei chestiuni, care să satisfacă populaţiunea română fără a periclita unitatea ţerii. Asupra acestei chestiuni, miniştrii ungureşti ei înşişi sunt sanguini, dar ei nu trebue să uite, că această chestiune involvă consideraţiuni internaţionale, şi ca atare, este poate cea mai serioasă din toate dificultățile cu care ei au să se lupte.