Tribuna, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 1-24)

1895-01-14 / nr. 11

ag. 42 ,­ o puternică acţiune diplomatică în sens, ca România se iee nu numai o ă indiferentă faţă cu această chestiune nă a Ungariei, „ci să excludă hotărit­e agitaţiune, manifestaţi­une, ce ar fi îgâturâ cu chestiunea română din Un­U „Am aşteptat dela ministerul de externe omâniei o declaraţiune solemnă, care , fi convins că guvernul comun ces. reg­­is în cunoştinţa guvernului român că fa este o chestiune internă a Ungariei şi teptat­ ca guvernul român să declare că nu te nici un fel de atingere a mişcării ro­din Ungaria din partea supuşilor rege­klol, după­ cum cuviinţa internaţională cu sine aceasta. „Şi în loc de aceasta ce s’a întâmplat?­itrul de externe român, Lahovary, declară mai importantă este discuţiunea unui cru de externe, decât discursurile şi n­­oilor deputaţi; pe noi ne ameninţă sau­­că România va fi nevoită să scoată sa­­m­d va ajunge opoziţia la cârmă, şi de­­de o modestă dorinţă împlinirea do­ri de stat maghiar a Românilor, cu rea agitaţiunilor. El nu sufere inter­­, şi nici dânsul nu intervine, ceea­ ce­­ează că noi să suferim intervenţia Va­­i din Bucureşti agitaţiunile lor, să i agitările, iar guvernul nostru extern continue sonmul lui“. „Declaraţiunea ministrului de externe este o straşnică bătaie pentru con- Kălnoky, ministru de exsterne, care cu atâta demnitate nu ştie să repre­­ia Bucureşti interesele maghiare ca iul să condamne amestecul Valahilor iolo, în mişcarea nelegiuită a Valahilor Aceasta este o dovadă de valoarea po­­a delegaţiunei. Iată ce zice un alt jurnal, „Hazánk“ h­olul „Lahovary şi chestiunea română“,­­ fundamental al discursului lui Lahovary al lui Filipescu. La acusarea liberalilor că este pentru vrea mişcării naţionale, răspunde ea­­. Este un iscusit diplomat care ştie toate prin fiori oratorice şi o parte De ce nu grăeşte hotărît? Că nici în caşul România ar fi mai puternică, nu ar să se amestece în cele lăuntrice ale vei? suntem convinşi că dacă Lahovăry şi şi România oficială, n’ar cugeta la din Ungaria, spre a-şi câştiga popu- V, nici aceştia nu ar fi aşa de ultraişti purta mai liniştit. •Numai de frica unui răsboiu grăeşte n­u, cum grăeşte, că: „în România nu diferenţă în această chestiune între ii politici.“ Tot aşa ca Lahovary va grăi şi Sturdza ministru, şi atunci Lahovary va acusa­raza că e trădător (Ilaritate). Hazánk* termină că e o colosală gre­­ca Ungurii să cerce a deslega chestiunea alitaţilor prin Lahovary-Kălnoky. La Lahovary o politică de naţionalităţi vită, dreaptă, care are în vedere aco­statului maghiar sau chiar şi cel­­ pas spre aceasta, plăteşte de sute ,­ de ori mai mult decât voinicoasele li de politică externă ale dlor M. şi Berzeviczy Albert In delegaţiune ai toată diplomaţia lui Kălnoky. Dacă ,­ acasă, printr’o politică înţeleaptă şi ătoare substragem mişcărilor naţionale­­ nutrimentul, atunci sfătuirile par­ului român, despre chestiunea ardeleană, devin copilării ridicole; până, însă, nu vom face aceasta, avem serios să ne temem, că chestiunea naţională română un adevăr are să ajungă chestiune europeană.“ Sunt multe citaţiuni cari aş mai pute aduce, le las la o parte, pentru a nu înde­lunga prea mult această cuvântare, care a continua numai graţie bunăvoinţei d-voastre, aşi zice românismului d-voastre. Vedeţi die ministru, că ori­ce aţi face nu veţi mulţumi pe cei de la Budapesta. Pe când d-voastră cereţi să existe moderaţi între Românii ardeleni, acest fel de oameni pe terâmul naţional, nu există între Unguri. D­ar, pe când d-voastră, cereţi moderaţi între Românii din Ardeal, nu aţi face rău să ne arătaţi cari sunt moderaţii din Un­garia. Moderaţii de la Timişoara trebue să stee la vorbă cu cineva. Numiţi vr’un mo­derat din Ungaria, cu care dl Mocsonyi şi ai sei să stea de vorbă. Nu sunt Unguri moderaţi pe cale naţio­nală, aşa cum o înţeleg ei orbeşte. Ar tre­bui să lucrăm mult pentru a începe se în­ţeleagă, că interesul tuturor din Ungaria, este a da dreptate Românilor, pentru­ ca astfel împăcaţi să ne putem asigura soartele viitoare. Decât regret eu, care, încă odată, nu vin să aduc aci cuvântarea unui om de guvernaraent, ci ca un representant al Ligei, că mai nutriţi ilusirni de a afla moderaţi între Unguri. Este drept să recunoaştem ungurilor un patriotism mai pe deasupra luptelor de par­tidă între ei, pe când d-voastră în tele­grama biuroului oficial ce aţi trimis des­pre desbaterea din cameră la presa străină *) presentaţi această lupta ca între partidul liberal şi cel conservator; arătaţi-ne un singur jurnal şi un singur act al guvernu­lui unguresc, care să cugete altmintrelea în chestiunea ungurească, de cum cugetă tot şovinistul maghiar, în telegrama d-voastre oficială la presa străină, de ce aţi suprimat discursul dlui N. Filipescu şi nu aţi înregis­trat decât pe al dlui Arion? (Va urma). beam la articulaţii mult­ puţin neîn­n sfîrşit ne-am desfăcut în grupe, dl . Baseşti drăgostindu-­şi fiica sa doioasă, cu cumnatul şi nepoatele, eu cu Veliciu iu, povestind de ale noastre, Roman exerciţiul cu Achil, încins cu sabie şi b­a la umăr. ,Pe cine puşti tu, A­chile ?“ .Pe cei­ ce au Închis pe tata“, fu voini­­c■ăspuns Viorica se lupta cu o păpuşe are decât dînsa, şi In răsfăţarea sa se le picioarele celor mari, modesta Ste­­de şi se lipeşte cu recunoştinţă de cei­ ce atenţiune. Altcum închipuiţi-vă într’un ridor, 25 de suflete cu mic cu mare,­­ unii de alţii în grupe, ce se formează ac în tot momentul între mişcări ce- i veţi avă idea de promenada de Cră- i temniţa din Vaţ. Înd te lasă unul, te prinde altul. Tot vre să spună şi să audă ceva indispen­­s in durerile lumii. Aşa au trecut cele e înainte de ameazi, cât ce ai bate în Sună 12 şi parcalabul nu de aceea e dlo ca să facă curte cocoanelor, des­­îşa şi ne dă afară pe noi oaspeţii cu 3 cu tot. Alelei puiu de păgân, gândii graiu grăiam „câte fire ’n măsăriţă“... »­* cos în drum m’am dat nu graţia cocoa­­alduitele, care mă duseră mai nainte la *) ROUMANIE Les conservateurs et la qaestion Transylvaine Bucarest, lé 12 Décembre. A l’occasion de la discussion de 1’Adresse, M. Delavrancea, liberal, a fait un long réquisitoire contre la politique extérieure du gouvernement. M. Árion, conservateur, a réfuté toutes les as­sertions de l’orateur libéral relativement á la ques­tion nationale. La Situation actuelle de l’Europe impose á la Roumanie de virre en bonne harmonie avec l’Hon­­grie. Ce serait folie d’exposer l’existence de la Rou­­manie et de pousser celle-ci dans de folles a ventures. La politique roumaine doit étre dominóé par le principe absolu de la non - intervention. Cette poli­tique seule est sage. Parlant ensuite des manifestations auxquelles se sont livrés les étudiants, M. Árion a dit quil ai­­mait ceux qui travaillent, mais qu’il détestait lls étudiants de profession. Le gouvernement ne pou­­vait tolerer dés manifestations contre les pays roisins. palatul doamnei Mihali. E drept, că nu saloa­nele palatului trebue să treci prin o cuhuă întunecoasă şi scundă. Dar’ în sfîrşit pe bani buni oferă un culcuş, şi pentru o trădătoare de patrie e destul atâta. Dela palatul doamnei Mihali m'a luat doamna Zina Suciu cu d-şoara Letiţia, veri­­şoara sa, la palatul d-lor. E drept că palatul ăsta­’i din o odaie, admirabilă, aici bag-seamă modrul face de nici cuhnă n’au cocoanele, şi întrare uscată ca la domni. Ce vor fi făcut martirii aceştia cu su­tele de mii ale Ligei, despre care povestesc ziarele maghiare, nu ştiu, atâta însă ştiu, că fabuloasele comori martireşti aici în aceste palate abia ar încape. Aici n’are loc în aceste palate decât dragostea, unica podoabă vie a caselor ace­stora. Pe mine îndeosebi m’a atins la inimă această dragoste. Cum sosirăm acasă, adecă la doamna Zina, îndată două guriţe deodată îmi cântă sirenicul vers: „ce bei, ce mă­nânci“ ? Să mă explic: îmi cam place să beau şi se mănânc bine, şi nu vă miraţi de aceasta. Un Român năcăjit nici că poate altcum fn aceste zile grele. Acasă când mă duc, pe vremea când în Vaţ e „să beai şi să mănânci“, nu mă în­treabă nime de acestea, ci mă duce în salon şi mă ţine cu vorbele. Eu schimb vorbele tract mereu ea, mişcare naţie cu cocoanele, e,­cu serioasa mai cu gluma, că îi teacă, cării pungă, că îi vremea de mâncare, că mă d­­e că ’m­i-e foame şi câte de toate. Cocoanele de acasă, întocmai pre­cum făcea şi doamna Zina odinioară, când era acasă, toate le află cu cale, să mai stau însă niţel, dar’ tot nu irosi la vorbe goale. Atunci o încep, că la noi aşa îi obiceiul să se îmbie oamenii cu un pi­ihar de rachiu pe vremea aceasta. Prost ob­iceiu, replică doamna şi ur­­mează a-’mi ţină lecţii despre teoria tem­­peranţelor. O tem­pora, o mores, în temniţi să afli tu obiceiurile strămoşeşti. Acum dar’, când auzii din graiu viu, glasul visurilor mele, iute replicai, de toate. Apoi dă-te la desfacerea sticlelor, acesta e rachiu dela X­, acesta e dela Y, aceasta e bere de la Pesta, şi eu goleam la păhare, ba că îi bun acesta al lui X, acesta al lui Y, e fi şi mai bun, ba îi bună berea şi apoi ştiţi cum e trebşoara noastră când ajungem în plin. Acum e lumea mea, îmi zisei, şi co­coanele piper pe lângă mine, mă îmbiau ca şi pe un Zeul din Olimp. „Beai, mănâncă, Române“, şi cătră dom­nişoara Letiţia, „acum e Crăciunul nostru Stritz“. „Trebi“, urmează doamna Suciu, a fost rău de n­oi. Te­­aşteptam pe ieri cu prânzul, înainte d de ameazi am eşit afară din temniţă pe un moment, să primim unele pachete ce ni-au sosit de la oameni buni. Voiam să ne reinturniăm în temniţă, abia erau 11 ore, însă nu ne-a ltsat parcalabul. După noul ordin, dacă am fost odată un­ă­untru şi am eşit, nu mai avem voe de a întră. Am venit acasă triste, ne-am pus la masă, una plecată cu ca­pul într’o parte, ceealaltă într’alta, am lăsat se treacă mâncările de dinaintea noastră fără a le atinge. Dar’ acum e bine, bine, avem şi noi Crăciun, „să uneasca puiul!* „Amin!“ „Să trăească puticele !* „V. voi, care nu vă uitaţi de noi!“, şi „des cu .• !i u.-.le“, căci „poruncile“ au prisosit. Ciasornicul pe masă arată apoi două, ciasul Intrării în temniţă. Sânt iarăşi Intre dînşii. Doi servitori încărcaţi ca două că­mile aduc pachetele cu merinde dela poştă, şi se bucură prisonerii de ele, ca şi copiii dela şcoală. Uite ce ni-a trimis ăsta, şi ce cela, se laudă toţi de-a rîndul. Câtă gratitu­dine pentru micile atenţiuni. Mai sânt oameni buni în lume. Rein­­torcând-mă acasă, îmi povesteşte soru-mea, şi eu am trimis merinde la Seghedin, ce am avut şi nici când n’am petrecut sărbători mai mân­gâiate, căci am împărţit Crăciunul cu dînşii. Ei, şi dacă ar fi văzut cu ochii aceşti buni oameni bucuria temniţelor de merindele lor, atunci numai s’ar simţi într’adever mân­gâiaţi. Martirii înşişi, ei sânt, precum scriu toţi referenţii d-voastre, aceiaşi, tari, veseli, eroi neînfrânţi, care îţi inspiră admiraţiunea. Pe feţele lor însă s’a furişat deja larva suferinţei,­­ icoana groaznicelor lupte sufleteşti, muceziul pe care îl zugrăveşte infecţia temniţelor şi pe feţele senine. Procesul mistuirii s’a început. (. vilisaţia moaft­ iii ,o laudă a fi înain­tat în umanism. Am disertat decenii întregi­­ despre ştergerea eclepsei cu moartea şi a pedepselor corporale, în unele state am chiar şi realizat venerabilele noastre ţese acade­mice. Aplaudaţi-me dară, mojicilor! fii, da! Ai şters ştreangul şi beţele e­xecutările momentane, — şi ai Introdus sis­temul torturilor. Nu vrei să omori pe om deodată, căci nu ’ţi-e destul o moarte de pe un om, ci încet, pas de pas, să sufere o miie de morţi. Şi nici nu-’l loveşti cu băţul, ca să-’i treacă durerea, ci-’l saturezi cu microbi infecţi, îi scărţei mereu broasca lacătelor, ca să-­i treacă în mădua spinării revolta nervi­lor, căci acolo e centrul vieţii fisice. Tu mândră civilisaţie, ce bună eşti! Ca aceste evoluţiuni în sin am părăsit temniţa şi m’am dus la masa doamnei Mihali, ca acolo să văd celalalt chip al miseriei, o tineră femeie scăldându-’şi ochii în chipul în­­geresc al unei mici copile despoiată de tată, şi îngrijind cu dragoste un alt copil, căruia Dumnezeu mai nainte ’i-a luat mama, car’ oa­menii acum pe tatăl­ seu. Trăească civilisaţia: lumina noastră! Amicul, Sibiiu, Sâmbătă, tribuna 14/26 Ianuarie 1895 Situaţiuni încurcate. Cu deosebire foile acreditate guvernului, conduse de elementul jidovesc, laudă şi prea­măresc activitatea guvernului căzut; preamă­resc cultura şi înaintarea statului ungar cu deosebire în deceniile din urmă. La tot pa­sul aflăm statistice, ce cu cutezanţă afirmă înaintarea patriei întregi şi se laudă, că In anii din urmă spre scopuri culturale generale s’au spesat 130 milioane fl. Da, e foarte posibil, şi avem deplină cunoştinţă, că guvernul maghiar dominant îm­preună cu amicii sei nedespărţiţi în principii, Jidanii, spesează m­lioane din vistieria sta­tului ungar spre scopuri culturale, dar’ numai exclusive maghiaro-jidane. Tot cultura şi înaintarea şi banii noştri adunaţi cu sudori de sânge se concentrează spre îmfrumseţarea capitalei şi a institutelor culturale de acolo, eventual şi din pro­vincie. Toate foile ungureşti, care mai posed încă puţin simţ de adevăr, şi nu sânt nici prea înflăcărate de elementul dominant jidovesc, arată şi ele nemulţumirile, greutăţile şi nea­junsurile atât politice cât şi economice, ce se desvoaltă în statul nostru. Maghiarii ei în­şişi, in majoritate deja, cu toate­ că au avan­­tagiul de a se desvolta excelent şi necontur­baţi, sunt însuşi prea neîndestuliţi şi nu ştiu cum să-­şi mai verse veninul asupra ocâr­­muirii păcătoase a ţerii. Dar t dată un merit foarte evident al că­zutului guvern, în timpul din urmă, prin încurcătura gu­vernului, a întrat fericitul stat şi în încurcă­tură agrară. Nu fără interes pun la disposi­­ţiune unele date sta­tistice interesante ale che­stiunii acesteia. Ungaria e compusă şi e un stat par excelence agrar, ca toate statele orientale. 59°/0 ale locuitorilor se ocupă ex­clusiv cu economia pe un teren de 49 mili­oane jugăre catastrale. Prin nechibzuinţă însă, cu toate­ că în cassa statului budgetul pe anul curent arată un -1­ de 54 milioane florini, am ajuns într’o stare financiară atât de fa­tală, că datoriile întabulate nu şi cele pen­dente pe proprietăţi s’au urcat dela suma de 110 milioane la 1000 milioane, şi a căror »­„ anuale întrec deja un venit catastral de 140 milioane jugăre. Azi-mâne vom ajunge pe urmele Rusiei, unde cu sute şi mii ajung do­menii şi averi la sunetul dobei. Dar, naţio­nalităţile şi în chestiunea agrară sunt mai tare apăsate, şi mai demne de compătimit, e în general cunoscut şi chiar din o foaie un­gară am aflat, că Ungurii ar pica material­mente mai iute, de nu ar avă la spate pe lângă domeniile lor negligiate şi pline de da­torii — oficiile grase ale statului, în func­ţiunile cele mai înalte până chiar şi în sluj­bele cele mai superioare de prin comune — care ar trebui ocupate de oameni ai caselor mai inferioare — sunt Indesuite de elementul exclusiv maghiar, eventual jidovesc. Ne desvoltăm­ şi Intrăm în secolul al XX-lea, sub auspicii şi împregiurări foarte fa­tale, frecările politice şi economice, puse la ordinea zilei, strigătele naţionalităţilor sunt tot mai expresive şi am avă datorinţe generale ca să lucrăm cu toţii în conformitate spre mântuirea patriei negrese, ca nu cumva să ne trezim în situaţiuni mai complicate, şi care mai târziu vor fi mai grele de resolvat, — sau ce e mai fatal, — popoarele statului ungar nu vor pută ele Însăşi mai mult să le resolve de sine şi între sine. Gniş, Ian. 1895. E. R. S...CU. Din tractul Becleanuului­ (Corespondenţa particulară a „Tribunei“). Anii trec, eară noi e bine să ne dăm seamă de fapt .Ife noastre barem câte-odată. Numai aşa atât oli, cât şi publicul cel mare poate să-­şi dee seama, dacă am progresat ori regresat, şi anume: I. Pe terenul naţional: Sibiiul, Viena , Clujul şi Dejul­­ne sânt martori, că acest representat şi nu va trece ară a nu merge la ea. II. Pe terenul bisericesc, sub eruditul protopop Mihail Făgârăşan s’au ridicat în decursul vremii mai multe biserici de peatră. Ultima s’a consacrat în toamna acea­sta in Şi­ntereag, propria-’i filială. A econo­­misat mai mulţi ani până a strîns miile de lipsă la edificare. Şi cu toate­ că e cunoscut adevărul, ca puteri excelente nu produc ni­mic, lipsind motorii, pe frontispiciul bisericii a scris Făgărăşanul, că poporul a zidit-o, eară­şie-’şi bătrânul şi vigurosul luptaciu nu-’şi atribue nici un merit, — deşi al lui e totul. Conferenţe preoţeşti se ţin regu­lat de două­ ori pe an, toamna şi primăvara, împregiurările au adus cu sine, că în anul acesta ambe conferenţele să se ţină în N­u­ş­­falău, la părintele Ioan Boţean de acolo. Aci se cetesc disertaţiuni, biografii de ale parochienilor din tract, cum să se păstorească poporul sufleteşte, cum să se îm­bunătăţească starea lui economiceşte şi alte chestiuni de vieaţă. Neglijenţa în cati­­chisare clerului acestui tract tare puţin li­ se poate imputa, parte pentru­ că preoţii aceştia sunt conştii de misiunea lor, parte pentru­ că capul tractului de două­ ori pe an, regulat îi controlează în visitaţiuni canonice. III. Pe terenul şcolar: Parte prin afiliare, parte în singuraticele staţiuni salarul docenţial s’a ridicat la minimul de 300 fl. u. a. învăţătorii, în genere preparandişti isteţi asemenea sünt pătrunşi de sfinţenia slujbei lor. în staţiuni de-a rîndul sünt co­ruri de plugari, coruri de tinerime, pe care când le auzi Dumineca şi la sărbători ori la ocaziuni funebrale, simţim, de ce e bine, că câte­odată „toată grija cea lumească de la noi să o lăpădăm“. IV. Centrul tractului este „Teo­re­a“, aci la reşedinţa protopopească preoţii tractului în ori­ce năcaz află sprijinul şi mângâierea la şeful lor. Aci este şi o bibliotecă tractuală. Opurile de bibliotecă se pro­cură parte prin oferte benevole, parte — foarte rar, — prin pedepsele preoţilor ce­­ n’ar frecventa conferenţele fără motiv. V. Pe terenul economic: După consta­tările oficioasa cea mai bună parochie în tract ar fi Teurea, cu un venit anual pentru preot de 251 fl. v. a, cea mai slabă Nuşfalău, cu un venit anual de 114 f­. v. a., celelalte prin­tre­ ale. De aceea capul tractului a stăruit pe lângă preoţi, aceştia pe lângă popor şi astăzi mai fiecare biserică îşi are pe lângă anumit capital , bani grânarul seu. De aci şi din oferte benevole se suportă apoi spesele obveninde. Nuşfalăul d. e. în de­curs de 8 ani a oferit 128 fl. 19 cr.,’şi-a zi­dit supraedificatele parochiale cele mai de lipsă şi va mai zidi. Aşa se întâmplă şi în cele­lalte parochii din tract. VI. încât pentru ajutorarea reciprocă. Capul tractului a luat iniţiativa înfiinţării unei casse de păstrare: „Stnteaua". Ches­tiunea se află în lucrare şi desvoltare. Cor­­alta contra guvernului, care discuta Deodată apare principele moştenitor ci­­are încă cu trei adjutanţi; toţi se repe cătră el. El admonia lumea să fie­­­niştită şi o sfătuia să trimită jalba­­ rege printr’o deputaţiune. După plecare principelui moştenitor oamenii se împrăş­tiară liniştiţi, întorcendu-se în oraş, undi erau postaţi militari şi poliţişti; nu s’ intemplat nici cea mai mică neorîndueală, p­e la 8 ore seara oraşul era absolut liniştit Ministerul s’a supărat din caus purtării, principelui moştenitor, car’ şefu cabinetului Trikupis a mers imediat 1. regele să se plângă. Regele n’a fost de părerea ministrului seu în această pri­vinţă, aşa încât s’a născut demisia cabi­netului, pe care regele a şi primit-o. * Revistă politică- Despre meetingul ce era să se ţină în Atena Dumineca trecută ne vin ur­mătoarele ştiri: Obiectul neorinduelilor între guvern şi oposiţie sunt noue legi asupra dărilor. Pe „câmpul Marşu­lui“ se adunase destulă lume, care se împărţi în două mici grupe una pentru. *­­ în diplomaţia rusească au plat unele schimbări importante. în locul guvernorului general din Varşovia, gene­ralul Gurko, atât de unit de Polonezi, a fost numit contele S­u­v­iov, p* 1 * 3 acuma ambasador rusesc la Berlin, care pentru p­atul din ar­ a devenit vacant­­ designat actualul ambasador rusesc la Viena principele Lobanov-Rostovski. Permutările acestea se consideră ca semn al unei apropieri între cele trei curţi împărăteşti, care­ ’şi-ar avă influenţa ei şi asupra politicei. Nr. 11 Ziarul aşa zişilor miniştri unionişti în Bulgaria, „Progresul“, cugetă, că Austria (poate Austro-Ungaria? sau voesc Bulgarii înadins să le declare „pa­trioţii“ maghiari răsboiu pentru aceasă ignoranţă impardonabilă ?) îşi va retrage protestul seu contra acciselor. Guvernul bulgar nu va ceda. „Avem“ —zice foaia bulgară — „cuvinte de a presupune, că Austro-Ungaria nu ridică protest din causa intereselor comerciale, ci pentru a prici­­nui neplăceri guvernului nostru şi a ajuta prietenilor Austriei în Bulgaria. Guvernul şi populaţia însă vor fi uniţi în cuget pentru a zădărnici acest plan şi a nu permite nici o influenţă puterii străine“. Par’că auzi vorbind pe Karave- t o v sau T­a n c o­v însuşi; oare nu fac Bulgarii calcul greşit? De altă parte ziarul rusesc „ Novoie Vremia“ scrie: „Guvernul bulgar are de gând să trimită la Petersburg pe colonelul conce­diat Kesiakov spre a se ruga de gu­vernul rusesc să primească o deputaţiune sub conducerea metropolitului G­r­i­g­o­r­i­e, menită să exopereze recunoaşterea prin­ţului Ferdinand de citit Rusia. Călă­toria lui Kesiakov se consideră ca cel din urmă pas întreprins întru împăcarea Rusiei din partea Bulgariei“. Dar’ apoi atunci — adio indepen­dența principatului!

Next