Tribuna, iunie 1895 (Anul 12, nr. 123-146)

1895-06-11 / nr. 132

Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */4 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., */4 an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: RŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România: la dnul Carol Schulder în Bucureşti, stradă . * Labirint nr. 4. l/i an 10 franci, x/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un immer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Ingerenţe primejdioase. (*) După ştirile ce avem, ministrul Wlassics nici până acum n’a răspuns remonstraţiunii ce consistorul din Blaj și-a înaintat — în afacerea suspendării examenului de maturitate — încă Luni. E aproape deci sigur, că cei 84 studenţi nu vor face examenul acum în vară, deşi peste examenul în scris au trecut, ci în caşul cel mai bun, vor fi amînaţi pentru toamnă, târziu. Vor perde astfel un an, pentru că fără examenul de maturitate cei, cari vor să urmeze cu studiile, nu o să se poată înscrie la nici o şcoală superioară. Se vede că tinărul ministru al şcoalelor ţine să se ilustreze şi el prin fapte „patriotice“ ,săvîrşite în paguba naţionalităţilor. Altmintreli n’ar călca legea în chip atât de revoltător. Pentru că iată ce spune §-ul 50 al legii despre școalele medii: „Ha a kormány valamely felekezeti középiskolában erkölcsi bajoknak vagy államellenes iránynak jönne tudomására és ezek ellenében az iskola illetékes felekezeti főhatósága útján gyökeres orvoslás nem szerezhető, joga és kötelessége a vallás- és közoktatásügyi miniszternek saját rendes vagy e czélból különösen kiküldendő közegei által teljesített vizsgálat után, ha a vizsgálat alapján oly tények állapíttattak meg, melyek a miniszter rendelkezése és közvetlen vezetése alatt álló intézetek igazgatója és tanáraira nézve hivatalvesztést vonnának maguk után, joga és kötelessége, azon iskolától a veszélyes egyének eltávolítását követelni; ellenük amennyiben a büntető törvények súlya alá eső cselekmények esete forog fenn a törvény rendes útján a büntető eljárást megindítani, sőt ha a baj az egyesek eltávolítása által nem orvosolható, magának az il„ tudák egy időre vagy végleges bezárása iránt „ Felségéhez előterjesztést tenni“. Admiţând deci, că acea nevinovată de visă a studenţilor într’adevăr este contrară statului („államellenes“), şi atunci, numai după ce prin autorităţile respective confesionale nu s’ar pută lecui răul, dă legea drept ministrului să intervină şi să facă anchetă. Ministrul Wlassics nu a făcut aşa, ci a ordonat suspendarea examenului, înainte chiar de a cunoaşte resultatul anchetei făcută de autoritatea şcolară confesională. Şi ca să pună vîrf călcării de lege, mai ordonă o anchetă, în care să funcţioneze şi un procuror, deşi însuşi §-ul 50, pe care ’l-am citat, spune clar, că numai după ce s’a constatat de anchetă fapte criminale asupra căror nu poate să judece, au să intervină autorităţile justiţiare. Şi atunci însă, acţiunea lor va merge cel mult paralel cu a autorităţilor şcolare confesionale, care nici decât la un loc, în aceeaşi anchetă. Evident, că ministrul de şcoale a nesocotit legea, în faţa pornirilor pătimaşe ale cetei şoviniste cată singura mângâiere pentru autorităţile şcolare din Blaj: ele se află în pervazul interior al legii, cel care a depăşit marginile legii este însuşi ministrul. De aceea afacerea gimnasiului numai prin cassarea totală a legilor şcolare s’ar pută resolva în defavorul gimnasiului dela Blaj. Ear’ noi nu-’i credem atât de tari pe Unguri, încât să le dee mâna să casseze aceste legi. Mai ales faţă de I. P. S. Sa metropolitul Dr. Victor Mihali nu vor îndrăsni să treacă peste legi pentru a da o lovitură despre care ştiu, că numai piepturi bărbăteşti va întâlni. FOIŢA „TRIBUNEI.“ Bucovina. NOTIŢE ASUPRA SITUAŢIEI POLITICE De George Bogdan-Dincă. V. Naţionalităţile Bucovinei şi politica lor. 4. Românismul în Bucovina. (Urmare.) c) Dacă partidul român din Bucovinaşi-ar da o organisare serioasă, dacă — îndată ce ar fi evident, că societatea politică »Concordia« prin nici un chip nu mai poate fi adusă la stadiul, de a pute representa vioi şi liber toate opiniunile din partid — s’ar crea societăţi politice serioase, mai multe chiar’ şi dacă astfel s’ar mijloci o mai vie vieaţă politică, am pută se sperăm mult. La tot caşul poporul român ar pută se influenţeze mai bine pe representanţii sei, care, în vreme ce şi deoarece el nu’i organisat, nu sânt disciplinaţi. Iată câte-va probe, din care într’un caş eliminez numele. Un şef naţional român primeşte la sine o deputăţie de Poloni, care-’i cer se intervină în favorul limbii polone în şcoale. El promite ! Dar’ abia se întoarseră deputaţii poloni pe acasă şi şeful român soseşte la unul dintre ei, un redactor, şi-’l roagă să nu publice incidentul, pentru că în partidul seu român s’ar naşte nedumeriri, sgomot. Când, după moartea E. S. Baronului Alexandru Vasilcu, s’a constituit un comitet, (care de altfel nu a funcţionat deloc) de deputaţi, se conducă toate »afacerile naţionale şi politice« şi în contra observărilor metropolitului Silvestru de pildă şi ale Drului I Zotta, s’a constituit fără a consulta şi Concordia, comitetul Concordiei a luat — cu toată oposiţia vicepresidentului ei, dlui M. de Grigorcea — o decisiune energică de cuprinsul, că nu-’l recunoaşte pe acel comitet casinguri, conducător. Arch. Calinescu, care alăturea cu alţii ignorează graiul ţerii a declarat că-şi dă demisia, dacă se publică aşa ceva. Astfel cei nesinceri utilizează situaţia până ce nu e lămurită şi prin terorism vreau a pune lăcat gurii poporului*). Mie mi s’a dat în urma acestui incident ordin se nu public în »Gazeta Bucovinei« acel comunicat bărbătesc! în urma unui sfat ținut la metropolitul Silvestru în 31 Martie 1894 se decide ca deputatul Eudoxiu Hormuzachi să iee în parlament cuvântul și se arete într’o formă moderată că Românii nu sunt mulțumiţi. Dl Lupul, mareşal al ţerii, era pentru a tăcea, deoarece la Viena »ar domni mare neîncredere în noi şi el trebue să zică (în limba lui): „warnen muss ich, warnen, noch einmal warned". Un deputat dictai ’i-a zis atunci, că dacă e aşa şi altfel nu poate fi şi dacă el nu vrea să vorbiască din causă că, precum zice, în calitate de mareşal el nu are să represente în Viena interesele unui singur popor, ci ale ţerii întregi, atunci *) Luând notiţă de acel comitet, » Timpul« din Bucureşti declara, spre marea noastră ilaritate, pe dlupul şefnaţional al Bucovinenilor! — »Românii vor purta grije să nu mai trimită din parte-le pe mareşalii ţerii la Viena«! Acest energic cuvânt — pe care însă nu-l vor împlini, fiind de domeniul ciorăvăelii intime — l-a rostit Dr. Volcinski. Şi apoi vorbind dl Eudoxiu Hormuzachi în parlament, dl Lupul cerând şi el cuvântul, susţinu că la »nepotrivit« loc a vorbit Hormuzachi, care însă vorbia în urma unei hotărîri a tuturora. Atâta incorectitate politică samănă prea mult a cinism. După o şedinţă furtunoasă în dietă, unde vorbise Dr. Zotta şi Dr. Volcinschi, dl. Lupul a declarat că »am apucat o direcţie ce ne va duce la rău.« *) în 7 Faur 1894 într 'o comisiune a dietei, comisia administrativă, Dr. Volcinschi, nerăusind în clubul national-ro mân cu o propunere similă, face propunerea : »Comunele să fie înştiinţate că ele au dreptul de a’-şi hotărî singure limba de administraţie şi corespondenţă.« Cine a combătut această propunere, care, admiţându-i comisiunea şi dieta, ar fi fost un bun pas înainte în lupta naţională ? Dr. Rott, şeful german-liberal, Dr. Stocki, şeful rutean-tiner şi Dr. Mustatza, care nu poate admite propaganda de sus pornită! *) Asemenea »Revistei Politice,« dela Suceava, căreia politicianii au ţinut mult se-i pună capăt, putem zice şi noi, ce ea a zis despre o cuvântare a dlui Lupul ţinută în parlament la 16 Aprilie 1888, că »atunci să ne dee voe să-’i facem observaţiunea, că este unicul care cugetă aşa«. (Nr. 8 din 1888.) Să nu se creadă că noi suntem cei dintâiu care sântem nemulţumiţi ! Aceasta şi alte scene şi fapte de acelaşi soiu se văd între culisele scenei politice pe care representanţii poporului român din Bucovina se află necontrolaţi. Ele dovedesc că ei nu sânt una, că unii combat chiar direct şi fără sfieală curentul naţional şi — totuşi ceilalţi mai sânt solidari cu aceştia!*) Aceste stări s’ar mai îndrepta dacă partidul, fiind organisat, ar pută să siliască peputaţii să-şi ţină dările de seamă, pe care astăzi le refuză încă, dacă prin explicările cerute şi date el ar pută obţine o concordanţă între ce zic şi fac, dacă s’ar produce în acest chip un curent de idei dela popor la representanţi şi dela ei la popor. Poporul şi conducătorii ’şi-ar face, cred eu, concesiuni reciproce în hatîrul solidarităţii. Şi bine ar fi, însă numai până ce condiţiile unei lucrări mai energice s’ar crea toate, în tot caşul dăinuind stările de azi, când deputatul cere numai mandatul şi alt contact între el şi popor nu mai este, când organisaţia, care să aducă la valoare curentul din mulţime lipseşte, o înaintare mulţumitoare este imposibilă. Noi am adaus informaţiunile de mai sus pentru a dovedi, că organisaţia este de nevoe şi contra multor «Români,» nu numai pentru lupta în contra străinismului şi pentru drepturile ce li se cuvin poporului român ! VIII. Ultimul punct din program vorbeşte de literatură. Se va ţine, se zice, «pas *) Rolul »Concordiei« ar fi să demonstreze la orice prilegiu contra tuturor celor ne-naționali şi călduroase cuvinte să aibă pentru cei naționali; aceasta pentru ca şi guvernul să ştie positiv cine-i agreat şi cine nu este agreat în popor, cu direcţiunea literară urmată de toţi Românii». Eu găsesc, că nu în zadar s’a accentuat aceasta, pentru că escepţionând dintre cei mai vechi pe poetul Petrino, care într’o mică broşură curagioasă a sbiciuit maniera fonetică şi prea invenţioasă a Pumnuleanilor, toţi scrieau sub influenţa lui. Astăzi scriu mai mulţi şi mult mai conform curentului general. Dl I. G. Sbiera zice, că «dela A. Pumnul încoace, prin învăţăceii lui activitatea liberă prinse a lua proporţiuni de desvoltare din ce în ce mai mari şi dela înfiinţarea univversităţii Francisco - Iosefine din Cernăuţi în l • 1875 chiar într’un mod îmbucurător». *) Nu poate fi aici locul pentru o analisă a valoarei singuraticelor apariţiuni din acele vremuri şi din present. Renunţ chiar la argumentele ce şi din această parte a vieţii bucovinene s’ar pută scoate la iveală în contra unor presuimţioase «mărimi din Bucovina». Aici partea de influenţă asupra poporului am să o consider; aceasta este încă mică şi în special tocmai bărbaţii azi pe plan puţin fac ca ea se fie mai intensivă şi continuă. Contrapondul culturii germane în clasele culte şi al inculturii în popor este încă prea mare decât ca ea se şi poată fi altfel. Pentru aceea în vreme ce în popor încet îi va face presa poporală şi societăţile culturale, în clasele culte ar ave societatea pentru cultură şi literatura misiunea să-şi facă un drum larg. (Va urma). *) Mişcări literare la Românii din Bucovina, Oradea-mare, 1890. Vezi, cu bibliografie şi mai complet, pe C. Morariu, Părţi din istoria Românilor bucovineni, vol. 2, Cernăuţi, 1894. Ministrul croat Iosipovich şi Banul contele Kimen Hederváry. „Agramer Tagblatt“ a publicat ştirea, că între ministrul croat Iosipovich şi între Banul Hederváry este o încordare penibilă, aşa că în timpul din urmă, când ministrul Iosipovich a petrecut prin Croaţia, a încungiurat demonstrativ palatul Banului. Causa neînţelegerilor ar fi noul regulament orăşenesc, în care e vorba de cetăţenii de croată-ungurească, în contra acestei expresiuni a demonstrat ministrul Iosipovich şi a declarat, că va împedeca sancţionarea regulamentului. Ziarul „Agramer Zeitung“ spune, că aceste ştiri sunt false, şi că ministrul Iosipovich tot timpul cât a stat în Croaţia ,l-a petrecut în societatea Banului, înfrăţirea celor trei naţionalităţi. Cetim în „Narodine Noviny“ de la 20 iunie: „La postul vacant de preot evangelic din Nădlac a fost ales, la 16 c., cu mare majoritate şi cu entusiasta enorm, manifestat nu numai din partea Slovacilor evangelici, ci şi din partea românilor şi Sârbilor, toţi naţionalişti buni, amicul nostru dl Ludovic Boor, preot din Krajna“ (comitatul Nitra). Dl Boor este unul dintre cei mai neînfricoşaţi luptători slovaci, care până acum a fost persecutat în mai multe rînduri şi chipuri de cătră stăpânire. Nu putem decât să felicităm călduros pe toţi Nădlăcenii fără deosebire de naţionalitate, nu numai că au căpătat un om distins în orice privinţă, simpatic şi blând, dar, mai ales că prin purtarea lor îmbucurătoare au întrupat în cercul lor idea înfrăţirii româno-sârboslovace. „Nr. Listy“ despre preponderanţa Maghiarilor. E interesant cum judecă organul de căpetenie al Cehilor-tineri despre discuţia în delegaţiunea austriacă asupra interpelării delegatului ceh-tinăr Dr. Herold privitor la preponderanţa Maghiarilor în afacerile externe. Iată cum se exprimă în primul seu dela 18c.: „Din toate vorbirile cea mai caracteristică ni se pare aceea a contelui Hohenwarth; el aproape s’a identificat cu preponderanţa crescândă a Ungariei în afacerile externe; aceasta şi nu altă impresie produce pretinsa argumentare a sa despre formala paritate de influenţe a celor două jumătăţi ale monarchiei. Desigur nimenea nu apreciază influenţa crescândă după numărul vizitelor ce fac cei doi miniştri dlui ministru de externe, ci judecă după efectele învederate ale activităţilor. Şi în acest ordin de idei s'a întâmplat în ultimile vremuri, că după conflictul cu guvernul unguresc a demisionat Kálnoky, că s’a anunţat rechemarea ministrului Agiardi, că numirea noului ministru de externe s’a întâmplat cu consimţământul baronului Bănffy, că numirea aceasta a fost anunţată guvernului ungar imediat şi în mod special, că în sfirşit contele Goluchovski, în cuvântarea sa pronunţată în comisiunea pentru afacerile externe ale delegaţiunii ungare, anume şi pentru întâiaşi dată a promis, că va purta grije de interesele speciale ungare. Şi toate acestea coatele Hohenwarth nu le vede, nu le aude? „Din vorbirile sus amintiţilor oratori în delegaţiuni resultă deci numai aceea, că n’au fost în stare să răspundă nimic esenţial la interpelarea dlui Dr. Herold, ca interesele acestei jumătăţi a monarchiei să fie deopotrivă băgate în seamă.... ci că atât oratorii stângei, Polonezii, cât şi contele Hohenwarth, s’au împăcat cu preponderanţa maghiară, apărând paritatea ambelor jumătăţi ale monarchiei numai cu textul legilor dualistice, dar’ nu şi prin influenţa reală, exerciată“, căsătoriilor civile, cărora le este concrezută şi conducerea matriculelor botezaţilor şi morţilor. Excepţia se va face numai cu acela, despre care se va dovedi că din lipsă de inteligenţă necesară nu vor pută să îndeplinească procederile ce trebue să se facă înaintea încheierii căsătoriei. Comitetele administrative ale comitatelor sunt datoare să-și așterne propunerile lor până în 10 Iulie. Matriculele de stat pentru consemnarea căsătoriilor. Ministrul de interne a adresat câte un circular comitetelor administrative ale comitatelor, în care cere să li se facă propuneri relativ la numirea conducătorilor matriculelor de stat pentru consemnarea căsătoriilor. Ministrul a declarat, că el acelora doreşte să le conceadă conducerea matriculelor căsătoriţilor şi frngarea la încheierea Presa franceză despre noi. Primim azi ziarul Estafette de Joi (20 iunie a. c.), în care distinsul tinăr P. G. C a n t i 11 i publică un articol asupra Românilor şi Magharilor. Autorul face o repede revistă asupra torturilor ce le suferim noi. „Lumea cultă va judeca“, sfirşeşte articolul, „dacă procedeuurile acestea nu sunt nedemne de epoca, în care trăim“. Honvezi regulamentari. Oficiosul „ Rendeleti Közlöny” publică în numărul seu de ieri ordinul regal, prin care colonelul Hubert de la batalionul 81 honvezesc (din Alba- Regală) este scos din cadrul activ al armatei, ceea ce însemnează, că în curând va fi pensionat. Numitul colonel a fost adecă president al juriului celor 32 oficeri honvezești, cari în afacerea Szemnecz Emil au adus faimoasa hotărîre, cassată imediat de ministrul honvezesc. Se mai scrie în același timp, că afacerea Szemnecz, conferită spre desbatere consiliului de oficeri din Budapesta, a luat o nouă turnură: oficerii din Budapesta au aflat că este caz de a se trimite Szemnecz înaintea unui juriu de onoare, ceea ce oficerii de la Alba-Regală nu aflaseră. Situaţia în Austria şi Cehii. Pe timpul crisei de partide în Austria, era mult vorbă de posibilitatea unei conlucrări a Cehilor tineri în viitoarea majoritate parlamentară. Spre a risipi orice neclaritate în această privinţă, „Kar. Listyu declară în primul seu de la 18 iunie cu litere spaţionate: „ Noi trebue să persistăm în opoziţie împotriva oricărui guvern austriac până atunci, până când nu va veni unul care să pună basele solide pentru îndestulirea naţiunii celtice. Ca atari base partidul nostru ar considera paşii sinceri întru realizarea dreptului public al regatului ceh, întru reforna nedreptei legi electorale în ţerile de sub coroana Boemiei şi întru efectuarea egalei îndreptăţiri introducându-se limba celtică în administraţia justiţiei şi politicii.. Nr. 132 Se apropie. Din Sofia se telegrafează: „Călcarea graniţei prin başibozuci în munţii Rhodope, lângă Cepelare, se confirmă. Trecerea graniţei prin bande bulgare nu s’a constatat. Unele persoane s’ar fi străcurat peste graniţă.3 „O notă turcească cere severitate mai mare contra agitaţiunii. Comitetul macedonean declară pentru acum Intrarea în acţiune ca cu totul exclusă. Până acum nu s’au luat măsuri militare ceva mai importante“. Delegaţiunile. — Delegaţiunea maghiară. — Joi în 20 Iunie nu s’a ţinut, după cum am anunţat şi noi, prima şedinţă plenară de delegaţiuni maghiare, în care s’a desbătut şi s’a primit budgetul ministerului comun de externe. Din partea guvernului comun şi cel unguresc de faţă au fost: contele Ooluchowszki, Krieghammer, Kállay, baronul Steineck, baronul Bánffy, baronul Fehérváry şi Lukács László. Referentul Falk Miksa a ţinut un mic exposeu, în care a spus, că comisiunea de externe a delegaţiunii maghiare a aprobat fundamentalele principii ale politicei ministrului de externe, dar, necunoscând amănuntele acestei politice, îşi reservă judecata asupra ei pentru viitor. Cu toate acestea doreşte să dea mijloacele materiale, necesare activităţii. Contele Keglevich István îşi exprimă recunoştinţa şi încrederea sa contelui Goluchowszki, lovind în acelaşi timp în Kálnoky, despre care spune, căi-a fost uşor susţinerea nealterată a păcii în vreme ce contele Andrássy a creat alianţa triplă şi el a aflat de-a gata toate. îşi exprimă lui Goluchowski recunoştinţă îndeosebi pentru declaraţiile sale, că va avu la inimă interesele Ungariei şi va îmbunătăţi politica comercială. Contele Apponyi Albert spune, că antevorbitorul său este în rătăcire, ce priveşte dreptul public, deoarece ministrul Goluchowschi numai atâta a spus în şedinţa comisiunii, că va pune mare fond pe asigurarea intereselor noastre comerciale, dar a declarat în acelaşi timp, că „numai înlăuntrul cercului asigurat de legile din 1867“, pe când din vorbirea contelui Keglevich apare că d-sa vrea să atribue direcţia corectă a politicei comerciale — ministrului comun de externe. „Aceasta e greşeală — continuă contele Apponyi — pentru că ministrul comun e dator să urmeze politica economică, statorită în comun de către miniştrii de finanţe ai Austriei şi Ungariei. Deci pentru eventualele greşeli în politica comercială nu ministrul comun de externe este responsabil, ci totdeauna ministrul de resort al respectivului guvern responsabil, respective majoritatea parlamentară, care susţine aceste guverne. Contele Keglewich István a recunoscut că a putut fi rău înțeles din propria sa vină.