Tribuna, august 1895 (Anul 12, nr. 172-195)
1895-08-05 / nr. 176
Anul XII ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 85 cr., ** * an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: */4 an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Sâmbătă 5/17 August 1895 Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un numer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. După congres. I. Resultatul „proxim-practic“ al congresului? — zic unele ziare, nu va fi precum... poate... s’a sperat... A pune întrebarea în acest chip şi a găsi un răspuns, în situaţia actuală a noastră uşor de găsit — este inadmisibil ; a pune întrebarea în acest sens ar însemna că admiţi pe partea partidelor naţionale român, slovac şi sârb, un grai de mAvitate, de care aceste partide răci-odata nu se vor face capabile. n resultate proxime-praace - nu am aşteptat; aceste resuitate nu sunt niciodată nceputul, ci ele sunt sfîrşitul oriei. îi acțiuni; si dela conţi t. j.or’n junilor depinde ca aceste resultate .. vină mai curând ori mai târziu, să fie mai mari ori mai mici, mai greu or mai uşor de atins. ---------1» ut--■—!-—lucrăm—, ■ ntru ele am inceput » kcra în tovărăşie cu Slovacii şi cu Sârbii. Şi este exclusă d-re îndoealâ, că . jutiul nu ar 1 El a întrecut .•iar aşteptările noastre Pentru că ne zi ceam: a „De atâţia ani guvernele maghiare , ră sf disparge forţele m orte ale naţionalităţilor, de atâta timp rea lor brutală apasă asupra naţiur run’ .rea-vor toate forţa, ce au ' această tntreîordarea de a r pelul comun a Qi « , •. '• „ r „ii*’', a naţiu nilor“ să înhuneşte mt *\igă, şi dir toate părţile Unui ier şi Ardealului curgete sîrma tele■ tică , uvitele înflăcărate de aderenţă. Şi ce te vA ? Seiure sfinte s’au dat că la Şerbi, la Saci, ca şi IU bat tare iniiriL- caide; drumurile s’au văzut, pe eke au mcra cuvâtul şi simţirea adencă; u inima ţerii până în trei laturi ale ei imorâter interes s’a simţit pentru ce se ■ ,ce şi ce chibzueşte. ■ Nu au murit duhurile, ele sânt încă tari şi chiar şi suflete slăbite s’au trezit earăşi; şi focul acesta se va întinde tot mai departe. Iată ce clocotia în congres, iată ce le-a insuflat îngrijiri şi spaimă stăpânitorilor noştri: puterea morală a naţionalităţilor ce s’a revelat la acest congres cu o tărie, pe care n’au aşteptat-o. Punem mult pând pe această exactă impresiune ce am adus-o cu noi dela congres: ea este garanţia cea mai serioasă, că lupta va fi susţinută, căci mulţi vor fi luptătorii şi unde va căde unul alţi zece-’i vor lua locul; şi unde va durea lovitura vrăşmaşului, mulţi vor simţi-o şi mulţi se vor ridica. Am învăţat şi aici a simţi ce grandios se poate manifesta forţa de producţiune a neamurilor întrunite ’şi-a jura, că de dragul conservării ei — nu ne vom teme de nimic. Un duh sănătos, un duh ce te răpeşte, ce-ţi grăbeşte bătaia inimii, îţi sporeşte gândirile şi voinţa, te avântă şi te face a simţi, a divina ce-’i eroismul — acest duh ne-a învălit, ne-a cuprins, ne-a entusiasmat! Din acest duh nu putea să ese decât un program energic. Despre acest program, la a cărui origine căldura inimii şi răceala raţiunii statau paznice nemişcate, vom vorbi de aci nainte. pp ‘ fl l n veiu . LKaSS. public« 2fascar ! Jividl S# trăească• ' »-a io»* la ongres, se plângt.unar_ ..ori sufteveşli câtă îndoeală S^are nădejde, o.-... 0 mare de sete. neicupriiic * : j nile bărbaţilor doi t Austr ciie?, neamului tor. Această indi(i a venit aagc^ pr0ijuce .,„[ maj nojjjj timpuri, i Cine n’a foi la congres, se i!on ■ lri P^itru . . \ vor sene împorUnţa enorma a conntra polii ca intttră naţională, alţii j erdeaua, Gppere viitorul şi sjiecte produse de •Ny 'uîmi scriu vese•ilV ll n u I j, cu inima curată mait se bucu:eptau cu dor. Ea adevărat chin şteptare de ser vi- Dar' toate îtoare. Şi ciasul oari. .. :sit. ept trenul şi, când ,te, din zeci rs feţe vesele de Ro^ni, „preoţi cu jfrunte“, advocaţi, crinteni ziarişti, •■ci buni şi harnici. Ia o fereastră „amici de principiu“ Dr. Dumitru Pop, cernic, cel tăcut, uic, îmbrăţişări, sâritîri, lacrimi.. Sânt mulţi? •k.h Inerţii InfraOITírJ — Aurică unde e? — Aici în veciui. — Ce face? — Doarme! Sfinte Haralambie, când o se se trezească odată... Părintele Victor Popea din Săcele ,şi-a adus şi băiatul „ca să înveţe de timpuriu a lupta pentru binele neamului seu“ — zise părintele. Să trăeşti, părinte, toţi preoţii români să fie după chipul şi asemănarea ta! La gara din Pesta ne despărţiram, înfund prin strada Kerepes mă cuprinse un sim, nu ştiu cum şi nu ştiu ce. îmi veniră amin. cei dintâi Goţi, cari intraseră în Roma. Uimiţi urmau măreţia oraşului şi minunii lui şi bogăţia lui aprinseră dor în inimile lo Şi braţele* !ci nu se mai opriră, până la Alarich, până Theoderic... Doamn doamne, într’un craio ’ so fie intrarea noastră ! Eram ca potentaţii dela „ Orăştiei“, cu Mállován ,mustaţă — lung..“ cu liirerancel Vumos. Unde numai e adunare românească, pretutindeni îi poţi vede pe aceşti doi preteni. Castor şi Ful’ux, nedespărţiţi şi întotdeauna ... . La munca românească. Birja se opri dinaintea hotelului „Orient“. Servitorul ne aștepta. „Ei, cată am sosit“ — zise vesel Moldovănuț. Eu mă grabiara și mă adresez servitorului : „kérek eay sr-Ndt*. . .. . .oți trei ? răspunse ^ No uitarăm unul la e, ca e mpérat :rede ? \ esurse 'npéra poar< T>r c Xir ’A „Nu este fami care să nu aibă servicolul al 3-lea un peste două sute de Roma... După puţină odi Acolo toţi, iubitul nos cel piperat, Daxner dron, prototipul Sio cel elegant (ar fac noastre) şi Harban Petri şi mulţi... n feţele tuturor. Dar’ Polit? M imposantă, cu barbă puţi ! ■ două aripi frunţi, !.uă şi doi ori Frumos bă minte. Jivid Nazdar! S înţelegeam toţi cei poară, căci una dori sufleţia. Treburile oficioasă ve descrie şedinţa lui de a produce scatuuta ziaristicei şi alte ale mele. După şedinţă mă „Sânt obosit, aici se prin oraş“ Chem o birje şi în ea. „Popa valah“ Iginerul Diacon îmbre (lucru de imitat), în simpatic advocat rom* Metropolitul Mihali şi — congresul. Foile maghiare au &d* ştirea, că, metropolitul Mihali ar fi interzis domnului Dr. Vasile II0S8U să meargă la igres. Dr. Augustin Bunea, se c r e t a r uetropolitan, a fost înse — presei, ce nu ’l amiprit, metropolitu! şi pe din! Domnul Ioasu însuşi ne-a rugat se desminţim neadevărul spus despre dînsul. Memorandul naţionalităţilor — zice „Neue Freie Presse“ — va fi predat deja în Septemvrie, cu prilegiul venirii în Ardeal a M. Sule. Ştirea ziarului vienez este falsă. O rectificare. Dintr’o regretabilă eroare în lista comisiunii de 45, dela congres, s’a omis în raportul nostru numele stimabilului domn advocat din Turda Dr. G. Popescu. Scrisori de aderenţă. De sub Vlădeasa: „Salutăm cu cea mai mare bucurie congresul naţionalităţilor nemaghiare şi considerăm de ale noastre toate hotărîrile şi condusele luate de el. „Trăească alianţa româno-serbo-slovacă!“ în numele celor de sub Vlădeasa: Nicolau Suru, parocher-cat.; Savu Mihail, stud. utilg. ; Pânican Crăciun, proprietar: Mihaiu Mereu. * Din Bita (depeşe): „Succes bun vă doresc, înainte! D-zeu este cu noi, cu cei asupriţi, şi sperând în el ne va ajuta“, în numele Bienilor: Iuliu Gruita, dascăl rom. suspendat. * Din Dobra (scrisoare): „Salut cu însufleţire mirele sobor şi pe distinşii representanţi ai popoarelor adunate! „Statul vostru se aducă bine şi fericire neamurilor asuprite. „Armonia şi dragostea dintre fraţii de aceleaşi suferinţe, se fie călăuza lucrărilor voastre înţelepţite, cari la biruinţă sigură vor se ne ducă. „Virtutea şi tradiţia naţională, care au caracterisat aceste neamuri peste vremurile acoperite de reminiscenţe de glorie, să împodobească cu mândrie şi de acum înainte monumentul istoric dela 10 August. Să pregătească trofeele isbândei noastre, cari vor străluci şi lumina răvaşurile cele negre din istoria neamurilor întovărăşite. „Să vieze în voi fala străbună earăşi!“ Mariu Tulburean. Din Căpuşul-de-Câmpie: „Congresul ţiiţ c, de căpeteniile naţie şi slovace este al jurăm a rămână greş, urmându-mi toat vă trimitem această zicendu-ve în lupta să mergeţi înainte, rat românească cum greşului noi cei de Atotputernic se vă pută aduce astfel de cărora nimenea să ni să ajute Dreptăţii! „Ai noştri sânt* consimţim.“ Alex. Oct. Suciu, Ioavan, Vasilică Păcurar Georgi ■'T* .. n. a. , sârbe decicona aceea agiare, purtaţi adevăa coni celui spre a lotriva D zeu toţii loldoprean, a noi, nn şeii. Şi auiau aiul “. povits Muov’ics, niţele ! Dr. lie pe igură dessub şi cu o nepoe în Altul imupună de la braţ, bare inşi fan Pop), şi mn faţa acestuia neînsemnatul foiletonist. Astfel cutreerăm stradele capitalei, car’ mulţimea de pe trotoare sta, se uita la noi, clătina din cap, şi merge’ mai departe. Eu mormăiam înce eredere, iubiţi stăpânilor! Şi mă abate gând lipsit: încremenisem auz eiumariu nu vine, compatria.. nu .. vine. Ce-’mi . ş, de Pavelea meu, de „trr anse beş, ce-’mi pasă mie itatea Sa“, — dar’ Petrea , unde e? Plâng şi mă tân a’a venit şi — pace, unde să lipsească Roşu şi Boboroni ? Se trait dragii mei! Dar’ eată şi „Dreptatea“. Candrea Dăianu, oameni buni şi simpatici, Ardele aruncaţi de politică în Bănat. Bănăţenii bătinaşi nici nu-’i văd bucuros, căci inima românească nu vrea să apuce pe caile strîm şi încurcate ale Bănăţenilor politici. Le-a scos deja hulă! — Ce-i „Dreptatea?“ — nue între un Bănăţean rău de gură. — „Dreptatea“ e ziarul românesc , Timişoara, — răspunsei eu. — Aş’, zise el, — nu ştii nimic. „Dretatea“ este opinia publică a Bănăţenilor exprimată prin Transilvăneni! Poftim răutate de om. Pentru că adei cei doi redactori ai „Dreptăţii“ sânt Ardelen! Beţii Ardeleni, nicăiri nu au pace. Dar’ am flămânzit. Să ne punem cină: în sala de la „Naţionalul“, lumea stă îi desuită la mese, mulţi trebue se plece, fiindc nu capătă loc. Mâncare bună, beutură bună, toaste acmirabile! ’Ţi se umple sufletul de bucurie Linia de speranţe, când auzi vorbind pe Midron pentru Mangra,pe Mihail Polit pentr Mudron, Stefanovici şi Mangra, pe Mangr pentru Polit etc. etc. Dar’ tăceţi! Vorbeşte Csicsoî- „Şi aceluia, care ori la bine ori la rău, va rupe legătura sfântă, ce astăzi amiegat, oasele pământul se nu ’i le primească şi uşile cerulu se nu ’i se deschidă sufletului, şi blastema se ţie acum şi în vecii vecilor, amin“. Aş, giâsuşte Popp şi lumea cu mânile ridicat Dar’ şi „arg' fost invitat la in portanţi. Tocmai Lmnz congresul ci acelor^, care apei lora, care au său să lipsească dela di ceanu se lipse se fie Românii dacă nu prin „ mai mare om“ Căci, mn care copil ştie mânui, şi Ro: Lugojanul, I lipsir.ncă Br* gură, bre ! Ei, a mare im ţinut la înţeles al i al acei rediceanu cmai Bre! Prin cine st congres, ian, ba cel n Bănat fieom ca Ro- Bănâţean ca lanul!“ Şi se ? Aşi, taci din destui. Iubiţii lutut lipsi De ieşti mai SteBănuţ luei din Bi Din Braşov : „Salutăm congresul naţionalităţilor şi ne declarăm solidari cu condusele aduse.“ Pompiliu Dan, Nicolae Pană, Nicodim Dan, C. Nicolescu, I. Mânăilă, Ioan Meţian, Nicolae Spărchez, Iancu Ioanoviciu, Valentin Bude, Nicolae Baiu, Virgil Tacit, Constantin Ioanoviciu, Andreiu Badiu, Emil Dan. * Din Răşnov (scrisoare): „Peatra unghiulară a palatului dreptăţii şi egalităţii, menit a deveni scut şi adăpost pentru fiii desmoşteniţi ai acestei patrii, e pusă. Cerul să ocrotească lucrarea, car’ cimentul dragostei şi al încrederii reciproce se o lege şi întărească până în sfârşit.“ N. Bărcănescu, G. Marian, I. Teculescu, G. Nie, A. Stanicei, I. Oţelea, I. Stanicei, N. Mihai, I. Brezean, Al. Stanicei, V. Şofran, D. Miloiu, S. Cernescu, V. Macedonescu. * Din Gurabonţ: „Congresului întrunit pentru eluptarea legitimelor drepturi ale naţiunilor — trimitem închinăciune şi aderenţă“.---------------------------Pentru cercul Iosăşelului: Traian I. Magier, preot în Zeldiş-Satur; Georgiu Costin, preot în Iosăşel şi Iosatu; V. Cristea, preot în Zimbriu ; I. Serac, preot în Fenis-Valemare; G. Frugia, înv. în Crocna; Mich. Orcea, înv. în Valea-mar Petru Sterbu, preot în Secaş.* Din Velcheriu b. v: „Felicitările cic mai r.vJiali Congresului naţion* r'J, por.tru nobna idee care deja y.tt-i. . n . noastră saltă de bucur *;• lângă toate tmpre-I giur.v ac raiale ce ni s’au creat, ! tot* 7 mi 1 în faţa celui mai so.oastre drepte pentru a naţionalâ, m urma căruia deja să ivi», re Oriv.o'it razele soarelui libertăţii. Decii, bine tentaţi, iluştri conducători ai congresului ! Bunul D-zeu Vă ajute, ca se puteţi apăra cu demnitate şi în perfectă înţelegere marile interese ale celor trei naţionalităţi. Condusele voastre le primim de ale noastre, dar, totodată Vă rugăm cu insistenţă se spuneţi lămurit celor ce ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud, că: casa solidă a unui stat nu consistă în aceea, ca o clasă particulară de cetăţeni să fie fericită şi răsfăţată, ci ea consistă în fericirea tuturor claselor. Dorind cele mai strălucite succese Congresului, strigăm: Se trăească! Nazdar! Jivili! convocătorii lui!“ Pentru inteligenţa din Velcberiu: N. Boc?, stud teolog. Marius Elekes Nr. 176 Voci de presă, despre congresul naţionalităţilor „ Vremea“, ziar pe ie ce apare în Craiova, scrie în 30 iulie st. v. un prim-articol din care scoate următoarele : „Azi se deschide, la Pesta, congresul la care sânt chemaţi a lua parte remesentan“ diverselor naţionalităţi ce trăesc în regatul Ungariei. „De la început trebue se constatăm, că acest congres constitue actul polite cel mai important pe care ’l au săvîrşit Românii de la 1866 până în zilele noastre că, cu o tenacitate şi o pricepere emarcabilă ei au ştiut se facă totul pentru a da acestui congres toate condiiunile cerute pentru a-ş i asigura reuşita“. După o expunere curta istorici a desvoltării luptei nort naţioso, „Vremea“ continuă: „Exasperarea luptei pe s-o parte, consecvenţele dezastroase ale continuării acestei lupte pe de altă parte, au fost pricepute, sigur de cătră conducători statului Aist. ungar şi ai celui românesc. „Căci în ajunul congresul , M. Francisc Iosif găseşte de cuvina să Invite p Regele nostru, ear’ acesta ta araagiez* o întrevedere la care se participe şi şi ministerelor de afaceri străine. „Şi regele nostru a tre t se vori’isscâ aşa cum îi impunea datoria . .. el a trebuit să arete pericolul la ce se expune pacea şi alcătuirea A s Supei, continuându-se greşit p * nunţată di Unguri, în trecut, şi cei-c răspunde** destinelor statului dualistic, au crepuu, a priceapă toată importanţa ziselor Suveranulu nostru, căci o schimbare generală se observ în presa oficioasă ungurească faţă de aces congres şi faţă de Români în genere. „Când congresul se deschide sub astfe de auspicii, când întreaga lume politică consideră de cea mai mare importanţă, pentr tripla alianţă, atitudinea noastră, când gravi „Le Temps“ (nr. 12486—95) crede folisitor să sacrifice primul seu articol pentru discuta importanţa ce capătă tripla aliant prin faptul aderării noastre, este de toat evidenţa că nu se poate condiţiuni mai prienice pentru realizarea scopului propus. „Se se adune congresiştii încât mai mai număr şi conştii de drepturile naţionalităţilor ce representă, conştii de susţineri stăruitoare ce noi Românii din Româniaberă le dăm pentru revendicarea drepturile lor naturale, conştii de interesul ce î