Tribuna, august 1895 (Anul 12, nr. 172-195)

1895-08-05 / nr. 176

Anul X­II ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 85 cr., ** * an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., */* an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: */4 an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Sâmbătă 5/17 August 1895 Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un numer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. După congres. I. Resultatul „proxim-practic“ al con­gresului? — zic unele ziare, nu va fi precum... poate... s’a sperat... A pune întrebarea în acest chip şi a găsi un răspuns, în situaţia actuală a noastră uşor de găsit — este inadmi­sibil ; a pune întrebarea în acest sens ar însemna că admiţi pe partea partidelor naţionale român, slovac şi sârb, un grai de mAvitate, de care aceste partide răci-odata nu se vor face capabile. n resul­tate proxime-praace - nu am aşteptat; aceste res­uitate nu sunt nici­odată nceputul, ci ele sunt sfîrşi­­tul oriei. îi acțiuni; si dela con­ţi t. j.or’n junilor depinde ca aceste re­­sultate .. vină mai curând ori mai târ­ziu, să fie mai mari ori mai mici, mai greu or mai uşor de a­tins. ---------1» ut--■—!-—lucrăm—, ■ ntru ele am inceput » kcra în tovărăşie cu Slovacii şi cu Sârbii. Şi este exclusă d­­­-re îndoealâ, că . j­utiul nu ar 1 El a întrecut .•iar aşteptările noastre Pentru­ că ne zi ceam: a „De atâţia ani guvernele maghiare , r­ă s­f d­i­s­p­a­r­g­e forţele m o­­rte ale naţionalităţilor, de atâta timp rea lor brutală apasă asupra naţiu­­r run’ .rea-vor toate forţa, ce au ' această tntre­îordarea de a r pel­ul comun a Qi « , •­­. '• „ r „ii*’', a na­ţiu nil­or“ să în­­huneşte mt *\igă, şi dir toate părţile Un­ui ier şi Ardealului curg­ete sîrma tele­­■ tică , uvi­tele înflăcărate de aderenţă. Şi ce te vA ? Seiure sfinte s’au dat că la Şerbi, la Saci, ca şi IU bat tare ini­iriL- caide; drumurile s’au văzut, pe eke au mcra cuvât­ul şi simţirea adencă; u inima ţerii până în trei laturi ale ei imorâter interes s’a simţit pentru­ ce se ■ ,ce şi ce chibzueşte. ■ Nu au­ murit duhurile, ele sânt încă tari şi chiar şi suflete slăbite s’au trezit earăşi; şi focul acesta se va întinde tot mai departe. Iată ce clocotia în congres, iată ce le-a insuflat îngrijiri şi spaimă stăpâni­­torilor noştri: puterea morală a naţionalităţilor ce s’a revelat la acest congres cu o tărie, pe care n’au aştep­tat-o. Punem mult pând pe această exactă impresiune ce am adus-o cu noi dela congres: ea este garanţia cea­ mai serioasă, că lupta va fi susţinută, căci mulţi vor fi luptătorii şi unde va căde unul alţi zece-’i vor lua locul; şi unde va durea lovitura vrăşmaşului, mulţi vor simţi-o şi mulţi se vor ridica. Am învăţat şi aici a simţi ce gran­dios se poate manifesta forţa de produc­­ţiune a neamurilor întrunite ’şi-a jura, că de dragul conservării ei — nu ne vom teme de nimic. Un duh sănătos, un duh ce te ră­peşte, ce-­ţi grăbeşte bătaia inimii, îţi sporeşte gândirile şi voinţa, te­ avântă şi te face a simţi, a divina ce-’i erois­mul — acest duh ne-a învălit, ne-a cu­prins, ne-a entusiasmat! Din acest duh nu putea să ese de­cât un program energic. Despre acest program, la a cărui origine căldura inimii şi răceala raţiunii stat­au paznice nemişcate, vom vorbi de aci nainte. pp ‘ fl l n veiu . LKaSS. public« 2fascar ! Jividl S# trăească• ' »-a io»* la ongres, se plângt.unar_ ..ori sufteveşli câtă îndoeală S^are nădejde, o.-... 0 mare de sete. n­eicupriiic * : j nile bărbaţilor doi t Austr ciie?, neamului tor. Această indi­­(i a venit aagc^ pr0ijuce .,„[ maj nojjjj timpuri, i Cine n’a foi la congres, se i!­­on ■ lri P^itru . . \ vor sene împorUnţa enorma a con­ntra polii ca in­tttră naţională, alţii j erdeaua, Gppere viitorul şi sjiecte produse de •Ny 'u­­îmi scriu vese­•ilV ll n u I j, cu inima curată mait se bucu­­:eptau cu dor. Ea adevărat chin şteptare de ser vi- Dar' toate îtoare. Şi ciasul oari. .. :sit. ept trenul şi, când ,te, din zeci rs feţe vesele de Ro^ni, „preoţi cu jfrunte“, advocaţi, crinteni ziarişti, •■ci buni şi harnici. Ia o fereastră „amici de principiu“ Dr. Dumitru Pop, cernic, cel tăcut, uic, îmbrăţişări, sâritîri, lacrimi.. Sânt mulţi? •k.h Inerţii InfraOITírJ — Aurică unde e? — Aici în veciui. — Ce face? — Doarme! Sfinte Haralambie, când o se se tre­zească odată... Părintele Victor Popea din Săcele ,şi-a adus şi băiatul „ca să înveţe de timpuriu a lupta pentru binele neamului seu“ — zise părintele. Să trăeşti, părinte, toţi pre­oţii români să fie după chipul şi asemă­narea ta! La gara din Pesta ne despărţiram, în­fund prin strada Kerepes mă cuprinse un sim, nu ştiu cum şi nu ştiu ce. îmi veniră amin.­ cei dintâi Goţi, cari intraseră în Roma. Uimiţi urm­­au măreţia oraşului şi minunii lui şi bogăţia lui aprinseră dor în inimile lo Şi braţele* !ci nu se mai opriră, până la Ala­­rich, până­­ Theoderic... Doamn doamne, într’un crai­o ’ so fie intrarea noastră ! Eram ca poten­taţii dela „­ Orăştiei“, cu Mállován ,mustaţă — lung..“ cu liireran­cel Vumos. Unde numai e adunare românească, pretutindeni îi poţi vede pe aceşti doi preteni. Castor şi Ful’ux, ne­despărţiţi şi în­totdeauna ... . La munca ro­mânească. Birja se opri dinaintea hotelului „Orient“. Servitorul ne aștepta. „Ei, cată am sosit“ — zise vesel Moldo­­vănuț. Eu mă grabiara și mă adresez servi­torului : „kérek eay sr-Ndt*. . .. . .oți trei ? răspunse ^ No uitarăm unul la e, ca e mpérat :rede ? \ esurse 'npéra poar< T>r c Xir ’A „Nu este fami care să nu aibă servi­­colul al 3-lea un peste două sute de Roma... După puţină odi Acolo toţi, iubitul nos cel piperat, Daxner dron, prototipul Sio cel elegant (ar fac noastre) şi Harban­­ Petri şi mulţi... n feţele tuturor. Dar’ Polit? M­ imposantă, cu barbă p­uţi ! ■­­ două aripi frunţi, !­.uă şi doi o­ri Frumos bă minte. Jivid­ Nazdar! S înţelegeam toţi cei poară, căci una dori sufleţia. Treburile oficioas­­ă ve descrie şedinţa­­ lui de a produce scat­­­uuta ziaristicei şi alte ale mele. După şedinţă mă „Sânt obosit, aici se prin oraş“ Chem o birje şi în ea. „Popa valah“ I­ginerul Diacon îmbre (lucru de imitat), în simpatic advocat rom* Metropolitul Mihali şi — congre­sul. Foile maghiare au &d* ştirea, că, me­tropolitul Mihali ar fi interzis domnului Dr. Vasile II0S8U să meargă la igres. Dr. Au­gustin Bun­ea, se c r e t a r u­­­e­trop­oli­ta­n, a fost înse — presei, ce nu ’l a­m­iprit, metropolitu! şi pe di­n! Domnul Ioasu însuşi ne-a rugat se desminţim neadevărul spus despre dînsul. Memorandul naţionalităţilor — zice „Neue Freie Presse“ — va fi predat deja în Septemvrie, cu prilegiul venirii în Ardeal a M. Sule. Ştirea ziarului vienez este falsă. O rectificare. Dintr’o regretabilă eroare în lista comisiunii de 45, dela congres, s’a omis în raportul nostru numele stimabi­lului domn advocat din Turda Dr. G. Po­­pescu. Scrisori de aderenţă. De sub Vlădeasa: „Salutăm cu cea mai mare bucurie con­gresul naţionalităţilor nemaghiare şi conside­răm de ale noastre toate hotărîrile şi cond­u­sele luate de el. „Trăească alianţa româno-serbo-slovacă!“ în numele celor de sub Vlădeasa: Nicolau Suru, paroch­er-cat.; Savu Mihail, stud. utilg. ; Pânican Crăciun, proprietar: Mi­­haiu Mereu. * Din Bita (depeşe): „Succes bun vă doresc, înainte! D-zeu este cu noi, cu cei asupriţi, şi sperând în el ne va ajuta“, în numele Bienilor: Iuliu Gr­uita, dascăl rom. suspendat. * Din Dobra (scrisoare): „Salut cu însufleţire mirele sobor şi pe distinşii representanţi ai popoarelor adunate! „Statul vostru se aducă bine şi fericire neamurilor asuprite. „Armonia şi dragostea dintre fraţii de aceleaşi suferinţe, se fie călăuza lucrărilor voastre înţelepţite, cari la biruinţă sigură vor se ne ducă. „Virtutea şi tradiţia naţională, care au caracterisat aceste neamuri peste vremurile aco­perite de reminiscenţe de glorie, să împodobea­scă cu mândrie şi de acum înainte monumentul istoric dela 10 August. Să pregătească tro­feele isbândei noastre, cari vor străluci şi lu­mina răvaşurile cele negre din istoria neamu­rilor întovărăşite. „Să vieze în voi fala străbună earăşi!“ Mariu Tulburean. Din Căpuşul-de-Câmpie: „Congresul ţiiţ c, de căpeteniile naţie şi slovace este al jurăm a rămână­­ greş, urmându-mi toat vă trimitem această zicendu-ve în lupta să mergeţi înainte, rat românească cu­m greşului noi cei de Atotputernic se vă pută aduce astfel de­­ cărora nimenea să ni să ajute Dreptăţii! „Ai noştri sânt* consimţim.“ Alex. Oct. Suciu, Ioa­van, Vasilică Păcurar Georgi ■'T* .. n. a. , sârbe deci­­­con­­a aceea agiare, purtaţi adevă­­a con­­i celui spre a lotriva D zeu­­ toţii loldo­prean, a noi, nn şe­ii. Şi auiau aiul “. povits Mu­­ov’ics, niţele ! Dr. lie pe igură des­sub şi cu o ne­­­po­­e în­ Altul imu­­pună de la braţ, bare inşi fan Pop), şi mn faţa acestuia neînsemnatul foi­letonist. Astfel cutreerăm stradele capitalei, car’ mulţimea de pe trotoare sta, se uita la noi, clătina din cap, şi merge­’ mai departe. Eu mormăiam înce e­redere, iubiţi stăpânilor! Şi mă abate gând lip­sit: încremenisem auz eiu­mariu nu vine, compat­ria.. nu .. vi­ne. Ce-’mi . ş, de Pavelea meu, de „trr anse­ beş, ce-’mi pasă mie itatea Sa“, — dar’ Petrea , unde e? Plâng şi mă tân a’a ve­nit şi — pace, unde să lipsească Roşu şi Boboroni ? Se trait dragii mei! Dar’ eată şi „Dreptatea“. Candrea Dăianu, oameni buni şi simpatici, Ardele aruncaţi de politică în Bănat. Bănăţenii bă­tinaşi nici nu-’i văd bucuros, căci inima­­ românească nu vrea să apuce pe caile strîm şi încurcate ale Bănăţenilor politici. Le-a scos deja hulă! — Ce-i „Dreptatea?“ — nue între­ un Bănăţean rău de gură. — „Dreptatea“ e ziarul românesc , Timişoara, — răspunsei eu. — Aş’, zise el, — nu ştii nimic. „Dre­tatea“ este opinia publică a Bănăţenilor ex­primată prin Transilvăneni! Poftim răutate de om. Pentru­ că adei cei doi redactori ai „Dreptăţii“ sânt Arde­len! Beţii Ardeleni, nicăiri nu au pace. Dar’ am flămânzit. Să ne punem cină: în sala de la „Naţionalul“, lumea stă îi desuită la mese, mulţi trebue se plece, fiindc nu capătă loc. Mâncare bună, beutură bună, toaste ac­mirabile! ’Ţi­ se umple sufletul de bucurie Linia de speranţe, când auzi vorbind pe Mi­dron pentru Mangra,­­pe Mihail Polit pentr Mudron, Stefanovici şi Mangra, pe Mangr pentru Polit etc. etc. Dar’ tăceţi! Vorbeşte Csicsoî- „Şi ace­luia, care ori la bine ori la rău, va rupe le­gătura sfântă, ce astăzi am­­iegat, oasele pă­mântul se nu ’i­ le primească şi uşile cerulu se nu ’i­ se deschidă sufletului, şi blastema se ţie acum şi în vecii vecilor, amin“. Aş, giâsuşte Popp şi lum­ea cu mânile ridicat Dar’ şi „arg' fost invitat la in portanţi. Tocmai Lmnz congresul ci acelor^, care apei lora, care au său să lipsească dela di ceanu se lipse se fie Românii dacă nu prin „ mai mare om“ Căci, mn care copil ştie mânui, şi Ro: Lugojanul, I lipsi­r.ncă Br* gură, bre ! Ei, a mare im­ ţinut la înţeles al i al ace­­i rediceanu cmai Bre­­! Prin cine st congres, ian, ba cel n Bănat fie­­om ca Ro- Bănâţean ca lanul!“ Şi se ? Aşi, taci din destui. Iubiţii lutut lipsi De ieşti mai Ste­Bănuţ luei din Bi Din Braşov : „Salutăm congresul naţionalităţilor şi ne declarăm solidari cu cond­usele aduse.“ Pompiliu Dan, Nicolae Pană, Nicodim Dan, C. Nicolescu, I. Mânăilă, Ioan Meţian, Nicolae Spărchez, Iancu Ioanoviciu, Valentin Bude, Nicolae Baiu, Virgil Tacit, Constantin Ioano­viciu, Andreiu Badiu, Emil Dan. * Din Răşnov (scrisoare): „Peatra unghiulară a palatului dreptăţii şi egalităţii, menit a deveni scut şi adăpost pentru fiii desmoşteniţi ai acestei patrii, e pusă. Cerul să ocrotească lucrarea, car’ ci­mentul dragostei şi al încrederii reciproce se o lege şi întărească până în sfârşit.“ N. Bărcănescu, G. Marian, I. Teculescu, G. N­ie, A. Stanicei, I. Oţelea, I. Stanicei, N. Mihai, I. Brezean, Al. Stanicei, V. Şofran, D. Miloiu, S. Cernescu, V. Macedonescu. * Din Gurabonţ: „Congresului întrunit pentru eluptarea legitimelor drepturi ale naţiunilor — trimitem închinăciune şi aderenţă“.---------------------------­Pentru cercul Iosăşelului: Traian I. Magier, preot în Zeldiş-Satur; Georgiu Costin, preot în Iosăşel şi Iosatu; V. Cristea, preot în Zimbriu ; I. Serac, preot în Fenis-Valemare; G. Frugia, înv. în Crocna; Mich. Orcea, înv. în Valea-mar Petru Sterbu, preot în Secaş.* Din Velch­eriu b­. v: „Felicitările c­ic mai r.vJiali Con­gresului naţion* r'J, por.tru nobna idee care deja y.tt-i. . n . noastră saltă de bucur *;• lângă toate tmpre-I giur.v ac raiale ce ni­ s’au creat, ! tot* 7 mi 1 în faţa celui mai so­.oastre drepte pentru a naţionalâ, m urma căruia deja să ivi», re Oriv.o'it razele soarelui libertăţii. Deci­­i, bine tentaţi, iluştri conducători ai congresului ! Bunul D-zeu Vă ajute, ca se puteţi apăra cu demnitate şi în perfectă în­ţelegere marile interese ale celor trei naţiona­lităţi. Cond­usele voastre le primim de ale noastre, dar, totodată Vă rugăm cu insistenţă se spuneţi lămurit celor­ ce ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud, că: casa solidă a unui stat nu consistă în aceea, ca o clasă particu­lară de cetăţeni să fie fericită şi răsfă­ţată, ci ea consistă în fericirea tuturor claselor. Dorind cele mai strălucite suc­cese Congresului, strigăm: Se trăească! Nazdar! Jivili! convocătorii lui!“ Pentru inteligenţa din Velcberiu: N. Boc?, stud teolog. Marius Elekes Nr. 176 Voci de presă, despre congresul naţionalităţilor „ Vremea“, ziar pe ie ce apare în Craiova, scrie în 30 iulie st. v. un prim-articol din care scoat­e u­rmătoarele : „Azi se deschide, la Pesta, congresul la care sânt chemaţi a lua parte rem­esentan“ diverselor naţionalităţi ce trăesc în regatul Ungariei. „De la început trebue se constatăm, că­ acest congres constitue actul polite cel mai important pe care ’l au săvîrşit Românii de la 1866 până în zilele noastre că, cu o tena­citate şi o pricepere emarcabilă ei au ştiut se facă totul pentru a da acestui co­ngres toate condiiunile cerute pentru a-ş i asigura reuşita“. După o expunere curta istorici a desvoltării luptei n­ort naţio­­s­o, „Vremea“ continuă: „Exasperarea luptei pe s-o parte, conse­­cvenţele dezastroase ale continuării acestei lupte pe de altă parte, au fost pricepute,­­ sigur de cătră conducător­i statului Aist. ungar şi ai celui românesc. „Căci în ajunul congresul , M.­­ Fran­­cisc Iosif găseşte de cuvin­­­a să Invite p Regele nostru, ear’ acesta ta araagiez* o în­trevedere la care se participe şi ş­i minis­terelor de afaceri străine. „Şi regele nostru a tre t se vori’isscâ aşa cum îi impunea datoria . .. el a trebuit să arete pericolu­l­ la c­e ­se expune pacea şi alcătuirea A s Su­pei, continuându-se greşit p * nunţată di Unguri, în trecut, şi cei-c răspunde*­* destinelor statului dualistic, au crepuu, a priceapă toată importanţa ziselor Suveranulu nostru, căci o schimbare generală se observ în presa oficioasă ungurească faţă de aces congres şi faţă de Români în genere. „Când congresul se deschide sub astfe de auspicii, când întreaga lume politică con­sideră de cea mai mare importanţă, pentr tripla alianţă, atitudinea noastră, când gravi „Le Temps“ (nr. 12486—95) crede foli­sitor să sacrifice primul seu articol pentru discuta importanţa ce capătă tripla aliant prin faptul aderării noastre, este de toat evidenţa că nu se poate condiţiuni mai prie­nice pentru realizarea scopului propus. „Se se adune congresiştii încât mai mai număr şi conştii de drepturile naţionalită­ţilor ce representă, conştii de susţineri stăruitoare ce noi Românii din România­­­beră le dăm pentru revendicarea drepturile lor naturale, conştii de interesul ce î

Next