Tribuna, ianuarie 1896 (Anul 13, nr. 2-23)

1896-01-14 / nr. 10

Pag. 38 tipele şi sirenicele trase „Scumpii noştri în­temniţaţi!“, „Iubiţii noştri martiri!“, „Vene­rabilul nostru preşedinte!“ şi „Iubiţii noştri martiri!“ etc. Dar d­in fundul inimii lor ar fi dorit procleţii, ca voi se nu mai scăpaţi şi când le dedeai un sfat te persiflau cu im­prudenţa impertinentisimă: „cu regret aflăm dela Seghedin, că ven. nostru preşedinte su­fere de insomnie!“ Dar’ după­ ce eşirâţi din închisoarea ungurească, începură a vă face suspecţi, a vè calomnia şi îi fine­a să răsvrâţi. Ba nu s’au reţinut a scrie: „la gard cu bărânii, cari nici că mai î­nţele­g (sic!) lupta naţională“. Bine făcuşi, că ai imitat pe marele în­văţător al creştinătăţii, care goni cu toiagul pe Handle­ii din biserica Ierusalimului, apo­­strofându-m i „afară de aici păcătoşilor, cari aţi făcut speluncă de lotri din casa tatălui meu!“ alungând şi tu pe Hand leii noştri dela „Tripuna“, cari deveniseră impertinenţi - simi, primind instrucţiuni dela cei „cu frunza în buză“, cari care scriu epistole pline de blasfemie, că adecă astăzi Dumnezeul Români­lor ar fi cutare, deci necondiţionat supune­­ţi-vă, câci de nu... teremtette! Acela, care la poruncă scrie articoli de „Milleniu“ şi car’ la porunceală încearcă să ne spună, că mâne d­­e­ care va fi Dumnezeul Românilor ? Dar’ oare nu făcurăm trista experienţa, că schim­­bându-se frunza pe apă, s’a schimbat (vai!) şi boierul, noi însă pe slugoii (lichelele) bo­ierului, pe aceşti leproşi, cari scriu ase­menea spurcăciuni şi blasfemie, trebue să-i înlăturăm, pe închinătorii lor de aici să-­i ni­micim, ca să nu infecteze cu lepra lor inteli­genţa şi poporul nostru cel sănătos. Dumnezeul Românilor este acela, care­­i-a scos din întunerecul secolelor, din furtu­nile timpurilor nefaste, în cari perise şi nu­mele lor şi al patriei lor, — care ’i-a ajutat de s’au ivit în lume — eşind ca şi Lazar din mormânt — cu numele lor latin, afirmân­­du-se prin limba lor, de coloni ai eternei Rome şi constituindu se în state viguroase, care ei au ajutat de rău consolidat şi au pro­gresat, de astăzi sânt respectaţi în concertul popoarelor libere, cari au dat putere de re­­sistenţa acestui popor latin de a nu peri sub jugul cel millenar aici şi aicea, acest Dumne­zeu, căruia s’au închinat străbunii, este Dum­nezeul Românilor. Acesta îi va ajuta şi în viitor a-­şi aduna membrele risipite, înche­­gându-le şi întarindu-le mereu, idoli ciopliţi Românii nu cunosc, nici li­ se închină, cam scris este: „nu vă nădăjduiţi în boieri, nu fiii oamenilor, întru cari nu este înântuire“. Toţi cei­ ce luptă pentru causa românismului, in­strumente sânt de lut în mâna măiestrului divin, fire-ar ei boieri man, prelaţi sublimi, sau fii simpli de ţerani, deopotrivă sânt. Dela fraţii lor liberi, cei subjugaţi nu cer milă, ci pretind ajutor moral şi ma­terni şi datori sânt a le da, pentru­ ca luptă în neajunsuri pentru causa eminamente co­mună tuturor Românilor, şi de la succesul acestei lupte depinde chiar şi existenţa sta­tului românesc. Aceasta le-am spus-o noi, cei de dincoace, celor mai mari bărbaţi de stat de dincolo, tun astăzi nu mai sânt, du­­rere d­intre noi, şi ei au recunoscut acest ade­văr. Deci o scară pentru suirea unui sau altui bou­r, nu ne punim, nici marionete nu vrem să jucam pe sfoara l­olub­ineiului, fire-ar cât de dibaciu machiavelistic pastrându-ne demnitatea, vom susţină lupta dupa­ cum ne dictează situaţiunea noastra. De mult mă ocup de ideea emancipării noastre de influenţa directă de din afară, şi acum mai mult ca altă dată, ca să nu atâr­nam de capriţiile unui sau altui ambiţios, sau chiar vanitos, care dacă nu-ţi urmezi orbiş, ameninţă „cu sacul sau cu biciul“. Ştii bine, că la 1881 propusese în conferenţa dela Sibiiu „să ne creăm fonduri“ pen­tru acţiunea noastră politică, dar’ ştii bine, că numai un om zise, înţeleg pe dl * şi eatâ eu declar, că pe tot anul dau 600 fi., car’ ceilalţi au tăcut ca peştele. Toţi aceştia sânt marionete, cari se svîrcolesc în sus şi în jos pe sfoară, şi se toacă în capete, după­ cum îi trage pe sfoară policinelul, dar­ îa cap au tă­­riţă, nu chiar”. A sosit timpul, ca cele 3 milioane de Români să sacrifice, căci altă faţă va lua lupta noastră şi adversarii noştri văzând, că noi din puterile noastre luptăm, nu vor mai putu zice, că sântem stimuţaţi din afară, alt­mintrelea vor trata cu noi, vor fi siliţi la îm­­păcăciune şi înţelegere. De la tine, frate­­...., una doresc, ca, precum bine ai început, aşa cu tărie să per­severezi până in fine. Tu eşti om bătrân, şi nu la bătrâneţe te vei umili dinaintea celor­ ce urlă ca lupii. Cetii astăzi în „Pester Lloyd“, că vrei să te retragi, în urma presiunilor ce se fac, aceasta ar fi mare greşeală, căci ai ceda presiunii oamenilor imorali, cum ştiu toţi cari au înscenat campanie în contra ta şi a majorităţii comitetului. Ce să-­ţi vorbesc eu de cel­ ce fusese pus capră la curechiul din grădina institutului de fete, care după o­chi, Sibiiu, Duminecă, versineală suspectă fu trimis, apoi făcu bu­nul geschält cu voi pentru „Tribuna“, ce des­pre altul asemenea chivernisitor nerespunze­­tor la același institut de fete? amândoi cu frunză ’n buză, pasc ,la verze într'o grădină mai avută în fructe ce despre furul muierii altuia? Ce despre altul, în ale cărui fapte să văd încă urmele aberaţiunii mintale de care suferise ? Şi în fine, ce despre încăpăţinerea fostului teu adjunct? Aceşti oameni să con­ducă aici causa noastră cea mare, cea sfântă ? De cei­ ce latră să nu te sparii, căci n’au dinţi. Mult m’am mirat de fratele nostru pă­rintele Vasile, care umilit foarte se în­toarse a­casa şi primul şi eclatantisimul seu pas de umilinţă fu de a se alătura sfiicios şi cam ruşinos,................................la protestul acelor resvrătitori complotişti. „Saubere Ge­sellschaft ! “ „O rerum! rerum! quenta mutatio rerumu, în loc să stee şi se cază cu soţii sei de suferinţe! Marea majoritate a Româniilor, in­teligenţă şi popor, te vor sprijini, aprobând purcederea ta, nu ceda nici un pas, cu atât mai puţin să repezi dinaintea lucrării sute­­rane, sau chiar faţă cu ameninţările ce -ţi­ se fac prin sateliţii . . . .lui, căci mare rău ar urma pentru causa noastră naţională. La proximele alegeri, mandatarii alegă­torilor români, întruninzi în conferenţă se vor pronunţa, şi atunci va fi timpul de a te re­trage, de va fi să te retragi, văzând, că con­ducerea causei s’a pus în mâni harnice, con­­ştienţioase şi integre. Alaltăieri primii „Revista Oraştiei“, săr­mana redacţiune­ crede, că ea trebue să mă informeze pe mine!! Doamne, câte aş mai ave aţi mai scrie, dar’ şi aceste ’ţi­ le-am scris cu încordarea ochilor. Te salută şi îmbrăţişează al tău vechiu amic. Voci din comitet. După­ ce am arătat raportul voturi­lor în ultima consfătuire din Sibiiu, tre­bue să mai adaugem — pentru clarifi­carea deplină a situaţiei — şi părerile acelor membri din comitet, cari n’au pu­tut să vină la consfătuirea din Ianuarie. Dăm mai la vale părerile alor patru membri. Şi numai din acestea se vede, că majoritatea membrilor e pe partea sus­ţinută de presidentul Dr. Raţiu. Astfel se poate spera, că doar’ în scurt se vor pute delătura toate pedecile, ca după atâtea certe interne, să putem reveni asupra causei însăși, pentru a o duce înainte, acolo, unde trebue ca ea să stee mai ales în acest an de mare însemnă­tate, al milleniului. Iată vocile membrilor din comitet. Domnule redactor, Ne este in prosperă memorie trista împregiurare, prin care confraţii din Bucureşti E. Brote şi S. Albini în articolui publicaţi in „Gazeta Poporului, din Bucureşti sub titlul de „Lămuriri“, mai bine li-ar fi zis: „întunecimi“, s’au silit a seduce publicul mare românesc, enorând crisa isbucnită la „Trib.“ într’o formă inversă şi neadevărată, afirmând, că presiden­tul comitetului naţional a exoperat secues­­trul asupra „Institutului Tipografic“ şi a foi­lor partidului naţional pe basa unui document fictiv, extrădat de dl L. Albini, proprietarul institutului amintit, deşi după d­ior acest domn ar fi în posesiunea unui document real, care ar dovedi dreptul d-sale — un neadevăr acesta, care s’a discreditat pentru totdeauna înaintea oamenilor de bine, cari ştim, că acel institut şi ziarele edate întrînsul e avere na­ţională câştigată din filerii naţiunii, care nu din sudoarea dlui L. Aibini, în numenii primi ai „Tribunei“ din a. curent, se vede aceasta din acte a căror putere de probament, nu e, şi nu poate fi trasă la îndoeala nici chiar din partea dlor L. Aibini şi comp., cari luptă a se ţină cu forţa în fo­losinţa acestei averi naţionale, la cari n’au titlu de drept, nici valoare de un filer. E evident deci, că presidentul comitetu­lui naţional in urma mandatului primit dela comitet faţă de reiitenţia dlui L. Albini do­vedită în faţa aceluia în şedinţa din Nou, anul expirat, şi în urma mandatului şi hotă­­rîrii tuturor membrilor întemniţaţi datat în faţ­a trebuie să facă toţi paşii pentru asigura­rea averii naţionale, care se exploata de mai mulţi ani de cătră amintiţii domni, în mod volnic, iară de a fi văzut comitetul dela dîn­­sul vre-un comput despre chivernisim acelei averi încredinţate dlui T. L. Albini, şi din venitul foilor conduse de dl Russu Şirianu et. comp., ba in urmă d-lor desconsiderând şi cele mai elementare cunoştinţe de drept, au venit la nefericita idee de a-­şi form­a drept la averea naţională, evident e deci, că dl Liviu Albini a abusat de partea materială, car’ dl Russu de partea redactării ziarelor naţionale, ne mai recunoscând nici o autoritate peste dinşii, şi substrăgendu-se dela ori-ce dis­ciplină. TRIBUNA 14/26 Ianuarie 1896 Această stare de lucruri devenind nesu­­feribilă, membrii comitetului ,şi-au pronunţat verdictul lor asupra neexactităţii acestor domni încercând a-­i aduce la reson, evident e deci, că averea naţională este mărul de ceartă! Sânt deci în rătăcire toţi aceia, cari ţin şi afirmă, că între membrii comitetului ar fi causat divergenţa în chestiunea noastră naţională, de­­oare­ce toţi luptă pe basa programului naţional, şi divergenţa o formează singură *) partea ma­terială­­ această parte odioasă la noi, care tot­deauna a fost mult puţin în mod abusiv condusă. Şi ce voeşte azi preşedintele comitetu­lui cu majoritatea membrilor, decât asigurarea averii naţionale? şi e oare aceasta un pă­cat? E consult a lăsa averea naţională dlui L. Albini ? E consult a concede dlui Russu conducerea foilor naţionale, spre a improşca în­continuu în toţi membrii însemnaţi ai na­ţiunii noastre ? a lua o rolă de satiric în foile naţionale? şi a sădi ură şi desbinare în detri­mentul scumpei noastre naţiuni? în modul acesta vor dnii Dr. Lucaciu şi cei 5 protes­­tatari să se conducă afacerile naţionale? în mo­dul acesta vor d-lor asigurarea averii naţio­nale? Apoi dacă d-lor sânt sinceri şi neinte­resaţi după verdictul d-ior din chestiune cum vreau ei a susţine dar’ în consecvenţă sta­rea abnormală ivită la „Tribuna“ şi Institutul Tipografic? Vin d-lor în urma mandatului dat presidentului pentru asigurarea averii naţio­nale a-’l suspiciona pentru împlinirea de obliga­­mentului seu? Ori sânt d-lor îndreptăţiţi a repune starea detestabilă dinainte de seenes­­tru car’ în ogaşa sa, şi sancţiona dreptul de pro­prietate celor­ ce cu forţa vor a exploata ave­rea naţională? Triste idei şi dureroasa proce­­dere! D’apoi ce va zice naţiunea, când d-ior îşi dau sucursul la înstrăinarea causei naţionale, adunată din filerii naţiunii însăşi? întrebărei acesteia, care nici un om de bine, cu atât mai puţin cred, că le răspunde cu da domnii jurisconsulţi ce au subscris protestul ce nu le poate servi de onoare na­ţională, atunci când dînşii vor a restitui sta­rea abnormală dinainte de secuestru, şi a concrede chivernisirea averii naţionale ace­lora, cari cu forţa vor a ’şi-o însuşi sieşi, car’ conducerea ziarelor naţionale, se o concreadă dlui Russu, ca autoritate spuremă, cu putere discreţionară, care a dovedit, că nu recunoaşte preşedinte în comitet! Triste concepte! Triste stări de lucruri! Iată ce sprijinesc d-lor, iată nodul adevărat! Să ştie dlor însă, că acea avere adunată din filerii naţionali nici­odată nu vom mai concede să fie exploatată de unii singuratici fără de controla şi conducerea comitetului naţio­nal, deci procederea oilor din comitet, cari in contrazicere cu hotărîrile anterioare aduse şi de dînşii sprijinesc azi abusul în chivernisi­rea averii naţionale, şi pretind restabilirea atariei triste dinainte de secuestru, e detesta­bil, şi iuţeşte discreditarea comitetului în ochii partidului naţional, care n’ar dispune de energie spre a putea conduce afacerile Încre­dinţate lui, o idee divulgată de dnii B­ote şi comp., în epistola adresată conventiculanţilor în­­Braşov, şi infiltrată şi în cei 6 dni, cari au subscris protestul divulgat urbi et orbi, prin care­­şi-au dat un atestat de nedisciplină, şi procedere necorectă şi condusă de interese personale. O stare de lucruri şi aceasta, care în sinul unui partid e nesuferibilă şi ţinteşte la anarchie! Evident e, că abusul cu averea naţio­nală sprijinit de dl Dr. Lucaciu şi cei 5 con­­soţi de protest, a născut divergenţa între membrii comitetului, şi această ruptură nefe­­fericită sau grea cum o numesc spriginitorii celor­ ce vor a­’şi însuşi în mod clandestin averea naţională se poate foarte uşor vindeca, se poate amputa într’un mod fericit, dacă dnii L. Albini şi Russu se vor desbrăca de inte­resul personal, şi în mod cinstit recunoscân­­du-’şi culpa vor recunoaşte dreptul de pro­prietate a partidului naţional la „Institutul Tipografic“ şi joi, şi se vor supune în condu­cerea acelora la dispoziţiile comitetului naţio­nal, ca singurul for competent a dispune peste acea avere naţională, câştigată din fi­lerii naţiunii, care nu din sudoarea domnialor. Am speranţa în D-zeu şi bunul geniu al naţiunii noastre, că ne vor ajuta ca să trecem şi peste această calamitate creată de oamenii noştri, şi vom puta restabili disciplina sdrun­­cinată şi făcută îinsorie, de cătră amintiţii din, cari ’şi-au luat refugiu la fapta necuali­­ficabile, cari sânt de natură a gangrena întreg organismul partidului nostru naţional, şi pen­tru care îi facem răspunzători înaintea naţiunii, şi înaintea lui D zeu. Regh­i­n, la 22 Ian. 1896. B. * Un alt membru al comitetului ne scrie următoarele : „în tesă generală de sine se înţe­lege, că aderez şi sprijinesc acestea: 1. Asigur ca „Institutului Tipografic“ ca avere naţională. *)­­ . I­euş­im această părere. Red. 2. Independenţa absolută a ziarelor de Bucureşti şi Budapesta. 3. Conducerea politicei noastre să fie aici în patrie prin comitetul na­ţional. 4. Disciplina în partid şi în diri­­giarea ziarelor partidului numai prin comitet şi prin presidiul său să fie sus­ţinute. 5. în consecvenţă pentru toate fap­tele corecte presidiul trebue sprijinit şi autoritatea lui susţinută“. * Un al treilea membru din comitet scrie: „Regret, că nu am putut participa la şedinţa conchemată pe 10 ianuarie, pentru­ ca şi în persoană să-­mi pot ex­prima părerea de rău asupra scandalului scârbos şi la noi ne mai­pomenit, pro­vocat într’un mod neomenesc de Russu- Şirianu şi T. Albini faţă de d-ta şi pro­cedura corectă ce ai urmat-o pentru de a asigura dreptul de proprietate ce-­l ai d-ta ca mandatarul nostru asupra Insti­tutului Tipografic. Eu în toate îţi apro­­bez procedura de până acuma, mă alătur aceleia şi te rog să ne mântueşti de oa­meni, cari, precum se vede, numai atunci se simţesc în elementul lor, când pot provoca scandale. * Al patrulea membru, care scrie Drului Raţiu, se declară astfel: „Am cetit, că sărbătorile trecute v’au fost neplăcute prin intrigile ţesute de unii ambiţioşi, scârboşi, dar’ te feli­­citez, die Dr., că ai păşit cu bărbăţie contra lor — drept­ aceea, eu sânt de părere, că la nici un cas reniten­­ţii să nu se reprimească în re­­dacţiunea foilor partidului na­ţional“. Din parlamentul maghiar. Şedinţa din 23 i. c. Se continuă desbaterea budgetului de interne. Deputatul Szinay, se ocupă cu mise­­riile administraţiunii în comitate şi spune, că prin ridicarea unei acuse în contra ministru­lui, pentru că desconsideră autonomia comita­telor şi a comunelor, seria gravaminelor încă nu s’a biirsit. Procedurile de volnicie sânt imense pe toată linia, în toate comitatele. Deputatul Sima Ferencz, deduce din descreşterea numărului alegătorilor, că sub sistemul actual de guvernare populaţiunea este expusă unei ruinări continue. Nu este adevărată afirmare a ministrului, că numărul alegătorilor ar fi supus fluctuaţiunilor fireşti, crescând şi decrescând, el e fapt constatat, că de 25 ani încoace acest număr tot scade. Apponyi în zadar se nizueşte a indigita dispo­­siţiuun­e pentru de a obţină alegeri curate, căci ministrul de interne totuşi nu va lucra conform acelor disposiţiuni. După aceste expune deputatul Bujano­­vics, folosindu-se de o mulţime de documente, abusurile săvîrşite la alegerea din Girărt. Aşa argumentează, că gendarmeria a fost pusă­­ disposiţia corteşilor partidului guver­namental. Ceteşte apoi un protocol, în care se dovedeşte, că pretorul cercual şi conducă­torul de matricole au venit peste noapte în­tr’un sat şi cu ajutorul gendarmilor a adunat pe alegători, car’ aceia, cari nu au voit să se su­pună corteşilor guvernamentali, au fost mal­trataţi. Ministrul Pe­rezei declară, că nici rând nu a tres la îndoeală bona fides a de­putatului Bujanovics. El a cerut numai ar­gumente, care acum avându-le la îndemână, va introduce negreşit cercetare amănuntă în chestia aceasta. Mai vorbind deputaţii Hodossy şi S­ma in chestiuni personale, şedinţa se încheie, fără de a se fi votat. Din România, c­risă mi­nisterială, „ Gazetei Transilvaniei“ mi­ se scrie din Bucureşti (23 ianuarie). Prin întreaga capitală nu se vorbeşte de alta, decât de „crisa ministerială“, care acum e declarată. Ieri s’au adunat miniştrii, şi se zice, că au încercat să hotărască pe dl Fie­va se părăsească ministerul. Fleva însă, după­ cum anunţă „Epoca a respins toate propunerile şi a declarat, că se va presenta îna­intea Camerei, care va hotărî. Miniştrii C­a­n­­tacuzino, Budişteanu, Pallade şi Stoicescu ’şi-au pus dimisiile la dispo­­siţia prim-ministrului Sturdza pentru ea?, dacă Fieva n’ar voi să demisioneze. Ministrul­­preşedinte Sturdza şi ministrul Statescu n’au luat încă nici o hotărîre. Azi se va ţine un consiliu de miniştri, în care se va lim­­pezi situaţia. Nr. 10 într’alt loc zice „Gazeta“ . Crişa va dura încă până mâne, motivul acestei amînării este impregiurarea, că astă­­seară toţi miniştri trebue să asiste la prânzul parlamentar. în culoarele camerei se vorbeşte deja, că portofoliul dlui Fleva îl va lua prim­­ministrul Sturdza şi în caşul acesta dl Fere­­chidi va lua portofoliul afacerilor străine. Se mai vorbeşte apoi, că în cas dacă se va de­părta din minister dl Paladi, atunci locul lui îl va ocupa Al. Djuvara. CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Din giurul Albei-Iulia, 21 Ian. 1896. Lucruri triste. în 16 Ianuarie doi Moţi din Vidra-de­­Jos au dus mere de vânzare în comuna To­­toiu, însă cumpărători cu bani puţini se aflară, mai mulţi doriau a mânca mere fără bani. Unul şi altul îşi luau câte un măr şi se depărtau, chiar şi judele comunal I. Po­­pescu s’a admis la aşa un atac asupra mere­lor, fără­ ca să le plătească. Aceasta cei doi vânzători nu o putură privi în tăcere, ci au reclamat plătirea, dar’ în loc să dee plata, el abusând de oficiul seu brevi­­anu li-a confiscat o păreche de desagi pline cu mere. Văzând bieţii soţi această fărădelege s’au grăbit a părăsi acea comună, cu oameni neomenoşi şi s’au depărtat cătră Drâmbari. Dar’ nu a fost destul cu această păgubire a lor, ci vre-o 12 feciori s’au luat după ei şi au încercat a-’i sili după­ ce ’i-au ajuns departe în hotar, a le da mere amenin­­ţându-’i cu pari şi bâte, şi numai întâmplării, că locuitorii din comuna Drâmbari eşiseră in partea aceea a hotarului şi văzură acel atac în drum, este a se mulţumi că acei tineri destrăbălaţi nu-’şi putură ajunge scopul lor. Fapta aceasta s’a întâmplat în ziua mare şi în Totoiu aveau oamenii ordinei ştire despre această urmărire, fără­ ca cuiva să-’i vină în minte de a împedeca această nelegiuită urmărire a lor dui bieţi oameni, cari cu multă trudă îşi câştigi pânea de toate zilele. Adecă în Totoiu nu se silesc a întimpina pe fraţi români în mod aşa brutal? Iubirea de neam şi simţul creştin atât a decăzut, încât pe fiii celor­ ce au eluptat libertatea din iobăgie a ţeranilor români, astfel îi tratează în comunele curat româneşti? Nu-­şi aduc aminte, că fără lupta ace­lor soţi, ei nu ar fi ajuns la moşiile cele grase de pe Valea Murăşului ? Preoţii şi în­­văţătorii sânt chemaţi a lumina poporul şi a-’i abate dela aceste rele porniri. Au biserici şi şcoale, dar’ fapte ca acestea dovedesc, că puţin folos are poporul de ele. Cunctator. CRONICĂ Sibiiu, 25 Ianuarie n. 1896. Şcoalele grăniţereşti. La raportul nostru din anul 8 adaugem, că capitalul fon­dului central, care se urcă la 370.750 fi. nu­mai capitalul neat intingibil al fondului, dar, adăo­­gându-se la acest capital și banii gata, starea lui se urcă la suma de 390.000. Notăm, că presidentul comitetului David bar. Ursu, de 25 de ani de când stă în­ fruntea comitetului nu a primit nici când nici salar, nici dineme din fond. Asemenea vice-presidentul, cassarul şi controlorul dacă nu primesc salar, ba csa­­sarul dl căpitan Nicolau Sándor de Vist a abzis în favorul fondului şi de remuneraţiu­­nea anuală de 300 ft. deja preliminată, şi ast­fel îa 3 ani de când serveşte a lăsat în fond 900 f1., din care causă adunarea generală’i-a exprimat cea mai adâncă mulţumiţi şi recu­noştinţă protocolară. Singur numai secretarul comitetului Arseniu Bunea a fost salarisat, căruia, după­ ce nu numai comisiunea financiar, dar’ şi însuşi comisarul regesc br. Szentke­­reszty s’a convins prin comptabilul şef al co­mitatului Hunedoara, despre corecta şi con­­ştienţioasa administrare a fondului, adunarea generală având în vedere, că de 19 ani stă în serviciul ei, şi-a urcat salarul. După informa­­ţiunile cele mai autentice ce ’mi­ le-am câştigat, spesele administraţiunii a fondurilor graniţe­­rilor precum chiria cancelariei cancelist, ser­vitorii, pauşal de cancelarie şi inclusive com­petenţele secretarului, abia se urcă anual la suma de 2000­­1.* Armonie între popor şi preot. Din Roşia-săse.;Scă ni­ se scrie: Spre a me re­crea pe timpul feliilor de Crăciun, am petre­cut în apropiata comună Roşia, şi luând parte la toate slujbele bisericeşti de Crăciun, Anul­ Nou şi Bobotează, m’am convins, că unde e conducător bun, toate merg în regulă şi bine, este armonie perfectă. Am constatat aceasta în­deosebi în ziua Sf. Ioan Botezătorul, care a fost şi ziua onomastică a preotului local. Po­porul ca se­’şi arete recunoştinţa faţă da preotul, a ales o deputaţiune până la 20 bărbaţi, poporeni unii tineri, la cari s’au mai alaturat încă şi alţii, şi în frunte cu învăţă­torul s’au postat înaintea ferestrilor casei preotului pe la 6 ore a. m., şi după cântarea unei poesii, învăţătorul I. Olariu, rosti in nu­mele deputaţiunii şi al întregului popor o cu-

Next