Tribuna, decembrie 1896 (Anul 13, nr. 265-286)

1896-12-04 / nr. 267

Anul XII­ Sibiiu, Mercuri 4/16 Decemvrie 1896 ABONAMENTELE Peafcro Sibils: 1 iună 85 cr., 1ii an 2 fl. 50 cr., ljs an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casa cu 16 cr. p» lună mai mult. Pentra monsroM®: 1 iimfi t SI 20 cr., l/t an 3 fl. 50 cr., »/» an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1 „ an 10 franci, 11, an 20 franci, 1 an 40 franci. Aboa&messte se fac mimai plătinc­u-se înainte. iNSERŢIUNILE Un şir garmond prim*-âaî& 7 cr., » nioua-oar& 6 r a treia-oară 5 a.; şi timbra d* 30 cr. Redacţk şi &dmMsteţia s­ăturia htfM Mr. 15.. Mi. Se prenumerâ şi la poşte şi la librării. Apare în fiecare zi de lucru Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoia/ Numeri singuratici a 5 cr. se vend la „Tipografia“, şoc pe acţiuni Genesa unei crise. ii. (<*■). Sfîrşind articolul de ieri, ne-am întrebat: ce anume împregiurări au răpit dlui Dim. Sturdza prestigiul cu care ve­nise la putere, aşa încât să fie nevoit a a se retrage după abia un an de gu­­vernament ? înainte de a răspunde la această chestiune, să amintim ideile ce le sus­ţinea d-sa în opoziţie, cu privire la che­stia naţională. A sa zicea, în esenţă, că regimul la care suntem supuşi noi, Românii din Transilvania şi Ungaria, e nedemn de secolul în care trăim; că Europa întreagă nu poate ră­mână nepăsătoare faţă de chipul sălbatic cum sânt tratate popoarele nemaghiare din Ungaria; că în special pentru România che­stiunea naţională e o chestiune de vieaţă şi de moarte; că pericolul desnaţionalisării noastre nu e atât de mic, pe cât s’ar pără la ântâia vedere, de oare­ce Maghiarii, reu­şind să desnaţionaliseze o treime a nea­mului românesc, nimic nu-’i va împedeca să continue opera lor dincolo de Carpaţi, folosind în avantagiul lor evenimentele şi ntrA«+n h 114X411 r\ n /ia /ia wni nX ttt a ah oYcututtiiia^nc yuiitiuC) au put ou vxu tu timpul; I că, aşa fiind, Românii din regat şi guvernul lor nu pot să considere chestia naţională română ca o chestie pur internă a regatului Ungariei, ci au dreptul să intervie, de­oare­ce sânt atinşi în inte­resele lor de rasă cele mai scumpe şi de­oare­ce existenţa regatului român în­săşi e condiţionată de existenţa neamului românesc; că până întru atâta chestia naţională e o chestie vitală pentru fraţii noştri din regat, încât oamenii lor politici nu pot, ca buni patrioţi, să se angagieze că vor merge în aceeaşi constelaţiune politică alăturea cu Maghiarii, ci au datoria să spue limpede şi lămurit puterilor din tripla alianţă, că numai atunci România se va asocia la acţiunea ei pacifică şi numai atunci ea nu va căuta în altă parte aliaţi, când se va face dreptate po­poarelor nemaghiare din Ungaria şi în special Românilor, şi când vor înceta în­cercările criminale de astăzi de a-’i îm­pedeca în libera lor desvoltare naţională şi de a-’i maghiarisa.... Lăsăm înadins la o parte din dis­cursurile dlui Sturdza tot ce ’i-a fost dictat de pasiunile şi interesele proprii, precum de pildă acusările ce le aducea adversarilor d-sale politici de la guvern, că ar fi fanarioţi, răi patrioţi, trădători, etc., pentru­ că nu interveneau cu piai multă energie în chestia naţională şi nu impu­neau guvernului maghiar o altă linie de purtare faţă de noi, — acusări pe care, în treacăt fie zis, noi nu le-am luat nici­odată la serios. Ideile propagate de dl Sturdza tre­buiau se găsească un viu răsunet în opinia publică română, — şi au găsit, întrunirile publice ale liberalilor începeau să fie mai frecventate, manifestaţiile mai număroase, demonstraţiile mai imposante. Lumea îşi făcea iluzii... Acest curent a împins pe dl Sturdza până pe treptele... fotoliului presidial al cabinetului român. Regele Carol, respec­tând constituţia şi verdictul opiniei pu­blice, l-a chemat în fruntea guvernului: chestiunea naţională întră astfel într’o faşă nouă. Cine ar fi putut întrevedea atunci, în ce avea să consiste această faşă nouă ?.... îndată după venirea sa la putere, dl . Sturdza, aducendu-’şi aminte de vechea­­ vorbă: honores mutant mores, s’a grăbit­­ să retracteze, într’un discurs rostit la Iaşi,­­ tot ce zisese în chestia naţională cu puţin mai nainte. Chestia naţională, care era pentru oposantul Sturdza o chestie ce intere­sează în chipul cel mai direct regatul român, existenţa lui, etc. devine pentru prim-ministrul Sturdza o chestie pur in­ternă a regatului ungar, în care d-sa nu are de gând să se amestece, după­ cum pretind „calomniatorii“ d-sale, pentru a nu da Maghiarilor același drept de a se amesteca în afacerile interne ale regatului român!!!... își poate ori­cine închipui impresia ce a trebuit să o producă această decla­raţie printre cei cari îşi închipuesc că minciuna şi tragerea pe sfoară trebue să aibă marginile lor şi în politică, printre acei cari urmase pe domnul Sturdza cu încredere şi entusiasm în o cale, care răspundea sentimentelor lor intime celor mai înalte şi mai curate! Va să zică nimic din cele­ ce susţi­nuse dl Sturdza in oposiţie nu mai era adevărat, după­ ce a venit la putere! Va să zică totul a fost o glumă, o farsă, pentru­ ca să răstoarne pe conservatori de la putere şi să poată astfel împărţi cu clienţii d-sale binefacerile budgetului! Va să zică tot ceea­ ce lumea credea sfânt şi ideal era numai o înscenare meşteşugită, ca în comedii, ori ca în opere-bufe!!... Momentul acela a fost o crudă dez­­amăgire. Un întreg templu de iluzii, de idea­luri, de visuri, pe care publicul generos şi onest ’şi l-a clădit în închipuirea sa ani întregi de-a rîndul, a trebuit să se ruineze, să se surpe, să se dărapene în cinci minute, în urma tristei declaraţiuni de la Iaşi! Dar’ din acel moment dl Sturdza ’şi-a tăiat singur de sub picioare creanga popularităţii; din acel moment această popularitate trebuia să sufere o irepara­bilă eclipsă şi să se întunece pentru totdeauna; din acel moment dl Sturdza trebuia să rămână, — cum ’i­ s’a zis în urmă, — dl Scuza. Dl Sturdza, necruţător şi agresiv faţă de adversarii d-sale, făcuse o faptă rea, urîcioasâ, umilitoare, pe care aceştia n’ar fi făcut-o ; o faptă care revoltă în om un sentiment de elementară one­stitate. Dl Sturdza era astfel un om sfîrşit, — şi dacă a mai rămas la guvern, este numai pentru­ că nu putea să se retragă după o săptămână. Noi am regretat din tot sufletul această greşeală politică a dlui Sturdza, pentru­ că ne făcusem și noi iluzii despre sinceritatea oratorului de la senat și de la orfeu şi pentru­ că totdeauna am crezut că România representă în realitate o pu­tere destul de mare printre celelalte state europene, pentru­ ca cei cari conduc de­stinele ei se poată privi cu fruntea înăl­ţată în faţa ori­cui, fără teamă, cu mân­­drie şi cu demnitate. Am avut un moment chiar naivita­tea să credem — de ce n’am mărturi­­si-o? — că declaraţia de la Iaşi e numai o apucătură de veche şi stângace diplo­maţie. Faptele însă au trebuit să ne ră­pească curând-curând această iluzie, în cele din urmă am crezut că dl Sturdza credincios cel puţin declaraţiei de la Iaşi, nu se va amesteca în afacerile noastre interne de cetăţeni ai altui stat, ci ne va lăsa în bună pace, ca să ne vedem cum vom pută de nevoile noastre. Dar’ şi întru această aşteptare ne-am înşelat! Dl Sturdza, din prietenul nostru cel mai înflăcărat, a devenit dintr’odată duşmanul nostru cel mai periculos. Cu­vintele d-sale, că nu se va amesteca în afacerile interne ale altora aveau numai înţelesul, că nu va face nici o întrebuin­ţare de posiţiunea d-sale de prim mini­stru al României, ca să obţie dreptate pentru noi, nu însă şi acela, că ne va ignora cu desăvîrşire, că nu se va mai ocupa de noi, că nu se va amesteca în nici un chip, nici direct, nici indirect în afacerile noastre, şi că mai ales nu va căuta să se amestece într’un chip păgu­bitor nouă şi folositor numai duşmanilor noştri. într’adevăr, tot ce a făcut domnul Sturdza în chestia naţională dela fai­moasa d-sale declaraţie-scuză încoace, a avut de scop numai să ne desbine, să ne slăbească, să ne facă incapabili de a mai duce lupta înainte. E drept, că d-sa n’a avut curagiul să ese făţiş pe arenă, dar­ toată campa­nia în contra organisaţiei noastre de par­tid naţional a fost dusă de amicii d-sale, de oamenii d-sale de casă, aşa încât nici o îndoială nu mai putea să rămână asu­pra adevăratei origini a acestei campanii. Căci cine va cuteza se creadă, că dom­nul Brote a luat atitudinea cunoscută faţă de noi, fără autorizarea dlui Sturdza? Cine va cuteza să creadă, că dl Slavici ar fi îndrăsnit să-­şi ridice vocea în con­tra noastră, fără să aibă permisiunea şi îndemnul dlui Sturdza? Şi, în general, cine va cuteza să creadă, că întreaga crisă dela „Tribuna“ s’ar fi produs, dacă dl Sturdza n’ar fi organisat-o, încuragiat-o şi susţinut-o ?... Faptele aceste au ajuns să fie de notorietate publică. Ear’ cei cari au ră­mas desilusionaţi de declaraţia domnului Sturdza dela Iaşi, au sfîrşit prin a fi scan­­dalisaţi, desgustaţi, revoltaţi de purtarea d-sale ulterioară faţă de noi. Luni întregi de zile noi a trebuit să ducem lupta pe de o parte contra gu­vernului maghiar, care îşi înteţea din zi în zi mai mult loviturile în contra noa­stră, care pe de altă parte contra orga­nelor şi oamenilor de casă ai domnului Sturdza, cari căutau să ne desbine şi să ne slăbească, a­cum li­ se şi şedea unor „patrioţi“ şi „anti-fanarioţi“ ca d-lor. Sibiiu, 15 Decemvrie n. Din parlamentul maghiar. In şe­dinţa de ieri s’a continuat discuţia asupra adresei, şi s'a întâmplat prima furtună. A vorbit mai întâiu deputatul Smialovszky pentru adresa majorităţii, şi în contra agi­taţiunilor partidului poporal, care deputatul Sághy a condamnat atrocităţile electorale şi a optat pentru adresa lui A p p o n y i. S’a scu­lat apoi deputatul Ábrányi Kornél şi a atins necesitatea urcării „cup­tei“ pe moti­vul, că la anul 1867 Austria a legat pact cu o ţeară foarte desoiată, atât în cele politice, cât şi cele economice, şi a primit cuota de 30 porem­e. „Azi însă în multe pri­vinţe am între­bat Austria“__ Cu­vintele acestea din urmă au provocat o for­tuna, cărei asemenea de mult nu s’a văzut în parlamentul ungar. Deputaţii vociferau, bateau din picioare, strigau „Afară cu el,!“ Preşedintele torturează clopoţelul, — ame­ninţă cu suspendarea şedinţii, — spiritele în­cet cu încetul se calmează, — car’ deputatul Horánszky poate se­’şi rostească interpe­laţia în afacerea alegerii de deputat din Szé­­kely-Udvarhely. Aşa se joacă patrioţii de-a­­ parla­mentul! Deschiderea parlamentului bul­gar, în ce măsură a scăzut influenţa mo­­narchiei noastre în Orient, se vede apicat din vor­birea cu care principele Ferdinand din Bulgaria a deschis Duminecă, în 13 Decemvrie, sobrania bulgară, întreaga vorbire nu a fost alta, de­cât o preamărire la adresa Ţarului şi a Ru­siei, în apele căreia a intrat astăzi cu totul micul stat bulgar. „Atenţiunea prea graţioasă, — zice principele Ferdinand în vorbirea sa, — arătată faţă de mine din partea Ţarului Nicolae şi a Ţarevnei Ana Feodorovna, când m’au învitat la sărbările încoronării, a fost o dovadă mişcătoare despre simţul deo­sebit de iubire şi bunăvoinţă faţă de ţeara noastră. Această mare distincţ­iune, de care m'am împărtăşit, a întărit tot mai bine legă­turile preţioase şi vecinice care leagă Bulgaria de Rusi­a.------­Acesta e clară resultatul politicei externe a monarchiei noastre, dusă de douăzeci de ani, cu privire la Bulgaria. Perderea totală a influenţei asupra acestui stat. Mare spor! Statistică falsă. Ceea­­ce am afir­mat noi de atâtea­ ori, că adecă datele sta­tistice ale patrioţilor noştri nu sunt nici­când autentice, ci sunt astfel întocmite cum le vine bine lor la socoteală, ni­ se confirmă mereu şi din partea străinătăţii. Ziarul Bund der Landwirthe din Berlin, organ al reuniunii agronomice din Germania face constatarea in unul din numerii din urmă, că statistica ţerii noastre despre resultatul recoltei nu corăs­­punde adevărului, pentru­ că arată o recoltă cu mult mai slabă decum a fost ea în reali­tate, — şi aceasta s’ar fi făcut cu intenţiune, — ca „să se urce preţul cerealelor în mod artificial“. Guvernul maghiar a se­dus dară congresul economic internaţional convocat la Budapesta în Septemvrie­­. „Prin urmare — zice numitul ziar — e moti­vată suspiţionarea, că raportul în­treg a fost compus în mod tenden­ţios, în conţelegere cu lumea co­mercială, şi cu privire la congresul agrar“. — Frumos atestat! Ungaria şi Belgia. — Chestiunea limbilor în Belgia. — Bruxelles, 10 Dec. n I. Maghiarii în grandomania lor bol­năvicioasă nu încetează de a se lăuda că ei sunt unul dintre popoarele cele mai civilisate, mai culte şi mai demo­cratice, din Europa şi că în unele pri­vinţe — în parlamentarism bună­oară — întrec chiar multe ţeri din occidentul Europei. Aşa, un publicist maghiar Gustav, Béksics, vechiu deputat al camerei un­gureşti, care întreţine în străinătate propaganda în favoarea Maghiarilor, falsificând pentru aceasta starea reală a lucrurilor din Ungaria, — presentând pe Maghiari ca pe unul dintre cele mai tolerante şi mai civilisate popoare care pe naţionalităţile nemaghiare ca minate de scopuri panslaviste şi daco­­romaniste — în volumul seu întitulat «La question roumaine et la lutte des races en orient» *) zice următoarele la pag. 20: »Ungaria posedă o constituţie basată pe o evoluţie de zece­ ori seculară. Sistemul par­lamentar unguresc este superior nu numai ce­lui al României dar, chiar decât al ce­lor mai multe ţeri occidentale, de­oare­ce el stă pe bazele unui sistem repre­­sentativ vechiu de 800 ani, interpretând siste­mul englez ca Francezii, în fond, dacă nu în formă, Ungurii au dreptul de a se numi Fran­cezii răsăritului, fi­nd foarte aproape de spiritul marei naţiuni. Temperamentul lor, uşurinţa lor de a se înflăcăra, stilul lor, arta lor, arată această afinitate. Geniul francez se reflectă în civlissaţia lor“. Bată-’i dar’ pe Maghiari «Francezi ai Orientului» superiori ca vieaţă parla­mentară multor ţeri din Occident. Dar’ oare ce ţeri din Occident se fie între­cute în parlamentarism de către Ma­ghiari ? Gustav Béksics răspunde în alt volum întitulat: «La consolidation in­­térieure de V Autriche-Hongr­ie et son role dans la question orientale». Acest volum apărut în vara acea­sta la Paris, — deși nu poartă semnătura lui Béksics, ci trei stele (***), totuşi e uşor de recunoscut autorul de­oare­ce repetă aproape cu aceleaşi cuvinte, multe chestiuni desbătute în ântâiul volum; apoi argumentarea, modul de a privi chestiunea română şi slavă din Ungaria, arată îndeajuns, că autorul nu poate fi altul decât Béksics. Se *) Volumul dlui G. Béksics a apărut anul tre­cut la Paris, tipărit cu spesele guvernului maghiar ca propagandă pentru milleniu. vede că Béksics s’a genat se apară în­totdeauna numai e­­ singur ca apărător al Maghiarilor în străinătate.... în volumul acesta dl B. scrie la pag. 229: „Parlamentarismul unguresc este cel mai desvoltat după cel englez şi este animat de o vieaţă cu mult mai intensivă decât acel al Belgiei, creat pe de întregul de sa­vanţi de cabinet“. Aţi auzit cetitorilor de această nouă descoperire ? Sistemul parlamentar maghiar este mai superior decât cel al Belgiei!... Na­tural ilustrul descoperitor Béksics, pen­tru a convinge pe străini n’avea, decât să citeze cum se fac alegerile în Un­garia, cu stări de asediu, cu răsboiu civil, cu răniţi şi morţi etc... Béksics însă vorbeşte de parlament în funcţio­narea lui, nu în modul cum se recru­tează.... De aceea Boksics nu zice ni­mic despre «inferiorul» sufragiu uni­versal al Belgiei, față cu «superiorul14 sistem censitar, cu 2 legi electorale, al Ungariei.... Dar, pentru­ ca cetitorii «Tribunei» se poată aprecia îndeajuns în ce con­stă superioritatea parlamentarismului maghiar asupra celui belgian, ne vom ocupa de foarte importanta discuţiune ce a avut loc în camera belgiană, relativ la îndreptăţirea limbii flamande în publicaţiile oficiale alăturea cu cea franceză. Vom face o comparaţie între modul cum ştiu Maghiarii se resolvească în //0nrr1v70cr*ii1« Ia»* norm­trmnf­rlin XA.A. « VUgiVZiUOV/Ul ' M­­ JJUl lUllXVllt, Viii* Budapesta, chestiunea limbilor patriei, şi cum ştiu belgienii, în parlamentul lor «neenglezesc» din Bruxella. II. Se ştie, că în Ungaria îndată­ ce un străin vorbeşte limba maghiară, este transformat în cel mai bun patriot al Ungariei. Aşa se explică cum pusderia cea mare de jidani din Ungaria, azi este «patriotă», care Românii cari ţin la limba lor maternă, sunt timbraţi de „antipatrioţi“, de «trădători» şi de „conspiratori daco-români în contra sta­tului ungar“ etc. Pe de altă parte se ştie că goana cea mare a Maghiarilor, e îndreptată mai cu seamă în contra limbii române. Deputaţi şi miniştri maghiari spun necontenit în parlamentul din Buda­pesta, cel cu «vieaţa intensivă», că vor să ajungă la unitate de limbă, adecă să nu mai existe în Ungaria altă limbă decât cea maghiară. In toată Transilvania limba legală şi oficială e cea maghiară ca şi în Un­garia propriu zisă; în administraţie, în justiţie, în învăţământ numai limba ma­ghiară se întrebuinţează ca limbă a statului. Cu toate­ că noi Românii sun­tem o populaţie compactă de peste 3 milioane şi contribuim în bună parte la susţinerea statului, ni­ se deneagă drepturile seculare ale limbii noastre. Să vedem dacă tot aşa se petrec lucrurile şi în Belgia, asemenea o ţeară, unde nu e numai o singură naţiune şi unde sunt două limbi mai principale: în parlamentul belgian deputaţii flamanzi vorbesc în limba flamandă, nefiind obligaţi să vorbească franceza. Dar, în parlamentul maghiar ? Altă limbă decât cea maghiară nu e per­misă. Este cunoscut ce a păţit depu­tatul român Elie Măcelariu în dieta Un­gariei din 1867, anul dualismului. Când a început a cuvânta, n’a putut zice în româneşte, decât două cuvinte: «ono­rată casă“ — căci a fost împedecat să vorbească de strigătele şi urletele sălbatece ale deputaţilor maghiari. De atunci siguraticii deputaţi ro­mâni ce au mai intrat în dietă din părţile ungurene, toţi au vorbit în ma­­ghiareşte, căci altă limbă nu li­ se per­mitea. Iată ce se petrece în neîntrecutul parlament maghiar ! Mergem mai departe cu paralela. în zilele de 18 şi 19 Noemvrie s’a discutat şi votat în parlamentul bel- Nr. 267

Next