Tribuna, noiembrie 1897 (Anul 14, nr. 243-266)

1897-11-25 / nr. 261

Procesul „Tribunei“ pentru „Mehadica“. — Dela corespondentul nostru. — Cluj, 30 Noemvrie ). (Urmare şi fine­. Replica procurorului. O tăcere de câteva clipite au urmat frumoasei vorbiri a domnului Maniu — In care, adevărul spus tn faţă părea că apasă greu asupra inimilor acelora, cari daţi ne sânt a ne împărţi tu loc de dreptate­a puşcării. Pe urmă, nehotărît oare­cum, să scoată procurorul şi-­şi rosteşte replica. Rectifică sensul cuvintelor sale referi­toare la Păcăţianu spunând că nu a avut în­­tenţiune de a-­l ofensa, ci a constatat numai faptul, că nu e de faţă, ca a obvenit adese în decursul a lor 26 procese intentate în con­tra „Tribunei11. Din împrejurarea că redactorii şi autorii acusaţi nu prea să înfăţoşează la pertractări pentru a-’şi primi pedeapsa — s’a văzut în­demnată procuratura regească să acuse pe Dreisnandt şi pe antecesorii lui, cu scopul de a prinde pe oare şi­care cale pe cineva de la tipografie sau foaie, pentru a se putea enunţa confis­cări de diferite sume din cauţiunea „Trib.“, neputându-o altfel ajunge. Din acest motiv a acusat acum pe Dressnandt, căci prea bine ştie că editorul adevărat al ziarului „Tribuna“ nu a fost şi nu este Pă­căţianu — ci Tipografia — institutul ,ca atare — deşi semnată foaia e altfel. A trebuit deci prin dl Dressnandt se ajungă la scopul de mai sus. Roagă juraţii să dee satisfacţie justiţiei vătămate. Atâta cinism din partea procurorului ne-a revoltat pe toţi Românii de faţă la pertractare. Se spuie pe faţă că justiţia ma­ghiară prin procesele pornite în contra „Tribunei“ nu are alta de scop, decât ca prin amende grele de bani, şi prin detrageri din cautia foii să o ruineze. Părea că şi Ungurii se uitau cordiş la el, că proprie, de ce a şi făcut pocurorul boacăna de a trada un adever aşa de trist pentru ei? Duplica apărătorului. Dar’ apărătorul, dl Maniu, ’l-a şi rotun­­zit frumos în duplica d-sale, zicând cam ur­mătoarele : On. tribunal, stimaţi domni juraţii Cu drept cuvânt am putut aştepta, ca domnul procuror să suplinească în replica sa ceea­ ce a omis a face în rechisitor, anume de a­să iisul măcar, a dovedi din punct de ve­dere juridic ponibilitatea expresiunilor artico­lului încriminat şi a precisa din punctul din­­sului de vedere, posiţia juridică a acu­­satului. Dl procuror n’a făcut-o aceasta, în schimb Insă a făcut o preţioasa mărturisire, care are cel puţin meritul de a fi sinceră. A mărturisit, a spus anume domnul procuror, că procuratura nici habar n’are de dl Dress­nandt şi n’a avut de antecesorii lui, — ci scopul împrocesuărei lor n’a fost altul, decât a prinde „Tribunal­a o face imposibilă după puţinţă prin horibilele amende de bani şi secuestrări din cauţia ziarului. Iată, dlor juraţi, în fine am ajuns la ade­vărul prea trist. Nu e vorbă aici de dreptate, de legi, ci de puterea majoră, cu prea palida silinţă de a afla ori­şi­care formulă de drept. Nu e vorbă de calomnie pri­vată ori publică, de vinovăţie ori nevinovăţie, ci de suprimarea zia­rului „Tribuna“, ca organ al parti­dului naţional român. Iau la cunoştinţă acest fapt — cel puţin atâta mulţumire ne oferă, că suntem în curat cu esenţa lucrului. Noi vom primi lupta şi pe acest teren. Nu-­mi vine însă a crede că d-voastră, dlor juraţi, veţi da mână de ajutor prin verdictul d-voastre intenţiunilor prea mărtu­risite ale puterei de stat — ci sper, că veţi aduce judecată conform legilor şi drep­­tăţei. Ori cerăspund stărei faptice semnăturile sub cari a apărut numărul din chestiune al „Tribunei* — ori ba — d-voastră, dlor ju­raţi, nu puteţi să satisfaceţi dorinţei dom­nului procuror până­ când conform procedurei penale, aserţiunea domniei lui nu este do­vedită legal. Efectul duplicei dini Dr. Maniu, a fost tot atât de convingător ca şi vorbirea d-sale, mai presus de ori­ce laudă. Epilogul pertractărei. Preşedintele după duplica apărătorului, mai cearcă să rectifice odată ţinuta sa —prin care a denegat cetirea epistolei dlui Păcăţianu, dar­ fără resultat. După aceea preşedintele pune juraţilor următoarele întrebări — asupra cărora juraţii vor avă să-’şi rostească verdictul de vinovat — şi în specie. 1. Cuprinde articolul încriminat calum­nie — da sau ba? 2. Cuprinde calumnie faţă de gendar­merie ? 3. Cuprinde calomnie faţă de forurile administrative ? Ear’ dacă ar obveni calomnie în articol — atunci să se rostească asupra următoa­relor întrebări: 4. Cuprinde articolul vătămare de onoare ? 5. Cuprinde vătămare de onoare faţă de gendarmerie? 6. Cuprinde vătămare de onoare faţă de forurile administrative? şi în fine 7. Poate fi răspunzător dl Dressnandt pentru articolul încriminat ca editor şi în con­secinţă poate fi condamnat? Aici din nou­­şi-a arătat spiritul viu, apărătorul Dr. Maniu, cum surprinde ori-şi-ce greşeală, şi brav şi cu energie păşeşte spre a împedeca ori-şi-ce nelegiure. Apărătorul dl Dr. Maniu, adecă excep­­ţionează întrebările de sub punct 4, 5 şi 6, din motivul că prin ele sânt întrebaţi ju­raţii dacă conţin vătămare de eroare expre­­siunile articolului încriminat — deşi acasă de vătămare de onoare nu s’a ridicat expres nu­mai pentru calomniare. Fiind procedura de presă basată pe prin­cipiul de acasă de o parte, care de altă parte neavând juraţii dreptul de a corecţionaliza de­lictele, juraţii în faţa actului present de acasă, nu au să răspundă decât la întrebarea, con­ţine articolul calomnie sau ba? în caz de răs­puns negativ, ori­ce altă întrebare e ilegală. Deşi procurorul recunoaşte, că el a ri­dicat şi ridică acasă numai pentru calomnie — nu şi pentru vătămare de onoare, preşe­dintele respinge pur şi simplu dreptele obiec­­ţiuni ale apărătorului, la ce d-sa însinuă re­curs de nulitate. O nouă dovadă de abusul de putere al preşedintelui. Verdictul. Juraţii s’au retras apoi spre a aduce sentenţa. Noi ceşti rămaşi afară, facem combinaţii, că oare ce verdict vor aduce juraţii ? Mărturisesc sincer, că deşi uu mare preţ pun pe simţul de dreptate şi umanitate al tri­bunalelor ungureşti faţă de noi de Români­a cu toate acestea, în urma apărărei temeinice a dlui Dr. Maniu şi în urma nevinovăţiei clare a acusatului, îmi pare­ că e imposibil se s­ fie condamnat. După puţin timp juraţii au apărut spre a-­şi rosti verdictul. La punctele acelea, în care se afirmă despre calomniarea autorităţilor publice, toţi 12 răspund afirmativ, că da un adevăr artico­lul cuprinde calomnie. In consecinţă între­bările 4, 5, 6, cad de sine. La întrebarea 7 că adecă, poate fi pe­depsit şi responsabil dl Dressnandt, ca editor — pentru articolul încriminat? — toţi juraţii zic că nu poate fi, fi aşa dl Dressnandt e declarat cu unanimitate de nevinovat. Sibiiu, Marţi, TRIBUNA Pag. 1042 25 Noemvrie (7 Decemvrie) 1897 Nr. 261 Sentenţa. In urma verdictului juraţilor, preşedin­tele enunţă sentenţa prin care îl absoalvă de acuză, întrebat fiind, dacă pofteşte rebonifica­­rea speselor avute, dl Dressnandt răspunde, că nu pofteşte. Şi când mă cuget, că nu mult înainte de aceasta cu vre­o oră poate, locote­nentul Bányai şi pretorul Delveaux îşi com­­putau spesele în sume enorme — sperând, că condamnată fiind „Tribuna“, aceasta va avă să le plătească, şi aşa vor lovi şi pe această cale în noi — şi acum dl Dressnandt nu-­şi cere spesele înapoi! Sânt lucruri mici cari exprimă însă foarte mult. Ei bogătani şi îmbuibaţi în mod per­vers, tind la ruinarea noastră materială, noi săraci nu avem lipsă de bogăţia lor şi nei pe dreptul nu luăm nimic dela ei, pe când ei câte iau cu nedreptul dela noi! * Astfel s’a sfîrşit procesul „Tribunei“. Aproape unic e caşul acesta, când „Tribuna“ în procesele sale a fost achitată. Bag seamă ’şi-a tras şi tribunalul din Cluj pe seamă, că barem odată să aducă sen­­tenţă dreaptă, deşi numai în parte, căci doar’ sentenţe nedrepte în întregimea lor adus’au până acum destule. Elmar. Pericolul din Austria. Situaţia în Austria continuă a fi în­grijitoare. Ştirile liniştitoare pe cari le-am adus în „Mai nou“-ul numărului din urmă privitor la un compromis ce s’ar fi încheiat între guvern şi oposiţie şi la sistarea,în 2—3 zile, a statatului, — se contrazic prin nouă ştiri, vestitoare a rău. Un singur fapt liniştitor se constată: în Fraga şi împrejurimi turburările au în­cetat. Dar’ ştiind, că liniştea e în sine aparentă numai, întrucât paza extrem de severă a statarului şi baionetele şi puş­tile soldaţilor o susţin, — ne putem aştepta pentru ori­ce moment la nouă tulburări, şi mai grozave, îndată­ ce patimile naţio­nale, fie ale Cehilor fie ale Nemţilor, ar fi surescitate de nou. Posiţia guvernului. In seara de 3 Dec. n. prim-ministrul Gautsch a pertractat de la 7% până la mie­zul nopţei cu şefii cluburilor oposiţionale, fără a pută exopera nici un resultat positiv. Opo­­siţia ţine morţiş, ca şi presidentul Abraha­­movicz să demisioneze, ba socialdemocraţii şi partidul Schönerer pretind şi delăturarea vicepresidentului Kramatz, pe cuvânt că acesta a scos afară din sală pe socialde­­mocraţi. De altă parte majoritatea parlamentară nu vrea să cedeze o iotă, s’a declarat de nou strins solidară şi observă o posiţie de expectativă faţă de noul guvern, denegându-i deocamdată ori­ce sucurs. Astfel situaţia e mai nesigură ca ori­când. Atât pare sigur, că reichsrathul nu se va întruni în curând. Deputaţii cehi au enunţat, că sub nici o condiţie nu -şi dau învoirea la modificarea ordinaţiunilor de limbă. Asemenea enunciaţii publică şi foile cehe, cari desmint ştirile de­spre o eventuală schimbare a §i­lor 7 şi 11. ai ordinaţiunilor, întrunire poporală în Viena. Deputatul Schönerer a convocat pe 12 Decemvrie n. O mare întrunire poporală ge­nerală la Viena. Nemţii din Boemia încă sunt Invitaţi să asiste cât se poate mai numărofi. Ovaţii lui Badeni. Studenţii poloni din Cracovia s’au pre­­sentat Sâmbătă dimineaţa în mare număr la staţia de frontieră Trzedinia, întru primirea baronului Badeni. La sosire, studenţii şi-au făcut entusiaste ovaţii. Reîntorşi la Cracovia, au percurs stradele cântând cântece naţionale polone şi demonstrând contra Nemţilor. Au trimis apoi o telegramă de simpatie Cehilor din Praga şi telegrame ofensătoare senatului universităţei germane din Praga şi lui Mommsen. Tulburările din Viena. Alaltăieri s’au început la tribunalul din Viena pertractările contra demonstranţilor din ultimele zile. 32 de indivizi, între cari 6 universitari, sânt puşi sub acasă pentru ur­mătoarele delicte: silnicie publică, grupare interzisă, vătămare a poliţiei şi punerea la cale de acţiuni contrare legei. Deocamdată trei Inşi, acusaţi de grupare interzisă, au fost judecaţi la 48 ore temniţă, car’ un medicinist la 10 fi. amendă. Statarul din Praga. Pe stradele Pragei domneşte linişte, dar’ o linişte lugubră, întreruptă numai ici-colea de unii turburători. Demonstranţii se restrîng acum să batjocorească pe oficeri şi pe soldaţi. Miliţia a respins cu patul puştei o ceată mai mare de provocători. Dintr’o fereastră a stradei Bremse s’a puşcat cu un revolver asupra patrulei care trecea pe acolo, dar’ nimeni n’a fost rănit. Soldaţii au dat două puşcături, apoi au pătruns în casă şi au făcut perchiziţie. Trei stu­denţi, aflaţi în lăuntru, au fos excortaţi la poliţie. S-au găsit la ei trei revolvere. La tribunalul penal au fost extră­daţi alaltăieri 66 de deţinuţi. Locţiitorul Boemiei Coudenhove a desminţit faţă de un ziarist ştirea, câ statarul va fi ţinut în vigoare numai câteva zile. Alte turburări. Din câteva localităţi boeme se anunţă nouă turburări. In Braunau vre-o looe de oameni au luat parte alaltăieri seara la demonstraţii con­tra Cehilor. Cu toată intervenţia gendarme­­riei şi a miliţiei mulţimea a spart ferestrele caselor la şepte proprietari cehi. Abia noaptea târziu s’a restabilit liniştea. La Tabor Cehii au făcut în aceeaşi seară demonstraţii strajnice contra Jidovilor. S’au spart mulţime de fereatri, sinagoga a fost ruinată. Cinci oameni au fost arestaţi. Autorităţile au întărit gendarmeria şi au re­clamat miliţie. Tulburări mai mici au avut loc în Pilsen, Horovitz şi Teschen. Puterea armată a restabilit însă repede ordinea. CRONICĂ Sibiiu, 6 Dac. n. 1897. Nouă societate românească. Cetim în „ Gaz. Trans.“. Ni­ se împărtăşeşte, că mini­strul unguresc de interne sub nr. 79.762 din 1897 a aprobat statutele „ Societăţei ro­mâne de lectură* din Râşnov. înfiinţarea acestei societăţi, care a fost la înce­put prima societate de acest fel în ţeara Bârsei, se datoreşte stăruinţelor tinărului paroch, di Ioan Teculescu, începutul făcut de Râşnoveni a fost imitat şi de Românii di­n Codlea, cari şi ei s’au constituit într’o socie­tate dupâ modelul celei din Râşnov, înaintân­­du-’şi zilele acestea statutele pentru aprobare. Această nobilă şi salutară pornire este o do­vadă vie, că poporul nostru dela sate şi con­ducătorii lui simt necesitatea de a se lucra şi de a se face ceva pentru cultura nemijlocită a ţăranului. Daspărţămintele Asoeiaţiunei — cum de atâtea­ ori am mai constatat — ar pută uşor să acopere în mare parte această trebuinţă, înfiinţând ele însele cabinete de lectură, ori măcar câte o mică bibliotecă cu cărţi bune româneşti în fiecare comună. Pe calea asta s’ar pută organisa o acţiune sis­tematică şi în massă, car’ acei zeloşi preoţi şi învăţători, cari azi se silesc a acoperi acest neajuns prin înfiinţarea de societăţi de lectură, n’ar rămână isolaţi şi neîncurajaţi în stăruin­ţele lor.* în memoria marelui Andrem, Societatea de lectură a Andreiu Şaguna“ a teo­logilor şi pedagogilor români gr.-or. din Si­biiu, va aranja Sâmbătă, la 29 Noemvrie st. v. o şedinţă publică, în memoria marelui archie­­reu Andrem, în sala cea mare a noului edifi­ciu seminarial, începutul la 7 ore seara. Program: 1. „Cuvent de deschidere“, rostit de pres. Dr. Ioan Stroia. 2. „Cântec de seara“, de Nic. Popovici, col. 3. „Onoarea şi duelul din punct de vedere moral“, de­v.­pres. Lazar Tritean, cleric an. III. 4. „Potpom­“, execu­tat de orchestra societăţei. 5. „Dragostea în­vrăjbită“, de Gr. Coşbuc, declamată de Iosif Comanescu, cleric an. II. 6. 1. Rüfner IV. Liviaison, duet de flaute, executat de George Hin­ţia, cleric an. II. şi Emil Tărchilă, cleric an. x. 7. „Vor fi jale", disertaţie de Teren­­ţie Popovici, cleric an. III. 8. a) 9Sună bu­ciumul de alarmă1, marş de loan R. Simio­­nescu, cor. b) „Zorirea*, de C. Attenho­­fer, cor.* 1 Miron Pompiliu. Familia mult regretatului profesor şi literat Miron Pompiliu ne trimite următorul anunţ funebral: întristaţii Maria Pompiliu şi familia Popovici, cu adâncă mâhnire vă anunţă per­­derea prea iubitului lor soţ, frate, unchiu şi cumnat Miron Pompiliu, profesor la liceul internat, încetat din vieaţă la 20 Noemvrie 1897, ora 2 din noapte, în viraţă de 49 de ani. înmormântarea a avut loc Sâmbătă, la 22 Noemvrie 1897, ora 1 p. m. Iaşi, 20 Noemvrie 1897. # Internat român la Viena. La 27 Noemvrie a. c. s’a întrunit la invitarea diui Dr. Sterie Ciur cu colonia română din Viena la o consfătuire pentru înfiinţarea unui inter­nat pentru universitari români. Intre cei pre­­senţi s’au remarcat dl prof. Dr. Teclu, Dr. Mera, Dr. Doctor, Dr. Iliuţ, prof. Stefulescu, Dr. Preda, Mihalescu, Miclescu, Sircu, Dr. Crăciun şi mai mulţi membri ai „României June”. Dintre deputaţii bucovineni au fost presenţi bar. Bormuzachi şi bar. Vasileo , drul George Popovici fiind împedecat, s’a scu­­lat. Adunarea a fost presidată de dl Dr. Giurcu şi a ales o comisiune revezătoare, care va da în curând un raport asupra banilor in­­curşi cu ocasiunea jubileului „României June“ pentru înfiinţarea internatului, şi un comitet, care are să studieze modalităţile sub cari s’ar pută realiza proiectul, având și acesta mandatul de a raporta cât de curând. * Descoperiri archeologice îa Bu­covina. Patna din Cernăuţi înregistrează foarte interesante descoperiri archeologice, cari s’au ficat cu prilejul canalisarei Siretului, când o mare parte a cimiterului gr.-or. de lângă biserica sf. loan a fost descoperită. S’au aflat o mulţime da oase omeneşti din secolul trecut şi numai un sicriu de stejar. Asemenea s’a aflat într’o adâncime de 4— 5 metri vre-o 60 de monete vechi, dintre cari una e un ban moldovenesc, pe când toate celelalte sânt solzi şi denari svetlani de pa timpul lui Gustav Vasa (1496—1560), Gus­tav Adolf (1594—1632), Christinei(1626 -1654) şi a lui Sigismund 111. (1566—1632). Me­netele aceste sunt în posesiunea dlui Ştefan Raşca, Dimitrie P. Popovici şi Ilie Veslovschi din Siret. La primăvară canalul va fi tras până la şoseaua Sucevei, şi se speră a se da de rămăşiţele „pivniţei istorice cu coroana voivozilor vechi*. * Necrolog. Primim următoarele anunţuri funebrale: Ca inima înfrântă de durere aducem la cunoştinţa rudeniilor şi cunoscuţilor, că scumpul nostru fiiu Eugen Piso, învăţăcei de comerciant, după cumplite suferinţe de două săptămâni a încetat din vieaţă azi la 4 ore dimineaţa în frageda etate de 15 ani. în­mormântarea rămăşiţelor pământeşti ale ne­uitatului nostru fiiu se va face din locuinţa noastră (Laterngasse nr. 21) Luai, în 6 Decem­vrie a. c. st. n., la 2 ore p. m., după ritul gr.-or. în cimiterul din suburbiul Iosefio. Sibiiu, In 4 Decemvrie 1897. Neconsolaţii părinţi: loan Piso, senator în pensiune • Emilia Piso nasc. Müller. — Adânc întristaţi aducem la cunoştinţa tuturor rudeniilor şi cunoscuţilor, că prea bunul nostru tată, moş şi frate George Bobeş, econom, după îndelungate suferinţe, fiind îm­părtăşit cu sf. taine, a adormit în Domnul aseară, la orele 8, în etate de 67 ani. Ră­măşiţele pământeşti ale iubitului defunct se vor depune spre vee­nică odihnă în cimiterul bisericei gr.-or. din Sibiuu, suburbiul­ inferior, mâne, Luni, în 24 Noemvrie a. c., la 2 ore d a., din locuința Hechtgasse nr. 3. Jalnica familie. * Dreyfus vinovat, Eszter­hazy sub acasă Aşa s’a resolvat deocamdată sen­­saţionala afacere dela Paris. Generalul Pel­­lieux a terminat cercetarea contra maiorului Eszterházy şi urmarea a fost, că generalul Saussier, comandantul suprem al Parisului, a dispus aducerea lui Eszterházy în faţa tri­bunalului militar, care are se decidă, e şi Eszterházy vinovat da înaltă tradare sau nu. Cât pentru Dreyfus, aceasta e fără nici o îndoială vinovat şi afacerea lui n'are nici o legătură cu afacerea lui Eszterházy. în acest înţeles s’au declarat la cameră prim ministrul Méline şi ministrul de resboiu Billot, interpelaţi de deputatul Castelane. Ca­mera a subliniat cu vii aplause declaraţia mi­niştrilor şi a primit răspunsurile cu o majori­tate sdrobitoare. Astfel, în parte s’a adeverit ceea ce preziceam și noi ca mai probabil: Dreyfus e totuși vinovat, dar’ nici Eszterházy nu va fi curat ca soarele.* Hymen, D-şoara Mileva Pavlovici, și Dr. Mihaiu Gropsian, finanțaţi. * Răscoală de muncitori. In Tápió- St.-Márton (cott. Pestei) vr’o 500 de lucră­tori socialişti s’au răsculat contra a doi pro­prietari Blaskovics Ernő şi Kubinyi Lajos, pentru-că aceştia au angajat la nişte lucrări muncitori străini. Răsculaţii au atacat casele proprietarilor şi ’i-au bătut rău. S’a telegra­­fat după gendarmi şi miliţie, cari au pus co­muna în stare de asediu. Mulţi răsvrătiţi au fost arestaţi. * Ucigaşi osândiţi. Tribunalul din Budapesta a condamnat ziele acestea pe doi ucigaşi tineri, Fuchs şi Hegyi, cari omorîseră mai când era pe firul unui bancher în scop de a-’l jefui. Fuchs a fost osândit la temniţă pe vieaţă, Hegyi la 12 ani temniţă. Cel dintâiu a dat recurs, al doilea a zis plângând: „Sănt vinovat, me mulţumesc cu osânda“. * . Ştiri mărunte, în Moniatro (Spania) s’a comis un atentat cu dinamită; oameni n’au cazat victimă. — îa Siklós și Duna-Adony s’au Conics furturi în sinagoge. — în Ó-Besenyő (cott. Torontal) un pro­prietar, Gustav Velczov, a pușcat din greșeală, la o vânătoare, pe un servitor; omorîtorul a fost arestat. — Díh Periák a dispărut de câteva zile sub judele Matuska Péter; fugitul avea să se cunune zilele acestea cu faţa unui advocat de acolo. ECONOMIE. „Severineana“. — Prospect. — Fondatorii nouei societăţi comerciale din Caransebeş, au exmis deja prospectul pentru subscrierea de acţii. Iată unele date din acest prospect. „În scopul de a deştepta, încuraja şi desvolta comercial în spiritul comercial şi economic în poporul nostru, se fondează în Caransebeş pe timp nedeterminat o societate comercială pe acţii. Societatea se fondează cu un capital so­cial de 100.000 de coroane împărţit în 2000 acţii de câte 50 coroane. Subscrierile se fac pe listele alăturate la prospect sau în persoană, sau prin pleni­potenţiar şi ca ultimul termen de subscriere se fixează ziua de 5 ianuarie 1898 st. n. Pentru­ ca societatea să-­şi poată începe activitatea după putinţă cât mai curând, din capitalul social să plăteşte îndată la subscriere 10°/o adecă 2 50 (5 coroane), la 1 Februarie 1898 st. n. 20% adecă 5 n­. (10 coroane), la 15 Februarie 1898 st. n. 10% adecă 2.50 (5 coroane) după fiecare acţie. — Restul se va plăti la terminul ce-­l va fixa direcţiunea. — Se poate răspunde însă întreg preţul ac­­ţiei sau mai multe rate deodată, în care cas se asigură 5 % după suma plătită peste ra­tele prescrise. Ca apese de fondare se plăteşte la sub­scriere de fiec­are acţie câte 2 coroane. Plătirile se fac: In Caransebeş la dl Ilie Curescu, preşedintele comunităţei de avere. La cassa de credit şi economii „Lugojana* în Lugoj. La cassa institut­ului de credit şi economii „Timişana* în Timişoara. La cassa institutului de credit şi economii „Victoria* în Arad. La institutul de credit şi economii „Fageţana“ în Făget. La institutul de credit şi economii „Luceafărul“ în Vârşeţ. La in­

Next