Tribuna, ianuarie 1898 (Anul 15, nr. 1-23)

1898-01-24 / nr. 18

Pag 70 Sibiiu. Sâmbătă, TRIBUNA Banffy, decorat cu­­ sânge! Primul-ministru al ţerei, baronul Banffy-Paşa ’şi-a câştigat o nouă... de­coraţie pentru merite. Gendarmii, aceşti haini sbiri ai stăpânirei ungureşti, au împuşcat, la alegerea de deputat dictat din Rózsahegy, şepte bărbaţi şi o femeie! Alegerea s’a făcut zilele acestea. Candidaţi erau doi: Angyal József — guvernamental, şi Hlinka — popo­ral. A reuşit — fireşte — candidatul guver­nului, întrunind toji voturi faţă de 8n ale contracandidatului. Dar’ alegerea nu putea să treacă fără a-’şi primi nelipsita pecete banffy­ană a alegerilor ungureşti: sângele şi morţii. Intr’o comună din apropierea cer­cului electoral, în Liszkofalva, nişte ale­gători poporali, aflând de resultatul pen­tru ei nefavorabil al alegerei, se declară la tulburări în cârcima, unde se aflau. Imediat au intervenit câţiva gendarmi, cari au ajuns la bătaie cu ţăranii. Gen­darmii au dat foc în mulţime şi au rănit grav­i oameni, dintre cari doi au murit deja, care ceilalţi trag de moarte. Puşcăturile le-au slo­bozit cu atâta orbie gendarmii, că un glonţ rătăcind a pătruns la un hote­lier din vecinătate şi a rănit foarte primejdios pe o bonă. Poate fi mândru ministrul Bánffy de noua decoraţie: e sensaţională/ Monarchia austro-ungară şi echilibrul european. — Studiu politic — de Charles Benoist. — Traducere din „Revue des deux Mondes“. — (Urmare). IV. Dar’ poate­ că cel puţin o legătură, ce i de altfel e atât de puternică, legătura reli­gioasă raliază toate aceste popoare deosebite prin rassă şi limbă? De loc. Catolicii sânt, e adevărat, în număr infinit mai mare decât credincioşii celorlalte confesiuni: 28.740.000 este numărul total al catolicilor în monarchie; ei ocupă mai mult de jumătate din ea, în­treaga parte apuseană, unde, în massa lor abia se ridică câteva mici centre de prote­stanţi. Dar­­eată că în Ungaria, înspre ră­sărit de Tisa şi pe malul stâng al Dunărei sunt trei sau patru regiuni unde domină pro­testanţii, mai ales calvinişti, In număr de 4.025.000. Ritul grecesc ocupă Nord-Estul, Estul şi Sudul, dar’ sânt două feluri în acea­stă confesiune: Grecii uniţi, pe cari nu­mai liturgia şi disciplina îi distinge de catolicii propriu zişi, car’ nu dogmele s’au simboalele. Ei sânt astfel mai curând catolici decât Greci. In Galiţia şi în Transilvania sânt 4,527.000 de credincioşi greco-uniţi. Greco-orientalii sânt, dimpreună cu cei din Bosnia şi Herţe­­govina, în număr de 3,825.000. Mai puneţi 1,920.000 de israeliţi, răspândiţi de la răsărit la apus, pe întreaga suprafaţă a imperiului, însă în chip neegal şi aşa că dacă la apus sânt oraşe în cari ei abia representă 2%—50/° a populaţianei; s’au 5»/°—10% ca în Viena; sau 10„/°—15% ca la Praga şi Pressburg; sânt şi oraşe, ca Budapesta, unde ei sânt în pro­porţie de 15»/,—25%; în Lemberg şi Ora­­dea-mare 25%—50%. In termen general se poate zice, că cu cât mergi în Austro-Unga­­ria dela ’­apus spre răsărit, cu atât proporţia Israeliţilor se măreşte, până­ ce, în fundul Ga­­liţiei, ea se ridică până aproape de punctul de a forma un stat. Dar’ teritorul religioşilor nu coincide cu diviziunile geografice sau politice, cu do­meniul sau teritorul russelor sau al limbelor. Intr’o singură provincie, în Galiţia, tot ce nu este Evreu, e catolic în judeţele apusene, gr.­­catolic în judeţele răsăritene. Ungaria e ca şi despărţită între catolicii dela răsărit, pro­testanţii la Nord şi la centru, greco-catolicii la răsărit, greco-ortodoxii la Sud. In Croaţia şi Slavonia comitatele croate sânt catolice, car’ comitatele sârbeşti, desfăcute de conti­­nele militare abrogate, sânt greco-ortodoxe. Intr’un singur oraş din Galiţia, în Lemberg, residă un archiepiscop catolic, un archiepiscop greco-catolic şi un archiepiscop armean, pen­­tru­ că tabela religiunilor din Austro-Unga­­ria ar fi necomplectă, dacă s’ar uita din ea câteva comunităţi armene şi o jumătate de milion de Musulmani din Bosnia şi Herţe­­govina. Doi din cei mai practici agenţi de uni­ficare, două din instrumentele cele mai po­trivite spre a transforma naţionalităţi într’o singură naţiune, a le da o singură limbă, o singură credinţă — au lipsit astfel mo­­narchiei austro-ungare. Mai mult, toţi aceşti agenţi, toate aceste, instrumente ’i-au lipsit deodată. Şi de­oare­ce aci nu există o limbă naţională, nu a fost şi nici nu putea fi o li­teratură naţională. Nu e excesiv dacă zicem, că Germanii din Austria nu au avut altă li­teratură naţională decât literatura germană. Şi dacă a existat o literatură cehă, — ale cărei monumente poate­ că nu vor fi având toate venerabila anticitate ce li­ s’a atribuit cu atâta evlavie, — şi o literatură maghiară, ele nu au avut vigoare şi înrîurire decât, aceasta asupra Maghiarilor, ear’ aceea asupra Cehilor. O acţiune naţionalisătoare ele nu au exercitat, nici literatura cehă asupra celor­lalţi Slavi din Austria, nici literatura maghiară asupra celorlalte popoare din Ungaria, cu atât mai puţin poate fi vorba despre o înrîurire a lor asupra Germanilor. In desvoltarea mo­­narchiei, nici una nici ceealaltă nu a putut contribui la unificare, din contră, au contri­buit amândouă la perpetuarea divisiunilor; nici una nici ceealaltă n’a știut să devină de­stul de largă, destul de generală spre a putea fi un motiv de unitate. Prea strimte, prea închise, prea particulare, aceste două litera­turi n’au avut decât o influenţă asupra des- voltărei particularismului. Pe de altă parte statele austro-ungare nu au avut, sau aproape nu au avut o isto­rie comună. N’a existat o istorie naţională­­austriacă, şi numărul cel mai mic de istorii ce se pot socoti în Austro-Ungaria sânt trei una a Austriei, una a Boemiei, una a Unga­riei. Dar’ vrea cineva ca, forţând faptele, să construească o istorie naţională a Austriei? Punctul ei de plecare ar trebui să-­l fixăm în momentul când celei trei coroane, ale Austriei, Boemiei şi Ungariei au fost reunite pe capul împăratului Ferdinand, în 1527. Punctul ei terminal iarăşi ar trebui fixat la 1867 când a fost înfiinţat compromisul dintre Austria şi Ungaria, şi întregul interval nu este umplut decât de lupte declarate sau surde, de marele proces de restituire a per­­sonalităţei Ungariei. Apoi, ca­ şi­ când atâta nu ar fi de ajuns, din aceste trei istorii par­ticulare se degajează istorii mai particulare şi care, fiecare în parte, se mândreşte de a fi o istorie naţională Marele ducat sau prin­cipat al Transilvaniei posedă o asemenea istorie, regatul Croaţiei, Slavoniei, Dalmaţiei are şi el una..... Dar, nu există o istorie austriacă ce ar fi într’adevăr comună şi na­ţională, naţională, nu din punctul de vedere al cutărei naţionalităţi, ci din al tuturora formând o singură naţiune.­­ Tot aşa nu există pentru toate aceste state o singură lege, ci mai multe, sânt llegi ale cutărui şi cutărui stat austro ungar. Mai ales dietele ţărilor fac legi pentru ace­ste ţări, cari legea generală, însuşi legea centrală imperială sau regală comportă tot­deauna excepţii s­au derogaţiuni provin­ciale. Nefiind o limbă comună, o litera­tură, o religie, o istorie sau legi comune,­­ totul a lipsit, pentru­ ca aceste popoare să se fie putut unifica, astfel că o Austrie nu există decât în persoana împăratului. V. Numai în persoana împăratului. Pro­fesori de drept public discută dacă uniunea dintre Austria și Ungaria e „reală” sau „per­sonala”, dar’ subtilităţile dreptului dispar în faţa sincerităţei faptelor; dar­ faptul este că Austro-Ungaria nu ţine decât de Impăratul- Rege. Se zice de comun: de împăratul Francis Iosif. Neapărat, că popoarele imperiului sânt mândre, ori­cum­ ar fi preferinţele lor naţio­nale, de aceste lungi serii de domnitori cari, dela Rudolf şi Albert I, ocupă fără întreru­pere tronul — sau tronurile — monarchiei. Portretele acestora se găsesc pretutindeni în publicaţiuni ilustrate, şi nu este atlas de şcoală din care ele nu s’ar detaşa, pe un fund de aur, încadrate în lauri. Reproduc­­ţiuni de ale medaliilor lor împodobesc toate obiectele ce pot fi împodobite cu ele, şi sim­ţeşti până şi în lucrurile cele mai mărunte, un contact intim şi creditor al acestor suve­rani, ai aceleiaşi dinastii, cu supuşii de atâtea naţionalităţi, însă între toţi, Francisc Iosif este cel mai iubit, cu toate­ că el a fost unul dintre cei mai nenorociţi. Poate­ că tocmai din această causă! Dar’ sufletul mulţimei are şi el gingă­şiile sale, şi de nimic el nu se lipeşte atât de mult ca de miseria celor bogaţi şi de slă­biciunea celor puternici. Spania, Ţările-de-jos, Austro-Ungaria sânt loialiste; dar’ loialismul Spaniei priveşte monarchia, aproape independent de dinastie; acela al Ţărilor-de-jos priveşte dinastia de Orange-Nassau, aproape independent de per­soana monarchului; însă loialismul Austro- Ungariei are ceva excepţional, ceva gingaş, ceva cald, ceva distins şi intim ca o afecţiune privată; el este direct, imediat, personal, de la persoana împăratului, şi mai ales a acestui Împărat Francisc Iosif. Monarchia austro­­ungară se compune din două părţi distincte: Cialaithania şi Translaithania. Un rîu modest şi pentru care aceasta este fără îndoială o mare onoare, L­a­i­t­h­a, indică separaţiunea. Cialaithania şi Translaithania sânt nume fabri­cate, în acelaşi scop, spre a masca separa­ţiunea şi spre a da imperiului şi altora ilu­­siunea unităţei ce nu există. De fapt însă nu există o Cislaithanie sau Translaithanie, precum nu există o Austrie; de o­ parte a Laithei există ţări ce se numesc împreună Austria, care de ceealaltă parte Un­garia cu ţările asociate ei. Cât pentru Suve­ran, el este împărat dincoace de Laitha, şi Rege dincolo. „ In resumat aceste două state formează o uniune dinastică indisolubilă, cât timp ,des­cendenţa celor două sexuri ale archiducilor de Austria nu se va stinge prin moartea tu­­turor moştenitorilor legitimi ai împăraţilor şi regilor de glorioase memorie”... De drept, aceste state formează o uniune reală, ori­cum ar fi de fapt, pentru­ că ele proclamă afaceri comune diplomaţia, armata şi finanţele, sau mai precis zis, cheltuelile necesitate de ace­ste afaceri comune. (Va urma). Chestiuni şcolare. Convocare. Despărţământul .Arieşului” al Reuniunei învăţătoreşti din archidiecesa gr.-cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, îşi va ţină adunarea sa ordinară în 20 Februarie st. n. a. c., la 10 ore înainte de ameazi, în sala şcoalei gr.-cat. din Luna-de-Arieş, la participarea căreia prin aceasta, sânt invitaţi toţi membrii acestui despărţământ, precum şi binevoitorii şi sprijinitorii reuniunei noastre. Programa: 1. La orele 8 ascultarea serviciul­ui di­vin în biserica gr.-cat. din loc. II. 1. La 10 ore deschiderea şedinţei. 2. Alegerea unui membru în comitetul central. 3. înscrierea de membri noi și încas­­sarea taxelor. 4. Prelegere practică din geografie: comitatul Clujului de Simeon Nicoară. 5. Desbatere asupra temelor de preles în adunarea proximă. 6. Defigerea locului și timpului pentru adunarea următoare. 7. Eventuale propuneri. Luna-de-Arieş, 2 Februarie 1898. Ioan Covrig, Simeon Nicoară, secret, desp. preşedinte. CRONICA Sibiiu, 4 Febr. n. 1898. „Reuniunea socialilor români din Sibiiu”, precum aflăm, va aranja Duminecă, la 1/13 Februarie c. în sala cea mare dela Gesell­schaftshaus o petrecere socială împreunată cu concert, teatru, declamaţiuni şi joc. Brava Reuniune pentru această producţiune a câştigat binevoitorul concurs al doamnei Margareta Moldovan şi al unui grup de clerici din se­minarul nostru ,Andreiana. Petrecerea va fi cât se poate de amusantă şi ar fi de dorit ca şi fruntaşii noştri dela sate, cărora atât de puţin prilej li­ se dă a lua parte la teatru şi la producţiuni de asemenea natură —­ să par­ticipe cât mai mulţi la petrecerea aranjată de Reuniunea socialilor noştri. * La poruncă ! Vorbind deunăzile de­spre chipul suspect în care presa ungu­rească s’a găsit unanimă a saluta pe îm­păratul Wilhelm II., spuneam, că toată comedia asta s’a făcut — la poruncă. Lucrul se confirmă acum în forme con­crete. Ziarul Vaterland din Viena pri­meşte din sigur isvor dela Budapesta şti­rea, că suspecţii articoli ai ziarelor un­gureşti sunt a se reduce toţi la iniţia­tiva biuroului de presă din ministerul de interne, biurou pus — se ştie! — sub conducerea „iredentistului“ Jeszen­szky. E fapt — spune corespondentul foii vieneze — că biuroul de presă s’a adresat cu rugăciuni la toate redacţiile ungureşti, solicitând articoli elogioşi, de ziua unui monarch... străin! Iată icoana inimilor curate ungu­reşti, din cari spontan au isvorît toţi fru­moşii articoli pentru rostitorul de odini­oară al cuvintelor magice „Éljen a királyi“...* Un deputat ungar — tare pri­­cep­ut! Caşul s’a întâmplat zilele acestea, în culoarele parlamentului din Budapesta, într’un cerc de colegi „reverendul“ deputat Hock János pleda c­u mult foc pentru nevino­văţia lui Dreyfus. Deodată unul dintre depu­taţi — bag seama hăl mai pricopsit — se adresează lui Hoch: „Poţi tu spune şi scrie ce vrei, de schimbat tot nu vei schimba faptul, că în afacerea Dreyfus sânt doi ştrengari, Dreyfus şi — mişelul de Bordereau1“ Z;se şi cu mândrie se-ntoarse într’un picior depa­ 24 Ianuarie (5 Februarie) 1898 totul şi părăsi pe colegi. — de Bordereau e“ vinovatul, care s’a scris bordereau-ul, te personifice ! * Aşadar’, „mişelul . Biată hârtie, pe­­ ce-ai ajuns: să Violente tulburări studenţeşti s’au întâmplat zilele acestea la universitatea din Neapole. Studenţii au spart ferestrile palatului universitar şi au sfărmat băncile din sale. Prelegerile au trebuit Întrerupte. Abia intervenţia rectorului a liniştit pe tul­burători. Consiliul universitar a decis, ca la cas de nevoi să închidă universitatea. * Biciclişti princiari. Princesa Ca­rola de Danemarca şi sora ei, princesa Vic­toria de Wales, sunt bicicliste pasionate, într’o zi pedalau pe o stradă singuratică din Norfolk, împreună cu ducele de York, când le eşi înainte un ţăran bătrân şi se puse în drumul princesei Victoria. Bicicliştii princiari descălecară, dar’ înainte de a pută întreba ceva pe bătrân, acesta începu să-­i ocărească și sfirşi cu vorbele: — Vouă fetelor nu vi-e rușine să călăriți pe mașine de astea ? Damele se amnsau grozav, pe când ducele căuta să lămurească bătrânului că sportul velocipedic n’are nimic rușinos în sine. Dar’ în zădar, ţă­ranul urma să-’și exprime indignarea lui, și îi urmări ca ocările până îi perdu din vedere. * Industria noastră bucovineană premiată la Viena. Cetim în „P­a­t­r­i­a” din Cernăuţi. Redacţia ziarului „Wiener Mode” a aranjat o exposiţie şi un concurs de premii pentru diferite obiecte de industrie naţională şi mai ales de industria de casă. La acest concurs a participat întreaga monarchie austri­acă, între altele şi ţări, a căror industrie na­ţională a ajuns la un grad foarte înaintat, ca d. e. Bosnia şi Herţegovina. Acum primim ştirea atât surprinzătoare cât şi îmbucurătoare, că primul premiu (100 coroane în aur) a fost acordat d-nei Victoria Mar. Styrcea, pentru mai multe obiecte de in­dustria română din Bucovina, şi anume toate din comuna Crasna-Ilschi, între alte au fost expuse nişte ştergare bro­date de ţărance din comuna numită după is­­voade vechi româneşti, cum se poartă acolo încă acum. Constatăm cu satisfacţie, că in­dustria naţională română din Bucovina, pri­mind premiul cel dintâi,a fost re­cunoscută ca superioară între atâţia con­curenţi serioşi. Comuna Crasna-Ilschi e cunoscută că a păstrat din vechime în toate privinţele obiceiurile strămoşeşti, şi chiar din această causă poate să ne servească ca model, cum ar trebui să se desvolteze şi alte co­mune româneşti, mai ales comunele din nor­dul Bucovinei, cari au rămas înapoi. Prima bancă după sistemul Raiffeisen a fost înfiinţată în aceeaşi comună, cabinetul de lectură de acolo e bine cercetat, acum vedem iarăşi un nou succes în cultivarea vechei industrii de casă, şi am dori, ca acest exemplu fi l imitat şi aiurea; astfel industria ro­mână bucovineană­­şi-ar pută câştiga uşor un renume în occident, şi ar deveni cu timpul un isvor important pentru îmbogăţirea ţără­­nimei noastre.* Bucovina la expoaiția parisiană din 1900. Ziarul oficios „Wiener Zeitung” publică numirea comisiunei ţerei Bucovinei pentru expo­­siția parisiană din 1900. President al comi­­siunei a fost numit presidentul ţărei baronul­­de Bourguignon, ear’ vice-pr­e­sident baronul Eugen Styrcea. * None oficii telegrafice. Ministrul de comereiu a împuternicit staţiile Galeş, Apaldul-de jos, Apoldid- de-sus şi Podul Oltului, aflătoare pe linia ferată Vinţul de-sus—Sibiiu —Turnu-roşu, să primească şi să expedeze telegrame. » Andree are deja urmaş. Se vede, că soartea nesigură a lui Andrew, îndrăzneţul scrutător al Polului nordic, nu înspăimântă pe oamenii setoşi de ştiinţă, în timpul cel mai apropiat aeronautul francez Godard va întreprinde o expediţie aeronaută la Polul nordic împreună cu aeronautul Surcouf. Spre scopul acesta se pregăteşte un balon de 86 metri în diametru şi 10.000 metri cubici, plin de hidrogen, care după ecoteala lui Go­dard va pută face o călătorie de 60 zile şi va pută duce o greutate de 12.000 chgr, cu o iuţeală de 4 metri pe minută. Aceşti doi curajoşi aeronauţi vor mai fi însoţiţi şi de un medic. Expediţia, care vor începe-o în pri­măvară, va pleca din Spitzbergen. * Viscol teribil în America La New-York şi New­ England viscole te­ribile au bântuit deunăzile. Z­ipada a acoperit drumurile şi căile ferate şi a îngropat trenuri. Mai grozav a fost viscolul în Boston, care acum e total lipsit de circulaţie 200 de cai aplicaţi la tramvaie, s’au prăpădit. Viscolul a nimicit şi organisaţia de vestit focul, în urmare mai multe incendii au pustiit în oraş. Pe ţărmul mărei 36 de oameni s’au înecat. % Lăutari români la Paris. Sânt în mare slavă, în iarna aceasta, lăutarii români în lumea veselă parisiană, în cafeneaua Maxime, una din cele mai frecventate, cântă un taraf de lăutari din Bucureşti sub condu­cerea cunoscutului Mitache. Alexandru Puia, nepotul cunoscutului Hagiu din Focşani, cântă la Place Blanche, cea mai veselă cafenea din Montmartre. Acest Puiu, zice „Epoca“, a părăsit ţeara acum patru ani, şi astăzi e în­surat cu o Englesoaică din Londra, unde a cântat mai mult timp, obţinând elogiile tutu­ror cunoscătorilor de musică. Odinioară atât Mitache cât şi Puiu cântau o noapte întreagă pentru un pol­ astăzi ei cântă un brâu pen­­in louis.v Nr. Palatul lui Ulysse. Unde erau insula Itacc, pa muntele Aetos sau pe țărul marei ? Sânt oameni pentru cari acest pact al istoriei e mult mai pasionant decât afaeierea Dreyfus și chestiunea Cretei. Din numărul acestor oameni face parte de Doerpfeld, di­rectorul şcoalei germane din Atena. El este convins, că palatul lui Ulysse era aşezat în fundul golfului Ton­a, unde a şi început să facă săpături pentru a găsi urmele clădirei. * Porci îngrăşaţi cu... cadavre. O ştire grozavă ţine în agitaţie populaţia din Caşovia. Se bănueşte, că inspectorul ţiatirimului central de aco­lo, un Un­gur, ’şi-ar fi nutrind porcii cu... ca­davre. Disposiţiile sânt atât de agitate, că autorităţile s’au văzut constrînse să înceapă cercetare. Da se va adeveri faima, bestia­litatea asta ar fi într'adavăr fără seamăn! După Eszterházy — Picquart La 1 Febr. n. s’a judecat la Paris, de cătră un consiliu militar, afacerea colonelului Picquart tras îa cercetare pentru rolul de intrigant ce a jucat în chestia Dreyfus. Sentența se va publica numai după terminarea procesului Zola, pentru a nu se face presiune asupra j­araţilor în faţa cărora va sta romancierul, în cercurile militare parisiane se crede că Pic­quart a fost osândit şi va fi conce­­diat din armată.* Dar ţigănesc — împăratului Wil­helm! Atât de departe a ajuns dragostea Ungurilor faţă de împăratul Wilhelm II, că până şi Ţiganii o resimt. Şi o şi dovedesc. Iată caşul. Din prilejul onomasticei împă­ratului german, soţia unui gurdunaş din Selmeczbánya, Pusztay Antalé, a pregătit din surcele un buchet şi l-a trimis în dar... în altului împărat. Foile ungureşti îşi exprimă nădejdea, că Wilhelm nu va relasa darul, de oire-ce în cursul petrecerei tale în Ungaria.... ’şi-a­ ma­nifestat în repeţite rînduri dragostea faţă de Unguri ca şi faţă de musica ţigănească! * Ştiri mărunte. La Viena a ră­posat membrul casei seniorilor bar. Fran­kenstein, consilier intim şi fost mare ambasador.­­ . Lângă Bergamo prăbuşindu-se o fabrica dintro comună apropiată, 6 lucrători au fost omorîţi, 8 grav răniţi. In Mira-Korály s’a descoperit un ţintirim roman. La Londra au bântuit anul trecut — conform unei statistice oficioase — 3500 incendii, dintre cari 168 mari; au murit în flăcări 87 oameni. La Spasso-Preboraschenje (Rusia) s’a aliat într’o ocnă o mină de 74 % punţi aur curat. -­­ — La Mokidejev (Rusii) o ei ploaie groaznică s’a produs în minele lo­cale; 50 d­e lucrători au fost scoşi morţi; mai lipsesc vre-o 80 lu­crători. — La Diósgyőr, lângă Miskolcz, s’a descoperit o periculoasă banda de falsificatori, cari cu miile fabricau piese de argint; doi lucrători deţinuţi. — în ţinuturile turceşti Balikesti şi Gr­ott­a au fost violente cutremure de pă­­rfiâ­it; muţi oameni s’au nenorocit; pagube foarte mari. VIEATA SOCIALA. Petrecere în Şomcuta. Tinerimea academică sătmăreană invită la petrecerea cu dans ce va aranja joi, la 17 Februarie st. n. 1898, la sala hotelului din Şomcuta-mare. Vasiliu Dragoş, advocat, preşedinte. Dr. jur. Vasiliu Gyurko, vicepre­şedinte. Dr. med. George I. Anca, vicepre­şedinte. Stnd. jur. Ioan Gogiş, cassar. Stud. teehn. George Micu, controlor. Preţul de întrare de persoană 1 fi. v. a. începutul la 7 ore seara. în pauză se vor juca „Căluşe­ii“ şi „Bătuta“. Venitul curat este destinat pentru ajutorarea şcolarilor sărmani. Supra­­solviri şi oferte generoase se vor curta eu mul­ţumită pe cale ziaristică. Petrecere în Oraviţa. Subsemnaţii aranjază la 12 Februarie 1898 st. n., în sala hotelului „Coroana Unga­riei“ din Oraviţa-montană petrecere cu dans. Comitetul aranjator: Dr. Petru Cor­­nean, preşedinte. Dr. Athanasie Gava, se­cretar. Traian Boleanţu. Iacob Botos. Traian Brebenar. Cornel Badinţian. Virgil Budin­­tean. Drd. Pavel Chimbir. Traian Crenian. Petru Liuba. Dr. Mihaiu Gropşian. Dr. George Miclea. Dr. Alexandru Marta. Ioan Mi­­clea. Dr. loan Nedelcu. Dr. Petru Penţa. Cornelia Pinca. Ioan Perian. Drd. George Vodă. Cornel Popovici. Coriolan Popovici. Cornelia Philipovici. Corneliu Proştean. Drd. Traian Budnean. Geza Stoiacovici. Dr. Iulie Tamasiel. George Tifa. Preţul de întrare pentru persoană 1 fi. începutul la 8% ore seara. Suprasolvirile generoase se primesc cu mulţumită şi se vor curta pe calea publici­­tăţei. Venitul curat este destinat pentru aju­torarea şcolarilor săraci din Oraviţa.

Next