Tribuna, ianuarie 1898 (Anul 15, nr. 1-23)
1898-01-24 / nr. 18
Pag 70 Sibiiu. Sâmbătă, TRIBUNA Banffy, decorat cu sânge! Primul-ministru al ţerei, baronul Banffy-Paşa ’şi-a câştigat o nouă... decoraţie pentru merite. Gendarmii, aceşti haini sbiri ai stăpânirei ungureşti, au împuşcat, la alegerea de deputat dictat din Rózsahegy, şepte bărbaţi şi o femeie! Alegerea s’a făcut zilele acestea. Candidaţi erau doi: Angyal József — guvernamental, şi Hlinka — poporal. A reuşit — fireşte — candidatul guvernului, întrunind toji voturi faţă de 8n ale contracandidatului. Dar’ alegerea nu putea să treacă fără a-’şi primi nelipsita pecete banffyană a alegerilor ungureşti: sângele şi morţii. Intr’o comună din apropierea cercului electoral, în Liszkofalva, nişte alegători poporali, aflând de resultatul pentru ei nefavorabil al alegerei, se declară la tulburări în cârcima, unde se aflau. Imediat au intervenit câţiva gendarmi, cari au ajuns la bătaie cu ţăranii. Gendarmii au dat foc în mulţime şi au rănit gravi oameni, dintre cari doi au murit deja, care ceilalţi trag de moarte. Puşcăturile le-au slobozit cu atâta orbie gendarmii, că un glonţ rătăcind a pătruns la un hotelier din vecinătate şi a rănit foarte primejdios pe o bonă. Poate fi mândru ministrul Bánffy de noua decoraţie: e sensaţională/ Monarchia austro-ungară şi echilibrul european. — Studiu politic — de Charles Benoist. — Traducere din „Revue des deux Mondes“. — (Urmare). IV. Dar’ poate că cel puţin o legătură, ce i de altfel e atât de puternică, legătura religioasă raliază toate aceste popoare deosebite prin rassă şi limbă? De loc. Catolicii sânt, e adevărat, în număr infinit mai mare decât credincioşii celorlalte confesiuni: 28.740.000 este numărul total al catolicilor în monarchie; ei ocupă mai mult de jumătate din ea, întreaga parte apuseană, unde, în massa lor abia se ridică câteva mici centre de protestanţi. Dareată că în Ungaria, înspre răsărit de Tisa şi pe malul stâng al Dunărei sunt trei sau patru regiuni unde domină protestanţii, mai ales calvinişti, In număr de 4.025.000. Ritul grecesc ocupă Nord-Estul, Estul şi Sudul, dar’ sânt două feluri în această confesiune: Grecii uniţi, pe cari numai liturgia şi disciplina îi distinge de catolicii propriu zişi, car’ nu dogmele s’au simboalele. Ei sânt astfel mai curând catolici decât Greci. In Galiţia şi în Transilvania sânt 4,527.000 de credincioşi greco-uniţi. Greco-orientalii sânt, dimpreună cu cei din Bosnia şi Herţegovina, în număr de 3,825.000. Mai puneţi 1,920.000 de israeliţi, răspândiţi de la răsărit la apus, pe întreaga suprafaţă a imperiului, însă în chip neegal şi aşa că dacă la apus sânt oraşe în cari ei abia representă 2%—50/° a populaţianei; s’au 5»/°—10% ca în Viena; sau 10„/°—15% ca la Praga şi Pressburg; sânt şi oraşe, ca Budapesta, unde ei sânt în proporţie de 15»/,—25%; în Lemberg şi Oradea-mare 25%—50%. In termen general se poate zice, că cu cât mergi în Austro-Ungaria dela ’apus spre răsărit, cu atât proporţia Israeliţilor se măreşte, până ce, în fundul Galiţiei, ea se ridică până aproape de punctul de a forma un stat. Dar’ teritorul religioşilor nu coincide cu diviziunile geografice sau politice, cu domeniul sau teritorul russelor sau al limbelor. Intr’o singură provincie, în Galiţia, tot ce nu este Evreu, e catolic în judeţele apusene, gr.catolic în judeţele răsăritene. Ungaria e ca şi despărţită între catolicii dela răsărit, protestanţii la Nord şi la centru, greco-catolicii la răsărit, greco-ortodoxii la Sud. In Croaţia şi Slavonia comitatele croate sânt catolice, car’ comitatele sârbeşti, desfăcute de continele militare abrogate, sânt greco-ortodoxe. Intr’un singur oraş din Galiţia, în Lemberg, residă un archiepiscop catolic, un archiepiscop greco-catolic şi un archiepiscop armean, pentru că tabela religiunilor din Austro-Ungaria ar fi necomplectă, dacă s’ar uita din ea câteva comunităţi armene şi o jumătate de milion de Musulmani din Bosnia şi Herţegovina. Doi din cei mai practici agenţi de unificare, două din instrumentele cele mai potrivite spre a transforma naţionalităţi într’o singură naţiune, a le da o singură limbă, o singură credinţă — au lipsit astfel monarchiei austro-ungare. Mai mult, toţi aceşti agenţi, toate aceste, instrumente ’i-au lipsit deodată. Şi deoarece aci nu există o limbă naţională, nu a fost şi nici nu putea fi o literatură naţională. Nu e excesiv dacă zicem, că Germanii din Austria nu au avut altă literatură naţională decât literatura germană. Şi dacă a existat o literatură cehă, — ale cărei monumente poate că nu vor fi având toate venerabila anticitate ce li s’a atribuit cu atâta evlavie, — şi o literatură maghiară, ele nu au avut vigoare şi înrîurire decât, aceasta asupra Maghiarilor, ear’ aceea asupra Cehilor. O acţiune naţionalisătoare ele nu au exercitat, nici literatura cehă asupra celorlalţi Slavi din Austria, nici literatura maghiară asupra celorlalte popoare din Ungaria, cu atât mai puţin poate fi vorba despre o înrîurire a lor asupra Germanilor. In desvoltarea monarchiei, nici una nici ceealaltă nu a putut contribui la unificare, din contră, au contribuit amândouă la perpetuarea divisiunilor; nici una nici ceealaltă n’a știut să devină destul de largă, destul de generală spre a putea fi un motiv de unitate. Prea strimte, prea închise, prea particulare, aceste două literaturi n’au avut decât o influenţă asupra des- voltărei particularismului. Pe de altă parte statele austro-ungare nu au avut, sau aproape nu au avut o istorie comună. N’a existat o istorie naţionalăaustriacă, şi numărul cel mai mic de istorii ce se pot socoti în Austro-Ungaria sânt trei una a Austriei, una a Boemiei, una a Ungariei. Dar’ vrea cineva ca, forţând faptele, să construească o istorie naţională a Austriei? Punctul ei de plecare ar trebui să-l fixăm în momentul când celei trei coroane, ale Austriei, Boemiei şi Ungariei au fost reunite pe capul împăratului Ferdinand, în 1527. Punctul ei terminal iarăşi ar trebui fixat la 1867 când a fost înfiinţat compromisul dintre Austria şi Ungaria, şi întregul interval nu este umplut decât de lupte declarate sau surde, de marele proces de restituire a personalităţei Ungariei. Apoi, ca şi când atâta nu ar fi de ajuns, din aceste trei istorii particulare se degajează istorii mai particulare şi care, fiecare în parte, se mândreşte de a fi o istorie naţională Marele ducat sau principat al Transilvaniei posedă o asemenea istorie, regatul Croaţiei, Slavoniei, Dalmaţiei are şi el una..... Dar, nu există o istorie austriacă ce ar fi într’adevăr comună şi naţională, naţională, nu din punctul de vedere al cutărei naţionalităţi, ci din al tuturora formând o singură naţiune. Tot aşa nu există pentru toate aceste state o singură lege, ci mai multe, sânt llegi ale cutărui şi cutărui stat austro ungar. Mai ales dietele ţărilor fac legi pentru aceste ţări, cari legea generală, însuşi legea centrală imperială sau regală comportă totdeauna excepţii sau derogaţiuni provinciale. Nefiind o limbă comună, o literatură, o religie, o istorie sau legi comune, totul a lipsit, pentru ca aceste popoare să se fie putut unifica, astfel că o Austrie nu există decât în persoana împăratului. V. Numai în persoana împăratului. Profesori de drept public discută dacă uniunea dintre Austria și Ungaria e „reală” sau „personala”, dar’ subtilităţile dreptului dispar în faţa sincerităţei faptelor; dar faptul este că Austro-Ungaria nu ţine decât de Impăratul- Rege. Se zice de comun: de împăratul Francis Iosif. Neapărat, că popoarele imperiului sânt mândre, oricum ar fi preferinţele lor naţionale, de aceste lungi serii de domnitori cari, dela Rudolf şi Albert I, ocupă fără întrerupere tronul — sau tronurile — monarchiei. Portretele acestora se găsesc pretutindeni în publicaţiuni ilustrate, şi nu este atlas de şcoală din care ele nu s’ar detaşa, pe un fund de aur, încadrate în lauri. Reproducţiuni de ale medaliilor lor împodobesc toate obiectele ce pot fi împodobite cu ele, şi simţeşti până şi în lucrurile cele mai mărunte, un contact intim şi creditor al acestor suverani, ai aceleiaşi dinastii, cu supuşii de atâtea naţionalităţi, însă între toţi, Francisc Iosif este cel mai iubit, cu toate că el a fost unul dintre cei mai nenorociţi. Poate că tocmai din această causă! Dar’ sufletul mulţimei are şi el gingăşiile sale, şi de nimic el nu se lipeşte atât de mult ca de miseria celor bogaţi şi de slăbiciunea celor puternici. Spania, Ţările-de-jos, Austro-Ungaria sânt loialiste; dar’ loialismul Spaniei priveşte monarchia, aproape independent de dinastie; acela al Ţărilor-de-jos priveşte dinastia de Orange-Nassau, aproape independent de persoana monarchului; însă loialismul Austro- Ungariei are ceva excepţional, ceva gingaş, ceva cald, ceva distins şi intim ca o afecţiune privată; el este direct, imediat, personal, de la persoana împăratului, şi mai ales a acestui Împărat Francisc Iosif. Monarchia austroungară se compune din două părţi distincte: Cialaithania şi Translaithania. Un rîu modest şi pentru care aceasta este fără îndoială o mare onoare, Laitha, indică separaţiunea. Cialaithania şi Translaithania sânt nume fabricate, în acelaşi scop, spre a masca separaţiunea şi spre a da imperiului şi altora ilusiunea unităţei ce nu există. De fapt însă nu există o Cislaithanie sau Translaithanie, precum nu există o Austrie; de o parte a Laithei există ţări ce se numesc împreună Austria, care de ceealaltă parte Ungaria cu ţările asociate ei. Cât pentru Suveran, el este împărat dincoace de Laitha, şi Rege dincolo. „ In resumat aceste două state formează o uniune dinastică indisolubilă, cât timp ,descendenţa celor două sexuri ale archiducilor de Austria nu se va stinge prin moartea tuturor moştenitorilor legitimi ai împăraţilor şi regilor de glorioase memorie”... De drept, aceste state formează o uniune reală, oricum ar fi de fapt, pentru că ele proclamă afaceri comune diplomaţia, armata şi finanţele, sau mai precis zis, cheltuelile necesitate de aceste afaceri comune. (Va urma). Chestiuni şcolare. Convocare. Despărţământul .Arieşului” al Reuniunei învăţătoreşti din archidiecesa gr.-cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, îşi va ţină adunarea sa ordinară în 20 Februarie st. n. a. c., la 10 ore înainte de ameazi, în sala şcoalei gr.-cat. din Luna-de-Arieş, la participarea căreia prin aceasta, sânt invitaţi toţi membrii acestui despărţământ, precum şi binevoitorii şi sprijinitorii reuniunei noastre. Programa: 1. La orele 8 ascultarea serviciului divin în biserica gr.-cat. din loc. II. 1. La 10 ore deschiderea şedinţei. 2. Alegerea unui membru în comitetul central. 3. înscrierea de membri noi și încassarea taxelor. 4. Prelegere practică din geografie: comitatul Clujului de Simeon Nicoară. 5. Desbatere asupra temelor de preles în adunarea proximă. 6. Defigerea locului și timpului pentru adunarea următoare. 7. Eventuale propuneri. Luna-de-Arieş, 2 Februarie 1898. Ioan Covrig, Simeon Nicoară, secret, desp. preşedinte. CRONICA Sibiiu, 4 Febr. n. 1898. „Reuniunea socialilor români din Sibiiu”, precum aflăm, va aranja Duminecă, la 1/13 Februarie c. în sala cea mare dela Gesellschaftshaus o petrecere socială împreunată cu concert, teatru, declamaţiuni şi joc. Brava Reuniune pentru această producţiune a câştigat binevoitorul concurs al doamnei Margareta Moldovan şi al unui grup de clerici din seminarul nostru ,Andreiana. Petrecerea va fi cât se poate de amusantă şi ar fi de dorit ca şi fruntaşii noştri dela sate, cărora atât de puţin prilej li se dă a lua parte la teatru şi la producţiuni de asemenea natură — să participe cât mai mulţi la petrecerea aranjată de Reuniunea socialilor noştri. * La poruncă ! Vorbind deunăzile despre chipul suspect în care presa ungurească s’a găsit unanimă a saluta pe împăratul Wilhelm II., spuneam, că toată comedia asta s’a făcut — la poruncă. Lucrul se confirmă acum în forme concrete. Ziarul Vaterland din Viena primeşte din sigur isvor dela Budapesta ştirea, că suspecţii articoli ai ziarelor ungureşti sunt a se reduce toţi la iniţiativa biuroului de presă din ministerul de interne, biurou pus — se ştie! — sub conducerea „iredentistului“ Jeszenszky. E fapt — spune corespondentul foii vieneze — că biuroul de presă s’a adresat cu rugăciuni la toate redacţiile ungureşti, solicitând articoli elogioşi, de ziua unui monarch... străin! Iată icoana inimilor curate ungureşti, din cari spontan au isvorît toţi frumoşii articoli pentru rostitorul de odinioară al cuvintelor magice „Éljen a királyi“...* Un deputat ungar — tare priceput! Caşul s’a întâmplat zilele acestea, în culoarele parlamentului din Budapesta, într’un cerc de colegi „reverendul“ deputat Hock János pleda cu mult foc pentru nevinovăţia lui Dreyfus. Deodată unul dintre deputaţi — bag seama hăl mai pricopsit — se adresează lui Hoch: „Poţi tu spune şi scrie ce vrei, de schimbat tot nu vei schimba faptul, că în afacerea Dreyfus sânt doi ştrengari, Dreyfus şi — mişelul de Bordereau1“ Z;se şi cu mândrie se-ntoarse într’un picior depa 24 Ianuarie (5 Februarie) 1898 totul şi părăsi pe colegi. — de Bordereau e“ vinovatul, care s’a scris bordereau-ul, te personifice ! * Aşadar’, „mişelul . Biată hârtie, pe ce-ai ajuns: să Violente tulburări studenţeşti s’au întâmplat zilele acestea la universitatea din Neapole. Studenţii au spart ferestrile palatului universitar şi au sfărmat băncile din sale. Prelegerile au trebuit Întrerupte. Abia intervenţia rectorului a liniştit pe tulburători. Consiliul universitar a decis, ca la cas de nevoi să închidă universitatea. * Biciclişti princiari. Princesa Carola de Danemarca şi sora ei, princesa Victoria de Wales, sunt bicicliste pasionate, într’o zi pedalau pe o stradă singuratică din Norfolk, împreună cu ducele de York, când le eşi înainte un ţăran bătrân şi se puse în drumul princesei Victoria. Bicicliştii princiari descălecară, dar’ înainte de a pută întreba ceva pe bătrân, acesta începu să-i ocărească și sfirşi cu vorbele: — Vouă fetelor nu vi-e rușine să călăriți pe mașine de astea ? Damele se amnsau grozav, pe când ducele căuta să lămurească bătrânului că sportul velocipedic n’are nimic rușinos în sine. Dar’ în zădar, ţăranul urma să-’și exprime indignarea lui, și îi urmări ca ocările până îi perdu din vedere. * Industria noastră bucovineană premiată la Viena. Cetim în „Patria” din Cernăuţi. Redacţia ziarului „Wiener Mode” a aranjat o exposiţie şi un concurs de premii pentru diferite obiecte de industrie naţională şi mai ales de industria de casă. La acest concurs a participat întreaga monarchie austriacă, între altele şi ţări, a căror industrie naţională a ajuns la un grad foarte înaintat, ca d. e. Bosnia şi Herţegovina. Acum primim ştirea atât surprinzătoare cât şi îmbucurătoare, că primul premiu (100 coroane în aur) a fost acordat d-nei Victoria Mar. Styrcea, pentru mai multe obiecte de industria română din Bucovina, şi anume toate din comuna Crasna-Ilschi, între alte au fost expuse nişte ştergare brodate de ţărance din comuna numită după isvoade vechi româneşti, cum se poartă acolo încă acum. Constatăm cu satisfacţie, că industria naţională română din Bucovina, primind premiul cel dintâi,a fost recunoscută ca superioară între atâţia concurenţi serioşi. Comuna Crasna-Ilschi e cunoscută că a păstrat din vechime în toate privinţele obiceiurile strămoşeşti, şi chiar din această causă poate să ne servească ca model, cum ar trebui să se desvolteze şi alte comune româneşti, mai ales comunele din nordul Bucovinei, cari au rămas înapoi. Prima bancă după sistemul Raiffeisen a fost înfiinţată în aceeaşi comună, cabinetul de lectură de acolo e bine cercetat, acum vedem iarăşi un nou succes în cultivarea vechei industrii de casă, şi am dori, ca acest exemplu fi l imitat şi aiurea; astfel industria română bucovineanăşi-ar pută câştiga uşor un renume în occident, şi ar deveni cu timpul un isvor important pentru îmbogăţirea ţărănimei noastre.* Bucovina la expoaiția parisiană din 1900. Ziarul oficios „Wiener Zeitung” publică numirea comisiunei ţerei Bucovinei pentru exposiția parisiană din 1900. President al comisiunei a fost numit presidentul ţărei baronulde Bourguignon, ear’ vice-president baronul Eugen Styrcea. * None oficii telegrafice. Ministrul de comereiu a împuternicit staţiile Galeş, Apaldul-de jos, Apoldid- de-sus şi Podul Oltului, aflătoare pe linia ferată Vinţul de-sus—Sibiiu —Turnu-roşu, să primească şi să expedeze telegrame. » Andree are deja urmaş. Se vede, că soartea nesigură a lui Andrew, îndrăzneţul scrutător al Polului nordic, nu înspăimântă pe oamenii setoşi de ştiinţă, în timpul cel mai apropiat aeronautul francez Godard va întreprinde o expediţie aeronaută la Polul nordic împreună cu aeronautul Surcouf. Spre scopul acesta se pregăteşte un balon de 86 metri în diametru şi 10.000 metri cubici, plin de hidrogen, care după ecoteala lui Godard va pută face o călătorie de 60 zile şi va pută duce o greutate de 12.000 chgr, cu o iuţeală de 4 metri pe minută. Aceşti doi curajoşi aeronauţi vor mai fi însoţiţi şi de un medic. Expediţia, care vor începe-o în primăvară, va pleca din Spitzbergen. * Viscol teribil în America La New-York şi New England viscole teribile au bântuit deunăzile. Zipada a acoperit drumurile şi căile ferate şi a îngropat trenuri. Mai grozav a fost viscolul în Boston, care acum e total lipsit de circulaţie 200 de cai aplicaţi la tramvaie, s’au prăpădit. Viscolul a nimicit şi organisaţia de vestit focul, în urmare mai multe incendii au pustiit în oraş. Pe ţărmul mărei 36 de oameni s’au înecat. % Lăutari români la Paris. Sânt în mare slavă, în iarna aceasta, lăutarii români în lumea veselă parisiană, în cafeneaua Maxime, una din cele mai frecventate, cântă un taraf de lăutari din Bucureşti sub conducerea cunoscutului Mitache. Alexandru Puia, nepotul cunoscutului Hagiu din Focşani, cântă la Place Blanche, cea mai veselă cafenea din Montmartre. Acest Puiu, zice „Epoca“, a părăsit ţeara acum patru ani, şi astăzi e însurat cu o Englesoaică din Londra, unde a cântat mai mult timp, obţinând elogiile tuturor cunoscătorilor de musică. Odinioară atât Mitache cât şi Puiu cântau o noapte întreagă pentru un pol astăzi ei cântă un brâu penin louis.v Nr. Palatul lui Ulysse. Unde erau insula Itacc, pa muntele Aetos sau pe țărul marei ? Sânt oameni pentru cari acest pact al istoriei e mult mai pasionant decât afaeierea Dreyfus și chestiunea Cretei. Din numărul acestor oameni face parte de Doerpfeld, directorul şcoalei germane din Atena. El este convins, că palatul lui Ulysse era aşezat în fundul golfului Tona, unde a şi început să facă săpături pentru a găsi urmele clădirei. * Porci îngrăşaţi cu... cadavre. O ştire grozavă ţine în agitaţie populaţia din Caşovia. Se bănueşte, că inspectorul ţiatirimului central de acolo, un Ungur, ’şi-ar fi nutrind porcii cu... cadavre. Disposiţiile sânt atât de agitate, că autorităţile s’au văzut constrînse să înceapă cercetare. Da se va adeveri faima, bestialitatea asta ar fi într'adavăr fără seamăn! După Eszterházy — Picquart La 1 Febr. n. s’a judecat la Paris, de cătră un consiliu militar, afacerea colonelului Picquart tras îa cercetare pentru rolul de intrigant ce a jucat în chestia Dreyfus. Sentența se va publica numai după terminarea procesului Zola, pentru a nu se face presiune asupra jaraţilor în faţa cărora va sta romancierul, în cercurile militare parisiane se crede că Picquart a fost osândit şi va fi concediat din armată.* Dar ţigănesc — împăratului Wilhelm! Atât de departe a ajuns dragostea Ungurilor faţă de împăratul Wilhelm II, că până şi Ţiganii o resimt. Şi o şi dovedesc. Iată caşul. Din prilejul onomasticei împăratului german, soţia unui gurdunaş din Selmeczbánya, Pusztay Antalé, a pregătit din surcele un buchet şi l-a trimis în dar... în altului împărat. Foile ungureşti îşi exprimă nădejdea, că Wilhelm nu va relasa darul, de oire-ce în cursul petrecerei tale în Ungaria.... ’şi-a manifestat în repeţite rînduri dragostea faţă de Unguri ca şi faţă de musica ţigănească! * Ştiri mărunte. La Viena a răposat membrul casei seniorilor bar. Frankenstein, consilier intim şi fost mare ambasador. . Lângă Bergamo prăbuşindu-se o fabrica dintro comună apropiată, 6 lucrători au fost omorîţi, 8 grav răniţi. In Mira-Korály s’a descoperit un ţintirim roman. La Londra au bântuit anul trecut — conform unei statistice oficioase — 3500 incendii, dintre cari 168 mari; au murit în flăcări 87 oameni. La Spasso-Preboraschenje (Rusia) s’a aliat într’o ocnă o mină de 74 % punţi aur curat. - — La Mokidejev (Rusii) o ei ploaie groaznică s’a produs în minele locale; 50 de lucrători au fost scoşi morţi; mai lipsesc vre-o 80 lucrători. — La Diósgyőr, lângă Miskolcz, s’a descoperit o periculoasă banda de falsificatori, cari cu miile fabricau piese de argint; doi lucrători deţinuţi. — în ţinuturile turceşti Balikesti şi Grotta au fost violente cutremure de părfiâit; muţi oameni s’au nenorocit; pagube foarte mari. VIEATA SOCIALA. Petrecere în Şomcuta. Tinerimea academică sătmăreană invită la petrecerea cu dans ce va aranja joi, la 17 Februarie st. n. 1898, la sala hotelului din Şomcuta-mare. Vasiliu Dragoş, advocat, preşedinte. Dr. jur. Vasiliu Gyurko, vicepreşedinte. Dr. med. George I. Anca, vicepreşedinte. Stnd. jur. Ioan Gogiş, cassar. Stud. teehn. George Micu, controlor. Preţul de întrare de persoană 1 fi. v. a. începutul la 7 ore seara. în pauză se vor juca „Căluşeii“ şi „Bătuta“. Venitul curat este destinat pentru ajutorarea şcolarilor sărmani. Suprasolviri şi oferte generoase se vor curta eu mulţumită pe cale ziaristică. Petrecere în Oraviţa. Subsemnaţii aranjază la 12 Februarie 1898 st. n., în sala hotelului „Coroana Ungariei“ din Oraviţa-montană petrecere cu dans. Comitetul aranjator: Dr. Petru Cornean, preşedinte. Dr. Athanasie Gava, secretar. Traian Boleanţu. Iacob Botos. Traian Brebenar. Cornel Badinţian. Virgil Budintean. Drd. Pavel Chimbir. Traian Crenian. Petru Liuba. Dr. Mihaiu Gropşian. Dr. George Miclea. Dr. Alexandru Marta. Ioan Miclea. Dr. loan Nedelcu. Dr. Petru Penţa. Cornelia Pinca. Ioan Perian. Drd. George Vodă. Cornel Popovici. Coriolan Popovici. Cornelia Philipovici. Corneliu Proştean. Drd. Traian Budnean. Geza Stoiacovici. Dr. Iulie Tamasiel. George Tifa. Preţul de întrare pentru persoană 1 fi. începutul la 8% ore seara. Suprasolvirile generoase se primesc cu mulţumită şi se vor curta pe calea publicităţei. Venitul curat este destinat pentru ajutorarea şcolarilor săraci din Oraviţa.