Tribuna, aprilie 1898 (Anul 15, nr. 72-93)
1898-04-01 / nr. 72
V , „Sentimentul obştesc“. „Tribuna Poporului“ face proces sentimentului Tribunei. Confraţii de la Arad trag la îndoială sinceritatea noastră, care încât îi recunosc sinceritatea, îl presentă ca şi când ar fi numai sentimentul unor anumiţi oameni, sentimentul unei „clice“ (sit venia verbal), care nicidecum sentimentul obştesc al poporului român din Transilvania şi Ungaria. Acest fapt constitue o încercare de atentat la ceea ce noi avem mai scump şi mfff curat. Acest fapt atentează la sentimentul şi caracterul nostru, şi noi respingem cu indignare astfel de atentări. Respingem cu hotărîre atentatele cutezătoare ce se ridică asupra noastră. Şiacă respingerea ce o facem cu această eclaraţie solemnă, nu are efect, atunci vom lovi, fără considerare şi fără cruţare mâna, care se ridică spre a atenta la sinceritatea sentimentului nostru, la ponegrirea carecterului nostru. Pentru că toate le suferim uşor şi toate le răbdăm, şi dela duşmani şi dela fraţi, în conştienţa, că prin răbdarea şi cumpătarea ce ne impunem facem o jertfă pe altarul causei ce jertfim. Una însă nu o suferim, una nu o răbdăm nimănui, duşman ori „frate“, prieten ori contrar fie, se tragă la îndoială sinceritatea absolută a sentimentelor noastre, se tragă la îndoială bunacredinţă a procedeurilor noastre, ori să ne atingă în caracterul nostru. Pacinici sântem, concilianţi sântem în toate, şi închipuiţi nu sântem în nimic, dar în chestiuni de caracter nu mai sântem nici pacinici, nici concilianţi, ci absolut implacabili şi intransigenţi, nu suferim şi nu răbdăm nimic. Cine face proces sentimentului nostru? Cine atacă în caracterul seu „Tribuna“ ? Confraţii de la ,,Tribuna Poporului“ din Arad. Pe ce titlu, cu ce drept? „Tribuna Poporului“ să o ştie şi să nu o uite, că a răsărit între noi ca o enigmă. Ca ou de cuci s’a pus ea în cuibul publicisticei naţionale române. Cine este ea ? De unde a venit, cine a adus-o, ce vrea, cum vrea şi unde vrea să conducă pe cei ce ar urma-o? Răspuns la aceste întrebări „Tribuna Poporului“ nu a dat încă poporului românesc. Pentru că aceste lucruri se spun în program, la prima zi a unei foi, în primul număr al unui ziar. Și „Tribuna Poporului“ nici până azi n’a spus dacă are un program, nici până azi n’a publicat programul seu; rostul seu de a fi nici astăzi nu e clarificat şi legitimat. Şi „Tribuna Poporului“ să mai ştie una. Se ştie că Tribuna este organul partidului naţional al poporului român din Ungaria şi Transilvania. Se ştie că acest partid există, în ciuda tuturor Hieronymilor, Banffylor şi Jeszenszkylor, există în ciuda tuturor afiliaţilor lor, şi va exista întotdeauna, pentru că el este expresiunea poporului românesc din această ţeară. Şi cât timp va exista acest popor, întotdeauna el va găsi calea şi modul de a-şi da expresiune existenţei sale, reclamaţiunilor şi aspiraţiunilor sale. „Tribuna“ este organul partidului naţional, care îşi are organisaţiunea sa, îşi are factorii săi conducători, şi înaintea acestor factori de drept şi de fapt „Tribuna Poporului“ nu e recunoscută formal, pe când Tribuna“ este organul oficios al acestui organism, al acestor factori. De unde îşi asumează deci acest ziar, ce se cheamă cu emfasă „Tribuna Poporului“, dreptul, ca să contesteze, cu o cutezanţă aşa de bruscă, că sentimentul exprimat de „Tribuna“ nu ar fi sentimentul obştesc al poporului românesc representat prin partidul seu naţional, ci ar fi sentimentul cutărui X, ori cutărui Y. Nu-şi dă seamă „Tribuna Poporului“ că aceasta înseamnă de nou anarchie, disordine şi destrucţionism ? Şi nu ştie foaia de la Arad, că în sînul poporului nostru nu se poate permite luxul de a sămăna anarehie şi a produce distrugere şi risipire ? Păţania proprie şi experienţele de doi-trei ani nu au fost destulă învăţătură acestor oameni, cari scriu în „T. P.“ ? Vreau să începem de nou dela alta? Vreau să reluăm firul dela datul când prima dată s’au presentat semne de anarehie în sînul organismului nostru de partid şi s’au făcut vandalismele cari au profanat templul sacru al causei noastre naţionale ? Atunci să o spună pe faţă şi vom fi la locul nostru. Nu ne spăriem de vorbe şi aparenţele nu ne seduc. Noi cunoaştem lucrurile cum sânt şi ştim rostul lor. Dar’ să întoarcem chestiunea. In lipsa oricărui program, „Tr. P.“ a promis în numărul seu cel dintâiu, că se va „însufleţi pururea din sentimentul poporului“, va se zică din sentimentul obştesc. Ei bine ! Avem câteva probe, avem câteva date. Timpul din urmă a pus de multe ori în ferbere sentimentul poporului românesc. El a clocotit adeseori de profundă indignare. Aici, şi peste Carpaţi, s’a văzut adese erupţiunea indignărei înăduşite timp îndelungat. Care a fost însă sentimentul d-voastră, dlor dela „Tr. P.“, care a fost sentimentul toii d-voastră? Desvălirile lui A. C. Popovici, protestele ce s’au dat, decorarea lui Jeszenszky, sărbarea lui 48, visita oficerilor, etc... Care a fost sentimentul dv. faţă cu aceste evenimente, cari au sguduit toate inimile româneşti? A fost el sentimentul obştesc? Puneţi-vă mâna pe inimă, — ori nu! Puneţi mâna pe colecţia „Tr. Poporului“ şi resfoiţi, cetiţi şi vedeţi ! Ori să o facem noi? Ce aţi scris în chestia Jeszenszky ? Ce aţi publicat şi apoi ce aţi scris în chestia visitei oficerilor ? Ce aţi scris la articolii noştri despre sărbarea anului 1848? „Discreţiunea“ aţi uitaţi scris la iluminaţia de 15 Martie a „Victoriei“ şi la sărbarea liturgiei de 15 Martie într’o biserică românească din Arad? Cum ne-aţi înjurat, ca nişte acţionari, cari îşi văd ameninţate dividendele , pentru ca să retractaţi apoi timid şi nehotărît! Cum stăm aci cu sentimentul obştesc? ! Invitam de abonament la „TRIBUNA“. Cu 1 Aprilie 1898 vă încep noue abonamente lunare, Quartale, semeatrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu fericirea abonamentelor lor, pentru regulata expediţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi numai pentru un timp, care începe cu prima și se termină cu ultima lunii, după stilul vechiu. Abonamentul anual costă . . 14 fl. — crAbonamentul semestral . . . 7 fl. — cr. Abonamentul trllunar . . 3 fl. 50 cr. Abonamentul lunar costă . . 1 fl. 20 cr. liste in interesul dlor abonenţi, ca adresele se fie însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt rugaţi a lipipe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în care li s’a trimis „Tribuna“ pana acum. Administraţiunea. Sîbiiu, 12 Aprilie a. Saşii despre 11 Aprilie. De remarcat e articolul de Paşti al lui 8. D. Tageblatt din Sibiiu. Organul săsesc scrie între altele: „Ne pare rău, că această sărbare s’a ordonat de cătră guvern. Asemenea zile trebue să se serbeze de sine sau de loc. Sărbători la poruncă stnt fără valoare. Şi trebuia se se vadă, că 2 din 3 părţi ale poporaţiunei din Ungaria nu pot serba acea zi cu inimă. „E adevărat, că atenei s’a fost anunţat un lucru mare. O constituţie modernă representative,... libertatea presei şi egalitatea înaintea legei, desfiinţarea robotelor şi participarea comună la sarcinele statului şi nouele case ale statului aveau sa fie „egalitate, libertate şi frăţietate*. Aceste principii pot pretinde ca să fie sărbate; nu e stat modern, în care să lipsească măcar anul din ele, deşi oamenii păţiţi s’au convins, că nu forma constituţiei este în prima linie, care face an popor fericit. „Dar’ două lucruri sânt, cari rețin mii de oameni de a se bucura în adevăr de acea reamintire. Pe noi Ardelenii ne reține mai ântâiu faptul, că toate acestea scurt zis ne atinge numai în a doua linie. Gând l’au creat şi s’au aprobat acele legi pentru Ungaria, Transilvania nu s’a ţinut de Ungaria. Toate reformele ce s’au făcut s’au făcut aici de sine stătător. Transilvania nu Ungariei are să-’i mulţumească desfiinţarea robotelor şi stabilirea principiilor moderne de stat*, în cele următoare „S. D. T.‘ arată cum s’a ales nimic de toate libertăţile proclamate la 1848. Paştile Ungurilor — au fost cu totul politice. Toate ziarele au publicat articol curat politici, şi încă înalţi, principiali. E de înţeles. Coincidenţa ca „sărbarea naţională*, situaţia critică în care se găseşte dualismul, reflexiunile situaţiei din Austria proprie, broşura lui Lang despre naţionalităţi, toate acestea au contribuit, ca Paştile din estan să fie, nu sărbări religioase, nu prilej de meditaţiuni mai înalte, filosofice, ca altădată, ci sărbări politice şi prilej de meditaţiuni asupra temelor mari ce preocupă azi lumea politică din întreagă monarchia. E interesantă lumea de idei ce se manifestă în articolui atâtor ziare din Budapesta. Cele mai multe îşi dau silinţa de a face curaj Ungurilor. „înaintăm, ne întărim, avem viitor“. Cam aşa glăsuieşte „Pesti Hírlap“. Se nu ne pese că Românii, Slovacii şi Sârbii ne înjură. Se nu ne pese că suntem urgisiţi în România, Bulgaria şi Sârbia. Noi nu avem să căutăm a fi iubiţi în statele balcanice, ci să le impunem.... Şi tot aşa înainte. Ceva mai sceptic este „N. P. Journal“, organ jidovesc guvernamental Acesta află necesar a accentua, că serbarea de 11 Aprilie devine şi rămâne formalitate goală de un vag sentimentalism pentru trecutul îndepărtat, dacă nu se va lucra spre a reînvia spiritul reformelor din 1848, adevărata libertate, adevărata egalitate. Și mai sceptică — dar’ mai reală — se presentă situaţia în organele apponyiste. Ele constată, că pretutindenea se observă inclaritste în voinţă, nemulţumire cu stările existente şi temere de cele ce vor urma. Broşura lui Lang a avut darul de a scoate la iveală atâtea păreri câte ziare — chiar şi în tabăra guvernamentală. P. Lloyd zice, că Ungurii nu se vor învoi nici-odată cu federalismul. El reclamă și acum, destul de târziu hegemonia elementului german în Austria. Budapesti Hírlap se împacă cu federalismul, dar’ zice, că Pesti Hírlap zice, că e pagubă că s’a scris această broșură. Magyarország saltă de bucurie, că vine uniunea personală. Pentru a pută judeca această confusie de idei şi efectul ei mai adaugem, că Láng este unul dintre intimii lui — Bánffy! Situaţia din Austria — e tot mai nedesluşită. Thun e de 5 săptămâni la cârmă şi totuşi n’a făcut nimic. „Reichswahr* zice, că oamenii încep a-l numi în batjocură ministerul lui Nichtsthun (Thun=Thuen=a face). „Cabinetul Taaffe — scrie „R—r“ — stetea peste partide, cabinetul Badeni afară de partide, cabinetul Thun stă între partide. El să teme de toate partidele și cântă prietenia tuturor; e gata la orice concesiune şi se roagă necontenit de iertare că există; nu promite nimenui nimic, pentru că vede imposibilitatea de a-şi pută împlini promisiunea şi să insuieşte necontenit a delătura din cale tot ce poate apără ca un eveniment“. Foarte pesimistic e şi articolul de Paşti al lui Reichswehr. „Nicăiri — zice „R—r* — nici înlăuntru, nici în’afară, nu se observă nici o hotărîre mare, largă, nicăiri o instinţă conştie, energică, nicăiri vre-o faptă, care să elibereze, ca deştepte, o faptă după care toţi se doresc, nădăjduesc şi aşteaptă! „Pretutindenea numai degete fine de diplomaţi, cari inoadă şi deznoadă firul, pretutindenea eşuarea, aşteptarea şi pipăirea diplomăţeniei cu mănuşi de glacé, nicăiri o mână de puterea şi tăria lui Bismarck, nicăiri un scop, pe cari toţi se-’l înţeleagă, toţi se’l urmărească*. „Astfel, — observă eminentul organ — astfel nu învie mântuitorul, astfel nu se ridică din mormânt niciodată credinţa în Austria şi încrederea in mărirea şi viitorul ei*. Mai trist nu se poate! O nouă volnicie. — Banffy şi academiciană. — De constatat un fapt, care constitue o nouă volnicie a guvernului maghiar. Prepositului capitular din Blaj, dlal. M. Moldovan, preşedinte al „Asociaţia nei“ şi membru al Academiei române,i-sa denegat, pur şi simplu, fără nici o motivare, extrădarea unui paşaport, pentru a pută merge la Bucureşti, ca să participe la şedinţele Academiei! Iată până unde merge cutezanţa guvernului lui Bánffy! împedecă cu forţa pe bărbaţii de ştiinţă de a-şi împlini datorinţele lor într’o Academie de ştiinţe. Şi aceste măsuri absolut volnice şi barbare guvernul le aplică faţă cu un stat vecin, ca România, cu care se zice, că suntem în raporturi amicale şi chiar de alianţă! Cum? Ofiţerii noştri pot să meargă la petreceri şi bancheturi în România, care academicianilor noştri nu li se dă voe a lua parte la lucrările Academiei?! Bărbaţii noştri de ştiinţă, bărbaţi serioşi şi luminaţi, demnitari bisericeşti, oameni cu un trecut frumos şi de un patriotism curat şi irreproşabil, atari bărbaţi încărunţiţi în fapte mari culturale şi umanitare, cum e şi prepositul Moldovan, să fie opriţi de a-şi pune luminile lor în serviciul ştiinţei, al culturei şi literaturei, chiar şi atunci când datoria îi chiamă şi acolo unde datoria îi chiamă? Au doară numai la banchete ni se dă voe a mai merge în România? Numai la banchete şi petreceri ? La muncă nu? Bunele raporturi între aceste două state se reduc numai la fraternisări între călăraşi şi husari, între roşiori şi honvezi ? „Alianţa“ între România şi Austro- Ungaria s’a făcut, ori caută a se face, numai pentru ca să banchetuim împreună ? Denunţăm lumei civilisate noua volutele a guvernului maghiar. Barbaria dela Cosma. None detailuri. Asupra omorului săvîrşit de gendarmii lui Bánffy asupra ficiorilor români din Cosma, ni se mai scrie un raport din care extragem următoarele: Din jurul Reghinului, 11 Aprilie n. Doi gendarmi din Fărăgău, un Sas și un Secuiu, cu numele Barabás, erau în Cosma. După 8 ore seara gendarmii au provocat ficiorii se părăsească cârcîma, ceea ce au şi făcut între orele 10—11. După ce s’au împrăştiat ficiorii, gerdarmii mergeau pe uliţa principală şi la poarta unei case au aflat doi ficiori şezând jos, întrebându-’i pantru ce şed acolo în timpul nopţei? Şi au Început a-i rupi. Unul dintre ficiori a încercat a se apăra şi a zis: „nu vă este iertat se ne bateţi, pentru ce ne bateţi?“ S’au înhăţat deolaltă. Se înţelege, gendarmii nu cruţau, dedeau fără de milă. Ficiorul a strigat după ajutor; l-au şi sosit Intr’ajutor, gendarmii acum 11 lăsară şi plecară mai departe. Ficiorii îi urmăresc, gendarmii îi provoacă se se împrăştie pe acasă; totodată gendarmul Sas puşcă în vânt, car’ Secuiul trage în carne vie. Doi ficiori rămân jos. E de însemnat că ambii feciori au fost puşcaţi pe dindărăt, ceea ce s’a constatat de medicii cari au fost la secţionat. Atâta nu a fost de ajuns, ci au mai legat Încă piciori de la 17 ani în sus şii-au dus în Fărăgău, apoi la Teaca. Ce vor fi păţit numai ei şi bunul Dumnezeu ştie. Domnii Chibulentean, preot, Cheresteş, notar şi 1. Mera, proprietar, ca Români şi locuitori ai acelei comune batjocorite, le-ar pută informa cu deamănuntul. Ce pot avu gendarmii pe Cosmeni nu-mi pot explica, deoarece ei toţi sânt nobili (nemeşi) şi tot cu guvernul votează, ba chiar decid la alegeri, că sânt mulţi. Părinţii lor şi ei sânt oamenii guvernului şi acum prin gendarmii guvernului li se varsă sângele. Cu sângele lor îşi plătesc cosmenii papricaşul mâncat la alegeri. Dare-şi Dumnezeu şi Românalui mintea cea mai de pe urmă. —■ mai la început! Pentru Unguri. „National 'Utende“. — Chestionar în causa limbei naţionale. — Declaraţii celebre. — Rebel. — Aplicaţie. Marele ziar National Titinde din Copenhaga s’a adresat mai deunăzi la o seamă de notabilităţi politice din deosebite ţări din Europa spre a le cere opiniunea în chestiunea limbei în districtele daneze din Slesvig, provincie adnexată de Prusia. întrebările. „National Titende“ punea aceste chestiuni : 1. Principiul în virtutea căruia guvernamentul prusian administrează populaţiunea daneză în Siesvigul de Nord şi prin care el pune toate pe diete foto şirei limbei daneze în biserică şi şcoală, este el oare conciliabil cu principiile umane şi civilisatoare ale dreptului public moderni 2. Credeţi d-voastră că acest sistem nimiceşte elemente de cultură ce ar puta sS aibă valoarea lor chiar în afară de Sleswig? Răspunsurile. Majoritatea răspunsurilor ne - germane adunate de National Titende constată, că într’adevăr atitudinea guvernului prusian faţă de Danezii din Slesvig este în contrazicere cu principiile de umanitate şi de civilizare, ce sunt sau trebuesc admise în dreptul public modern, şi că astfel se nimicesc elemente reale de cultură. Răspunsuri celebre. Dintre persoanele cari au dat asemenea răspunsuri cităm pe celebrul profesor de limbi Max Müller de la Oxford, Irlandezul I. O’Brien, Sir Ton etc. "■ Tiuns