Tribuna, aprilie 1898 (Anul 15, nr. 72-93)

1898-04-01 / nr. 72

V , „Sentimentul obştesc“. „Tribuna Poporului“ face proces sen­timentului Tribunei. Confraţii de la Arad trag la îndoială sinceritatea noastră, care încât îi re­cunosc sinceritatea, îl presentă ca­ şi­ când ar fi numai sentimentul unor anumiţi oa­meni, sentimentul unei „clice“ (sit venia verbal), care nici­decum sentimentul ob­ştesc al poporului român din Transilva­nia şi Ungaria. Acest fapt constitue o încercare de atentat la ceea­ ce noi avem mai scump şi mfff curat. Acest fapt atentează la sen­timentul şi caracterul nostru, şi noi res­pingem cu indignare astfel de atentări. Respingem cu hotărîre atentatele cuteză­toare ce se ridică asupra noastră. Şi­acă respingerea ce o facem cu această eclaraţie solemnă, nu are efect, atunci vom lovi, fără considerare şi fără cruţare mâna, care se ridică spre a atenta la sinceritatea sentimentului nostru, la po­negrirea carecterului nostru. Pentru­ că toate le suferim uşor şi toate le răbdăm, şi dela duşmani şi dela fraţi, în conştienţa, că prin răbdarea şi cumpătarea ce ne impunem facem o jertfă pe altarul causei ce jertfim. Una însă nu o suferim, una nu o răbdăm nimănui, duşman ori „frate“, prieten ori contrar fie, se tragă la în­doială sinceritatea absolută a sentimen­telor noastre, se tragă la îndoială bu­­nacredinţă a procedeurilor noastre, ori să ne atingă în caracterul nostru. Pacinici sântem, concilianţi sântem în toate, şi închipuiţi nu sântem în ni­mic, dar­ în chestiuni de caracter nu mai sântem nici pacinici, nici concilianţi, ci absolut implacabili­ şi intransigenţi, nu su­ferim şi nu răbdăm nimic. Cine face proces sentimentului no­stru? Cine atacă în caracterul seu „Tri­buna“ ?­­ Confraţii de la ,,Tribuna Poporului“ din Arad.­­ Pe ce titlu, cu ce drept? „Tribuna Poporului“ să o ştie şi să nu o uite, că a răsărit între noi ca o enigmă. Ca ou de cuci s’a pus ea în cui­bul publicisticei naţionale române. Cine este ea ? De unde a venit, cine a adus-o, ce vrea, cum vrea şi unde vrea să con­ducă pe cei­ ce ar urma-o? Răspuns la aceste întrebări „Tribuna Poporului“ nu a dat încă poporului ro­mânesc. Pentru­ că aceste lucruri se spun în program, la prima zi a unei foi, în primul număr al unui ziar. Și „Tribuna Poporului“ nici până azi n’a spus dacă are un program, nici până azi n’a publi­cat programul seu; rostul seu de a fi nici astăzi nu e clarificat şi legitimat. Şi „Tribuna Poporului“ să mai ştie una. Se ştie că Tribuna este organul par­tidului naţional al poporului român din Ungaria şi Transilvania. Se ştie că acest partid există, în ciuda tuturor Hieronymi­­lor, Banffylor şi Jeszenszkylor, există în ciuda tuturor afiliaţilor lor, şi va exista în­totdeauna, pentru­ că el este expresiunea poporului românesc din această ţeară. Şi cât timp va exista acest popor, întotdeauna el va găsi calea şi mod­ul de a-­şi da expresiune existenţei sale, reclamaţiunilor şi aspiraţiunilor sale. „Tribuna“ este organul partidului naţional, care îşi are organisaţiunea sa, îşi are factorii săi conducători, şi înaintea acestor factori de drept şi de fapt „Tri­buna Poporului“ nu e recunoscută formal, pe când Tribuna“ este organul oficios al acestui organism, al acestor factori. De unde îşi asumează deci acest ziar, ce se cheamă cu emfasă „Tribuna Poporului“, dreptul, ca să contesteze, cu o cutezanţă aşa de bruscă, că sentimen­tul exprimat de „Tribuna“ nu ar fi sen­timentul obştesc al poporului românesc representat prin partidul seu naţional, ci ar fi sentimentul cutărui X, ori cutărui Y. Nu-­şi dă seamă „Tribuna Poporu­lui“ că aceasta înseamnă de nou anar­­chie, disordine şi destrucţionism ? Şi nu ştie foaia de la Arad, că în sînul poporului nostru nu se poate permite luxul de a să­­măna anarehie şi a produce distrugere şi risipire ? Păţania proprie şi experienţele de doi-trei ani nu au fost destulă învăţătură acestor oameni, cari scriu în „T. P.“ ? Vreau să începem de nou dela alta? Vreau să reluăm firul dela datul când prima dată s’au presentat semne de anarehie în sînul organismului nostru de partid şi s’au făcut vandalismele cari au profanat templul sacru al causei noastre naţionale ? Atunci să o spună pe faţă şi vom fi la locul nostru. Nu ne spăriem de vorbe şi aparenţele nu ne seduc. Noi cunoaştem lucrurile cum sânt şi ştim ro­stul lor. Dar’ să întoarcem chestiunea. In lipsa ori­cărui program, „Tr. P.“ a pro­mis în numărul seu cel dintâiu, că se va „însufleţi pururea din sentimentul po­porului“, va se zică din sentimentul obştesc. Ei bine ! Avem câteva probe, avem câteva date. Timpul din urmă a pus de multe­ ori în ferbere sentimentul po­porului românesc. El a clocotit adese­ori de profundă indignare. Aici, şi pe­ste Carpaţi, s’a văzut adese erupţiunea indignărei înăduşite timp îndelungat. Care a fost însă sentimentul d-voa­stră, dlor dela „Tr. P.“, care a fost sentimentul toii d-voastră? Desvălirile lui A. C. Popovici, pro­testele ce s’au dat, decorarea lui Je­szenszky, sărbarea lui 48, visita oficeri­­lor, etc... Care a fost sentimentul d­v. faţă cu aceste evenimente, cari au sguduit toate inimile româneşti? A fost el sentimentul obştesc? Puneţi-vă mâna pe inimă, — ori nu! Puneţi mâna pe colecţia „Tr. Poporului“ şi resfoiţi, cetiţi şi vedeţi ! Ori să o facem noi? Ce aţi scris în chestia Jeszenszky ? Ce aţi publicat şi apoi ce aţi scris în chestia visitei oficerilor ? Ce aţi scris la articolii noştri despre sărbarea anului 1848? „Discreţiunea“ aţi uit­­aţi scris la iluminaţia de 15 Martie a „Victoriei“ şi la sărbarea liturgiei de 15 Martie într’o biserică românească din Arad? Cum ne-aţi înjurat, ca nişte acţio­nari, cari îşi văd ameninţate dividendele , pentru­ ca să retractaţi apoi timid şi ne­­hotărît! Cum stăm aci cu sentimentul ob­ştesc? ! Invitam de abonament la „TRIBUNA“. Cu 1 Aprilie 1898 vă încep noue abonamente lunare, Quar­tale, semeatrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu fericirea abonamen­telor lor, pentru regulata expediţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poştale şi numai pentru un timp, care începe cu prima și se termină cu ultima lunii, după stilul vechiu. Abonamentul anual costă . . 14 fl. — cr­Abonamentul semestral . . . 7 fl. — cr. Abonamentul trllunar . . 3 fl. 50 cr. Abonamentul lunar costă . . 1 fl. 20 cr. liste in interesul dlor abo­nenţi, ca adresele se fie însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt ru­gaţi a lipi­­pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, în care li­ s’a trimis „Tribuna“ pana acum. Administraţiunea. Sîbiiu, 12 Aprilie a. Saşii despre 11 Aprilie. De re­marcat e articolul de Paşti al lui 8. D. Ta­geblatt din Sibiiu. Organul săsesc scrie între altele: „Ne pare rău, că această sărbare s’a ordonat de cătră guvern. Asemenea zile tre­­bue să se serbeze de sine sau de loc. Săr­bători la poruncă stnt fără valoare. Şi tre­buia se se vadă, că 2 din 3 părţi ale popo­­raţiunei din Ungaria nu pot serba acea zi cu inimă. „E adevărat, că atenei s’a fost anunţat un lucru mare. O constituţie modernă repre­sentative,... libertatea presei şi egalitatea îna­intea legei, desfiinţarea robotelor şi participa­rea comună la sarcinele statului şi nouele case ale statului aveau sa fie „egalitate, libertate şi frăţietate*. Aceste principii pot pretinde ca să fie sărbate; nu e stat modern, în care să lipsească măcar anul din ele, deşi oamenii păţiţi s’au convins, că nu forma constituţiei este în prima linie, care face an popor fe­ricit. „Dar’ două lucruri sânt, cari rețin mii de oameni de a se bucura în adevăr de acea reamintire. Pe noi Ardelenii ne reține mai ântâiu faptul, că toate acestea scurt zis ne atinge numai în a doua linie. Gând l’au creat şi s’au aprobat acele legi pentru Ungaria, Transilvania nu s’a ţinut de Ungaria. Toate reformele ce s’au făcut s’au făcut aici de sine stătător. Transilvania nu Ungariei are să-’i mulţumească desfiinţarea robotelor şi stabili­rea principiilor moderne de stat*, în cele următoare „S. D. T.‘ arată cum s’a ales nimic de toate libertăţile proclamate la 1848. Paştile Ungurilor — au fost cu to­tul politice. Toate ziarele au publicat articol­ curat politici, şi încă înalţi, principiali. E de înţeles. Coincidenţa ca „sărbarea naţională*, situaţia critică în care se găseşte dualismul, reflexiunile situaţiei din Austria proprie, bro­şura lui Lang despre naţionalităţi, toate ace­stea au contribuit, ca Paştile din estan să fie, nu sărbări religioase, nu prilej de meditaţiuni mai înalte, filosofice, ca altă­dată, ci sărbări politice şi prilej de meditaţiuni asupra teme­lor mari ce preocupă azi lumea politică din întreagă monarchia. E interesantă lumea de idei ce se ma­nifestă în articolui atâtor ziare din Budapesta. Cele mai multe îşi dau silinţa de a face cu­raj Ungurilor. „înaintăm, ne întărim, avem viitor“. Cam aşa glăsuieşte „Pesti Hírlap“. Se nu ne pese că Românii, Slovacii şi Sârbii ne înjură. Se nu ne pese că suntem urgisiţi în România, Bulgaria şi Sârbia. Noi nu avem să căutăm a fi iubiţi în statele balcanice, ci să le impunem.... Şi tot aşa înainte. Ceva mai sceptic este „N. P. Journal“, organ jidovesc guvernamental Acesta află ne­cesar a accentua, că serbarea de 11 Aprilie devine şi rămâne formalitate goală de un vag sentimentalism pentru trecutul îndepărtat, dacă nu se va lucra spre a reînvia spiritul refor­melor din 1848, adevărata libertate, adevărata egalitate. Și mai sceptică — dar’ mai reală — se presentă situaţia în organele apponyiste. Ele constată, că pretutindenea se ob­servă inclaritste în voinţă, nemulţumire cu stările existente şi temere de cele­ ce vor urma. Broşura lui Lang a avut darul de a scoate la iveală atâtea păreri câte ziare — chiar şi în tabăra guvernamentală. P. Lloyd zice, că Ungurii nu se vor învoi nici-odată cu fe­deralismul. El reclamă și acum, destul de târziu hegemonia elementului german în Austria. Budapesti Hírlap se împacă cu federalis­mul, dar’ zice, că Pesti Hírlap zice, că e pagubă că s’a scris această broșură. Magyarország saltă de bucurie, că vine uniunea personală. Pentru a pută judeca această confusie de idei şi efectul ei mai adaugem, că Láng este unul dintre intimii lui — Bánffy! Situaţia din Austria — e tot mai nedesluşită. Thun e de 5 săptămâni la cârmă şi totuşi n’a făcut nimic. „Reichswahr* zice, că oamenii încep a-­l numi în batjocură mini­sterul lui Nichtsthun (Thun=Thuen=a face). „Cabinetul Taaffe — scrie „R—r“ — stetea peste partide, cabinetul Badeni afară de partide, cabinetul Thun stă între partide. El să teme de toate partidele și cântă prietenia tuturor; e gata la ori­ce concesiune şi se roagă necontenit de iertare că există; nu promite nimenui nimic, pentru­ că vede im­posibilitatea de a-­şi pută împlini promisiunea şi să insuieşte necontenit a delătura din cale tot ce poate apără ca un eveniment“. Foarte pesimistic e şi articolul de Paşti al lui Reichswehr. „Nicăiri — zice „R—r* — nici înlă­­untru, nici în’afară, nu se observă nici o ho­tărîre mare, largă, nicăiri o instinţă conştie, energică, nicăiri vre-o faptă, care să elibereze, ca deştepte, o faptă după care toţi se doresc, nădăjduesc şi aşteaptă! „Pretutindenea numai degete fine de diplomaţi, cari inoadă şi deznoadă firul, pre­tutindenea eşu­area, aşteptarea şi pipăirea di­­plomăţeniei cu mănuşi de glacé, nicăiri o mână de puterea şi tăria lui Bismarck, nicăiri un scop, pe cari toţi se-’l înţeleagă, toţi se­’l ur­mărească*. „Astfel, — observă eminentul organ — astfel nu învie mântuitorul, astfel nu se ri­dică din mormânt nici­odată credinţa în Au­stria şi încrederea in mărirea şi viitorul ei*. Mai trist nu se poate! O nouă volnicie. — Banffy şi academiciană. — De constatat un fapt, care constitue o nouă volnicie a guvernului maghiar. Prepositului capitular din Blaj, dlal­­. M. Moldovan, preşedinte al „Asociaţia nei“ şi membru al Academiei române,­­i-sa denegat, pur şi simplu, fără nici o motivare, extrădarea unui paşaport, pentru a pută merge la Bucureşti, ca să participe la şedinţele Academiei! Iată până unde merge cutezanţa guvernului lui Bánffy! împedecă cu forţa pe bărbaţii de ştiinţă de a-­şi împlini datorinţele lor într’o Academie de ştiinţe. Şi aceste măsuri absolut volnice şi barbare guvernul le aplică faţă cu un stat vecin, ca România, cu care se zice, că suntem în raporturi amicale şi chiar de alianţă! Cum? Ofiţerii noştri pot să meargă la pe­treceri şi bancheturi în România, care academicianilor noştri nu li­ se dă voe a lua parte la lucrările Academiei?! Bărbaţii noştri de ştiinţă, bărbaţi se­rioşi şi luminaţi, demnitari bisericeşti, oameni cu un trecut frumos şi de un patriotism curat şi irreproşabil, atari băr­baţi încărunţiţi în fapte mari culturale şi umanitare, cum e şi prepositul Moldovan, să fie opriţi de a-­şi pune luminile lor în serviciul ştiinţei, al culturei şi literaturei, chiar şi atunci când datoria îi chiamă şi acolo unde datoria îi chiamă? Au doară numai la banchete ni­ se dă voe a mai merge în România? Numai la banchete şi petreceri ? La muncă nu? Bunele raporturi între aceste două state se reduc numai la fraternisări între călăraşi şi husari, între roşiori şi hon­vezi ? „Alianţa“ între România şi Austro- Ungaria s’a făcut, ori caută a se face, numai pentru­ ca să banchetuim împreună ? Denunţăm lumei civilisate noua vol­utele a guvernului maghiar. Barbaria dela Cosma. None detailuri. Asupra omorului săvîrşit de gen­­darmii lui Bánffy asupra ficiorilor români din Cosma, ni­ se mai scrie un raport din care extragem următoarele: Din jurul Reghinului, 11 Aprilie n. Doi gendarmi din Fărăgău, un Sas și un Secuiu, cu numele Barabás, erau în Cosma. După 8 ore seara gendarmii au provocat ficiorii se părăsească cârcîma, ceea­ ce au şi făcut între orele 10—11. După­ ce s’au îm­prăştiat ficiorii, gerdarmii mergeau pe uliţa principală şi la poarta unei case au aflat doi ficiori şezând jos, întrebându-’i pantru­ ce şed acolo în timpul nopţei? Şi au Început a-­i rupi. Unul dintre ficiori a încercat a se apăra şi a zis: „nu vă este iertat se ne ba­teţi, pentru­ ce ne bateţi?“ S’au înhăţat de­­olaltă. Se înţelege, gendarmii nu cruţau, de­­deau fără de milă. Ficiorul a strigat după ajutor; l-au şi sosit Intr’ajutor, gendar­mii acum 11 lăsară şi plecară mai de­parte. Ficiorii îi urmăresc, gendarmii îi pro­voacă se se împrăştie pe acasă; totodată gen­­darmul Sas puşcă în vânt, car’ Secuiul trage în carne vie. Doi ficiori rămân jos. E de însemnat că ambii feciori au fost puşcaţi pe dindărăt, ceea­ ce s’a constatat de medicii cari au fost la secţionat. Atâta nu a fost de ajuns, ci au mai legat Încă p­­iciori de la 17 ani în sus şi­­i-au dus în Fărăgău, apoi la Teaca. Ce vor fi păţit numai ei şi bunul Dumnezeu ştie. Domnii Chibulentean, preot, Cheresteş, notar şi 1. Mera, proprietar, ca Români şi lo­cuitori ai acelei comune batjocorite, le-ar pută informa cu deamănuntul. Ce pot avu gendarmii pe Cosmeni nu-­mi pot explica, de­oare­ce ei toţi sânt nobili (ne­meşi) şi tot cu guvernul votează, ba chiar decid la alegeri, că sânt mulţi. Părinţii lor şi ei sânt oamenii guver­nului şi acum prin gendarmii guvernului li­ se varsă sângele. Cu sângele lor îşi plătesc cosmenii pa­pricaşul mâncat la alegeri. Dare-şi Dumnezeu şi Românalui mintea cea mai de pe urmă. —■ mai la început! Pentru Unguri. „National 'Utende“. — Chestionar în causa limbei naţionale. — Declaraţii celebre. — Rebel. — Aplicaţie. Marele ziar National Titinde din Co­penhaga s’a adresat mai de­unăzi la o seamă de notabilităţi politice din deosebite ţări din Europa spre a le cere opiniunea în chestiunea limbei în districtele daneze din Slesvig, pro­vincie adnexată de Prusia. întrebările. „National Titende“ punea aceste che­stiuni : 1. Principiul în virtutea căruia guver­­namentul prusian administrează populaţiunea daneză în Siesvigul de Nord şi prin care el pune toate pe diet­­e foto şirei limbei daneze în biserică şi şcoală, este el oare conciliabil cu principiile umane şi civilisatoare ale dreptului public moderni 2. Credeţi d-voastră că acest sistem ni­miceşte elemente de cultură ce ar puta sS aibă valoarea lor chiar în afară de Sleswig? Răspunsurile. Majoritatea răspunsurilor ne - germane adunate de National Titende constată, că în­­tr’adevăr atitudinea guvernului prusian faţă de Danezii din Slesvig este în contrazicere cu principiile de umanitate şi de civili­zare, ce sunt sau trebuesc admise în dreptul public modern, şi că astfel se nimicesc elemente reale de cultură. Răspunsuri celebre. Dintre persoanele cari au dat asemenea răspunsuri cităm pe celebrul profesor de limbi Max Müller de la Oxford, Irlandezul I. O’Brien, Sir T­on etc. "■ Tiuns

Next