Tribuna, mai 1898 (Anul 15, nr. 94-117)

1898-05-01 / nr. 94

Anul XV ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 14 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: */4 an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. Sibiiu, Vineri 1/13 Maiu 1898 Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond primaa­dată 7 cr., a doua-oară 6 cr a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Eedioţist şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. ÎS. Telefon Nr. 11. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici ă 5 cf. si v£nd la »Tipografia«, soc. pe acţiuni Adunarea — oprita! — Telegrama corespondentului nostru. — Blaj, 12 Ms iu­n. Protopretorul a oprit adunarea convocată pe ziua de 3/15 Main. Opreliştea, imanuată azi dini Aurel C. Dom­şa v’am­ expedat-o în copie. FOIŢA „TRIBUNEI“. Icoane şi întâmplări din 1848 de Vasilie Moldovan. (Urmare­. In 9 Maia tot poporul era îmbrăcat în vestminte sărbătoreşti, pentru că în acea zi avea să se întâmple măsuratul oilor, lucra, care se Îndeplinea ca an fel de festivitate şi se termina cu un ospăţ al proprietarilor. După terminarea mulsului, care a dat un resultat mulţumitor, oamenii s’au hotărît a face o excursiune, In formă de „Maial* la birtul din apropiere, numit „Recea*, şi m’au invitat şi pe mine să iau parte la bucuria lor. Nu le-am putut denega cererea, pen­­tru­ că ei mă vibrau sincer şi ea numai în mijlocul lor şi îu fericirea lor îmi aflam bucuria. Ajunşi la locul numit, vor fi fost cam 3 ore după ameazi. Oamenii s’au aşezat la umbră de ambele părţi ale drumului. Pe când îşi petreceau in cea mai bună dis­­posiţie, ne - a atras atenţiunea an căruţ acoperit, care tras de patru cai buni, s’apropia de din jos sătră noi. Dacă că­lătorii ar fi ţinut cursul obicinuit, n’ar fi stîrnit curiositatea noastră, dar­ fiindcă acum mergeau repede, acum se opreau, și cei doi vizitii, cari steteau dinainte, se întor­ci­au și comunicau ceva celor din lăuntru, acea­sta întru atâta a stimulat curiositatea noastră, încât apropiându-Se de noi, tot poporul s’a ridicat ca la comandă, dar’ fără a ară­ta, arăta cel mai mic semn de ostilitate. Din pricina aceasta ne cuprinse mirarea de spaima celor doi vizitii, ale căror fețe erau alba, ca păretele; păreau că în carul, pe care-’l con­duc, ar fi ascunsă cea mai grozavă crimă și că ei ar fi incurs în mâna isbândei me­ritate. In trăsura închisă 88 aflau 2—3 per­soane. N’am putut observa cu siguritate prin ferestrile carului, dar’ destul, că văzând călătorii, că noi n’avem intenţianea de a-’i opri în drem, cu atât mai puţin de a-’i ataca, au început a da bice cailor şi a o rupe la fugă, de schînteiau potcoavele cailor. După­ ce s’au depărtat de noi in fugă rabiate, curiositatea noastră s’a potenţat în gradai superlativ. Ce a putut fi ascuns în acel car? Negreşit, că­­altceva n’a putut fi, decât vre-un nenorocit inteligent român, pe care-’l duc la Tirgul-Murăşanii, ca să-’l spân­­zure — căci pentru­ ce alta s’ar fi schimbat feţele vizitiilor, ca la nişte morţi. întristarea şi desperarea noastră ajunse la culme, din causă, că n’am oprit şi cercetat căruţul, şi eventual n’am eliberat pe prisonier din mâna călăilor. într’acestea căruţul a dispărut din ve­derea noastră, dar’ a dispărut şi voea noastră de a mai petrece. Am pornit dar’ cătră casă făcând fel de fel de combinaţiuni asupra enig­maticei Întâmplări. în ziua următoare, foarte da dimineaţă a venit I.­jrissn. La cea dintâin privire am văzut o mare schimbare în toată fizionomia lni, pentru care cansă ’l-am întimpinat cu cu­vintele: ,’Mî-se pare, că n’ai petrecut după plac între Secui". La aceasta el îmi istorisi armatoarele: — Ieri, precum ştiţi, am fost la Va­­sarheiu. După ameazi, cam pe la 4 ore, mă plimbam ca un necunoscut prin piaţă, când văd, că din toate părţile curge mulţima de oameni cătră casele lui Görög, unde se oprise un căruţ coperit. Şi când am ajuns acolo, tocmai se cobor­a Florian Micaş din căruţ; el a fost transportat din Cluj în prinsoare la Vasarheia. Nu m’am putut răbda se nu-’l îm­brăţişez şi sărat în mijlocul mulţimei adunate. Această Îndrăzneală a mea, m i-au indignat aşa de mult pe Secai, încât au părăsit pe Micaş şi s’au adunat In jurul meu, făcându-’mi fel de fel de imputări; ba împingându-se spre mine, anul a avut obrăznicia de ’mi-a smucit din buzunar o hârtie, pe care erau scrise nu­mele oamenilor din Sieusis, unde zilele trecute se făcuse candidarea pentru alegerea de preot. Folosindu-mă de învălmăşeala, tn care se afla momentan mulţimea, m’am tras pe furiş cătră strada Sâncraiului. Aici un amic ’mi-a şoptit: de joc să te cureţi din oraş, căci se fac disposiţiuni, ca să te pusă lângă Micaş! Pe strimtorite cunoscute am ajuns în Elba (o promenadă), am trecut Murăşul cu înotat, şi prin satele dese şi cu ajutorul nopţei, am sosit acasă de cătră ziuă. Acum ni­ se clarifică enigma cu carul coperit din ziua trecută şi ne umplurăm de întristare, atât noi, cât şi toţi sătenii, pen­­tru­ ce nu ne-am folosit de ocasiunea binevenită să liberăm pe Micaş şi să-’l ducem ca noi la Blaj. Russu îmi spuse apoi, că-’i este teamă a mai române peste noapte la ei în Vidrasău, a venit să ne spună întâmplarea, şi după­ ce va mai merge Încă azi acasă, se va reîntoarce iarăşi şi va dormi nopţile în Chirileu. După cină Russu a şi venit. (Va urma). Caase: Culmea terorismului. Am avut un moment de slăbiciune de a păstra Încă o schinteie de optimism faţă cu guvernul maghiar. Mărturisim gre­şeala şi regretăm, că am crezut, fie şi nu­mai o clipită, că guvernul actual poreclit „liberal“ nu ar pută să fie aşa de diabo­lic, încât să ne oprească şi cele mai le­gale manifestaţiuni de pietate faţă de tre­cutul de care ne legăm cu tot sufletul nostru. Ne grăbim a face rectificarea de lipsă şi a constata, conform faptelor şi dovezilor ce se cunosc acum, că acest gu­vern e mai volnic, mai brutal, mai tiran, mai barbar şi mai diabolic chiar, în por­nirile sale faţă de naţionalităţi, în special faţă de noi Românii, decât ’şi-ar putè ci­neva închipui! Vorbească faptele, pe cari le vom atinge numai în treacăt, schiţându-le numai în trăsături generale. De abia s’a prins de veste că inten­­ţiunea noastră a Românilor, fără nici o deosebire, e să sărbătorim aniversarul al 50-lea al măreţei zile de 3/15 Maiu, în­­tr’o formă ori alta, guvernul a şi pus în mişcare tot aparatul seu administrativ pentru a înăbuşi ori­ce manifestaţie, fie ori­cât de nevinovată. Toţi fişpanii comitatelor au pri­mit ordin să oprească dacă e de lipsă ca forţa înarmată ori­ce ma­­nifestaţiune. De la fişpani ordinul a mers repede şi îngrozitor de teroristic până la cel din urmă argat al lui Bánffy, până chiar la primarii de pe sate. Aici în comitatul Sibiiului de pildă, toţi notarii şi pretorii au fost convocaţi prin ordin presidial şi s’au întrunit aici Luni, la 9 i. c., în casa comitatului, unde li­ s’a dat strictă poruncă ca să oprească ori-şi-ce fel de prăznuire, şi să împedece, pe ori­ ce cale, poporul de a merge pe 3/15 Maiu la Blaj. Aşa s’a procedat pretutindenea, ba şi mai brutal, şi mai teroristic, după­ cum arată informaţiunile ce le dăm într’alt loc. Totodată guvernul a dat ordin tu­turor episcopilor români, prin care în­tr’un limbaj de o violenţă şi o temeri­tate ne mai văzută, li­ se impune să in­terzică prin circular preoţilor de a face ori­ce slujbe de comemoraţie în ziua de 15 Maiu. Se spune totodată, că a dat ordin fişpanilor, ca toţi preoţii cari ar cuteza să contravină acestui barbar ucaz de o gravitate excepţională, să-­i denunţe la minister. Unul dintre episcopi, fireşte că cel din Gherla, s’a şi grăbit, ca o slugă, să execute cutezată poruncă, cu care guver­nul îndrăsneşte a se ingera până în cele mai sfinte ale bisericilor noastre. La Blaj, centrul atenţiunei guver­nului, e o adevărată stare excepţională. Sbirul puterei, faimosul Simonffy, care prin denunţările sale a literat deja atâtea victime în temniţele ungureşti, zilnic merge la Aiud la fişpan, să primească ordine şi să dee informaţiuni. în Blaj s’au con­centrat gendarmii de câteva zile, car’ pe Sâmbătă s’a comandat o oştire întreagă. Trei sute de infanterişti de la Alba- Iulia, un escadron de husari şi 60 gendarmi, sunt aşteptaţi pe Sâmbătă la Blaj. Drumurile ce duc în micul orăşel vor fi blocate, şi nime nu va ave voe să între în el. Acestea sunt în mare­­ măsurile cu care guvernul preîntimpină voinţa noastră de a prăznui memoria celei mai stră­lucite zile din istoria noastră. Şi toate acestea înainte de a se şti de adunare, înainte de a fi fost convocată! Pe cine va mai surprinde acum şti­rea ce ne vine din Blaj, că adunarea e oprită­­ ? Şi în faţa acestui extrem terorism, in faţa acestui colos de forţă înarmată a puterei de stat, cine dintre noi va cuteza să se mai gândească la o adunare de popor comemorativă a adunărei din 3/15 Maiu 1848? — dacă cumva nu ar voi anumit ca să acopere cu sânge piaţa Bla­jului ori Câmpul liber ţâţei, unde noi vo­iam să aducem închinăciuni sfinte măreţiei părinţilor noştri, cari ne-au lăsat ca moşte­nire credeul nostru politic sfinţit cu ju­rământul lor solemn!? Şi se pare că anumit la aceasta ţinteşte guvernul in diabolica sa pornire. Noi însă credem, că să nu-­i facem pe poftă. Nu dispunem de puterea statului, ca să luăm lupta pe acest teren. De aceea vom rămână departe de armele ucigaşe, ale căror stăpâni sunt dornici de sângele amărîtului popor. Şi vom încresta şi această volnicie supremă la răvaşul multelor fărădelegi comise, car’ sfântul ideal al zilei de 3/15 Maiu ni-’l vom pune cu atât mai pătrunşi în sufietul nostru. Apucături diabolice. — Guvernul maghiar şi 8/15 Maiu. — Iată câteva ilustraţiuni ale terorismului grozav ce exercită guvernul şi slirii lui faţă cu poporul nostru. Furia lor. Egyetértés, organul ocult al lui Je­szenszky şi Bánffy publică apelul pen­tru 3/15]Maiu, comunicat prin „Tribuna“ şi îi face următoarele comentarii! „In mai multe rînduri a fost vorba, că ultraiştii valahi, vor serba aniversarea de o jumătate de veac a adunărei din Blaj, de la 15 Maia, ca un fel de demonstraţie în contra strbăţilor aranjate din prilejul aniversarei de 50 de ani a libertăţilor maghiare. Ziua acea­sta tocmai nu serveşte spre onoarea valahimei şi de aceea, când mai ântâiu a venit vorba despre prăznuirea ei, atât de puţin echou­l? Red.) a aflat mai cu seamă la valahii mai cuminţi, încât se credea că au abzis total de sărbare. (Guvernul lansase zilele trecute un comunicat, prin care spunea că ideea sărbărei s’ar fi părăsit şi că nici o nuanţă politică a Românilor nu se gândeşte a sărbători cumva. Red. „Trib.*) Acum însă, aşa zicând nu ora ultimă (!) tribunifiii au reînviat (!) ideea muribundă şi au publicat la „Tribuna* un apel, ca să se sărbeze ziua aceasta tristă, din care au isvo­­rit măcelurile crude româneşti de acum sunt 50 de ani. Aceşti oameni, încrezuţi în nebunia lor, în loc de a-­şi da silinţa a face tot mai des vălul, cu care mâna binefăcătoare a timpului a acoperit faptele greţoase şi­ de sânge revol­tătoare ale înaintaşilor lor, dimpotrivă îl ri­dica, ca mai bine să se vază de sub el cada­vrele victimelor ucise şi mutilate în mod bar­bar, aceste reminiscenţe strigătoare la cer ale sălbătăciei bestiale. E verosimil, că apelul va avă puţin re­­sultat, căci elementele cinstite (! ?) ce vor ab­ţină de la adunătura (sokadalom) din Blaj şi e întrebare, că autorităţile concede­­vor adunătura. E caracteristic însă pentru temeritatea şi pentru dispoziţia capabilă de ori­ce banditism a ultraiştilor valahi, că au cutezat să publice apelul şi în el şi presente faptele de acum 26 de ani, ca o luptă îndreptăţită pentru eluptarea libertăţei. Acesta e in adevăr gradul superlativ al minciunei istorice şi al infamiei şi e un exem­plu, care are să îndemne autorităţile a tracta în fine după­ cum merită cu această bandă trădătoare de patrie, ca nu cumva prin activitatea ei infamă se se răspândească în mod periculos veninul între poporul ro­mân cinstit și eventual se se repeteze acele fapte îngrozitoare, cari acelor Valahi ce au jucat rol la 1848 le servesc spre eternă ru­șine^-----:­­ Din patria lui Bánffy. Din fostul paşalic al lui Bânffy, comita­tul Sobicc-Dobâca, ni­ se scrie: Atât în Doj şi jur, cât şi în alte părţi de pe aici­ se fac toţi paşii posibili şi imposibili, şi se comit toate apucă­turile bânffyste ale sistemului de terori­­sare, ca adunarea de la 3/15 Maiu să fie zădărnicită şi ori­ce fel de manifesta­­ţiune sărbătorească să fie înăbuşită. Preoţimea a primit circulare stricte, ca să reţină oamenii de la ori­ce sărbare, chiar şi în biserică. Gendarmii şi detectivii cutrieră toate satele, intimidează şi bagă groază în oa­meni, spunându-le, că toţi cei­ ce voesc a prăznui vor fi întemniţaţi, even­tual împuşcaţi. Poporul se află, cu un cuvânt, în­­tr’o adevărată stare de asediu! Chiar acum ni­ se raportează, că la mai mulţi inteligenţi s’au făcut perchisiţii domiciliare cântând să afle iscăliturile convocatorilor. C­â­­­teva coaie au fost confis­cate. Circularul lui Szabó. Slugarnicul Episcop al Gherlei a dat la porunca teroristicului guvern maghiar următorul circular, care mai adauge o pa­gină de ruşine în istoria Gherlei: Circular cătră clerul din întreagă diecesa. Reverendisimilor în Christos fraţi vicari fo­­ranei, archidiaconi şi mult onoraţilor fraţi protopopi şi preoţii Venind aici la cunoştinţă din loc com­petent, că la iniţiativa unora s’ar intenţiona a se tărba în toată ţeara In mod demonstra­tiv ziua de 15 Maia a. c., ca aniversarul al 50-lea al adunărei poporale ţinută In a. 1848 In Blaj, care ziuă in anul acesta va cădă pe Du­minecă, aşa, că unde va fi cu putinţă preoţii se ţină predică despre însemnătatea acelei zile, amintind ca laudă punerea în mişcare a poporului în 1848—49, car’ unde nu s’ar putâ ţinâ predică, acolo preotul la eşirea cu daru­rile să amintească ca numele pe toţi condu­cătorii din 1848—49, încât un atare lucru ar fi nu numai incorect, ci şi dăunos şi primej­dios pentru interesele bisericei noastre; din incidentul acesta am aflat de bine a revoca in memorie cele dispuse ca ordinaţiunile con­sistoriale de dto 23 Noemvrie 1889 nr. 8269, Nr. 94 de dto 26 Maiu 1894 nr. 3462 şi de dto 21 Februarie 1896 nr. 1357, reflectându-vă prin acestea cu toată seriositatea, că având înain­tea ochilor chemarea sublimă de păstori su­fleteşti şi interesele bisericei, să fiţi cu toată grija, ca în nici o împrejurare in biserică şi întru împlinirea derogatoriei preoţeşti se nu se amestece lucruri politice neiertate, ferindu­­vă frăţiile voastre necondiţionat de ori­ce de­­monstraţiune, şi grijind, ca biserica din partea nimănui, nici când şi un nici un mod să nu fie folosită de­loc de demonstraţiune politică, ce prin aceasta se opreşte strict şi sub respon­sabilitate. Din şedinţa consistorială ţinută în Gherla la 7 Maiu 1898. IOAN, episcop. Iată cum lucră guvernul în biserica noastră încă de pe acum, când proiectul despre congruă încă nu e în vigoare. Ce va fi după aceea? Din Gherla. Ni­ se scrie: In 6­­. c., adecă Vineri, am fost cu carele la Gherla. Am vândut fân, şi eram cu carele în piaţ, ca să ne visiteze şe­­dnlele de vamă, când dacă vine căpitanul ora­şului Pakuldi Ernő, un Armean înpintenat şi a prins a ne Înjura cu sudălmile cele mai spurcate şi mai urbte, mai spurcate ca şi din gura unui cociş. Intre altele a cutezat a vă­tăma chiar şi dulcea noastră naţiune şi pe preoţii noştri, zicând că­’s cu toţii tâlhari ca preoţii lor cu toţi. nA menyi oláh van a föld kerekségen mind tolvajok az ok popájokkal együ­t­t a zis volnicul Armean, ceea­ ce pe româneşte în­seamnă : „Câţi Români sânt pe rotogolul pămân­tului, toţi sânt hoţi dimpreună cu popii lor cu toţi. Denunţăm lamei culte şi civilisate pe acest Armean înpintenat şi fără pic de simţ omenesc. De altcum causa o predau dini Dr. V. Romonţai, advocat diecesan al Gher­lei, care va arăta mai detailat — batjocura ce a făcut Pakuldi Ernő, căpitanul oraşului, asupra noastră. I. Bu n. Iată icoana unui sbir al guvernului ac­tual. Ex uno disce omnes. Sibiiu, 11 Maiu n. Meetinguri antimaghiare. In mai multe părţi ale Austriei s’au ţinut mari mee­­tinguri îndreptate contra guvernului maghiar, din pricina pactului dualistic şi a măsurilor severe aplicate faţă de socialişti. Astfel de meetinguri au fost în Brünn şi apoi în alte 8 oraşe din Moravia, apoi în Graz şi în două suburbii de-ale Vienei. Guvernul Unga­riei a fost atacat pretutindenea cu mare ve­hemenţă, din ce se vede, că afară de graniţele Ungariei e foarte­­ popular» 1848/c Cronica anului. Chirileu, 11 Maiu. Azi-noapte Moldovanu şi amicul seu Russu (Oros) din Vidrasău au petrecut noaptea îm­preună pe câmp, de teamă, se nu-şi prindă Maghiarii înainte de adunare. Noaptea au vă­zut cum o ştafetă a trecut pe drumul ţărei, în galop mare, dar’ îndată s’a reîntors în fugă nebunească îndărăt. Tinerii amici bănuiau, că ştafeta avea se ducă acte la Cluj, şi s’a spăriat de cineva, ori a fost chiar alungată. Bănuiala s’a adeverit. Săteanul Mateiu Munteanu le povesti astă-seară următoarele: în noaptea trecută am fost cu carul după rogoz, cam în drept cu ospătăria nu­mită »Cocostergul«. După­ ce am pus rogozul pe ’acar, era să pornesc cătră casă, când aud glasul unei trîmbițe. M’am tras lângă drum, m’am răzimat de furcă şi am aşteptat să văd, cine e trîmbiţaşul, pe care îl auziam că se, apropie călăreşte, dar’ când a ajuns drept cu mine, cine ştie ce spaimă ’l-a cu­prins, destul că a întors calul şi a rupt-o la fugă îndărăt, de gândeai că»’l duce ăl ne»

Next