Tribuna, noiembrie 1898 (Anul 15, nr. 238-261)

1898-11-01 / nr. 238

Anul XV Sibiiu, Duminecă 1/13 Noemvrie 1898 sv. tm . *•» . *»«o«naNoar■^—^w ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/t an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/t an 3 fl. 50 cr., 1/t an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/i an 10 franci, 1/i an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăce Nr. 15. Se prenumără și la poște și la libtrării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici â 5 cr. se vend la »Tipografia«, soc. pe acțiun Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria G. Cârjan, Ploești Maghiarii - urgisiți. (m.) De când s’a început, lupta parlamentară, în dieta din Budapesta, care se preface în obstrucţie, diferiţii oratori oposiţionali au scos la iveală multe păcătoşenii ale guvernului, constatând volniciile şi abusurile de tot felul, comise de cei dela cârmă şi urmările acestora: corupţia şi decadenţa pe toate terenele. Abusurile şi încălcările de lege şi de dreptate sânt atât de multe şi atât de mari, încât cu drept cuvent a zis Tibad în discursul seu, că Ungaria azi nu mai poate fi numărată intre statele de drept. Noi le subscriem toate aceste, căci ele cunoscute sânt de toată lumea şi noi Românii, in special presa noastră naţională le-a relevat de nenumărate ori şi le-a dovedit cu date concrete. Trebue inse se revenim la unul din discursuri, în care se constată, că Maghiarii sânt urgisiţi de popoarele din patrie. Este discursul lui Okolicsănyi, ţinut în şedinţa din 27 octomvrie, în care el a zis: »Meargă numai cineva în ţinuturile de naţionalităţi, dar’ cu deosebire în Croaţia, şi va vedea ce ură neîmpăcată este acolo faţă de Maghiari«. Pentru această ură Okolicsănyi acasă politica greşită a guvernului Bănffy faţă de naţionalităţi. Ei bine, această afirmare nu e întocmai în conformitate cu adevărul şi are lipsă de o rectificare. Când Okolicsányi a spus, că Maghiarii sânt urgisiţi la popoarele din ţeara, a spus purul adevăr. Aceasta aşa este şi trebue să o recunoaştem. O ştim noi, o ştiu şi Ungurii. Au spus-o şi alţii înaintea lui Okolicsănyi de mai multe ori şi s’a spus şi s’a constatat chiar şi aceea, că Maghiarii nu sânt urgisiţi numai de popoarele din ţeară, ci şi dincolo de graniţa ţărei, de popoarele cari locuesc împrejurul Ungariei şi au venit în contact cu Maghiarii. Acesta încă este un adevăr şi de câte ori ziaristica maghiară nu se plânge, în cuvinte tânguitoare, că Maghiarii sânt încunjuraţi tot de duşmani, că toate popoarele ce-i înconjoară îi urăsc şi duşmănesc. Negreşit, că acest fapt ne poate pune in mirare şi oricine se poate întreba, că de unde vine duşmănia şi ura aceasta faţă de Unguri. Nu este popor, care să nu aibă duşmani, dar, de sigur că are printre vecinii sei şi prieteni şi binevoitori. Ce este oare causa, de numai poporul maghiar face o excepţie în privinţa aceasta, neavând nici un popor prieten dintre acele, cu cari de timp îndelungat vine în atingere? Okolic săngi acasă guvernul Bănffy, că acesta ar fi de vină. Aceasta este o exagerare şi aci este lipsă de rectificare. Nu este adevărat, că ura faţă de Unguri s’a produs numai prin politica lui Bănffy. La aceasta nu sânt de vină, singure ele, nici guvernul lui Bănffy, nici guvernele anterioare. Cel mult au conlucrat şi conlucră prin volniciile şi abusurile lor la aceea, ca ura faţă de Maghiari să se lăţească şi să se mărească. Ura însă a existat înainte de Bănffy, înainte de era constituţională, înainte de 1848. Ea există de mult timp, de secoli. Causa urei o aflăm în firea şi apucăturile Maghiarilor. Ei voesc peste tot locul să se impună, să stăpânească, să iee totul pentru sine şi toţi şi toate să le stee la disposiţie, să le servească. Puţin îi impoartă, că pretensiunile lor sânt sau nu juste, ei se ingerează în toate, voesc a aservi totul şi în privinţa aceasta nu au păreche în Europa, decât pe Turci. Aşa a fost aceasta de secoli, aşa e azi: cată sorgintea urei. Odinioară, ca cuceritori au subjugat popoarele de aici şi încet cu încetul le-au pus în grumazi jugul cel mai apăsător al iobăgiei. Pe acest timp Ungurul stăpânea după plac, fiecare nemeş şi baron ca un autocrat şi drept şi dreptate numai pentru el era. Timpul modern a spulberat aceste privilegii, dar’ Maghiarului nu ’i-a putut schimba apucăturile. El şi azi prigoneşte pe cel ce nu-’i de rassa lui, îl apasă, vrea să-’i impună limba, îl nedreptăţeşte, căci pretinde dela el jertfe de bani şi sânge, car’ de favoruri numai el se împărtăşeşte. Şi aceasta o fac Maghiarii nu numai în present, ci şi faţă de trecut. Ca să-’şi satisfacă orgoliul naţional, ei falsifică istoria. După istoriile lor un Huniade, Mateiu Corvinul, Pavel Chinezul ş. a. au fost Maghiari, căci ei nu vreau să recunoască, că şi din sinul poporului român pot esi eroi şi viteji. Şi invers, un Horia, lancu, Horban sau Jellachi, cari au luptat pentru causa poporului lor, combătând pe Maghiari, în ochii lor sânt hoţi şi mişei. Aşa se scrie aceasta în istoria maghiară, aşa o spun elevilor, profesorii de pe catedre aşa se falsifică toate numai şi numai în favorul lor. Timpurile neştiinţei şi întunerecului au trecut. Azi poporul se deşteaptă tot mai mult şi vede şi simte dreptatea şi nedreptatea, ce ni se face, care acela care mereu nedreptăţi comite şi mereu îl loveşte, natural şi pe drept e urgisit de cătră el. Pentru ura ce o au popoarele faţă de Maghiari, nu noi sântem de vină, ci ei înşişi. Ar fi timpul, ca să se gândească odată serios la aceasta şi prin o procedere justă şi loială să caute a reduce şi stîrpî ura, car’ nu a o mări. Aceasta mai cu înlesnire o pot face acum, când sânt la putere şi e în interesul lor să o facă, căci cine ştie ce ascunde viitorul în tainicul seu văl şi în orice cas bine nu este a fi încunjurat de ură şi dispreţ. Sibiiu, 12 Noemvrie n. Maghiarii şi Nealţii. Am anunţat deja, că Germanii din Budapesta au cerut de la ministrul instrucţiunei permisiunea să înfiinţeze în capitală un gimnasiu cu limba de propunere germană, în Budapesta sunt 150.000 de Nemţi. Prin urmare ar fi natural şi legal, chiar şi după legea despre naţionalităţi, ca se li se împlinească cererea. Cu atât mai vîrtos, că se ştiu »simpatiile« reciproce dintre Nemţi şi Maghiari, manifestate cu mare aparat, mai ales când cu visita împăratului Wilhelm în Budapesta. Ei bine, ce credeţi că a făcut dl Wlassics cu rugarea, cei-au înaintat-o representanţii alor 150.000 de Nemţi din Budapesta ? — A respins-o, pur şi simplu ! Unii zic că a respins-o, fără a motiva; alţii că a motivat respingerea provocându-se la »legea despre egala îndreptăţire a naţionalităţilor«. E tot una! — dar’ destul că a respins-o, ca se vadă şi Nemţii ce plătesc »simpatiile« ungureşti, şi se vadă şi ei cum se înţelege în Ungaria egalitatea dintre naţionalităţi. Se miră de altfel, de acest falit, până şi Francezii. Fruntaşul organ din Paris, »Temps«, remarcă şi el acest fapt făcându-i următorul comentar: »E interesant, că cu toate simpatiile politice şi pe lângă tot respectul Maghiarilor faţă cu Germanii şi împăratul lor, guvernul maghiar totuşi le deneagă la fiecare ocazie chiar şi drepturile naţionale garantate prin lege. Germanii din Ungaria sânt după lege egal îndreptăţiţi cu Maghiarii întocmai (cu adevărat »întocmai« Red. »Trib.«) ca şi Slavii şi Românii. Legile însă nu se observă, ci faţă cu naţionalităţile se purcede pe toată linia cu maghiarizare brutală, fără nici o consideraţie«. Oare vor înţelege la Berlin, — unde tac asupra faptului — ironia ce zace în faptul, că la Paris se indignează de volniciile maghiare, pe când ei le învăluie cu tăcere ? Monumentul „ Ientzi". Articolul din »Armeeblatt« a produs adevărată coasternaţie în cercurile kossuthiste; şi se ştie că în chestiuni de acestea toţi Maghiarii suint kossuthişti. »Magyarország« şi »Egyetértés«, organe ale fracţiunei kossuthiste, durdue şi fulgeră contra lui Bátffy, că a »înşelat naţiunea« făcendu- se iubitele fără motiv. Ei jiu se pot împăca nier-cum eu gâtului calent şi să fie propus ca model de urmat în faţa cadeţilor din Budapesta. S’a şi pornit deja o mare agitaţie. Kossuth Berencz a interpelat în şedinţa de ieri a dietei pe Banffy asupra faptului. Bátiffy a răspuns imediat, confirmând faptul, că monumentul se va pune în faţa şcoalei de cădeţi din Buda, la mormântul, în care se vor transpune din eimiter osămintele eroilor lui Metitzi. Majoritatea casei, fireşte, a luat spre ştiinţă răspunsul lui Banffy. Bar’ chestiunea se pare că fiu se va sfirşi cu una cu două. Ea va ave urmări. Cetăţenia de onoare Bánff’y ’şi-a păpat-o definitiv. Bar ’ nu va pute scăpa numai cu atât. Unele ziare guvernamentale încercau să desmintă existenţa preaînaltului ordin, ce s’a dat din acest prilej. Se ştie însă sigur, că ordinul există şi poartă datul Gödöllő, 3 Noemvrien. Procesul şcoalelor din Braşov contra statului român, Cetim în Constituţionalul din Bucureşti următoarele : Am ajuns să o vedem şi asta sub ministerul presidat de dl Dimitrie Sturdza, marele naţionalist de la »Orfeu«! Reproducem fără comentar următoarea reclamare, înaintată în ziua de 29 octomvrie primului-president al tribunalului Ilfov: »Domnule prim-president! »Prin două legi speciale, onor, minister de culte şi instrucţiune publică din România, este obligat să ne plătească pe fiecare an suma de 37.500 lei, însă pe anul 1 Aprilie 1897—31 Martie 1898, precum şi pe anul curent dela 1 Aprilie 1898 încoace, ni s’a refusat această plată. Refusat este cu atât mai neîntemeiat, cu cât suma anuală de 37.500 lei nu este o subvenţiune sau o gratificare benevolă, ci este equivalentul pentru nişte proprietăţi imobiliare, scutiri şi beneficii ce le-a avut biserica Sfântului Nicolae din Braşov pe teritorul României, precum vom dovedi înaintea tribunalului prin numeroase hrisoave, documente publice şi acte private, începând dela hrisovul lui Aaron Voevod al Moldovei din anul 1594 până la întărirea divanului Ţerei Româneşti dela 22 Septemvrie 1790 şi la prima alocaţiune budgetară, votată in 1860 de adunarea legiuitoare a Moldovei în favoarea noastră. Din actele menţionate se va vede, că acel equivalent de 37.500 lei anuali este calculat pe o cifră minimală ■ şi că a fost primit de noi numai ca un început de executarea unei mai mari obligaţiuni recunoscute. Cu părere de rău ne vedem dar, siliţi a chema în judecată pe onor, minister al cultelor şi instr. publice, pentru ca să fie obligat prin hotărâre judecătorească. 11. A ne plăti suma de 75.000 lei, cu procentele legale, datorită pe ultimii doi ani. 2. A ne plăti de acum înainte, adecă dela anul budgetar, care se începe la 1 Aprilie 1899, câte 75.000 lei pe fiecare an, sau a ne plăti odată pentru totdeauna un capital ale cărui procente anuale se corăspundă aceleiaşi sume. Alăturând o copie a reclamaţiunei de faţă pentru partea adversă, precum şi hârtie timbrată în valoare de 20 lei, ve rugăm domnule, prim-preşedinte, să primiţi încredinţarea prea osebitei noastre stime. Comitetul parochial al bisericei române cu hramul Sf. Nicolae din suburbiul Şchei din Braşov, representând totodată şcoalele române din Braşov. Prin procuratorii sei ‘T. Maiorescu, V. Lascar, C. Disescu. Bucureşti, 29 Octomvrie 1898. Lupta în comitate. »Lupta« noastră în comitate, începută cu atâta entusiasm şi succes, se reduce acum tot mai mult şi mai mult până la adevărată pasivitate. S’au făcut în unele comitate alegerile noue pentru congregaţie, şi într’altele au să se facă. Nicăiri însă n’am văzut semne de vieaţă, de luptă. Cluburile comitatense pare că au amorţit. Nu fac nimic, nu mişcă, nu-’şi împlinesc datoria, în comitatul nostru — unde de altfel e mai mic pericolul, pentru că nu avem de a face cu Maghiari — alegerile s’au sfîrșit destul de bine. Totuși în cele din urmă, în loc să fi cucerit teren, am perdut locul unui membru chiar aici în Sibiiu, în sediul clubului central. Ni se spune, că peste tot clubul absolut nu s’a interesat de alegeri. în Făgăraş, cel mai românesc comitat, lucrurile au mers şi mai rău. înainte de alegeri nu s’a făcut nimic; despre resultatul alegerilor nu ştim nimic decât dintr’un singur cerc. E foarte de temut, că între astfel de împrejurări, şi aci numai perderi vom ave de înregistrat. Comitatul Albei - inferioare, unde acum trei ani s’a făcut o luptă aşa de frumoasă, în cercuri ca şi în congregaţie, în estan presentă o înfăţoşare cu totul tristă, în congregaţia de toamnă membrii români n’au dat nici un semn de vieaţă, poate nici nu s’au presentat la şedinţă. Azi au să se facă alegerile noue pentru congregaţie, dar’ nu ştim dacă s’a lucrat ceva, pentru că nici măcar un semn n’am văzut. Şi mai rău stăm în celelalte comitate. Din al Ternavei mici, unde alegerile au avut loc în 10. c. clubul central n’a dat nici un semn de vieaţă. De abia un glas de apel a răsunat în Tribuna, nu însă dela locul competent, care ar fi avut datoria să facă, ci dela un membru de inimă dintr’o comună. Geschon va fi avut apelul nu ştim încă. Şi aşa, ba şi mai rău, merge şi în alte comitate. Bine ar fi, ca faptele şi resultatele să ne desminţească. Dar’ după cât vedem şi cunoaştem stările sânt de desperat. Oamenii chemaţi nu-şi împlinesc nici cele mai elementare datorinţe. Şi astfel desorganisarea creşte, lupta înceată, pasivitatea se întronează şi pe acest teren, şi dormitaţia începe pretutindenea, în astfel de stări — oricât de modest ar fi altfel —* apelul iubitului fruntaş al Selagiului, domnul George Pop de Săseşti, prin care concheamă pe membrii comitetului comitatens la sfat şi la lucru îl remarcăm cu drag şi am dori să-l remarce toţi cei ce au o datorinţă de împlinit pe acest teren. Cei ce au primit să fie aleși conducători pe acest teren, de altfel foarte bun, să-şi facă datoria! Nr. 238 Din comitatul Selagiului. Primim un act, pe cât de scurt, pe atât de important și vrednic de imitat, îi dăm cu plăcere loc. invitare. Membrii clubului român ai comitetului comitatens din Selagiu sunt invitaţi prin aceasta a se presentă la conferenţa, ce se va ţine în 14 Noemvrie a. c., la 3 ore p. tu. în Zelau, cu următorul PROGRAM: 1. Reorganisarea clubului. 2. Alegerea membrilor în comitet. Băseşti, la 10 Noemvrie 1898. G. Pop de Băseşti. Prăpastie făr’ de fund. Tinerii români au ţinut în Oradeamare o seară de cunoştinţă, la care au vorbit cu însufleţire despre o deşteptare naţională. Tinerii unguri s’au adunat luând cu ei toată canalia străzilor, toate lăpădăturile şi au început să arunce cu petii şi ouă. Toată ţeara e plină de ţipetele de spaimă ale Ungurilor, că tinerii români aţîţă ură de rassă, că trădează patria. Dar’ ei? Insultaţi de organele opiniei publice maghiare şi de canalia de pe străzi, tinerii români a cerut în contra sa cercetare disciplinară. Repet: în faţa insultelor ce li s’a făcut a fost ântâiul pas al tinerilor români — nu să înceapă procese de presă contra ziarelor calumniătoare, nici să ridice o acasă contra tinerimei maghiare pentru agitare, calumniare și vătămare de onoare și nici să ceară barem o cercetare disciplinară contra acelei tinerimi, nu! Întâiul pas al tinerilor români a fost, că au cerut ei înşişi contra lor, tinerii români contra tinerilor români, o cercetare disciplinară. Nu e caracteristic acest moment?# Sânt doi fraţi, cel mai mare arţăgos, cel mai mic blăjin. Dacă vede cel mai mare, că fratele seu ’şi-a făcut vreun lucru de treabă, îl ia, şi dacă îi vine aceluia să se plângă, îi dă şi câteva ghionturi. După atâta ceartă dată acum fratele cel mai mic nu-’şi mai plânge năcazul. El stă îndârjit înaintea fratelui seu: sânt înaintea ta, isbeşte-mă, mâncă-mă, fă ce vreai, împlineşte-ţi furia... Iată psichologia momentului, în faţa acestei scene bătăile inimei noastre se opresc şi ne întrebăm: ce va face fratele cel mai mare ? O presimţire ne răspunde, că va isbi... Isbească!* Statul este constituirea indivizilor într’un organism pentru posibilitatea vieţei sociale. Cetăţenii sânt materia, statul e forma şi precum forma fără de materie este o ilusiune, astfel statul există numai prin voea cetăţenilor. Nu sânt cetăţenii pentru voea statului, ci este statul pentru cetăţeni. Nu va fi ceartă între stat şi cetăţeni, pentru că înşişi cetăţenii sânt statul. Când vi se pare, că s’a ivit ântâiul casus belli, puteţi să ştiţi că nu mai este stat şi nu sânt cetăţeni, e anarchie, ori despotism, care provoacă revoluţie, în toate vremile naţiunile au creat state. Aceasta este ordinea naturală. Ordine naturală? »O doctrină învechită« — va răspunde cu un hohot sarcastic puterea statului maghiar, care e pătrunsă de o providenţială misiune de a crea însăşi o naţiune, pentru care cetăţenii sânt material menit a se conforma cadrelor statului, care strigă din toate gurile, că Alföldul arde în focul socialismului, care Carpaţii împrejurgem de tradare de patrie...