Tribuna, iunie 1899 (Anul 16, nr. 118-140)

1899-06-11 / nr. 126

Anul XVI Sibiiu, Vineri 11/23 Iunie 1899 ABONAMENTELE­­Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/4 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie 1 lună 1 fl. 20 cr., l/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l/1 an 10 franci, l/, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente­le fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oara 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: şi administraţia: Strada Poplăci Nr. 15. Se prenumără şi la poște și la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici ă 5 cr. se vend la »Tipografia*, soc. pe acțiun Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria G. Cârján, Ploești 1 „PATRIA“. (§). Goana pusă la cale în contra »Patriei*, naționalul organ românesc de publicitate din Bucovina, începe să fee dimensiuni tot mai mari, și începe să primească caracterul unei persecuțiuni sistematice, plănuită în scopul de a aduce foaia la tăcere, sau de a o nimici cu desăvîrșire. Număr de numer­e Patria* e con­fiscată, pentru toate nimicurile, şi e si­lită se apară cu articole cruntate din partea severei şi înţeleptei censuri, cu oglinzi albe şi cu pecetea volniciei, im­primată în coloanele sale. Căci e volnicie, revoltătoare volni­­cie ceea­ ce face guvernorul Bucovinei, representantul guvernului, cu »Patria*. La început ni­ se părea ridiculă energia dlui guvernor faţă de acest va­loros ziar, şi cel mult ruşinătoare pen­tru el; mai târziu am văzut, că măsu­rile luate devin supărăcioase, atât pen­tru foaie, cât şi pentru abonenţii ei, care acum trebue să constatăm, că gu­vernorul şi organele sale au eşit din ca­drul permisului şi au alunecat pe calea brutalităţei. Ori­ce om cu bun simţ trebue deci să se revolte şi se înfiereze în modul cel mai hotărît această purtare semi­­barbară a guvernorului bucovinean. înţelegem, până la un punct oare­care, faptul, de altcum incompatibil cu spiritul timpului, că în ceealaltă parte a monarchiei se menţine încă şi acum, la finea veacului luminei, censura pe seama presei, suprimându-se şi restrîngendu-se în modul acesta cea mai frumoasă din­tre libertăţile popoarelor, libertatea de presă. Dar’ nu înţelegem, cum se poate permite, ca cu o astfel de lege, rămasă din veacurile întunerecului, să se mai facă încă şi abus, şi la executarea ei să se paşte peste ţintă, spre scandalisa­­rea lumei civilisate! Am înţelege şi aceea, dacă lucrul s’ar întâmpla în Turcia, Ungaria, sau altundeva, unde firea oamenilor e încă semi-barbară; dar’ nu înţelegem cum se poate întâmpla lucrul într’o ţeară luminată, într’o ţeară cu o cultură bine apreciată germană, şi la ordinul unui om, care a fost trimis în Bucovina, nu pentru­ ca să provoace învrăjbiri, ci ca să împace şi liniştească spiritele, nu ca să producă revolte sufleteşti, ci mulţu­miri generale! într’adevăr, dl Bourguignon, — sau cum îl cheamă pe guvernorul Buco­vinei, — îşi împlineşte rău misiunea şi face rele servicii guvernului care ’l-a însărcinat cu această înaltă dar’ grea funcţiune. Şi guvernul austriac, dacă ţine ca pacinicul popor românesc din Bucovina să nu ese şi el din cadrele permisului, va trebui să se îngrijească de o grabnică înlocuire a acestui ne­fast personaj, cu altul, mai accesibil pen­tru ideile moderne de liberă gândire şi liberă discuţie. Şi apoi ce crede omul acesta? Că dacă critica obiectivă şi imparţială ce o face * Patria* actelor sale de rea con­ducere de ţeară, vor fi şterse cu cre­ionul din coloanele »Patriei* şi vor fi înlocuite cu laconicul cuvânt »confiscat*, — actele, în sine luate, devin mai bune, mai frumoase, mai corecte, mai potrivite cu interesele poporului băştinaş din acea ţeară, şi vor fi mai puţin condam­nate din partea oamenilor de bine? Dl Bourguignon ar trebui să ştie, că omul întrat în serviciul public e dator să se supună criticei publice; şi că cel­­ce se fereşte de critică, dă singur dovezi, că faptele sale şi actele sale nu sunt corecte. Adevărul doare numai pe cel pă­cătos; şi cel­ ce se fereşte de adevăr, rosteşte el singur verdictul asupra con­duitei sale. Pe lângă toată mica supărare ce ne-o face acest om pitic, care în închi­puirea sa, crede că e destul de uriaş, * ca prin astfel de persecuţiuni trecătoare se poată desfiinţa naţiunea română din Bucovina, — ne înveseleşte însă în mod deosebit ţinuta bărbătească şi energică a organului naţional persecutat, precum şi ţinuta românească a întreg poporului angajat în această afacere ruşinătoare pentru înscenătorii ei. Lozinca Românilor din Bucovina nu mai e astăzi încetarea persecuţiunilor barbare, îndreptate în contra »Patriei«, — şi chiar şi în contra nevinovatei * De­şteptări*,— ci e »căderea erei nefastului Bourguignon, venit în Bucovina ca să desfiinţeze naţiunea română, şi reinte­grarea poporului român bucovinean în drepturile ce­­i­ se cuvin !* Nu răul, ci isvorul răului trebue nimicit! E o luptă pe faţă deci, în contra guvernorului şi în contra erei inaugu­rate de el, şi cunoscând noi energia fruntaşilor români din Bucovina, nu ne îndoim, că lupta se va termina cu is­­bânda lor. Au ştiut ei să scape ţeara de un Gees, vor şti şi vor pute să măture şi pe un Bourguignon de la suprafaţă. Căci, în definitiv, un popor întreg e mai tare decât un singur om, fie el chiar şi gu­vernor al Bucovinei! Noi, le dorim fraţilor bucovineni în­vingere deplină! Sibiiu, 22 iunie n. DELA HA­AGA. Represen­­tantul Germaniei, profesorul Zorn, a plecat la Berlin ca să ceară noue instrucţiuni referi­toare la ideea arbitrajului per­manent. „P. Lloyd“ primeşte ştire telegrafică de la Haaga, că după reîntoarcerea lui Zorn, congresul va fi închis. Reforme militare. »N. W. Tag­­blatt* este informat, că în ministerul comun de răsboiu se lucrează la pla­nul de a se crea cursuri pregătitoare pentru şcoalele de cădeţi şi reale mili­tare, cari cursuri să aibă scopul prin­cipal de­ a înmulţi cunoştinţele elevilor în limba germană, în timpul din urmă s’a întâmplat adecă, că pentru primirea în şcoalele de cădeţi au petiţionat şi tineri, cari nu cunosc de loc, sau foarte puţin, limba germană. împrejurarea aceasta a avut înrîurire păgubitoare asupra mersului învăţământului şi în însăşi armata a făcut efect rău. Prin înfiinţarea cursurilor de pregătire mini­strul de răsboiu voeşte să saneze răul acesta. E superfluu a mai spune, cum apreciază presa patriotică maghiară acest act de »germanizare*, cu meni­­ţiunea vădită »de a menţine o situaţie insuportabilă*, căci e bine ştiut că Ma­ghiarilor li­ se face rău totdeauna când aud numai vorbindu-se de­­ limba germană, înmulţirea alegatorilor. Din cele mai multe părţi ale ţarei se semnalează o conside­rabilă înmulţire a alegătorilor dietali, cu deose­bire în Ungaria, în Becîcherecul-mare au fost conscrişi 2648 de alegători, pe când anul trecut n’au fost decât 1858; diferinţa în plus este de 790. Asemenea s’a înmulţit numărul alegători­lor în Kecskemét cu 244 noi alegători, in jurul pactului. »Silezia«, organul Nemfilor progresişti scrie următoarele : — »Cu toate­ că presa maghiară jubilează »triumful* dlui Széli, bucuria ei nu e, Sigur, din inimă. Căci cu aceea sânt în curat toți politicianii maghiari, că învingerea lui Széli seamănă grozav a desastru. Dl Széli, pe lângă toate asigurările de mai nainte, a trebuit să facă importante concesiuni principiare, pentru a salva avantajiile materiale ale pactului. Dacă s'ar recunoaște inse aceasta din parte maghiară, s’ar ivi de nou chaosul din anul trecut, ceea­ ce trebue evitat cu ori­ce preţ, cu atât mai vîrtos, că în fundul sceneriei e persoana lui­­ Bănffy. De aci unitatea de vederi în dieta maghiară, şi imnuri de laudă în presa maghiară­­« Maghiarisarea şi Academia maghiară. Academia maghiară de ştiinţe din Budapesta ’şi-a ţinut ultima şedinţă generală Luni, în 19 iunie, în­tre altele Mihail Zsilinszky, secretar de stat în ministerul de culte, a rostit un panegiric asupra lui George Szathmăry, fost consilier de secţiune în ministerul de culte la resortul instrucţiunei popo­rale şi membru corespondent al Acade­miei. Intre laudele din panegiric ocură şi aceasta: »’Şi-a câştigat mari merite prin aceea, că în Ardeal printre Ro­mâni (oláhok) şi Saşi a înfiinţat numeroase şcoale maghiare*. Academia maghiară va trimite din prilejul desvălirei monumentului lui Teutsch, sărbare ce se va face în curând aici în Sibiiu, o adresă de salutare co­mitetului săsesc. Era Bourguignon. — Articol confiscat din ,,Patria“. — Pentru a se vedea cât de voinic procedează censura din Bucovina faţă cu organele româ­neşti, reproducem aci în întregime articolul, ce a apărut în »Patria« ciungărit şi diformat grozav. Pasajele cari au fost şterse de censura, şi cami în urmare în »Patria* nu s’au publicat, le dăm cu litere cursive. Iată articolul: Nu a trecut bine un an şi jumătate, de când baronul Bourguignon a păşit prima­ dată pe pământul Bucovinei şi s’a instalat în postul de guvernor al acestei ţări. Poporul nostru ’l-a primit cu sim­patie, căci de venirea lui se legau pentru noi cele mai legitime aşteptări, că a so­sit o eră nouă, că volniciile comise faţă de drepturile noastre vor fi sistate, că persecutarea neîncetată a neamului no­stru se va curma. Am aşteptat, ca odată cu bar. Bourguignon va întră în palatul guvernial bunăvoinţă faţă de noi, respect de biserica noastră şi respect de instituţiunile autonome ale ţărei, am aşteptat, ca domnia legei să fie susţinută fără ocoluri şi fără ştirbire, pentru­ că abusurile de lege produc nesiguranţă, desordine şi nemulţumire. Crezusem, că baronul Bourguignon vine să schimbe acele raporturi nesuferite. Am dat atunci uitărei conflictele vechi între poporul nostru şi guvernul ţărei, căci vină ne-a fost dorinţa de a crea alte raporturi, armonice şi pline de amicie. Din cale afară sanguinice ne-au fost aşteptările şi ne-am înşelat deplin. Grabnic se iviră notele discordante. Astăzi între poporul român şi baronul Sourguignon e atât de profund abisul, încât punte de apropiere nu mai există. Sub nici un guvernor poporul no­stru nu a primit atâtea lovituri, în in­tervale atât de scurte şi în un mod po­litic este atât de brusc, ca sub domnia lipsită de inteligenţă a baronului Bour­guignon. în zădar sunt toate declamaţiunile de amicie venite dela el. în vieaţa po­litică numai faptele vorbesc, şi până astăzi nici o faptă nu există, care ar dovedi bunăvoinţă faţă de noi, în schimb numai fapte, cam­ greu ne ameninţă şi sunt pline de ostilitate. Astăzi un glas de indignare răsună prin toate părţile Bucovinei locuite de Români. Astăzi baronul Bourguignon este privit de omul nefast, care a venit, ca să ne des­fiinţeze ca naţiune română. Preludiile activităţei sale au fost puţin încântătoare. Sub el inspectorul ţărei Tumb­rcz a mai putut încerca ne­stingherit, prin tot felul de uneltiri, ca să zădărnicească înfiinţarea claselor pa­ralele române la gimnasiul din Cernăuţi, deşi ele erau decretate de guvernul cen­tral. încercările lui Tumlirz au rămas zădărnicite. Ele însă au produs sânge rău la noi, căci observăm, că legitimele noastre aspiraţiuni pe terenul şcolar află aici în ţeară în cercurile normative nu­mai urechi surde şi inimi duşmane, nici un scut, nici o promovare. Dar’ sosiră alegerile. Un întreg sistem de terorisare s’a deslănțuit asupra poporului nostru. Baronul Bourguignon personal a luat asupra sa un rol ingrat, plin de dupli­citate și nesincer­itate, pentru­ ca să compromită şi să seducă partidul ro­mân, pentru­ ca se-­i slăbească forțele şi energia prin desorganisarea artificială a rîndurilor lui. Intrig­ele în parte au şi succes. Astăzi întreaga naţiune se vede la lumina zilei şi le condamnă. Facilul uneltirilor guvernului şi dupli­­cităţei baronului Bourguignon este, că noul ni­ s’a răpit un mandat din dieta ţărei. Aceasta înseamnă o slăbire reală a forţelor noastre politice. Pentru ea este responsabil Bourguignon personal cu atât mai mult, cu cât guvernul cen­tral ne garantase status quo. Faptul acesta vorbeşte cu destule guri, pen­tru­ ca să dovedească deplina neprietenie faţă de poporul român, în dietă baronul Bourguignon a aliat toate partidele contra noastră cu scopul lămurit, de a ne reduce în co­mitetul ţărei la o minoritate etern ne­băgată în seamă. Planul nu a succes, noi am învins, dar­ proba de ostilitate este clară. Actual asupra comitetului ţărei bar, Bourguignon exercită ne­mai­po­menită presiune, şi — durere — oameni slabi îi stau în faţă. Prin uneltirile lui a succes, ca co­mitetul ţărei se trimită în consiliul şco­lar al ţărei representanţi un Român şi un German, în loc de doi Români ca până acum. In acest cas trasa de »aus­gleichende Gerechhtigkeit* de loc nu se potriveşte, căci şi aşa consiliul şco­lar al ţărei geme de representanţi ger­mani, deşi Germanii constitue abia a patra parte din populaţiunea Bucovinei, deşi aici disproporţiunea reclamă impe­rios, ca numărul Românilor să fie sporit până la proporţiunea amăsurată cu nu­mărul popul­aţiunei lor. Autonomia ţărei, prin uneltirile ba­ronului Bourguignon, astăzi este aproape o trasă goală. Ba, ce este mai mult, se tinde într’acolo, de a preface oficiul comitetului ţărei într’o simplă exposi­­tură a guvernului prin bagsarea terori­­stică de amploiaţi aserviţi lui. Aceasta ţară sub un pretext meri­torie e deplin fals. Suntem în ajunul numirei de un comisar al ţărei şi a unui adjunct. După informaţiunile, ce le avem, se face cea mai mare presiune asupra mareşalului şi a comitetului ţărei, ca la postul prim şi cel mai însemnat să fie numit un amploiat tinerel de la guvernul local — un Rutean tinăr, care nu cu­noaşte limba română — deşi sunt şi alţi competenţi, dintre cari unul cunoaşte deplin toate trei limbi ale ţărei, are opt ani de serviciu politic şi cualificaţii exce­lente. Acest competent însă nu este Ru­tean tinăr şi nu este amploiat, care ar fi primit creşterea la guvernul local. Nu numai atâta. Ce este mai sfânt lipit de inima Românului, biserica sa, este astăzi prada celei mai ruşinoase umiliri. Fap­tele comise fără ori­ce genă, cari au şters şi ultima umbră a autonomiei bi­sericeşti, ne trăesc prea viu şi prea du­reros în memorie, decât să le mai onorăm. Ele desbracă biserica noastră de toată sfinţenia ei. Diecesa este o turmă fără păstor, căci păstorul trăeşte în un exil ales de nevoe, prinzând frică de turma proprie, pe care nu a avut bărbăţie de a o apăra. Baronul Bourguignon şi cu unel­tele sale simt acei, cari au deslănţuit urgia venită asupra bisericei noastre. Smomelile şi terorisările lui au produs acel resultat funest, care astăzi umple ori­ce inimă, ce se ţine de biserica noastră, de profundă jale şi neţărmu­rită indignare. Dar­ şi averea bisericei astăzi a ajuns la cea mai mare nesiguritate. Ascunse de lumina zilei se prepară fe­lurite lucruri, spre a o spolia. Fondul religionar şi sucursalele lui au devenit un fond de reptilii în mâna guvernului local. Veniturile lui se scurtează în mod artificial prin gheşefturi dubioase, prin cari guvernul local îşi cumpără aderenţi şi astupă gurile periculoase, creându-­şi mameluci, gata de a sări în foc pentru cea mai nedreaptă faptă. Se propagă o demoralisare, în faţa căreia ori­ce om cinstit se umple de îngreţoşare. Să ne întoarcem însă care la na­ţiunea noastră şi la provocările, cărora este ea expusă. Nici una din acele per­sonaj ii, a căror activitate subversivă şi duşmănoasă poporului român, produce cele mai triste efecte în ordinea publică din această ţeară, încă nu este înlătu­rată. Ba din contră, în loc de a con­tribui la liniştirea spiritelor, o goană nouă şi nebună s’a început. Goana este pornită contra preo­­ţimei noastre. Ni­ se vesteşte din multe părţi ale ţărei, că poporul este asmuţat în con­tra păstorilor sei celor mai de frunte, şi că sânt intentate cercetări discipli­nare cu droaia sub ne mai auzite pre­texte. Această goană în contra preo­­ţimei noastre este o provocare, la al cărei auz­iţi­ se revoltă tot sufletul, în schimb însă cei mai mari persecutori ai neamului nostru, făuritorul de pla­nuri oculte Würfel din biuroul presi­­dial şi Duzinkieiwicz au fost înălţaţi în ranguri. Primul, atât de mare amic al Rutenilor şi inimic al nostru, în loc să fie mutat în un post inferior la vre-o prefectură de peste Prut, în re­giunile Rutenilor tineri, este înălţat la Nr. 126 ■ Din România. Tulburări în Slatina. Ziarele din România ne aduc ştiri triste şi neplăcute. La Slatina au fost grave turburări, — o luptă între ţărani şi armată, — luptă ce a costat vieaţa a 20 ţărani, a câtorva soldaţi, şi mai multe răniri din ambele părţi. Iată cum s’au petrecut aceste fapte grave, pe cari le scoatem din­­Drapelul*: La alegerea colegiului al treilea din Olt au candidat d-nii Radu Rădulescu conservator, Alex. Bog­dan-Piteşti inde­­pendent şi Leahu independent. Candidatura dlui Alex. Bogdan-Pi­­teşti a fost susţinută de un mare număr de ţărani din Olt, însă candidatul con­servator a întrunit majoritatea voturilor, dar’ biuroul ’l-a proclamat ales. Ţăranii, în urma unei consfătuiri cu dl Bogdan-Piteşti, cerură atunci să se facă din nou alegerea, cererea neadmi­sibilă şi neconstituţională. Văzând ţă­ranii că ceea­ ce voiau dînşii nu se poate, luară o atitudine ameninţătoare. Peste 2000 de ţărani din diferite comune ale judeţului Olt, veniră în Slatina. Pre­fectul judeţului dl Colibăşanu aflând de venirea lor, a cerut dlui general Argen­­toianu ajutorul armatei. La rîndul său dl general ceru din Craiova armată, care şi sosi. Gara Slatina era acum ocupată parte de mulţimea ţăranilor, parte de armată. Ţăranii fură somaţi a se retrage în ordine, dându-li-se făgăduiala că se va face dreptate. Zădarnice fură atât făgăduelile cât şi ameninţările, ţăranii drept răspuns începură a arunca cu petii în armată. Gara Slatina fu atunci teatrul unei lupte sângeroase. Dl general Argentoianu ordonă sol­daţilor să tragă focuri, după­ ce face so­maţiile legale. Douăzeci de ţărani îşi găsesc moartea, o mulţime din ei sunt răniţi grav, care un soldat cade mort lovit de o peatră. Cei­ ce scap de gloanţe, fug, lăsând în urma lor sfâşietorul tablou. Se reîntorc însă după câteva minute, gata la un nou atac. Un excadron de cavalerie începu a şarja pe ţărani, cari, văzându-se învinşi, încep a se risipi. Un mare număr însă dintre cei mai dârji au fost arestaţi. Ordinea se restabileşte. De către autorităţi s’au luat măsuri pentru a pute fi gata la un nou atac, dacă s’ar mai întâmpla. în ultimul moment se scrie însă că ţăranii n’au plecat din Slatina. Din contră, au mai venit, şi alţii din diferite comune ale judeţului Olt. Ei vor cu ori­ce preţ să plece cu trenul la Bucureşti, ca se reclame mi­nistrului în contra modului cum s’a făcut alegerea colegiului III. Pe lângă armata aflată în Slatina s’a mai trimis azi-dimineaţă încă un re­giment de infanterie din Piteşti. Spiritele sânt foarte agitate. Starea lucrurilor pare extrem de gravă. ——­

Next