Tribuna, iulie 1899 (Anul 16, nr. 141-166)

1899-07-22 / nr. 158

Anul XVI Sibiiu, Joi 22 Iulie (3 August) 1899 Nr. 158 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., '/* an 2 A­ 50 cr., 1/l an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monsrerie 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., 1/l an 7 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: i­ an 10 franci, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plutindu-se înainte. IRINA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Popl­ce Nr. 15. Se prenumără și la poște și la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici î 5 cr. se vend la »Tipografia«, soc. pe acțiun Numeri singuratici â 20 bani se vând la librăria G. Cârján, Ploești Ajutorul. (..) E vorba de ajutorul oferit preoților noștri din partea guvernului maghiar. Temă cunoscută, pentru­ că s’a discutat mult în presa română. S’a pre­­cisat bine la timpul seu punctul de ve­dere din care trebue să purceadă preo­­ţimea noastră faţă cu acest dar danaic al guvernanţilor noştri, şi s’a accentuat necesitatea de a nu se primi ajutorul, în forma în care guvernul maghiar vrea să-­l dee. Constatăm cu plăcere, că preoţimea noastră s’a conformat în mare parte do­rinţei generale, exprimată în presa ro­mână, şi ţinând cont de interesele na­ţionale ale poporului din care face parte, a adus resoluţiuni frumoase, prin sinoa­dele tractuale, de a nu primi ajutorul în condiţiunile ruşinătoare în cari ni­ se ofere din partea guvernului. Sunt salutare aceste resoluţiuni, pentru a căror votare nu putem din de­stul lăuda pe iniţiatorii lor, dar, trebue s’o spunem, că numai cu votarea reso­­luţiunilor nu s’a făcut nimic. Ele tre­­bue să fie şi executate, cu cea mai mare rigoare, şi cu abnegarea reclamată de sfinţenia causei noastre naţionale. Şi tocmai acesta pare a deveni punctul ne­gru în chestia ajutorului. Ne vin ştiri triste din mai multe părţi, ştiri, că preoţimea nu se confor­mează cond­uselor aduse, ci aleargă în ruptul capului după mila guvernului. Lucrul, dacă e aşa, e ruşinător şi e con­damnabil. Nu ne pronunţăm mai detailat, ci dăm deocamdată cuvântul unui amic al foii noastre, din diecesa Gherlei, care ne scrie în afacerea cu ajutorul urmă­toarele triste lucruri: »Am auzit cu urechile mele preoţi exprimându-se astfel: resoluţiunile se iau, dar’ nu va fi nimica din ele, pen­tru­ că e om cu noroc cel­ ce capătă bani dela guvern şi n’are decât să-’i iee şi să nu zică nimica. Lumea multe le vor­beşte, dar’ noi, preoţii, ne cunoaştem mai bine năcazurile noastre. E uşor a scrie prin gazete că aşa sau aşa ar fi bine; dar’ noi, cei dela carul năcazului ştim numai cum o ducem, ş. a. Dacă în realitate aşa e, atunci nu înţeleg de ce se votează resoluţiuni şi de ce se face atâta vorbă de giaba? Eu, ca laic, încă doresc din toată inima înaintarea şi înflorirea preoţimei noa­stre; dar’ cer ca aceasta să nu se facă pe calea vinderei intereselor neamului românesc. Ce conducător al poporului mai poate fi preotul, pe care­’l contro­lează notarul şi­’l denunţă pentru ori­ce nimica la solgăbirăul, care apoi îi de­­trage ajutorul de 30—40 fl. ce ’l-a avut? Un astfel de preot va fi cu totul atîr­­nător de notar, de solgăbirău, și va tre­bui să facă totdeauna aceea ce cer ace­ste organe ale guvernului dela el. Dar’ voiu înșira lucruri mai con­crete. în una din săptămânile trecute am fost în Betlean, unde e şi pretura. Am întâlnit foarte mulţi preoţi acolo, cu cari fiind bine cunoscut ,i-am între­bat de scopul venirei lor la Betlean. Şi­­mi-au răspuns, unii cu voe bună, alţii supăraţi, că au venit după ajutor. Cei cu voe bună se lăudau că primesc câte 90—100 fl., ear cei supăraţi aveau să capete numai câte 30 fl. M’am scâr­bit văzând cum se invidiază unii pe alţii, şi cum se tânguiau unii, că­­de ce Capăt eu mai puţin, când doară nici eu nu sânt mai rău patriot decât cutare«.... Erau şi de aceia, cari n’au căpătat nimica, şi aceştia erau cei mai supăraţi. S’au şi dus la pretură se întrebe ce e causa de ei n’au fost învredniciţi de dragostea părintescului guvern, ear sol­­găbirăul le răspundea: »N’ai fost reco­mandat, părinte, guvernului, dar’ vom vede pe viitor«. . . . . Ei, lucrurile acestea le-am văzut eu cu ochii, de aceea sânt adevărate. Aşa merge în diecesa Gherlei. Cum va fi în alte diecese nu ştiu. Dar ştiu că e dureros şi ruşinător că e aşa, fie şi numai într’un tract. Dacă preoţii noştri nu pot cădă de acord într’o causă atât de mare şi de sfântă, mai bine să o lase în ştirea Domnului să se coacă ea singură, şi să nu compromită nici clerul nici presa română, votând resoluţiuni pe cari nu le execută«.......... Aşa ne scrie un bun creştin şi bun Român din diecesa Gherlei. Urîte lucruri ne scrie. Să sperăm însă că e vorba numai de cei puţini rătăciţi, la cari nici n’a contat nimeni. Cei buni să fie însă pe grije şi să caute ca boala să nu se lăţească şi printre ei. Reso­­luţiunile aduse să fie executate cu ri­goare, căci numai aşa are înţeles vota­rea lor. în caz contrar ne-am jucat numai cu sentimentele poporului şi lu­crul se va răsbuna asupra celor­ ce au făcut obiect de jucărie din ele. Sibiiu, 2 Aug. n. FIASCO. E complet­­naufra­tul conferenţei de pace, ţinută la Haga şi închisă Sâmbăta tre­cută. Se telegraf­ează anume dela Haga, că Germania, Austro-Ungaria, China, Anglia, Italia, Japonia, Lu­xemburgul şi Serbia n’au semnat nici convenţiunile, nici declaraţiunile. Turcia n’a semnat convenţiunile. Statele-Unite şi România n’au sem­nat convenţiunile decât sub re­­servă. Statele-Unite n’au semnat decât declaraţia privitoare la ba­loane. S’a întemplat deci întocmai aşa cum am prevestit. VARGICS RESPONDE. Archisovini­­stul din Timiş, Vargics Imre, dejiuial la dieta fetei, rftspunde în »Temesv. Zeitung« la întrebârile ce li­ le-au adresat cetăţenii din jurul Bisericei­ albe, şi zice că, punctul seu principial de vedere este, că legea de­spre egala îndreptăţire a naţionalităţilor e învechită şi modificarea ei e neînconjurat de lipsă. I­ară şi până la revizuirea ace­stei legi, părerea sa este, şi aceasta o spune cu apăsare, se nu se mai tolereze, ca sub mantaua acestei învechituri să se conturbe Liniştea cetăţenilor prin agitaţiuni demonstra­tive şi inimice patriei! Bun răspuns. Suntem­ mulţumiţi cu el. 1*1 Vargies, legiuitorul, agitează pe faţă pentru nerespectarea unei legi sancţionate şi aflătoare în fiinţă! Şi o spune pe faţă, că legea trebue ştearsă! Foarte bine! Asta o dorim şi noi! Mai bine ştearsă, decât neexecutată. Nou proces de presă. Ni-se scrie din Dej, că Luni la orele 9 a fost citat la judele de instrucţie dela tribunalul de acolo, scriitorul nostru po­porul Ioan Fop Heţeganul, pentru a­­i­ se Lua interogatorul într’un proces de presă, ce ’i­ s’a intentat ca fostului redactor al „Revistei Ilustrate•• pentru biografia şi portretul lui An­dreiu Mureşan. Acusatul a decla­rat, că biografia Lui Andreiu Mureşan, apărută în numărul 2 al „Itevistei Ilustrate“ din 1898, e făcută de el, şi că în tot cuprinsul ei nu se află ni­mic ce nu ar consuna cu convingerile sale. Despre tablou însă nu are nici o ştire, căci în 1898, cât a fost el re­dactor, astfel de tablouri nu au fost expediate. Dl Ioan Fop Réteg­anul a mai spus judelui de instrucţie, că cu biografia lui Andreiu Muregan s’au ocupat mai mulţi, chiar şi tineri uni­versitari din Pesta şi Cluj, şi nimenea nu s'a împedecat în ea până acum. Probabil, că va fi ascultat şi edi­torul foii numite, părintele I. Rad­u, ca apoi procesul de presă se se poată intenta în contra amendurora: „Patria“. Ultimul număr al »Patriei« încă, a fost confiscat pentru următoarea ştire sensaţională, ştearsă din partea censulei: „Prin indiscreţiunea unui funcţionar dela consulatul im­perial rusesc, am ajuns la cu­noştinţa următorului fapt: Supărat, că »Patria« a demas­cat amestecul neadmisibil al dlui consul imp. rusesc Pantchoulidzew în afacerile austriace şi îndeo­sebi bucovinene, s’a presentat acesta la baronul Bourguignon, ce­­rénd reglementarea * Patriei­­ şi expulsarea dlui Dr. V. Branisce, pe care îl bănuia de autor al ace­stor demascări sensaţionale. Tot dela consulatul imp. ru­sesc aflăm, că dl baron Bour­guignon a promis dlui Pantchou­lidzew reglementarea »Patriei« și îndeosebi expulsarea dlui Dr. V. Bra­nisce. De atunci se caută trod în parură, ca pentru expulsarea dlui Dr. V. Branisce să se afle o formă acoperită prin lege. Până acum n’a reuşit Insé, fiindcă­, după-cum se știe, de aproape trei luni absentează dl Dr. Branisce din Cernăuţi şi S septemari­a, absentat și din Bucovina. Se svoneşte, că dl Fantehou­­lidzeiv insistă impetuos, ca dl baron Bourguignon să-­şi achite promisiunea cu ori­ce preț. Vom vedea“. E trist, că prigonirile în loc să înceteze se tot înăspresc în Bucovina. Să nu fie posibilă su­primarea lor ? La Cristiania, joi au sosit La Copenhaga de­putaţii şi senatorii români, plecaţi la conferenţa interparlamentară din Cri­stiania. Se aflau în Copenhaga dom­nii : P. Grădişteanu, P. S. Aurelian, Poenaru-Bordea cu doamna şi o dom­nişoară, Stroe Beloescu, V. A. Urechiă, Sefendache, Cihoski, N. N. Savean, Po­­dleanu şi Em. Porumbaru, — zece la număr. La gară și-a primit foarte sim­patic preşedintele grupului parlamen­tar danez, dl Frideric Bayer. Sub conducerea acestuia Românii au făcut excursiuni afară din Copenhaga. Ma­rea fiind foarte agitată, lumea s’a fe­rit a călători cu vaporul, ci a luat ca­lea ferată. Domnii Urechiă, Aurelian, Poenaru - Bordea, Stroe Beloescu, P. Grădişteanu au făcut visită dlui Bajer acasă la el, şi au fost primiţi cu multă prietenie de acesta şi familia sa ama­bilă. Românii au plecat Sâmbătă din Copenhaga pe linia Elsenor, au trecut apoi Sundul pe vas şi reluând calea ferată în Suedia, la Helsingbor. Du­minecă au fost în Cristiania. Confe­renţa interparlamentară se deschide astăzi. Monarchul. Monarchul se află tot la Ischl. La în­ceput, după­ ce a sosit acolo, îşi făcea obicinui­tele preumblări cu ajutorul unui baston, de care acum nu mai are trebuinţă, fiindcă­­şi-a redobândit întregile puteri de mai nainte. Pă­şeşte aspru şi milităreşte. Umblă mult. Din faţa Monarchului se reoglindează vioiciune şi sănă­tate; privirea îi este clară ca totdeauna. Vor­bește despre ori­ce temă, numai despre morbul avut nu-’i place să vorbească nimenea. în ziua în care Monarchul ’și-a atras răceala, medicul de curte Dr. Kertzl, ’l-a rugat pe M. Sa se se îmbrace mai călduros și în decursul prim­blărei să nu depună mantaua. Monarchul însă n’a făcut nici una nici alta. Era uşurel îmbrăcat şi era fără mantauă, atunci când a visitat lu­crările căilor ferate din jurul Vienei. Urmarea a fost un reumatism, care e foarte îngrijitor la persoane înaintate în etate. Dr. Hertzi a pre­scris imediat Monarchului dietă strictă şi ră­mânere acasă, în pat. De astă-dată Monarchul s'a supus disposiţiilor luate din partea medi­cului seu, a rămas acasă până­ ce a trecut pri­mejdia, când apoi­ i-a zis lui Hertzi în glumă: » Un lucru me supără numai, că şi de astă-dată d-tu a trebuit se aibi dreptate«. Când a ple­cat la Ischil, căile ferate ș­-au pus la disposiție un tren special, cu o linie specială, de la Schön­brun la gara mare, dar­ Monarchul a refuzat să-’l folosească; a mers cu trăsura, zicând: »Mai mult decât un reumatism să nu-’mi ceară nimeni«. Atentatul. Atentatul ce se plănuește în con­tra bisericei române gr.-cat­­e mai mult ca evident, în raportul comisiunei de 27, adresat tocmai acum membrilor din congresul pentru autonomia catolică, să zic următoarele referitor la biserica ro­mână unită: »Comisiunea a luat la desbatere adresa romano-catolicilor de rit grecesc aparţinători archidiecesei de Alba-Iulia şi Făgăraş şi provinţei metropolitane, în care dau expresiune dorinţei, ca ei să fie lăsaţi afară din acest organism autonomic regnicolar, respective ca au­tonomia archidiecesei şi metropoliei de Alba-Iulia şi Făgăraş de rit grecesc să se organiseze separat. Comisiunea n’a aflat de realisabilă această pretensiune, de oare­ce scoaterea romano-catolicilor de rit grecesc din organismul regnico­lar, s’ar opune rescriptului prea graţios al Maiestăţei Sale; căci interesul tutu­ror catolicilor maghiari pretinde, ca în acest organism biserica noastră să ră­mână în întregitatea sa, şi ţinem a fi în interesul chiar al coreligionarilor noştri romano-catolici de rit grecesc, ca şi ei să se împărtăşească de favorurile autonomiei ce se va înfiinţa«. Luăm act deocamdată şi promitem, că vom sta la pândă! Siberia. Guvernul rusesc lucrează la complexul de legi, cu cari se vor introduce reforme şi stări de lucruri europeneşti în această ţeară întinsă din Asia septentrională. E fapt împlinit acum, că cu începerea secolului ce vine, Siberia va înceta să mai fie loc de deportare şi loc de iso­­lare pe seama arestanţilor, ci îi vor răsări şi ei zorile unei ere noue Guvernul rusesc a nu­mit o comisiune specială, care sub preşedinţa ministrului de justiţie, compune legile necesare, cari au să fie terminate înainte de încheierea acestui an, astfel ca Ţarul să le poată sancţiona la vreme, pentru a fi puse în practică cu înce­perea anului viitor. Pe terenul economic încă se va introduce o inovaţie însemnată în Sibe­ria. Se va pune şi se va încassa vamă pentru toate articolele importate în acest colţ de lume, un lucru ce până acuma nu se făcea. Cu un cuvent, Siberia se modernisează, pentru­ ca să nu li­ se mai poată spune, că stă îndărătul — Ungariei! _____ Alegerea din Sebeş. — Scrisori particulare. — I. Sebeş, 31 Iulie n. Astăzi, 31 Iulie n. dimineaţa la orele 9, a fost aclamat chelnerul de odi­­oară, Vészi- Weisz, deputat dictam­al cer­cului electoral Sebeşul­ săsesc, în oraş era linişte adâncă. Nici o agitaţie. O mică grupă de alegători se adunase în­aintea localului de alegere. Alţi puţini alegători se aflau în localul de alegere, cu comisiunea electorală. După termi­narea formalităţilor, a căror simbare este, că neivindu-se alt candidat, comi­siunea declară de ales pe Vészi, — atât comisiunea, cât şi puţinii alegători apar în poartă şi unul strigă cătră cei din­aintea porţei: Éljen Vészi! O voce pu­ternică şi ascuţită îi răspunde: Ruhig! Alegătorii s’au conformat şi au tăcut. Peste câteva minute nu mai era suflet de om în apropierea localului de ale­gere. Toţi alegătorii s’au resfirat — po­somoriţi. Ca ştire îmbucurătoare am să vă comunic, că dintre Români nici-unul nu a luat parte la alegere şi nici nu s'a apropiat de localul de alegere. Ceea­ ce ne face să fim mândri de ei, pentru­ că onoare ne-au făcut. Sebeşanul. II. De pe tren, 31 Iulie n. Astăzi, 31 Iulie n. am plecat de la Sălişte. Cu trenul acela mergea şi jur­nalistul Vészi la Sebeşul-săsesc, se-­şi primească mandatul, şi mergea şi naţio­nalistul Cârţan la Arad, la instalarea episcopului Goldiş. Veszi pe clasa I., Cârţan pe clasa III., eu pe clasa II. La staţiunea băilor de sare ale Mercurei s’a urcat în tren şi preotul săsesc din Sebeş, Heitz, intrând în vagonul meu, în care se mai afla un Sas inteligent. Venise în calea deputatului ales Vészi, ca să-’şi facă socoteala cu el, înainte de a sosi la Sebeş. Vészi nu peste mult întră în vagonul nostru şi după­ ce facu cunoştinţa celor doi Saşi, se puse cu ei la vorbe. Le-a spus că Saşii trec în faţa guvernului de cei mai rei patrioţi, dar’ el, chelnerul, pardon, deputatul, va face ca guvernul să nu mai fie supărat pe Saşi, îi va spune că Saşii sunt cei mai fideli cetăţeni ai statului maghiar, chiar stîlpii statului. Le-a promis apoi că le va aduce miliţie la Sebeş, şi le-a pomenit şi despre o sumă de 3000 fl. pusă lor la dispoziţie, pentru scopuri culturale, sau alt scop pe care pot ei să ’şi­’l aleagă. La staţiunea din Călnic s’a mai urcat în tren popa săsăsc din acel sat cu alţi trei credincioşi politici. Au intrat şi ei în vagonul nostru şi Vészi le-a spus şi lor cum are el de cuget să-’i fericească. Am sosit la Sebeş. Vészi şi suita sa se dă jos. Vre-o zece ţărani saşi dela sate, şi tot atâţia orăşeni în frunte cu un domn înalt, uscat şi bătrân îl aşteaptă. Bătrânul îl felicită ungureşte. Câteva »éljen*-uri şi câteva »Aoc­z«-uri. Depu­tatul răspunde câteva cuvinte pe ungu­reşte şi apoi o dă pe nemţeşte. Recu­noaşte, că n’are merite de a fi onorat din partea acestui cerc cu mandat de deputat, dar’ îşi va câştiga merite pen­tru acest cerc, şi se va arăta vrednic de încrederea alegătorilor. Le-a strîns apoi mâna tuturor. Sânt vesel a pute constata, că n’am văzut nici un Ro­mân, dar’ absolut nici unul. Onoare lor ! Vészi e un om scurt, gros, burdu­­hănos şi cu nas ritual, lung şi cârn. Saşii pot fi făloşi de noua achiziţie pa­triotică! Dar’ vorba ăluia: »Cum e Tur­cul şi pistolul«. Vede bine. Adunarea teatrului naţional. — Raport special al »Tribunei«. —■ Sălişte, 31 Iulie. Ziua a doua a adunărei teatrului naţional a decurs cu acelaşi zel de muncă serioasă şi cu acelaşi elan de însufleţire, ca şi ziua primă. înainte de prânz s’a ţinut şedinţa a doua şi totodată de în­cheiere, care după pânz a urmat petre­cerea poporală la Netedu. Şedinţa II. La orele 10 şi jumătate se afla în sala de şedinţe un public număros şi distins; erau presente, ca şi în ziua pre­cedentă, multe dame. După deschiderea şedinţei, se ceteşte procesul verbal al şedinţei de ieri şi se autentică, apoi se dă cetire depeşelor de salutare sosite de la Românii din Abrud, Cluj, Blaj etc. Rapoartele comisiunilor. Urmează la ordinea zilei rapoar­tele comisiunilor, alese în şedinţa de ieri. Referentul comisiunei pentru censurarea socotelilor, Dr. N. Vecerdea, raportează, că socotelile şi cărţile societăţei s’au aflat în exemplară ordine. Averea societăţei a fost, conform inventarului luat la 13 Iulie c. de 127.104 fl. 68 cr. De atunci au mai intrat la cassă 161 f. 50 cr. Ast­fel cu ziua de ieri averea societăţei a fost de 127266 fl. 18. La propunerea comisiunei adunarea ia următoarele cond­use: Socotelile fiind în ordine, se aproabă și comitetului se dă absolutor. Comitetul să însărcinează a pre­sen­ta pentru viitor adunărilor generale proiect de budget. Se însărcinează comitetul a încassa dela Dr. N. Șerban, deputat, suma de 100 fl. taxă de membru fundator, restantă din 1897. Să declară de membru fundator Dr. Z. Ghirtop, adv. în Câmpeni, depunân­­du-se pentru dînsul (prin Dr. A. Frâncu) suma restantă de 50 fl. pe lângă o acţie de-a băncei »Arieşana«, trimisă de mai nainte de cătră dl Dr. Chirtop. Membrii noi. Comisiunea pentru înscrierea de noi membri prin referentul I. Herţia ra­portează, că îndată*ce s’a ştiut, că adu­­narea pentru crearea fondului de teatru se va întruni în Sălişte, Săliştenii au trimis liste la fruntaşii din jur pentru înscrierea de membri noi şi contribui­­rea de ajutoare pentru fond. Listele aproape toate au sosit şi resultatul 9

Next