Tribuna, ianuarie 1901 (Anul 18, nr. 1-20)

1901-01-24 / nr. 16

ABONAMENTELE Pentru Nibini: 1 lună 1 cor. 70 bani,­­* an 5 cor., */* an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */* an 7 cor., *­, an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România și str&infttate: */4 an 10 franci, */* an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Mercuri 24 Ianuarie (6 Februarie) 1901 Anul XVIII Nr. 16 " INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 14 bani, a doua­ oară 12 ban a treia­ oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcai Nr. 15. Se prenumeră la poşte și libr&rii. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani se vând în Sibiiu: la librăria »Ti­pografiei*, societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. —In Alba-Iulia: iah-ir.iria WeiszBernat »la loten» Ein­itiVBlfi pasivităţii. iii. Motivul principal al decretării pa­sivităţii în conferenţa de la Mercurea, a fost deci chestia uniunii, şi felul cum a fost ea resolvată în dieta din Pesta. In privinţa principială a uniunii Ardealului cu Ungaria nu e lipsă să mai vorbim. Cu toate aceste în privinţa formei aşteptam, că fiind vorba de noi, să fim şi noi cel puţin întrebaţi, care ar fi do­rinţa noastră şi cum credem noi că s’ar pută face perfecţionarea uniunii fără a se ştirbi ceva din drepturile noastre naţionale, deja eluptate şi garantate prin legi sancţionate. Şi la aceasta ne îndreptăţeau, în parte, promisiunile Maghiarilor, cari în adresa lor dela 1866 spuneau Monar­­chului, că referitor la uniunea Ardea­lului mai este mult de resolvat­­şi noi nu tragem la îndoială, că va fi nece­sară o prevedere şi o precumpenire se­rioasă din toate părţile, pentru esupe­­rarea unei înţelegeri liniştitoare, drepte şi echitabile*. Credeam, că Maghiarii vor face şi de data aceasta cel puţin atâta, cât au făcut la 1848, când au convocat o anchetă compusă din mai mulţi fruntaşi români, pentru a le asculta părerile in chestia uniunii. Ne îndreptăţeau însă mai presus de toate cuvintele Monarchului, care în rescriptul din 25 Decemvrie 1865 zicea următoarele: — »Uniunea desevîrşită a ambe­lor ţări (Transilvania şi Ungaria), pe care Noi numai pe basa regulatelor ra­porturi de drept public ale ţărilor Co­roanei Ungariei între­olaltă şi faţă de im­periu o putem efectul: o mai facem pendenţă şi dela cuvenita considerare a intereselor speciale din marele Nostru principat Transilvania şi dela garan­tarea pretensiunilor de drept ale deosebitelor naţionalităţi şi confesiuni“. Credeam, că Maghiarii vor fi înţe­les cuvintele acestea destul de clare ale Monarchului şi vor ţine cont de decla­­raţiunile preaînalte. Ne îndreptăţeau mai departe tot cuvintele Monarchului, care în rescrip­­tul de la 3 Martie 1866, zicea referitor la uniune, că are speranţă şi doreşte să primească chestia uniunii o resolvare, nu pe basa literei moarte a legii, în mod aparent şi tocmai de aceea cu re­­sultat dubios, ci cu ţinerea în seamă a tuturor factorilor cu putere de vieaţă, în mod permanent şi durabil, în urma alăturării lor cu deplină încredere. Credeam, că Maghiarii vor înţelege, că sub factorii cu putere de vieaţă, Co­roana ne înţelege pe noi, şi se vor conforma cel puţin dorinţei Coroanei. Dar’ ne-am înşelat. Maghiarii fără a ne asculta, fără a ne consulta, au compus singuri un proiect de lege de­spre perfecţionarea, sau regularea desă­­vîrşită a uniunii Ardealului cu Ungaria, şi în acest proiect de lege au şters tot ce îndelungatele noastre lupte ne-au fost dat, au şters până chiar şi numele de Români, nefăcendu-se în el nici o pomenire despre acest popor, care for­mează majoritatea covîrşitoare a Ar­dealului. Şi proiectul de lege a fost presen­­tat dietei maghiare spre votare şi dieta­­l-a votat, trecând peste noi şi peste in­teresele noastre naţionale la ordinea zilei, ca­ şi-cum nici n’ar exista şi n'ar fi existat nici-odată. In zădar au presentat deputaţii noştri naţionali un proiect de resoluţiune, nn care recunoscând, că unitatea de in­terese, esistente între ţările surori Tran­silvania şi Ungaria, pretind, nu numai pentru present, ci şi pentru viitor, o le­gătură mai intimă, o uniune mai strînsă de cum a fost cea personală din trecut, basatil pe sancţiunea pragmatică, au cerut, cu înşirarea unui arsenal întreg de mo­tive, ca proiectul de lege să nu fie luat în desbatere, ci guvernul să fie îndru­mat, să mijlocească convocarea unei diete transilvane, compusă pe baza unei legi electorale, care să facă posibilă re­­presentarea în ea a întregei poporaţi­­uni din Ardeal, dat fiind că numai o astfel de dietă transilvană este compe­­tentă a perfecţiona uniunea Ardealului cu Ungaria, căci dieta maghiară, nu numai că n’a băgat în seamă acest pro­iect de resoluţiune al deputaţilor noştri naţionali, nu numai că n’a voit se între nici măcar în discutarea lui, dar’ nici motivarea ce voia să ’i-o facă Ilie Mă­­celariu, n’a voit s’o asculte, şi oratorul a trebuit să-’şi întrerupă vorbirea toc­mai atunci când intrase mai bine în meritul causei. Majoritatea dietei a votat proiectul de lege şi noi am rămas cu speranţele şi ilusiunile perdute. Că acest mod de tratare, manife­stat din partea Maghiarilor faţă de noi Românii din Ardeal, câtă amărăciune a produs, se poate rede mai clar şi mai lămurit din scurta vorbire a deputatului guvernamental de pe atunci,­­ am pute zice mamelul perfect al guvernului, — losif Hossu, care s’a simţit dator faţă de conştienţa sa proprie ca Român, să adreseze dietei după primirea proiectu­lui de lege ca basă pentru discuţia spe­cială, următoarele semnificative cuvinte: — »Onorată casă! Revoc onoratei case în memorie, că in 15 Noemvrie am înaintat casei un proiect de lege, a cărui motivare a rămas să fie făcută astăzi din partea mea. Mărturisesc, că după­­ce onorata casă a decis, ca în chestia aceasta ministerul să înainteze viitoarei diete un proiect de lege, nu vreau să mai plictisesc casa. (Hossu ceruse o lege electorală egală şi pentru Ardeal). Dar’ una vreau să spun onoratei case, că prin acceptarea acestei legi (a uniunii) ’mi-s'au nimicit speranţele şi in­­suinţele ce le-am nutrit de două­zeci de ani“. Dacă un losif Hossu ’şi-a văzut nimicite toate speranţele şi toate insuin­­ţele, cum puteam să nu le privim de ni­micite, noi, ceialalţi, cari din capul locu­lui nu aveam prea mare încredere în bunăvoinţa şi generositatea Maghiarilor ? Şi vezându-le nimicite, cum puteam noi să facem alta la Mercurea decât aceea ce am făcut: să decretăm pasivitate faţă de dieta maghiară.t.. Am zis deci, că în dieta maghiară dela Pesta, noi Românii ardeleni nu mai avem ce căuta­, şi aşa zicem şi astăzi, şi tot aşa vom zice mereu, până­­ce împrejurările nu ne vor dicta să zi­cem altcum. Să vedem acum, cum am motivat noi pasivitatea în conferenţa de la Mer­curea­­­rea caşurilor de incompatibilitate, adu­narea actelor etc., care pronunţarea ver­dictului să fie încredinţată unui juriu din 12 votanţi, cari ar aduce verdictul imediat şi prin votare secretă. Lupta începută deja, va fi cu atât mai interesantă, că, precum se svoneşte, Szilágyi Dezső va sta în faţă cu Tisza István, o măsurare, care poate avă ur­mări neaşteptate pentru tubura lui Széll. Sibiiu, 5 Febr. 1901. Parlamentul austriac. Ieri a fost deschis parlamentul austriac de cătră Maiestatea Sa. In mesajul de tron se amintesc mai multe proiecte de lege, cari vor fi presentate, cu deosebire economice, industriale etc. și se atinge și chestia limbilor, zicându se, că speră a se resolva în mod just în toate privințele. Modificarea legii de incom­patibilitate. Comisiunea esmisă din sânul parlamentului maghiar, pentru pre­gătirea unui proiect de modificare a legii de incompatibilitate,­­şi-a început deja desbaterile. In prima şedinţă trei păreri au fost discutate. După o părere, forul competent în afaceri de incompa­tibilitate ar fi Curia. A doua părere, susţinută de Széll, este, că aducerea de verdict în astfel de caşuri să fie încre­dinţată unui juriu de deputaţi, sortaţi ocasional. Fest Lajos, preşedintele co­misiei, de asemenea are o propunere deo­sebită. El adecă e de părerea, ca o co­­misiune permanentă să esiste şi mai departe, a cărei chemare ar fi cerceta­tehii. Ca şi în parlamentul de mai nainte, deputaţii cehi din noul parlament se organisează, şi cu toate­ că aparţin la mai multe partide, fac în­cercări de a fi solidari pe casa naţio­nală. Astfel comisiunea parlamentară a clubului ceh s-a adresat la par­tidul lucrătorilor cehi naţionali, la Cehii agrari, la socialişti şi la Cehii cleri­cali în chestia înfiinţării unui club ceh unitar. în adresă se zice, că este necesitate imperativă a se forma o fa­langă unitară a tuturor repre­­sentanţilor cehi. Tratările s’au iniţiat deja. — în prima şedinţă a reichs­­rath-ului mai mare gălăgie au făcut Cehii radicali. Un membru de al lor, deputatul Klofac, eroul primei zile a parlamentului, a spus unui re­dactor dela „N. W. Journal că Cehii radicali sunt dușmani ai guver­nului, din causă că cu ocasia nume­rotării poporului, din ordin mai înalt s’au numerotat sute de mii de Cehi la Germani, apoi cu ocasiunea grevelor din minele de cărbuni guvernul a fost pe partea proprietarilor. Cu privire la atitudinea Cehilor radicali, Klofac a declarat, că unele proiecte, favorabile poporului, le vor vota și ei, dar’ încolo vor lupta contra gu­vernului »germanizător, până la cuţit. De primar al Fiumei a fost ales, după­­cum era de prevăzut, Dr. Mailänder, energicul autonomist şi apărător al drepturilor Fiumei, cari erau aproape să fie nimicite de Bănffy-paşa de tristă memorie. Situaţia în România. Prim­­ministrul României, dl P. P. Carp când cu călătoria sa la Berlin şi Viena a declarat unor corespondenţi de ziare, că dacă proiectele sale financiare vor afla împotrivire, se va retrage. De atunci au publicat mai multe ziare ştiri telegrafice despre apropiata retragere a dlui P. P. Carp. Se vede, că ştirile aceste nu sunt fără oare­care temiu, de­oare­ce Vineri 8­ a ţinut la Bucureşti în chestia acea­sta o consfătuire a majorităţilor par­lamentare, la care au luat cuvântul dni­ P. P. Carp, Tache Ionescu şi Cantacuzino. Se pare că o crisă ameninţă şi ne putem aştepta eventual la surprinderi. Un memorand. O comisiune de Unguri transilvăneni în frunte cu bar. Jósika Gábor, s’au presentat ieri la mi­nistrul Darányi, predându-’i un memo­rand, în care cer ca ministrul să spriji­­nească desvoltarea economică din Tran­silvania, și îndeosebi prăsirea vitelor. Ministrul Darányi le-a pus în perspectivă tot sprijinul său, încurajarea şi sprijinul pe teren economic a tuturor elementelor din ţeară, ar fi cea mai mare datorinţă a guvernului. Nimic nu e mai important pentru o ţeară, decât starea ei econo­mică, care, dacă e favorabilă, aduce cu sine progrese pe toate terenele. Numai cât guvernul unguresc nici în chestiuni economice nu se poate desbăra de şovi­nism. Toată activitatea economică, des­­voltată de guvern în Transilvania, ţin­teşte numai la slăbirea elementului ro­mânesc. Secuii şi puţinii Unguri din părţile transilvănene mistuesc colosale sume de parale, jertfite cu atâta uşură­tate de guvern pentru colonisări şi or­­ganizarea a tot felul de instituţiuni, a căror tendenţă vădită este slăbirea Ro­mânilor. Un guvern, care cu atâta emfasă se numeşte de liberal, un ministru, în jurul căruia s’a făcut atâta gălăgie, cum este Darányi, considerat de mare economist, ar trebui, ca fără nici o con­­sideraţiune esclusivistă să sprijinească toate ramurile economice. In special Transilvania are mare trebuinţă de o politică sănătoasă economică, dar’ nu după obiceiul din trecut al ministrului Darányi, care în Ardeal nu vede alt­ceva, decât Giangăi şi Săpui. „Influenţă maghiară“. Ziarul »Secolul XX.* din Bucu­reşti, scriind despre evenimentele politice din urmă, petrecute în Bucovina, — dis­pariţia »Timpului«, alegerile parlamen­tare, — susţine, pe basa unei informaţii primite din Viena, că la nereuşita de deputat a vrednicului luptător naţional dl Dr. George Popovici, au contribuit şi factorii politici maghiari, în special mi­nistrul comun de finanţe Kállay.­ Iată ce scrie în privinţa aceasta »Secolul XX.«. »Aflăm din Viena din un isvor sigur, că baronul Bourguignon n’ar fi îndrăznit să proceadă atât de brutal la alegerile din Bu­covina și se combată atât de vehement can­­didaturele puse de partidul național poporal, dacă n'ar fi știut, că va afla în Unguri un spate bun la Viena. Atitudinea Doctorului Popovici în delegaţiunile din Budapesta a fă­cut o bună impresie în cercurile cele mai înalte şi a găsit naturalminte cea mai mare ostilitate în cercurile maghiare, cari au înţe­les imediat, că chestiunea pusă aşa cum a pus-o Dr. Popovici poate să le devină peni­bilă. Dl Kállay a găsit în baronul Bour­guignon un esecutor congenial al tesei sale; din rîndurile deputaţilor bucovineni trebue scoşi toţi acei, ce prin talentul şi curajul lor ar putea deveni inoportuni în chestia transil­văneană. Informatorul nostru din Viena sus­ţine, că Dr. Popovici­­şi-ar fi salvat mandatul, dacă ar fi recurs la intervenţia contelui Go­­luchowski. D-nii Hormuzachi şi Ţurcan au căzut, pentru­ că ei treceau de amici politici sinceri ai inimicului de moarte al baronului Bourguignon­. Fapt este, că dl Dr. Popovici a avut în delegaţiuni o ţinută escelentă românească, — ear* nu special transil­vană, —­e fapt apoi, că Maghiarii s’au înfuriat pe dl Popovici, dar’ cu toate acestea, să ne dee voe confraţii dela »Secolul* a-’i asigura cu positivitate, că Maghiarii n’au ajuns — cu toată lauda lor — aşa departe, ca să-’şi poată vali­­dita influenţa până şi în chestii electo­rale din Austria. Legea de naţionalităţi abrogată. Budapesta, 3 Febr. n. Vântul, care suflă dela răsărit, se numeşte crivăţ. Românul ştie, că cri­văţul aduce furtună, ori cel puţin ploaie rece. Dar’ acum s’a pornit dinspre ră­sărit o suflare de crivăţ, care nu va aduce furtună, cel mult o ploaie călduţă. In ţeara Săcuilor s’a născut o idee, care pentru naţionalităţile nemaghiare — majoritatea locuitorilor acestei ţări — ar fi primejdioasă la aparenţă. Dar’ numai la aparenţă, în ţeara Săcuilor e frig, e iarnă. Frigul a făcut să îngheţe apa pe iaz. Şi roata morii s a oprit. Dar’ roata minţii Secuilor acum a făcut cea mai memorabilă întorsătură. Pe semne vor fi voit s’ajungă şi ei pe pa­ginile istoriei ca politiciani însemnaţi. Ori doară au avut de gând numai să producă puţină ferbinţeală acum, când îi ameninţa îngheţul iernii? Dacă aşa au resonat, atunci ’şi-au ajuns scopul. Căci ideea, zămislită în­­tr’un creer de Săcuiu, a primit forma unei propuneri concrete şi a început a colinda prin comitate. A ajuns la des­­batere prin congregaţii. A sporit pretu­­tindenea cu unul numărul obiectelor puse la ordinea zilei. Numai atât? Şi încă ceva. A mai dat şi obiect de discuţie şi titlul de patria salvanda. Săcuii au aflat peatra filosofică în zorii veacului al XX. Căci nu puţini îşi vor fi bătut capul cu descoperirea perico­­lului acolo, unde nu există, dar­ aşa de adânc n’a străbătut până acum nimenea în craterul causalităţilor meschine. Al Săcuilor e deci meritul. In urma acestei miraculoase descoperiri a pericolului în legea naţionalităţilor, toţi Săcuii vor primi frumoasa şi ademenitoarea poreclă de patres patriae. Dacă ar trăi şi pe vremea noastră un Anonymus, ar esclama de nou: Nune felix Hungaria... * De ne vom lua osteneala a ana­­liza cât de puţin această caraghioasă propunere a Săcuilor — având în ve­dere lucrarea ei prin comitate, ba chiar şi eventuala ducere la îndeplinire, — nu ne va costa mult a observa, cât de şu­bredă e, încât priveşte originea şi na­tura ei şi cât de sec a fost isvorul, din care a eşit. Ce motive îl vor fi îndemnat pe Săpui, să dee naştere acestei minuni dela coada veacului? — Autorii ei au cer­­cat a o trimite în lume, îmbrăcată în haina seriosităţii. Dar’ surtucul, ce 'i-'l-au dat e cam rupt în coate şi prin rupturi se ochesc colorile bizare ale ridicolului. Când au trimis-o la voiaj prin comitate, 'i-au dat ca merinde de drum nişte mo­tive atât de abderitice şi meschine, în­cât la auzul lor numai acela va pută să nu rîdă, care nu ştie, că tot ce au is­codit Săcuii cu motive, nu e altceva de­­cât vechea şi cunoscuta gamă a unor cause eronate. E echivalentul unei min­ciuni. Sau mai blând, a unor stări de lucruri neesistente. Căci doar’ bine ştiut este, că legea naţionalităţilor a murit născându-se. Nici nu ’i­ se făcuse bine botezul şi cârmacii au început deja a căuta modul cum să-­i facă necrologul. Şi calea cea mai scu­rtă au aflat-o. Poate şiretlioul textual, ori echivo­­citatea sensului­­i-au ajutat, ca să-­şi ajungă scopul. Hipotesele acestea sunt nesigure. Ce e mai evident şi mai si­gur, a fost din partea naţionalităţilor lipsa de energia recerută şi întru câtva nepăsarea, sau mulţumirea şi nu mai aşa, căci »Rău cu rău, dar’ e mai rău fără rău«, zice Românul. Căuşele acestea vor fi contribuit la faptul, că naţionalităţile In decursul ce­lor 32 de ani din urmă s’au mulţumit, adecă s’au lăsat a fi mulţumite şi numai cu litera moartă a legii. Ear’ Maghiarii s’au folosit de ooa­­ste. Legea naţionalităţilor în mâna lor a fost ca un cuţit cu două tăişuri. Cu un tăiş au ciuntit şi forfecat mereu in­dividualitatea naţională a noastră, ear’ cu al doilea s’au apărat. Când se auziau glasuri de nemul­ţumire şi revoltă din partea naţionali­tăţilor, Maghiarii paradau în faţa Euro­pei cu legea aceea, care le asigură na­ţionalităţilor toate drepturile posibile. Le asigură, dar’ cum? Aşa, cam din principiu, sau cum am zice: numai pe hârtie. Legea aceasta a fost pentru gu­vernele Ungariei, şi sabie şi scut. Cu ajutorul acesteia se opinteau a demon­stra străinilor, că naţionalităţile sânt ne­recunoscătoare pentru cât bine le fac. Făceau din Ungaria un perfect Eldo­rado. Ear’ acum? Vin Săpun­ ca din senin cu propunerea lor insondabilă şi gro­­tescă. Cei­ ce cunosc lucrurile şi cei-ce ştiu distinge seriosul de ridicol, sânt foarte dispuşi a cualifica acest pas săpuiesc de o absolută neorientare în cele politice, sau cel puţin de o socoteală fără birtaş. Pentru­ că »înţelepciunea« celor dela cârmă la tot caşul e mai mare, decât a celor cu propunerea. Nu se vor lăsa la nici un pas despoiaţi de un remediu po­litic, care s’a dovedit în decursul tim­pului atât de efectiv şi avantajos. Ear’ pe de altă parte, li-e teamă şi lor, că abandonând acest bun mijloc de apă­rare, nu vor mai avă cu ce se spusai

Next